2,903 matches
-
până la Dunăre, pe toată întinderea ei, până la Noviodunum (Isaccea) inclusiv. Dincolo de Dunăre, în nordul ei, goții primiseră creștinismul, prin Wulfila, în forma orientală, ariană și greacă. În anul 325, la nord de Dunăre, undeva în Gothia, exista chiar un episcopat gotic. În sfârșit, înspre anul 350, toate orașele însemnate ale celor două Moesii erau reședințe episcopale".2 Scriind douăzeci și cinci de ani mai târziu, Nicolae Iorga face o precizare metodologică: "..creștinismul trebuie cercetat și altfel decât printr-o înșirare, printr-o interpretare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cultul consacrat lui nu indică o venerație aparte acordată Sf. Apostol Andrei în zona Dobrogei (Sciția Minor). În teritoriile din nordul Dunării, cinstirea Sf. Apostol Andrei, în secolul al IV-lea, este pe deplin confirmată de un fragment de calendar gotic, redactat în Tracia, unde în 29 noiembrie se menționează: "În Goția, dincolo de Dunăre, apostolul Andrei". Zeiller se întreba: Această mențiune a Sf. Andrei n-ar putea fi un ecou al tradiției, care face din el apostolul Traciei și Scythiei"? În
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu cei ce se supun", un nou indiciu al faptului că vechea concepție despre "năvălirile barbarilor" trebuie revizuită. Hunii trăiau de pe urma produselor muncii autohtonilor, dar cine erau ei? În satul stăpânit de huni trăia o populație ce vorbea limba hunică, gotică și "ausonică" (latina populară), adică limba autohtonilor. În ceea ce privește relațiile hunilor cu populația autohtonă, din nordul Dunării, trebuie să ținem seama de faptul că popoarele de păstori nomazi asiatici au nevoie de sare, esențială pentru creșterea turmelor, pe care o luau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
H.-II p. H., sub nume diferite, Gutones sau Gotones, într-o regiune situată pe țărmul de sud al Mării Baltice. Începând din secolul III d. H., goții sunt numiți de autorii latini, Gothi, iar de cei greci (bizantini), Gothoi. Populația gotică, aflată pe țărmul sudic al Mării Baltice, a început să înainteze treptat spre regiunile de la Marea Neagră și Dunărea de Jos, iar apoi spre teritoriile întinse ale Imperiului roman, până ce își vor încheia istoria, ostrogoții în Italia (secolul VI) și vizigoții în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
jumătate a secolului al II-lea și prima jumătate a secolului al III-lea, goții părăsesc teritoriile lor de locuire și se stabilesc în regiunea aflată la est de Vistula mijlocie, ce includea Mazovia și Podlesia, primul spațiu de expansiune gotică. În aceste teritorii, goții au întemeiat prima cultură (civilizție), Wielborie, ce cuprindea așezări și necropole, expresie a unor comunități mari, bine organizate și durabile.10 După declanșarea marii migrații și în contact cu populațiile sedentare sau nomade întâlnite în spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ajung până în Cappadocia, Galatia și Cilicia. Împărații Tacitus, Florianus și Probus au continuat luptele cu goții, ultimul se afla, în 278, în zona Dunării de Jos, luptând cu ei și cu aliații lor, sarmații, vandalii, gepizii și burgunzii. 12 Invaziile gotice (242-278), în provinciile răsăritene și sudice ale Imperiului, la care s-au asociat și alte populații, carpii, sarmații, heruli, vandali, au creat mari probleme statului roman. În contextul acestor atacuri distrugătoare, din a doua jumătate a secolului al III-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
