5,896 matches
-
-s ruginite. A luat canistra cu benzină. - Vreți să vă încălziți? Ia să facem un foc de tabără, măi băieți, ia tu de-aici, toarnă așa, pe lemne, toarnă tot, tată, să se-mbibe bine, nu mai facem economie, ai golit-o? Uite-aici bricheta, la tata, acum poți s-aprinzi... Dracii au început să chiuie când s-a înălțat focul, cu pârâituri și trosnete. Niște butelii de la șprai au explodat, spre bucuria tuturor. - Ha-ha-ha, punem cartofi dup-aia în jar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
am gândit că e vreo aplicație militară, vreo chestie din aia aproape secretă pentru NATO sau, după cum zicea Eleonora, nevastă-mea, poate a căzut în apropiere vreo bucată din MIR... - Cum să cadă, dom’le... a intervenit chelnerul venit să golească scrumiera. Da’ ce, ăia n-a calculat traiectoria, nu știe unde va ajunge bucățile? Adică e prost rusu’ să ne servească nouă pe tavă informații, acum când ne dăm pe lângă americani. Adică el șpionează și românu’ culege? Ce motiv are să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
zi și noapte o formulă de a scăpa din locul acela blestemat sau de a-i veni de hac tiranului, supunîndu-l În prealabil unui martiriu lung, dar pe care teama Îl sufoca atunci cînd se afla În prezența lui Oberlus, golindu-i mintea și făcîndu-l să uite pe dată cele mai bine chibzuite planuri. Cel de-al treilea prizonier, Dominique Lassa, dădea semne că și-ar fi pierdut controlul după execuția lui Georges și era de presupus că se simțea vinovat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Orice-ai face, ești condamnat să rămîi Închis În trupul ăsta scîrbavnic pînă cînd or să te mănînce viermii, și, cum nu crezi În iad, nici acolo n-o să scapi de el. Iguana Oberlus se ridică În picioare liniștit. Își goli pipa, lovind-o de o piatră, și făcu un ușor gest cu mîna, ca și cum s-ar fi despărțit de un conviv plăcut. - A fost un discurs frumos, bătrîne, spuse el. Foarte frumos. Dar nimic din ce-ai spus nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Scoase din ea, unul cîte unul, bolovanii grei și, cînd ambarcațiunea Începu să se ridice la suprafață, se apucă să scoată apa cu o găleată. Încă plină de apă, o Împinse pe mal ajutîndu-se de venirea noului flux și o goli. CÎteva coaste și scînduri se umflaseră, ieșind din cuie și făcînd ca apa să pătrundă pînă la Încheieturi, dar reuși să se descurce și să ajungă, vîslind, În ansă, pentru a o scoate pe plajă. Îi chemă atunci pe prizonierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
spus-o, sublinie Oberlus. Așa că hotărăște-te mai repede, iar dacă ai chef să vii cu mine, Începe să aduni iguane, broaște-țestoase, porumbei, ouă și tot ce mai e comestibil... Arătă spre Knut. Iar tîmpitul ăsta să te ajute să golești butoaiele cu rom din peșteră și să le umpli cu apă. Profită și de ultima picătură pe care o găsești, fiindcă drumul e lung și În zona aia nu e Încă vreme de ploaie. - Ești nebun! repetă ea Încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
așteptând, cu mine singură în spate. — Polițiștii au microfoane, ne spune Brandy. Planul e că, dacă trecem granița, mergem spre sud până la Seattle, unde sunt nightcluburi și discoteci în care băieți și fete go-go vor sta la rând să-mi golească buzunarele poșetei. Trebuie să păstrăm tăcerea din cauza poliției, că ei au microfoane de ambele laturi ale graniței, Statele Unite și Canada. În felul ăsta, pot să-i asculte pe oamenii care așteaptă să treacă. Am putea avea trabucuri cubaneze. Fructe proaspete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ești, Daisy St. Patience, zice una dintre ele, aprinzând o țigară. Cu așa o față, Brandy numai despre tine vorbește. Prin toată camera sunt împrăștiate scrumiere mari, mari, din 1959, din sticlă jivrată, așa de mari că trebuie să le golești doar o dată la doi ani. Cea cu țigara îmi întinde mâna ei lungă cu unghii de porțelan și zice: — Eu sunt Pio Rhea. — Eu sunt Dia Rhea, zise alta, aproape de combina stereo. Cea cu țigara, Pio Rhea, zice: — Astea-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
