4,325 matches
-
un cadou. Ia-le acum. Luana îi mulțumi, cu intenția de a-și cere scuze pentru purtarea rece de până atunci, dar privirea chiorâșă a colegului, zâmbetul perfid și strâmb, o făcură să renunțe. La terminarea orelor fugi spre casă, grăbită să arate Sandei cadoul. Mamă, uite ce mi-a dat Damaschin azi. Femeia încremeni. De unde ai astea? Nu ți-am spus? De la colegul meu. Mi le-a dat de ziua mea. Ziua ta e în aprilie. Asta i-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
amândoi simpatii și antipatii în rândul dascălilor, dar mozaicul de situații la care erau expuși făcea, de cele mai multe ori, ca afinitatea cu cei de la catedră să nu fie din cea mai reușită. Într-una din zile, diriginta intră în clasă grăbită și ceru Luanei o foaie de hârtie. Luată pe nepregătite, fata bâjbâi în caiet. Se trezi deodată plesnită peste față. Ce ești așa mocăită? Învață să te miști mai repede. Nu era o femeie rea, dimpotrivă. Fetele se simțeau bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cel puțin va ieși din casă, va cunoaște oameni noi, se va integra într-un colectiv. Dar dezamăgirea fu cruntă și veni după doar câteva săptămâni. Hala de standuri era uriașă, plină de cămăruțe întunecoase și neîncălzite, sufocată de clienți grăbiți și veșnic panicați, amatori de chilipiruri și furtișaguri. Ștefan o învăță să facă facturi, să țină contabilitatea primară și să numere cu ușurință banii. Nu reuși să se obișnuiască cu o muncă ce nu se potrivea înclinațiilor ei. Atrase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sufletul și-l dorea, o excitau trupul bine făcut, gura copilăros desenată, ochii mari și calzi, mângâierea tandră și pricepută. Acum, rarele momente care-i aduceau împreună erau forțate, de complezență, se terminau imediat, el fiind prea obosit iar ea grăbită să-și reia lectura. Începu să facă drumuri cât mai dese la Sanda, Ștefan fiind nevoit să dea numeroase telefoane ca s-o facă să se întoarcă. Nu era prost. Simțea că o pierde. Sărutul ei pătimaș, care-l arunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Nu vreau să mai văd ce-am ajuns. Niciodată nu simțise la bunica instinctul de cochetărie. Își acoperise părul cu batic de cum rămăsese văduvă. Singurele drumuri pe care le făcuse, la muncă și la biserică, le străbătuse cu capul plecat, grăbită să se întoarcă acasă. Văzând dezamăgirea acestui suflet plin de simțire, știind că draga ei Bica plecase deja de lângă ea, fără să mai poată fi adusă înapoi, Luana își pierdu orice speranță și se întoarse la Iași copleșită. Radu i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
voce care îi poruncește: "Așteaptă! Am spus că e a ta. Nu-mi iau cuvântul înapoi!" Coborî privirea și începu să se roage. Într-un târziu, cu sufletul împăcat, se ridică și ieși. Ajuns în stradă, în mulțimea de trecători grăbiți, Ștefan știu că nu mai era singur. În sfârșit, înțelesese. Debarcarea în București i-a adus un nod în stomac. Teama că nu e suficient de bine pregătită, aglomerația sufocantă, agitația, zgomotul, aerul, toate i-au făcut rău. Dar cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Asta vreau să zic. Farah l-a privit și a scuturat din cap. Nu, Johan! Mami zice că nu i voie să vorbim despre asta. Hai acasă! Nu, a zis Johan. Oriunde, dar acasă nu! În orașul ăsta tânăr și grăbit, un loc lipsit de trecut, cu un prezent nesfârșit, el nu voia să doarmă, nu voia să se oprească. Ce se petrece acolo În ajun e doar un vis, săptămâna din urmă e dată uitării, luna trecută n-a existat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
kretek, al cărui fum mirosea a cuișoare. A făcut semn unui șofer de taxi care conducea un Jeep. — Doamnă, n-aveți o țigară? a strigat unul dintre ei fără prea mare tragere de inimă, de parcă se aștepta la un scuturat grăbit al capului. Ea știa că voia o Marlboro sau o Camel, țigări adevărate, nu dintre cele ieftine, kretek, cu parfum de cuișoare, pe care le fumau ei. Nu până demult avea Întotdeauna la ea un pachet de Lucky Strike. Puteai
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
apoi Într-altă direc ție, În căutarea vreunui adăpost. În depărtare, la umbra rară a unui salcâm scheletic, a observat doi băieți fără cămașă, sprijiniți de trunchi. N-avea nici un chef de vreo confruntare, cu nimeni, Însă după o privire grăbită a priceput că nici n-avea cum s-o ia În vreo altă parte. Nu se vedea nimic și nimeni de jur Împrejur, nici o cale de scăpare, nici un adăpost, n-avea nici un motiv aparent pentru o schimbare a direcției. Mai