stabilește, în 348, cu un grup de creștini în sudul Dunării, dar nu abandonează propovăduirea noii religii printre populațiile din nordul fluviului. Astfel, Sava Gotul este martirizat, ca misionar creștin, în 372, fiind înecat în râul Buzău, prin hotărârea aristocrației gotice păgâne. Convertirea la creștinism a goților și a altor populații din nordul Dunării este confirmată nu numai de surse scrise, dar și de descoperiri arheologice. În acest fel, practica incinerării este treptat abandonată, iar inhumația este tot mai frecventă în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
descoperiri dovedesc prezența efectivă a hunilor în Dacia 400 descoperiri s-au aflat în jud. Mehedinți (Hotărani), în jud. Ialomița (Boșneagu), la Celei și Hârșova, lângă Dunăre, la Câlnău (Buzău). Alte descoperiri la Chiojdu, valea Buzăului (goți), la Roman (fibule gotice de tip Sântana). În Transilvania, avem puține morminte gotice din epoca hunică, cum sunt cele trei morminte de la Brateiu (Sibiu). Populația locală daco-romană din spațiul carpato-dunărean își continuă existența și în noile condiții din secolele IV-V d. H., ca
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
descoperiri s-au aflat în jud. Mehedinți (Hotărani), în jud. Ialomița (Boșneagu), la Celei și Hârșova, lângă Dunăre, la Câlnău (Buzău). Alte descoperiri la Chiojdu, valea Buzăului (goți), la Roman (fibule gotice de tip Sântana). În Transilvania, avem puține morminte gotice din epoca hunică, cum sunt cele trei morminte de la Brateiu (Sibiu). Populația locală daco-romană din spațiul carpato-dunărean își continuă existența și în noile condiții din secolele IV-V d. H., ca agricultori și crescători de vite. Priscus vorbește de sate
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mărturii arheologice referitoare la practicarea creștinismului în Dacia, în secolele III-IV, sunt lipsite de interes. Nu se știe cărei nații (populații) aparțineau acești puțini creștini. Este puțin probabil ca Wulfila să-i fi creștinat pe daco-romani, nu există nici un termen gotic religios în limba română. Concluzia: creștinarea lor se produce după secolele III-IV, așadar este mult anterioară venirii slavilor și ungurilor. Nu există nici un fel de cuvinte maghiare în limbajul liturgic românesc". În ceea ce privește toponimia, istoricul francez face alte precizări interesante: "Explicarea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mai târziu. După filologul german H. Schuchardt, Aurelian n-a strămutat decât o parte din populație. Istoricul ungur Hunfalvy se pronunța împotriva oricărei persistențe a elementului roman pe malul stâng dunărean-monedele romane încetează la 258, invoca și el lipsa elementelor gotice în limba română, de-aici concluzia că, la așezarea goților în Dacia, nu mai rămăseseră romani. Dar și el trebuie să recunoască persistența unor rămășițe de populație romană după evacuarea lui Aurelian. El încheie astfel: "Desigur, au rămas mulți care
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prin urmare relațiile româno-slave au fost aici, slabe..." (apud I. I. Russu). Se admite, în general, că influența slavă asupra teritoriului și populației românești a fost îndelungată și adâncă, mult mai puternică și durabilă decât va fi fost cea germanică (gotică și gepidă) ori, ulterior, pecenego-cumană. Urmele ei durabile și vizibile în limba, toponimia și antroponimia românilor arată că în perioada slavo-română s-a produs o parțială slavizare a întregului teritoriu de romanizare din zona carpato-balcanică, în interiorul căruia avea loc procesul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
decât prin ruperea raporturilor cu acesta. Dar pentru o asemenea "operă delicată" (Iorga), se mai cerea și altceva: încetarea până la un timp a pătrunderilor barbare și, afară de colțul unde străbat hunii, după 375, nu se produc noi invazii, în timp ce stratul gotic aflat în nord se revarsă în sudul Dunării. Ei lasă în urmă o vagă autonomie peste care se întinde, alături de pretențiile Imperiului, numai "suzeranitatea" de caracter mongolic fiscal a hanului turanian din Panonia. Această stare de lucruri va dăinui, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
