888 matches
-
vedere, critica feminismului amintește de cea a lui Nietzsche. Exemplul fumatului este de un mare bun simț: "femeile au început să fumeze, în timp ce adevăratul feminism ar fi trebuit să-i îndemne pe bărbați să se lase de fumat"270. Și: "Gnosticii deplâng pseudo-feminismul femeilor excitate care, prin extremismul lor brutal, rivalizează cu bărbații"271. Respiritualizând lumea, gnosticii îi redau transparența, căci gnoza tinde să fie "filozofia Luminii conștiente"272. Dar deși noul iluminism nu are cu nimic de a face cu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
simț: "femeile au început să fumeze, în timp ce adevăratul feminism ar fi trebuit să-i îndemne pe bărbați să se lase de fumat"270. Și: "Gnosticii deplâng pseudo-feminismul femeilor excitate care, prin extremismul lor brutal, rivalizează cu bărbații"271. Respiritualizând lumea, gnosticii îi redau transparența, căci gnoza tinde să fie "filozofia Luminii conștiente"272. Dar deși noul iluminism nu are cu nimic de a face cu acela scientist și materialist din Secolul Luminilor, transparența spirituală tinde să reînvie panteismul precreștin dinspre un
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
dinspre un teocentrism cosmic. Cu toate că neo-gnosticii se feresc să numească Spiritul universal Dumnezeu, ei îl recunosc ca atare și susțin că Universul însuși este Dumnezeu, într-o plinătate dinamică, nu eonică, ci holonică. Pare să existe unele asemănări dintre Universul gnostic și cel al lui Eminescu, privirea lor fiind arheală. Însă, în definitiv, neo-gnosticii extind conceptul de Dasein la întreg cosmosul, nemaiexistând diferență între Sein și Dasein, extirpând, altfel spus, orice diferență ontologică. De aceea, filosofia și teologia gnozei nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
diferență ontologică. De aceea, filosofia și teologia gnozei nu se diferențiază esențial de ale masoneriei, coborându-se la nivelul ethosului macrofizic din sistemul celor trei materii lupasciene, fiind, paradoxal, un soi de biologism atoateomogenizant. Nefamiliarizați cu subtilitățile filosofiei și teologiei, gnosticii riscă să alunece, cum observa în 1975 Louis Sableron, într-o "bâiguială filosofică". Și aceasta este, din păcate, impresia finală pe care o lasă străluciții savanți de la Princeton și comilitonii. Neo-gnosticii își proclamă opțiunea pentru o religie prin excelență monoteistă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Princeton și comilitonii. Neo-gnosticii își proclamă opțiunea pentru o religie prin excelență monoteistă. Nimic de reproșat, fiindcă toate marile religii contemporane sunt monoteiste. Dar ei n-au sesizat posibilitatea existenței capcanelor în monoteism, prima dintre ele fiind ispita panteistă. Dumnezeul gnostic e difuz. Filosofii introduc conceptul de transversal, care, folosit cu abilitate, ar fi putut deschide calea transmodernității. Ion Popescu-Brădiceni l-a și inventat în acest scop (numindu-l transversalie), dar ca instrument al unei hermeneutici transmoderniste 273. Dumnezeu-Spirit deține toată
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
justificare a afirmației lui Eminescu: Eu e Dumnezeu. Un individ uman, ca și un infuzor, nu a murit niciodată de la începutul lumii. Și asta fiindcă eul nu e corp, ci e chiar centrul Universului, e Dumnezeu. Fiecare eu este etern (gnosticii atribuie "eul" și celorlalte viețuitoare, la modul panteistic), "este centrul lui etern, că este Spirit", deoarece lumea spațio-temporală este "făcută de către toate "eurile" care acționează într-însa"274. În pofida acestor subtilități, care se vor deduse din știința cea mai avansată
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
care se vor deduse din știința cea mai avansată, eroarea fundamentală a monismului neo-gnostic (pe care Eminescu nu numai că a evitat-o, dar i-a decelat și consecințele nefaste) este abolirea distincției dintre esența lui Dumnezeu și lucrările divine. Gnosticii comit aceeași eroare a unei bune părți din teologia occidentală: suprimă diferența ontologică și pun semnul egalității între Dumnezeu și lucrările sale. Monismul lor se-ntoarce la etica omogenizantă a materiei macrofizice, deși pretind a porni de la Spirit. Dar mai
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
din religie înseamnă a dori nimicirea creștinismului însuși, dar nu în numele materialismului marxist, de astă dată, ci al întemeierii unei noi religii, cu sprijin "științific". Ceea ce este o aberație colosală, ignorând procesele profunde în apariția unei veritabile religii. De fapt, gnosticii aceștia nici nu urmăresc geneza unei noi religii, o imposibilitate practică, ci doar să legitimeze "științific" o redimensionare a religiei moniste iudaice, dat fiind că foarte mulți dintre neo-gnostici sunt evrei! Nu întâmplător din ruinele gnozei s-a declanșat mișcarea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