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și s-a uitat la el Încruntată. Avea o privire Întunecată și zăpăcită, s-ar fi zis că nu-și dă seama unde se află. — Îmi pare rău, a zis ea mijindu-și ochii. Nu v-am auzit. Sunt foarte grăbită. S-a terminat deci manifestația? a zis Margaret. Aveam impresia că abia se Încinge atmosfera. Fata și-a apărat ochii de soarele după-amiezii cu palma făcută căuș. Umbrele i-au pus În evidență nasul fin și pomeții bine desenați. și-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
prostești. — Ești tânără, a zis Margaret. Toți tinerii au timp pentru amoruri prostești. Eu nu! Eu am lucruri mai importante de făcut decât să alerg după amor, a zis ea surâzând ușor. S-a Întors și a plecat cu pași grăbiți. Când a ajuns la capătul culoarului umbros a luat o la fugă, ridi când În urma ei praful În lumina cețoasă a după-amiezii. 21 Studioul nu era prea spațios, Însă bine luminat și curat, amenajat pe o latură a unei case
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu pași repezi pe lângă barul Batik și s-a Întors În hol. De data asta era și mai puțin loc prin mulțime, dar Adam era mai insistent, Își croia drum prin labirintul Îngust de costume și de mătăsuri. șoptea scuze grăbite și nu lua În seamă semnele agasate primite ca răspuns. Își fixase privirea pe marele candelabru cubic atârnat În centrul holului. Dacă ajungea măcar până acolo, ar fi fost În stare s-o rupă la fugă spre ieșire. La galerie
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vadă venind spre ea, cu gulerul ridicat ca să se ferească de răcoarea tot mai mare din octombrie. Uneori se Împiedica pe suprafața neregulată, nu Învățase niciodată să ridice piciorul. Ori, privind vitrina vreunei librării de lângă Sorbona, și-l imagina pășind grăbit, În mână cu o nouă cutie de creioane. Uneori trecea pe lângă cineva, simțea o adiere de eau de cologne și se Întorcea de parcă Îi era cunoscută persoana. Era aroma pe care și-o amintea de la Karl, proaspătă ca iarba. S-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sâsâia plin de paraziți. Înaintau centimetru cu centimetru. Avea impresia că se află Într-o barcă pe un fluviu nămolos, purtată de un curent lin, intrând la răstimpuri Într-un banc, apoi plutind mai departe. Altădată s-ar fi agitat, grăbită să ajungă mai repede undeva, de astă dată puțin Îi păsa. Nu mai avea unde să se ducă, nu mai putea să facă nimic. La Președinție făcuse tot ce fusese În stare să facă, pusese În joc tot ce stătea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fac copii buni. Străbătea În viteză orașul tăcut, noaptea era mânjită de culorile neoanelor. La intersecțiile Întunecate nu se uita la luminile semafoarelor. Nu ținea niciodată seama de celelalte mașini, nu ținea seama de nimic. În orașul acesta tânăr și grăbit, n-avea chef să stea locului și nici să se culce. Ploua. Străzile erau alunecoase, acoperite de mâzgă, marile imobile se goliseră și erau cufundate În tăcere, iar la periferie, În noile cartiere, maidanele care separau droaia de locuințe se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
rudelor, cu multe gesturi de surpriză și urări de bine. Ei mulțumeau și râdeau, era suficient să se manifeste astfel ca să-și demonstreze din plin fericirea. Dar seara, singură în casă, Carmina își simțea mușchii maxilarului obosiți și închidea repede, grăbită, lumina să adoarmă, să nu se mai lase din nou cuprinsă de gânduri. Au fost și la unchiul ei, Viorel Angelescu, cel care-i găsise slujba și o ajutase să-și găsească locuință și-i înlesnise să facă și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
angoasă ce-o făceau să pună sub semnul întrebării chiar și cele mai sigure sentimente, să le creadă neautentice, direcționate de factori externi. Între timp, pentru că procurarea unui apartament pentru cei doi tineri ar fi durat, ori Sidonia era foarte grăbită să-l instaleze pe Ovidiu în noua locuință și, imediat după aceea să-i reamintească de examenele din iarnă, să-l pistoneze pe el și pe Carmina, să-i ambiționeze. Își dădea seama că ar fi fost suficient ca unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