confruntări ale lumii contemporane. Astfel, în romanul Un anotimp pentru fiecare (I-II, 1985-1986), al cărui subiect este plasat în anii ‘50, istoria este văzută pe spații mici, autorul citind, fără prea mare acuitate, textul unei epoci controversate. Romanul Un gotic târziu (1975) face o atentă analiză a psihologiei feminine, o radiografie a cinismului, fiind plasat în lumea intelectualilor universitari, ca și romanul Licheni (1974). Din perspectivă modernă este abordat mitul creației în romanul Baladă neterminată (1988). La fel în proza
CUBLESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286544_a_287873]
-
Galaction, Camil Petrescu, Panait Istrati, Ion Agârbiceanu, Zaharia Stancu, Emil Gârleanu, Victor Papilian ș.a. SCRIERI: Nepăsătoarele stele, București, 1968; Miniaturi critice, București, 1969; Clopotele de apă, București, 1970; Aproape de curcubeu, București, 1972; Licheni, Cluj-Napoca, 1974; Iarba cerului, București, 1974; Un gotic târziu, Timișoara, 1975; Umbra ulmilor tineri, Cluj-Napoca, 1976; Paradoxala întoarcere, București, 1978; Provincialii, Cluj-Napoca, 1978; Teatrul. Istorie și actualitate, Cluj-Napoca, 1979; Recurs la judecata de apoi, Arad, 1979; Viața și încă o zi, București, 1980; Pensiunea Margareta, București, 1982; Opera
CUBLESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286544_a_287873]
-
Al. Căprariu, „Miniaturi critice”, TR, 1969, 43; Petru Popescu, „Clopotele de apă”, VR, 1970, 8; Nicolae Baltag, Etica vieții, etica muncii, LCF, 1974, 5; Al. Covaci, „Licheni”, F, 1974, 10; Ion Vlad, Trei prozatori, TR, 1975, 4; Valentin Tașcu, „Un gotic târziu”, ST, 1976, 2; Dumitru Micu, „Umbra ulmilor tineri”, CNT, 1977, 4; Liviu Leonte, Proza lirică și fantastică, CRC, 1977, 14; Iorgulescu, Scriitori, 195-196; Poantă, Radiografii, I, 66-68; Mircea Vaida, Dialog între epoci, TR, 1980, 8; Rotaru, O ist., III
CUBLESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286544_a_287873]
-
Mariana Șora, Cioran odinioară și azi, VR, 1990, 3; Gheorghe Grigurcu, Dionisiacul Cioran, VR, 1990, 7; Cornel Ungureanu, Filosoful la 20 de ani, O, 1990, 22; Cornel Ungureanu, Renaștere sau „Schimbarea la față”, O, 1990, 49; Dan C. Mihăilescu, Omul gotic și fără scăpare, RL, 1991, 15; Vlad Russo, Excesul de metodă, VR, 1991, 2; Eugen Simion, Tânărul Cioran, CC, 1991, 3; Aurel Codoban, Discurs și/sau Neant, APF, 1991, 5; Irina Mavrodin, Cioran, „22”, 1991, 42; Ștefan Aug. Doinaș, Cioran
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
Pasteluri, cântece sau balade, poemele sale sunt proiecții ale sensibilității în peisaje spiritualizate sau incantații melancolice. Stilizate în sensul abstractizării, geografia natală, atmosfera și amintirile transilvane sunt invocate/evocate fie în tablouri fumurii, grave, dominate de simbolicele turnuri ale reveriilor gotice, fie în peisaje delicat irizate de „brume” luminoase. „Brumate” (B. a impus „poezia brumei” în lirica românească) sau ninse, înălțimile alpestre figurează „scena fermecată a universului” (M. Petroveanu). Sugestiile de legendă și mit nordic induc sentimentul unei istorii fabuloase și
BARNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
poze din albumele noastre. Imaginile din ele treceau dincolo de hotarul imemorial al revoluției de la 1917, înviau vremea Țarilor, ba chiar mai mult, străbăteau cortina de fier atât de solidă în perioada aceea, ducându-mă când în piața din fața unei catedrale gotice, când pe aleile unei grădini a cărei vegetație mă lăsa perplex prin geometria ei infailibilă. Mă cufundam în preistoria familiei noastre... Deodată, fotografia acea! Am văzut-o când, din pură curiozitate, am deschis un plic mare, strecurat între ultima pagină