întinde înapoi pe jos cu capul între picioarele mele. — Te-ai mai gândit la chirurgia plastică? zice Brandy. Apoi zice: Dă-i bătaie. Capitolul 19 Când ieși cu un bețiv, observi cum un bețiv îți umple paharul ca să-l poată goli pe al lui. Atâta vreme cât bei tu, băutura nu e o problemă. În tovărășie. Să bei e distractiv. Dacă e o sticlă pe masă, chiar dacă paharul tău nu e gol, un bețiv îți va turna puțin în pahar înainte să și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Fiind ea însăși așa aproape de moarte. Despică-ți corpul și arată-ne interiorul. Spune-mi povestea vieții mele înainte să mor. Coase-te la loc. Capitolul 24 Sari mult înapoi, la o ședință foto în abatorul ăla unde porci întregi goliți de măruntaie sunt agățați unul lângă altul, ca niște franjuri, pe-un lanț în mișcare. Eu și Evie purtăm rochii de petrecere Bibo Kelley din oțel inoxidabil, în timp de lanțul gonește în spatele nostru cu o viteză cam de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
grav, primejdios pentru țară, pentru nație, pentru noi toți, domnule Leonard! Cu cît vorbește cineva mai mult despre dreptate, cu atît acel cineva urăște dreptatea și va făptui nedreptăți. Toți dictatorii au gura plină de cuvintele pe care le-au golit de orice conținut, de valoare, vorbesc numai despre libertate, fericire, pace, pentru că sînt stăpîni pe libertatea, fericirea și pacea tuturor supușilor lor, pot face ce vor cu ele și nu se tem că s-ar putea întîmpla ceva care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și se-înfunda în cine știe ce uliță, la capătul căreia tot dădea de un gospodar dispus să-și piardă vremea la o tacla cu domnul adjutant. Vinul era cel știut, negru ca smoala, îl puneai pe unghie și nu aluneca, după ce goleai o măsură te îmbujorai, ți se înroșeau urechile, era bine, dar nu mai simțeai în gură nici gust, nici buchet, nici dulceață, nici amăreală, era vinul dintotdeauna, de care el se săturase. Uite așa se întîmplase în acel sfîrșit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cont de asta ori nu. Dar fără el nu se putea face mai mult de doi pași fără ca să nu fie gata să se răstoarne "greoiul car al statului". Că unii voiau să-l ușureze, că alții voiau să-l golească, că toți voiau să-l hodorogească mai tare, cît mai tare, cît e sub mîna lor, asta era altceva, dar nimeni nu voia să-l răstoarne! Pentru atîta lucru, doar pentru atîta lucru era nevoie de Mihail. Iar el era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Cumberland, black soia, sushi, la ce să fi crezut în continuare că există pe lume fleacuri atît de scumpe și care nu erau bune de nimic, nici de mîncat, nici de privit, nici de dat de pomană! Prăvăliile s-au golit peste noapte de toate prostiile acelea, pentru că domnișoara K. F., singura stăpînă a Vilei Katerina, făcuse un gest cît se poate de generos. Îi scrisese prințului, ce anume nici Popianu nu știa, cu toate că dacă ar fi vrut ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
poate de generos. Îi scrisese prințului, ce anume nici Popianu nu știa, cu toate că dacă ar fi vrut ar fi putut afla, și aceasta trimisese atîția bani, pe poliță, desigur, încît totul a fost cărat cu căruța la Vilă. S-au golit rafturile și magaziile, unii au profitat de asta ca să scape și de alte ciurucuri, K. F. și-a dat seama, dar a închis ochii, era mai important să fie doamnă pînă la capăt decît să intre în gura mahalagiilor, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
unii au profitat de asta ca să scape și de alte ciurucuri, K. F. și-a dat seama, dar a închis ochii, era mai important să fie doamnă pînă la capăt decît să intre în gura mahalagiilor, și după ce s-au golit nimeni n-a mai fost nebun să mai aducă în loc asemenea mărfuri. Așa se face că pe Strada Mare totul a revenit la normal, în timp ce la Vilă totul era normal, acolo pluteau aceleași mirosuri, era aceeași lumină și aceeași atmosferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Hariton nu se zgîrcea, nu era leneș, aducea la Vilă tot felul de butelii și sticle prăfuite, căutîndu-i cu privirea aprobarea, deși se silea pentru prinț, știa prea bine cine e cu adevărat autoritatea acolo, în Vladia. El încuviința, mai golea cîte un păhăruț, era al naibii de bun vinul vechi, vinul uitat prin cotloanele Cramei, dar niciodată nu se lăsa cuprins de molipsitoarea exaltare a prințului care istorisea tot felul de năzbîtii, adevărate sau inventate, oricum, dacă le-ai fi luat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