penibil să-i vadă pe cei doi bărbați, ieșind tiptil din vizuinile lor și executându-se de sarcina trasată, în timp ce-și zâmbeau complice unul altuia, sau pășeau pe vârfuri ca niște infractori, își alegeau hainele ce le aparțineau, grăbiți să dispară, fiecare în camera lui, să închidă ușa, la adăpost de furia Sidoniei. Ea zâmbi în timp ce-și spăla lenjeria de corp. Nu-i plăcuse niciodată să fie o scorpie, să-i persecute pe cei din jur cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
câteva lucruri de îmbrăcăminte solicitate telefonic de Fana, în mijlocul holului, privind către Sidonia care fuma de una singură la bucătărie, a exclamat: A, maman s-a dat de trei ori peste cap și s-a făcut zână. Sidonia a eliminat grăbită fumul și chipul i s-a muiat, a căpătat o expresie de neașteptată mulțumire. Manevra îi reușise, și-a zis, ochiul furat de coafura bogată și de nuanțele plăcute și stranii ale părului, uita să mai contemple în amănunt figura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mâncat o prăjitură. Ieri n-a plouat, Carmina, tu mă înnebunești pur și simplu. A plouat alaltăieri. Alaltăieri, la dracu, ce importanță are, voiam să spun că ploaia a spulberat o zi din cele trei. Atunci am venit acasă foarte grăbită. Nu încetase ploaia dar mă plictisisem să tot stau în cofetăria aia. Era goală, murdară, bâzâiau muștele. El asculta plat, neguros și dintr-odată, la una din vorbele ei o luminiță de alarmă îl învioră. Era goală? De ce să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prin marele sistem de apărare pe care îl amplifică în jur, în tot organismul... Curând îl aude cum coboară scările sărind treptele două câte două, e plăcută liniștea nopții, e perfectă. Îl mai aude apoi pășind de-a lungul aleii, grăbit, grăbit ca întotdeauna, cum trântește portiera mașinii în urma lui, cum ambreiază motorul și pornește cu amândouă mâinile pe volan, conștient, treaz, stăpân pe toate reflexele. Carmina îl urmărește cu auzul încordat până când zgomotul mașinii lui, devenit pentru ea cunoscut, aparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
așezat două farfurii, în alta a adus peștele. Mămăliga era făcută mai demult, și-a tăiat o felie și, preocupată, să poată alege spinarea peștelui cu tot șirul de ace, n-a mai ridicat spre Carmina ochii. Începu să mestece grăbită, îi plăcea mult peștele, gustul lui îi invada gura întreagă, o scălda în salivă, de obicei mânca singură în bucătărie, voia să mestece în legea ei fără să o deranjeze cineva cu privirea. Oferindu-i Carminei pește îi făcea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aș, ce spun eu, din par în par. Și chipurile celor din fotografii să se liniștească subit, să-și recapete concentrarea avută, oare acum câți ani, în fața fotografului și să recadă în paliditatea cartonului ca sub o pavăză. Nu, șopti grăbită, nu, mai bine spune-mi la ce oră să fiu în fața cinematografului. La șase fără zece e bine? Da, e bine. Închise, se duse în fața oglinzii. Arăta jalnic, cu rochia roșie tricotată, cu două pulovere dedesubt, amândouă de culori diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
hol își încălță cizmele. Una nu avea flec știa că toată încălțămintea ei prezenta asemenea defecte și doar cizmăria se afla în apropierea blocului, dar nu avea rost să încerce să încalțe altceva. Pe urmă ieși, trânti după ea ușa, grăbită să închidă, să nu deștepte vreun spirit interior, plin de-o ironie mușcătoare, care să-i spună: Acum o jumătate de oră îți dădeai sufletul, erai gata să cazi eroic peste paginile almanahului. Acum? Acum, ce? Se putea întoarce fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
atenție, altfel devenea nociv, cunoștea bine regula. În stradă se despărțiră rapid, fără mult ceremonial. Îmi puteți telefona când doriți, când aveți o clipă liberă. După ora cincisprezece sunt mai mereu acasă. Sidonia îi întoarse repede spatele și se îndepărtă grăbită. Orice întârziere i-ar fi dăunat. Prefera așa, să plece, fără ca el să poată descifra cu exactitate întreg mesajul comportării ei. Era foarte conștientă că poate exista un "la o adică", întotdeauna își pregătea portița de salvare, era foarte atentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]