30,256 matches
-
mistere împrejurări care-i făceau lui plăcere și foarte multă absență e în această determinare pentru care azi scriu. Noi cei disprețuiți cei înserați cu de-a valma în câteva valuri pe țărmul stâng sau la dreapta Eufratului antic în grădina de aur cu miroase de mosc și santal ne legase de mâini jurământul setei atunci când foamea și-a înfipt dinții în mărul putreziciunii fie ce-o fi omule mi-ai pus în mână un petic de blană de vulpe eu
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
sunt privită în ochi de un bărbat îndrăgostit dintr-o pagină albă chiar vidul încă strălucesc sfera de cristal, nebunia, stăpânirea peste cei mulți O, Domnul mă va hrăni căci grija întreagă asupră-i am trecut-o Postmodernă Vișinile din grădina lui Gellu Naum rămân neculese în vara aceasta râsul lui semăna cu țipătul porumbeilor din San Marco (în japoneză desigur că doar japonezii păreau cu adevărat fericiți) "Asta să n-o filmezi... era pe vremea Copacului-Animal, făceam traduceri uitam să
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/11603_a_12928]
-
zi de toamnă Am pornit spre moarte; Totul era veșnic Și știut, din carte, Râul mare, negru, Un vâslaș bărbos, Suflete de spaimă Tremurând pe jos; Galbenul de plată, Neștiut răstimp, Dincolo de apă Malul fără timp; Flăcări roșii, nalte Și grădini de vis, Rândul la pedepse, Totul era scris; Nici un pas degeaba, Orice drum, un cerc, Nici o întrebare N-am putut să-ncerc; Și-am pornit spre soare Pe poteci de foc; Poate-n altă toamnă Am mai mult noroc Tu
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
Timpul petrecut în ele. Timpul care s-a materializat în ele. Oare va reuși să le povestească pe toate? De ce? Pentru cine? Pentru propria lui desfătare și pentru a mai amâna, puțin, ultima mutare. Mestecenii Șezând la masă în acea grădină, care nu arăta, de fapt, a grădină, ci a luminiș de pădure, simți cum îi cad în păr frunze galbene. Masa aceasta, acest prânz în aer liber, mestecenii din jur B îi făcură impresia ciudată de déjŕ vu. Ce asemnănare
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
a materializat în ele. Oare va reuși să le povestească pe toate? De ce? Pentru cine? Pentru propria lui desfătare și pentru a mai amâna, puțin, ultima mutare. Mestecenii Șezând la masă în acea grădină, care nu arăta, de fapt, a grădină, ci a luminiș de pădure, simți cum îi cad în păr frunze galbene. Masa aceasta, acest prânz în aer liber, mestecenii din jur B îi făcură impresia ciudată de déjŕ vu. Ce asemnănare putea fi între acest peisaj de păduri
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
cerșind la drumul mare, S-aduci săgeata vieții din timpuri înapoi, Căci s-a lungit cărarea de umbre după noi. Gemenele Copilele, frumoase, deodată s-au născut. Una, mai băiețoasă, bătea cu pumnii-n lut. Cealaltă, lină-n pas, cutreiera grădina Și aduna, din rouă, cu ochii-nchiși, lumina. S-au despărțit în soartă, plângând, de două ori: O dată-n gest și fire, ca fete și surori, Apoi se risipiră, în târg, cu două cete, Uitând să se mărite, neștiind să
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
Mariana Filimon Acuarelă de iunie Oasele simt apăsarea luminii în grădina amiezii doar silabe adun roade ale singurătății pârguite în taină ocrotite de nori de viscoliri viitoare simplă abatere de la fapte ireversibile e ca și cum aș strânge mareea la sân Recuzită Erau făpturi ale ceții erau niște goluri și plinuri de o
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/11625_a_12950]
-
ca zmeul în noaptea adâncă daraua mai mare-i decât ocaua și-i mare pedeapsă ranchiuna ta mare. XXXI. Pe vârful muntelui tău în adâncul inimii punctul slab al iubirii m-am bucurat toată viața potrivindu-mă de minune cu grădinile suspendate; dar asta nu-i de nasul tău dimpotrivă, și cu siguranță am pierdut urma cumplitei spaime de-a muri mâine pe vârful muntelui tău. XXXVII. În fața patului Dragostea mea nici laie nici bălaie, dușman de moarte-al iubirii cândva
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/11718_a_13043]
-
acesta constríctor - lui Daos - Tacticăie noaptea în ceasuri târzii, Iar tu, sub cea lună plăviță, îți dai osteneala să iști poezii Cum, gingaș, le-au scris Ienăchiță. Fidel stilografului, încă-i propui Să-și depene slovele tandru, Cum doară-n grădina caietelor lui, Cândva, le-au sădit Alexandru. Vezi, lumea recentă vânează mangoți, Durându-și cetăți mercantile, Doar tu mi te strădui să scrii, dacă poți (?), Pasteluri, ca bardul Vasile. Doar tu câte-un stih pastoral mai presari Prin veacul acesta