să iasă din logica aristotelică a terțiului exclus. Astfel, formidabilii savanți de la Princeton au ratat deschiderea drumului către filosofia și teologia mileniului al III-lea, meritul, dinspre știință, revenindu-i europeanului Ștefan Lupașcu. 3. Feminism și creștinism. Am văzut cum gnosticii de la Princeton au reclamat, pe bună dreptate, impostura feminismului. Dar, surprinzător, există câteva puncte comune între neo-gnostici și feminiști, care, la rându-le, sunt tot niște gnostici. Adepții ambelor tabere năzuiesc la mai mult de a fi doar niște militanți
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
știință, revenindu-i europeanului Ștefan Lupașcu. 3. Feminism și creștinism. Am văzut cum gnosticii de la Princeton au reclamat, pe bună dreptate, impostura feminismului. Dar, surprinzător, există câteva puncte comune între neo-gnostici și feminiști, care, la rându-le, sunt tot niște gnostici. Adepții ambelor tabere năzuiesc la mai mult de a fi doar niște militanți laici, visând la întemeierea unei noi religii în zona New Age. De aceea, ținta comună este "demitizarea" lui Iisus și, deci, răpunerea creștinismului considerat muribund. Legitimitatea dobândirii
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ar accentua inimaginabil cruzimea conflictelor din lume. Un exemplu edificator este confruntarea de azi dintre Steaua lui David și monismul islamic. Pe de altă parte, eliminarea Treimii din creștinism în favoarea unui dualism sexual în echilibru e un gând prin excelență gnostic. De altfel, personajul Jacques Saunière este surprins de nepoata Sophie Neveu că practică sexul mistic în grup, evocând disputatele isprăvi ale gurului Gregorian Bivolaru din grupul MISA. Dar Dan Brown este doar unul dintre autorii care vor să schimbe creștinismul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
marginalizat în chip vădit de Noul Testament, ca și Maria Magdalena. Există chiar o superioritate a Mariei Magdalena nu numai față de Iisus, dar și față de Ioan Botezătorul, de vreme ce aceasta avea puterea mirungerii, superioară ritualului botezului. Din acest punct de vedere, exegeții gnostici au stabilit ca pe o certitudine identitatea dintre Maria din Betania și Maria Magdalena, deși Biserica răsăriteană o neagă, iar din 1969 și Biserica Catolică 283. Ruptura în sânul iudaismului a fost produsă de Biserica lui Ioan Botezătorul, supraviețuindă în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
permis, bunăoară, să construiască piramidele. Aceste secrete au fost preluate, din fericire, de către eretici și de francmasoni. De aici ostilitatea necruțătoare dintre Biserică, pe de o parte, și eretici, alchimiști și francmasoni, pe de alta. Un Giordano Bruno, alchimist și gnostic, a fost doar una dintre victimele ilustre ale confruntării. În orice caz, cu exemple de asemenea factură, comentatorii gnostici ai Bibliei produc aparențe solide în favoarea lor. Dar proba centrală la care a căzut creștinismul e atitudinea față de eros și de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ostilitatea necruțătoare dintre Biserică, pe de o parte, și eretici, alchimiști și francmasoni, pe de alta. Un Giordano Bruno, alchimist și gnostic, a fost doar una dintre victimele ilustre ale confruntării. În orice caz, cu exemple de asemenea factură, comentatorii gnostici ai Bibliei produc aparențe solide în favoarea lor. Dar proba centrală la care a căzut creștinismul e atitudinea față de eros și de femeie. Religiile orientale au avut marele avantaj că au văzut în eros supremul sacrament, iar religia isiană cu atât
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ci sunt după: Evanghelia după Luca etc. Ele sunt sursele teologice capitale, nicicum istorice. Iar dogmele creștine nu pun mântuirea în termeni de feminitate sau masculinitate, egalitatea dintre sexe manifestându-se ca liber arbitru din perspectiva iubirii creștine. Viclenia glosatorilor gnostici vine de acolo că ocultează esența creștinismului ca religie a iubirii, propunând alternativa sexualității sacre. În asemenea demers, sunt manipulate cu multă abilitate erorile Bisericii, care n-au fost puține în decursul istoriei, îndeobște prin instituția Inchiziției. Firește, ignoră ortodoxia
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Noica știa ce spune când identifica punctul de naștere a Europei în 325, la Niceea, odată cu impunerea dogmei Sfintei Treimi, acel miracol logic al putinței ca Unu să fie Trei. Din atare pricină erezia templierilor, a catarilor, a rozacrucienilor, a gnosticilor sau a celei francmasonice nu s-au putut impune în fața creștinismului, fiind condamnate a fi un fenomen sectar sau elitar, specific narcisismelor de grup. În zona de non-rezistență absolută e vidul plin al logicii cuantice, acel nimic care produce lumi
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
