2,863 matches
-
întâi a ajuns pe sub tunel, apoi peste o cutie veche de pantofi pe care am acoperit-o cu hârtie creponată ca s-o fac să arate ca un deal verde, apoi a coborât de pe cutia de pantofi pe podul din grătar, care arăta exact ca podul de oțel de peste râul din capitala districtului. De acolo, apa avea drum liber pe podea, adunată într-un cerc, și se oprea înapoi la tunel. Toamna în care a venit uraganul dinspre Atlantic a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
oamenii îi termină cutia personală de margarină, cu numele lui scris pe etichetă. —în toiul unei petreceri nebune, cineva care a băut puțin mai mult se strecoară afară să ia o gură de aer, se împiedică de una dintre cărămizile grătarului ăluia blestemat și-și sparge capul de o altă cărămidă. E un miracol că așa ceva nu s-a întâmplat mai înainte. Știi la fel de bine ca și mine cât de interesată va fi poliția de acest caz. Am schimbat abordarea. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
zid de cărămidă împânzit de frunze. înapoi la natură, alături de păsările dimineții. Aș fi ieșit afară să comunic cu răsăritul, să-mi reîmprospătez spiritul pe dinăuntru... Dar visul mi-a fost în curând fost ruinat. în grădină fusese făcut un grătar. Din considerente de continuitate estetică, motivul de cutii de bere din bucătărie a fost cărat afară și înfrumusețat, pentru a spori efectul, cu o garnitură de bucăți mototolite de folie de aluminiu și mucuri de țigară. Mirosea puternic a petrol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
evenimentele care au dus la moartea ei. Voiam să cred că a fost un accident fatal. Nu de dragul lui Paul, ci pentru Lee. Nu voiam să-mi imaginez că cineva a momit-o în spatele curții, acolo unde erau rămășițele de la grătar, că s-a aplecat la pământ, găsind o cărămidă prin iarbă și apoi a așteptat momentul să o lovească în cap cu ea, tare și rapid. Nu voiam să-mi imaginez aceeași persoană aplecându-se peste cadavrul ei sau peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
limita contului, taxându-i pe fiecare cu 10 lire. Sau făcând ce făcea ea de obicei la Wallenstein Trust. Veranda fusese măturată de curând, figurând doar o ladă pentru sticlele de lapte cu o săgeată care indica un „2“, un grătar și un covoraș. Foarte cuprinzător. Ușa mi-a fost deschisă de un bărbat care parcă era luat de pe coperta revistei Next. S-a uitat la mine de parcă aș fi fost vreun martor al lui Iehova, dar a spus destul de politicos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
imagine de efect, ce permitea prelungirea unei biblioteci mai degrabă sărăcăcioase, în care câteva cărți adevărate ce nu fuseseră niciodată deschise se învecinau cu tomuri de cod civil și de drept comun. La capătul curții se aflau cabinetele și un grătar mare, ca două brațe sub care erau stivuiți buștenii. Când Louisette aduse jambonul și jumările, fu primită cu o exclamație. Nu cu o înjurătură, nu, cu o expresie de mulțumire, și apoi, dar ea nu-și mai aducea aminte exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și memoria colectivă, ceremoniile televizate ce devin atotstăpânitoare, ritualurile ce devin simbolice, unele anunțând câte o criză gravă, uite că eu ți le înșir, iar tu gândește-te dacă am dreptate: imaginea lui Marilyn Monreau cu fusta ridicată, pe un grătar cu aer (am început cu blonda, că mi s-a lipit de creier, ce mai muiereee!, nici nu-i trebuia prea multă minte...); apoi, sigur legat de femeia asta, J.F. Kennedy, în mașina de la Dallas, creierul lui făcut praf de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Rita și părul ei ca mierea. E veselă, simte că bărbatul e topit după copil, mă va lua sigur, îi vine să chiuie. E fericită... — Ce doriți, dom’ profesor, întreabă respectuos chelnerița, se vede că îl știe de mult. — Rita? — Grătar, cartofi, salată. — Idem, adică la fel, râde el. Adu-ne și două beri. Rămân singuri și se lasă tăcere. Studenții de pe la mese trag cu coada ochiului la proful lor de actorie, la fata de alături, pariu că la anul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Căpitan diabolic putea fi chiar această - sau acest - „Contesa”. Trebuia să mai rămână. Înfiorat de presimțiri stranii în privința situației de acasă, Smith se surprinse făcându-și o cruce mare, în timp ce zâmbea tâmp, din reflex, unui grup de români care făceau grătar. Mâna cam păroasă îi atinse ușor fața într-o nevoie inconștientă de mângâiere și un strigăt de groază îi sperie pe copiii sărbătoriți cu grătar: Smith uitase astăzi să se radă! Era 1 iunie, ziua copiilor de aici și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