i s-ar fi relevat un mare secret, "formidabil, domnule, for-mi-da-bil, asta trebuie să fi fost, o implozie. De aceea nu l-au mai găsit, n-au găsit nimic din el. Tănase Berzea nu mai avea nimic în el, se golise, era doar un perete subțire în care se adăpostea vidul și de aceea s-a resorbit. Asta este. O implozie!" Leonard Bîlbîie a făcut o figură lungă și dezamăgită, dacă era vorba despre Tănase Berzea, se lămurise. Prințul povestise, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
înțelege, trebuie să existe și în capătul ăsta de țară același spirit de corp ca peste tot, cine a îmbrăcat o dată uniforma n-o mai scoate niciodată, nu-i așa?" August Stoicescu l-a bătut prietenește, ostentativ, pe umeri, a golit păhărelul dintr-o înghițitură și i-a făcut semn lui Bercu: "Dă, dom'le, ceva mai serios, țoiuri n-ai? Un bărbat întreg bea cu țoiul, nu se încurcă în degetare!" Artur Stavri i-a făcut cu ochiul adjutantului "ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dăduse peste omul lui, încît l-a apucat brusc o foame năprasnică. Fără să-i ceară voie a înhățat borcanul rămas neatins, a bătut de cîteva ori cu lingurița în iaurtul gălbui și cu înghițituri repezi și mari l-a golit fără să-l ia de la gură. În timp ce înghițea simțea că privirea lui Bîlbîie îl cercetează cu amănunțime, că e bună, dar și nemulțumită. L-a lăsat să-l cîntărească, să-l măsoare, știa că îi face plăcere să tragă singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
spuse. Teatea Maó nu se va da bătut atât de ușor. Le ceru apoi să nu mai arunce nimic în mare, nici macar propria murdărie, insistând că aceia care nu se pot abține să facă învase, pe care aveau să le golească după trecerea pericolului. Unii rechini pot lua urma unei prazi aflate la o distanță uriașă, adaugă. Și cel mai bun lucru pe care-l putem face este să nu lăsăm nici o urmă a trecerii noastre. După ce dădu aceste indicații, închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
antigel. Numele câinelui meu e Skip, după cățelușul pe care-l avea Danny din vecini. Skip, puiul meu, e alb cu pete mari negre și cu o zgardă roșie, exact ca la televizor. Singurul remediu pentru antigel e să-i golească stomacul. Apoi să i-l umple cu cărbune activat. Să găsească o venă și să-i pună o perfuzie cu etanol. Alcool pur de cereale ca să-i deblocheze rinichii. Ca să-mi salvez cățelușa, puișorul meu, trebuie s-o îmbăt turtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
zice Flint. Dezarmarea n-a funcționat. Nici Națiunile Unite. Și totuși, poate că asta o să funcționeze. Iar prietenul lor Jenson, Reverendul nostru Fără Dumnezeu, o să fie singurul supraviețuitor. Webber zice: — Da ce-i în hotelul Beverly Hills? Și Flint își golește paharul și zice: — Dalai Lama... În noaptea aia, Webber i-a luat numele și telefonul fetei din Missoula, Montana. Când a venit timpul să-și scrie cu toții testamentele, Webber i-a lăsat fetei tot ce avea pe lume, inclusiv Mustangul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
compensându-se astfel valorile extreme de înnegrire. Revelarea compensată constă într-o revelare în două trepte: prima reprezintă o revelare normală de 70-80% din timpul de revelare, iar a doua de 20-30%. În cea de-a doua etapă, revelatorul este golit din doza de developare, după care se introduce apă la temperatura de revelare (20-22°C). Revelarea va continua doar în zonele subexpuse (cele din lumină, conform principiului enunțat de Ansel Adams). Revelarea compensată este utilă doar la subiectele cu contraste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
mai putea salva. Ascultase tăcută vocea stinsă, încărcată de sentimentul vinovăției, a soțului ei. Simțise, prin telefon, că suferă, regretă, urăște slăbiciunea care-i luase mințile și-l făcuse să greșească. Sub influența nopții albe, petrecute într-o sfâșietoare singurătate, golită de orice gând și rațiune, fu convinsă că știa ce se întâmplă în sufletul bărbatului ei. O părăsea, cu inima strânsă, pentru o altă femeie. Radu nu mai era al ei. Nu se vor mai plimba braț la braț, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]