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/11179_a_12504]
-
Toate pregătesc Invierea. Medaliile scuipatului pe haina împăratului. 2. Vino, la Subiaco, unde croncăne inteligibil corbul lui Benedict, parc-ar emite un edict. Crux. Crevasă, Normă Formă fără formă. Forma ce-și golește forma. Aici departe de Roma. Nu în grădinile de pe Palatin unde înfloresc oleandri, iar lângă colțul casei Liviei perechile, cu masca unui zeu viclean pe față, scandează hexametri, între platani, vechile versuri ale lui Ovidiu, (tomitanul de nevoie) și, tot râzând de ele, le învață. Cum se învață
Corbul sfântului Benedict by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/11273_a_12598]
-
în Uccelliera. Stupid sunt de tandri. Consul se crede libertul. Cum scrie-n cartea sa, expertul, în dragoste, care o păți apoi, el dezghețând bucăți de vin din amintirea Urbei, dintr-un sloi. Printre tufișuri, rozmarin și spin, imperială e grădina, Domus augustana, Ce gol, presimți, ce rol, interpretează ei în Palatin pe lângă reședința Flavilor îmbrățișați sub pinii parasol? Cine-și secretă lin rășina, rana, ei care stau lipiți domol, de trunchiuri vechi cu trunchiul? Cu zumzete afunde de lac și
Corbul sfântului Benedict by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/11273_a_12598]
-
extaziat trandafirul unde se termină singurătatea și încheiam astfel izvorul singurătății nu e un organ ci frica de necunoscut apoi nu m-a mai chemat poate a găsit o poloneză mai ieftină de puteam trece mai departe statuia venus-adonis din grădina de zarzavat a muzeului mă aproba și când am trecut pe lângă dânsa și-a scos marmura și mi-a întins un bilețel că de ce anume lucruri sau fenomene îți atrag atenția stă îndeobște în albumul de familie unde se vede
Despre actul gratuit sau de grație by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/11047_a_12372]
-
le umblă prin trup sub privirile îngerilor - stăteam cu tine în pat ca într-o mare liniștită peștii, ne înveleam cu aceleași mîini, trăiai din trupul meu, trăiam din trupul tău, în jurul nostru pluteau păsările și ciuguleau, ca într-o grădină cu viespi, roi după roi, nici zi, nici noapte, nici somn, nici trezie, de parcă în fiecare zi moartea pleca supărată că nu poate croi prin sîngele nostru albie învolburată de Styx, o jucam la bănuț, eram la fel de buni ca ea
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
depărtează totul, piere și zidul de-ntuneric ce mă-apasă, când se arată dunga unui deal și-o alta mai depate-n vălurire, sub cumpene și turle de biserici împrăștiindu-și casele pe vale și adunându-le frumos în cuiburi printre grădini, sub dunga de pădure. Ce împăcare-n cumpăna fântânii văzută de departe, ce sfințire în liniștea din turnuri, nici bătăi de clopote în dungă, nici vestiri de vremuri mari și nu știu ce prăpăduri, și câtă pace sub aceste streșini și între-acești
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/11475_a_12800]
-
Cum nici eu dincolo de podul de peste gară, - rîul meu din trenuri și din șuierat prelung din nopțile copilăriei mele cu regina nopții și cu gust de lubeniță vara. Azi după ce am trecut rîul și m-am întors în mica mea grădină am aflat pe drum o oglindă. Tu te-ai privit îndelung în cearcănul ei și ai rostit rar, solemn și cu bucurie: Uite, acum, am iar douăzeci de ani. Și cînd mă rog am iar șapte ani și uneori o
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
frumusețea florilor, deschide fereastra și vede caisul care râde în soare. Ce minunat ești! Ai mâini de catifea, părul albit de zăpadă și coroana roz, îi spune fetița. Din nou caisul bate în geam murmurând o chemare. Fetița iese în grădină să vorbească cu el. Dragă fetiță, văd că ai o foaie în mână. Ce ai scris pe ea? Am scris ce frumos ești când razele soarelui străbat printre pletele tale. Am scris că mi-ai adus lumină în suflet, că
Caisul. In: Alabala by ADĂSCĂLIȚEI MĂDĂLINA () [Corola-journal/Imaginative/573_a_708]
-
frumos ești când razele soarelui străbat printre pletele tale. Am scris că mi-ai adus lumină în suflet, că ai adus cu tine primăvara. Privește în jurul meu și spune-mi, ce vezi? Eu sunt cel mai frumos dintre pomi? Văd grădina înverzită, cu ghiocei râzând în soare, cu meri înmuguriți, dar tu strălucești. La revedere! Mă grăbesc să-mi fac temele. Ne vedem mâine. ADĂSCĂLIȚEI MĂDĂLINA