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
LUPĂȘTEANU boier pe valea Bistriței BOGDANA soția lui Sas CRĂCIUNA soția lui [Toader Lupășteanu] ANNA fiica lor PEPELEA STROLEA scutier la Toader Lupășteanu DRAGOMIR burgrav al cetății Dâmboviței, solul lui Alexandru Bassarab UN CRAINIC ACTUL I CORNUL LUI DECEBAL (Sală gotică în cetatea Arieșului. În stânga în prosceniu tronul, în dreapta, jețuri, dispuse în semicerc) SCENA I SAS (intră) Așadar azi e ziua când și-a citi diata. De zece luni veninul mereu îi curge-n vine, Dar, tare în oțele, de zece
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
s-aștepte și pîn-atuncea să ude bățul cel uscat. Trec ani. Bătrân, slab și gârbov - au înfrunzit bățul. El îl scutură, rămân numai două mere - e tatăl și maica sa. El cade mort. [ACTUL I] 2254 (Suceava. O sală frumoasă gotică, ferești înguste. În stânga spectatorului, în prosceniu, tronurile Domnului și a Doamnei; în dreapta, în semicerc, stau boierii. {EminescuOpVIII 127} SCENA I (IUGA VODĂ și MARIA pe tron. Boierii, între cari hatmanul MIHNEA SÎNGER. E sara. ) [IUGA] Și ochii mei, senine fereștile
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu sensul „a închide, a păstra, a apăra”. Din această rădăcină mai derivă : gr. arkeo, lat. arceo, sanscr. raks (toate trei cu sensul „a apăra, a conserva”), lat. arca („ladă, casetă”), arcanum („secret”) și arx („cetate”), arm. argaęl („a stabili”), goticul alhs, celticul argel („loc acoperit”) și argeot („pădure”, în sens de fortificație naturală), v. ind. argala („zăvor, încuietoare”), v. sax. rakud („casă”), ags. reced („clădire, casă, palat, templu”), alb. ragăl („colibă”) (17, 18, 19, 20). Înrudi- rea dintre cuvântul latin
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mai vechi orașe din Dacia colonizată sunt dovezi incontestabile ale colonizării Daciei de către împăratul Traian, iar cea mai bună dovadă este poporul român însuși. Căci nu este adevărat că limba poporului constă din elemente celtice amestecate cu frânturi slave și gotice și, într-o măsură cu totul neglijabilă, și romanice. Limba română este, formal cea mai pur romanică din câte există; și că așa stau lucrurile nu este deloc o afirmație vanitoasă a unor literați români; întemeierea critică a acestui fapt
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
un contur neregulat în Câmpia Pannoniei și se așteptase să fie primit într-o sală imensă, luminată prin vitralii și cu pereții acoperiți de fresce, cu mii de lumânări al căror fum parfumat să se ridice stâlp până la bolțile arcuite gotic. Acum era surprins. În loc de o asemenea încăpere imensă, stătea într-o cameră cu puțin mai mare decât sala de mese a navei imperiale care îl adusese pe Pământ, cu mobilier auster și pereți cenușii, afumați pe la colțuri. Rimio era un
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
natural. Lucru care necesită decompartimentarea micromediilor, scurtcircuitarea fenomenelor izolate adăposturi ale idiomurilor și ale semnăturilor unice. Lucruri care nu s-au făcut decît formal prin tipar. În Evul Mediu, fiecare castă avea scrisul ei. Această ierarhie a literelor în manuscris (gotice, cursive, romane etc.) este dată la o parte prin standardizarea caracterului roman. Epopeea suporturilor de informare îi poate ferici în mod legitim pe liberali și pe capii industriei, fiindcă ea lovește la fiecare cotitură o corporație, un grup clerical fondat
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]