p. 89. 273 "Transversalia ne informează Ion Popescu-Brădiceni presupune efectuarea unei secțiuni printr-o capodoperă literară și descrierea hermeneutico-poetică a ceea ce corpul tăiat lasă vederii". (Lazare, veni foras, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2005, p. 43). O secțiune similară voiau și gnosticii, dar nu în interiorul exteriorului, ci în interiorul interiorului, aspirație și a hermeneuticii lui Ion Popescu-Brădiceni, cel puțin la nivel metodologic. 274 Raymond Ruyer, op. cit., pp. 54-55. 275 Ibidem, p. 28. 276 Dan Brown, Codul lui Da Vinci, Editura Rao, București, 2004
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pp. 26-27). Tradiția respectivă se numește gnosticism, iar originile acestuia trebuie căutate în primele două secole p.Chr. Harold Bloom arată că, în măsura în care Blake poate fi etichetat drept un "vizionar apocaliptic, el apare, în anumite privințe, ca un fel de gnostic, iar gnosticismul este cea mai dualista credință propovăduita în tradiția occidentală" (1989, p. 123). Dar gnosticii, mă grăbesc să adaug, își au originea în Orient, ei fiind parte integrantă a tradiției occidentale doar prin ramură lor medievală târzie, catarii, care
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
p.Chr. Harold Bloom arată că, în măsura în care Blake poate fi etichetat drept un "vizionar apocaliptic, el apare, în anumite privințe, ca un fel de gnostic, iar gnosticismul este cea mai dualista credință propovăduita în tradiția occidentală" (1989, p. 123). Dar gnosticii, mă grăbesc să adaug, își au originea în Orient, ei fiind parte integrantă a tradiției occidentale doar prin ramură lor medievală târzie, catarii, care constituie versiunea vest-europeană a bogomililor balcanici (care joacă un rol important, ne amintim, în economia teatrului
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
a tradiției occidentale doar prin ramură lor medievală târzie, catarii, care constituie versiunea vest-europeană a bogomililor balcanici (care joacă un rol important, ne amintim, în economia teatrului poetic al lui Lucian Blaga). Oricum, argumentația lui Bloom nu face distincție între gnosticii apuseni și cei răsăriteni, așa că mă mărginesc la a menționa doar teza de bază: aceea că modul de gândire blakean funcționează conform unui tipar gnostic. La rândul său, Paley observa că "Blake nu ar fi acceptat niciodată complet doctrinele gnostica
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
economia teatrului poetic al lui Lucian Blaga). Oricum, argumentația lui Bloom nu face distincție între gnosticii apuseni și cei răsăriteni, așa că mă mărginesc la a menționa doar teza de bază: aceea că modul de gândire blakean funcționează conform unui tipar gnostic. La rândul său, Paley observa că "Blake nu ar fi acceptat niciodată complet doctrinele gnostica și maniheista, deoarece acestea negau faptul că Isus a devenit cu adevarat om, a suferit, a murit și a înviat" (2003, p. 6). Totuși, Paley
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
of evil is also capable of good" (E: 594). Aceeași idee, exprimată însă în termeni mai sintetici, transpare din Annotations to Swedenborg's Divine Love and Divine Wisdom: "Heaven and Hell are born together" (E: 609). Urmându-i atât pe gnostici, cât și pe neoplatonicieni 162, (mai exact, pe Plotin)163, care văd în materie "râul primar"164, Blake crede cu tărie în caracterul fundamental eronat al materiei, opus autenticității intelectului iluminat. De aceea el susține realitatea exclusivă a fenomenelor mentale
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Vision of the Last Judgement: "Thinking aș I do that the Creator of this World is a very Cruel Being & being a Worshipper of Christ I cannot help saying the Son O how unlike the Father" (E: 565). Potrivit doctrinei gnosticilor sethieni și citată pe larg de Irenaeus, demiurgul poartă numele de Ialdabaoth. La un moment dat, însăși mama lui îl acuză de fățărnicie: "Devenind arogant, Ialdabaoth se laudă în fața celor mai prejos de el, spunând "Eu sunt tatăl și Dumnezeu
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Ignorance. 1954. Ed. W. Stark. Trans. Fr. Germain Heron. Introd. D.J.B. Hawkins. Westport, CT: Hyperion P, 1979. Novalis. Schriften: die Werke Friedrich von Hardenbergs. 4 vols Ed. Paul Kluckhohn și Richard Samuel. Stuttgart: Kohlhammer, 1977-1999. Nuttall, A.D. The Alternative Trinity: Gnostic Heresy în Marlowe, Milton, and Blake. Oxford: Clarendon P, 1998. O'Brien, Denis. "Plotinus and the Gnostics on the Generation of Matter". Neoplatonism and Early Christian Thought: Essays în Honour of A.H. Armstrong. Ed. H.J. Blumenthal și R.A. Markus. London
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
P, 1965. Otto, Peter. Constructive Vision and Visionary Deconstruction: Los, Eternity, and the Productions of Time în the Later Poetry of William Blake. Oxford: Clarendon P, 1991. Oxley, William. The Cauldron of Inspiration. Salzburg: Universität Sazburg, 1983. Pagels, Elaine. The Gnostic Gospels. New York: Vintage Books, 1981. Paley, Morton D. The Traveller în the Evening: The Last Works of William Blake. Oxford: Oxford UP, 2003. Paneth, Ludwig. La Symbolique des nombres dans l'Inconscient. Paris: Payot, 1953. Passeron, René. La Naissancé d
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]