Caisul. In: Alabala by ADĂSCĂLIȚEI MĂDĂLINA () [Corola-journal/Imaginative/573_a_708]
-
promisiune" a Antologiei umorului liric, ce va apărea peste două decenii. într-acolo ne îndreaptă propunerea de a se urmări, într-un studiu mai amplu, evoluția poeziei umoristice românești și menționarea, drept exemplu, a lui G. Ranetti, care își descria grădina de citadin în versuri ca acestea: Cresc ierburile pălămidei,/ Cucută crește și susai/ în cele biete brazde două,/ Dar nu le-aș da în schimb pe nouă/ Grădini ale Semiramidei/ Ori nouă parcuri din Versailles!" Sau care, deplîngîn- du-și
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
românești și menționarea, drept exemplu, a lui G. Ranetti, care își descria grădina de citadin în versuri ca acestea: Cresc ierburile pălămidei,/ Cucută crește și susai/ în cele biete brazde două,/ Dar nu le-aș da în schimb pe nouă/ Grădini ale Semiramidei/ Ori nouă parcuri din Versailles!" Sau care, deplîngîn- du-și existența migratoare, ne face să auzim un ecou anticipativ al Baladei chiriașului grăbit. Studiile dedicate poeziei umoriste aparțin unui bovaric al genului, care încerca să-l practice el
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
personale... și cînd reușesc, în fine , bleah!, să încheg ceva, cînd acced...humm !... să-mi coc puroiul, să mi-l prăjesc precum scrobul de bubă dulce, să mă scarpin indecent la coajă, împroșcînd în jerbe, în arteziene, cu furtunul de grădină, cu stropitoarea de tablă ruginită, cu gura elegii injurioase... textul să fie cît mai incoerent... mai dezlînat...mai greu de priceput... cu dezacorduri gramaticale... cu expresii vulgare...cu repetiții neglijente, nedorite, bîlbîieli de ramolit lichefiat la creieri, de boșorog redus
Proba martor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11856_a_13181]
-
încă nu se treziseră. Nici nu se luminase bine de ziuă. Era un pic de ceață și firește că ne-am rătăcit. Am luat-o pe o cărare care promitea să scurteze drumul, dar pînă la urmă am nimerit în grădinile unor săteni. Ne lătrau cîinii ca pe urs. Dacă vedeam vreun om în ogradă, îl întrebam cum ajungem la stînă și el ne spunea părerea lui. Pe urmă am trecut pe sub o linie electrică de înaltă tensiune și am auzit
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
De m-oi întoarce dinspre lună, Cu chipul despletit de vânt, Alt duh al casei o să-mi spună Cu taina nopții să-l descânt Și să-i aduc de lângă stele, Din munții cerului străini, Tăcerile de aur, grele, Parfumul naltelor grădini; Dar neștiind să le fac parte De-atâta mers în lung și-n lat, Poate rămâne-voi departe, Ori poate, nici n-am fost plecat Poate-ntr-o zi Nimic din jur nu mi-e știut deplin, Doar amăgirea este
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
argintii de pelin sînziene Da. Sfîrtecînd iarba grasă cresc din mine gheare lungi colorate Sînt amară și naltă. Sînt vie Oho. Am învățat în sfîrșit să mă apăr am învățat că am dreptul de a sta în mine ca în grădina aceea păzită la ziduri de îngeri cu săbii Precum Eva în clipa trezirii eu îmi ajung mie însămi Numai sacul ăsta cu cioburi și cuie zdrăngănind ca o moară stricată în cutia mea craniană numai sacul ăsta cu pleuri sună
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/11950_a_13275]
-
minune: O floare roz: o răsură. Ce bucurie pe-amândoi Când prima oară se văzură! Alergând într-o suflare, Se-apropie sfios de ea Și, cuprins de o dorință, Grăi, în timp ce o privea. -Răsurică, răsurea, Sălbatic roz trandafiraș, Vino în grădina mea Și câmpia ta s-o lași! Se apleacă și-o sărută Cu gându-I pur de copilaș, O mângâie și vru s-o rupă Cu brațu-I fin și drăgălaș. Surprinsă, tresări răsura, Dintro dată se-ntristă; Citește mai mult
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
băiatul o minune:O floare roz: o răsură.Ce bucurie pe-amândoiCând prima oară se văzură!Alergând într-o suflare,Se-apropie sfios de eași, cuprins de o dorință,Grăi, în timp ce o privea.-Răsurică, răsurea,Sălbatic roz trandafiraș,Vino în grădina meași câmpia ta s-o lași!Se apleacă și-o sărutăCu gându-I pur de copilaș,O mângâie și vru s-o rupăCu brațu-I fin și drăgălaș.Surprinsă, tresări răsura,Dintro dată se-ntristă;... VI. ȘI URMEAZĂ-L PE IISUS
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]