-și o cruce mare, în timp ce zâmbea tâmp, din reflex, unui grup de români care făceau grătar. Mâna cam păroasă îi atinse ușor fața într-o nevoie inconștientă de mângâiere și un strigăt de groază îi sperie pe copiii sărbătoriți cu grătar: Smith uitase astăzi să se radă! Era 1 iunie, ziua copiilor de aici și mai ales de acasă, ziua copiilor lui care în loc de artificii auzeau împușcături, care în loc de grătar miroseau cauciucuri arse, care în loc de un agent al siguranței ușor obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și un strigăt de groază îi sperie pe copiii sărbătoriți cu grătar: Smith uitase astăzi să se radă! Era 1 iunie, ziua copiilor de aici și mai ales de acasă, ziua copiilor lui care în loc de artificii auzeau împușcături, care în loc de grătar miroseau cauciucuri arse, care în loc de un agent al siguranței ușor obosit erau speriați de criminali adevărați, negri și transpirați, care în loc de tată aveau un agent disperat care se deghiza în Maica Tereza ca să obțină o informație banală de la un suspect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
pentru Roxănica. Mariana murea încet gândindu-se la Mișu. Mișu murea încet gândindu-se la Mariana. America murea încet gândindu-se la Will Smith. Will Smith, înnebunit de durere, refuză să se mai gândească la America, la copiii lui făcuți grătar, cum văzuse în Pădurea Băneasa, la soția lui împinsă și respirată de zece negri măricei, la blana pârlită a lui Lucky. În celula în care urmărise atâtea piste, acuzat de profanarea mormintelor adăpostului de căței „Lassie”, Will Smith o apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
stației adusese cafea. Era fierbinte și tare și aveam nevoie de ea ca să îndepărtez gustul de moarte care îmi acoperea limba. Illmann rulă două țigări de foi și îmi întinse și mie una. Tutunul savuros avea gust de nectar la grătar. — Cum se potrivește cehul tău nebun în toată povestea asta? mă întrebă el. Ăla care se crede ofițer de cavalerie? — Se pare că este într-adevăr ofițer de cavalerie, i-am răspuns. S-a ales cu un mic șoc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
toate răspântiile boloboace în sunetele marșului eroic de la '48. La opt, o parte din popor, cu polițaiul și un taraf de lăutari, mergem în grădina Lipănescului. Aici, pe iarbă, se-ncinge un zaiafet nemaipomenit în analele celor mai bătrâne republice. Grătarele sfârâie aruncând în aer valuri de miros fierbinte și gras ca niște altare antice pe care se ard ofrande unui zeu tutelar. Canalele o dată deschise nu se mai închid. Boloboacele odată golite se rostogolesc hodorogind departe, ca niște ruginite instituțiuni
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
așa că acum mă tot descoase chiar îmi promite că va sta el de șase când șoricelul , de-acum bun amic o sa ma invite la el iar un pic. acum sare în jurul meu că și țânțarul și văd că pregătește cărbunii, grătarul, motanul vă spun rămâne motan și că orice motănel e un mic șarlatan răbdător stă și-asteaptă cu labă pe burtă și-n gând eu îl bănui cu soricei se înfrupta. eu bineînțeles fac pe discretul și aștept iarăși momentul cu
ŢARA ŞORICEILOR de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361349_a_362678]
-
să scap din sălbăticia asta că doar n-o să mă scol în fiecare dimineață cu noaptea-n cap! Așezarea e bună pentru niște întâlniri mai ca lumea, pentru bairamuri... Nu te vede toată lumea. Acesta-i avantajul. Am spațiu aici. Am grătar amenajat ca lumea... Da’, ce? Nu pot să mă folosesc de ambele locații? Ba bine că nu! Am mașină și cu ea se rezolvă toate problemele. Șapte kilometri este o nimica toată. E ca și când traversezi un cartier în București, ce
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361359_a_362688]
-
după care se liniștea înjurând, scuipând și amenințând. Seara, s-a întâlnit cu Doru Manolache. Berăria „Grădiște” era aglomerată. În înghesuiala de acolo, în care o lume pestriță vorbea de-a valma și fumul de țigară amestecat cu cel de la grătar și aburii alcoolului te-nvăluiau în orice colțișor din interior și de pe terasă, nu se putea discuta în liniște. În plus, la pretențiile lui Mișu, nici că se făcea să consume el ceva în așa ambianță... - Hai să mergem la
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361359_a_362688]
-
fetițele sub chiloți și maieuri. La scăldat nu se prea foloseau costume de baie de către săteni. Doar pe la turiști mai vedeai câte unul - două, când se aventurau să se răcorească în undele Florei sau în lacul Paltinu, sosiți la vreun grătar pe malul apei. Anul 1984 a fost marcat de mai multe evenimente: - Deschiderea Jocurile Olimpice de iarnă de la Sarajevo, pe 8 februarie. - Pe 6 mai, la Palatul Sporturilor din București, gala de adio a gimnastei Nadia Comăneci. Cu prilejul retragerii sale
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
PICNICUL Zi de întâi mai, zi de primăvară - zi de praznic „proletar”. Așa că, cu cățel, cu purcel, ne-am hotărât să mergem cu toții la iarbă verde pentru un picnic în familie. Femeile au pregatit fripturile și dulciurile, bărbații băuturile și grătarul și bineînțeles, s-au îngrijit să ia cu ei și sculele de pescuit, deoarece ne vom opri pe malul lacului Limanu. Portbagajele abia se mai închid de atât bagaj. Mi-am lăsat Matiz-ul acasă, în primul rând pentru că se dovedea
PICNICUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363837_a_365166]
-
un final, înghesuiți în cele doua autoturisme și cu bișonii în brațe, am „decolat” spre locul de relaxare. Bineînțeles că nepoții și-au luat fiecare cățelul preferat, pe Cora și pe Schipi. În cincisprezece minute am juns. Lume multă, gălăgie, grătare fumegând, boxe cântând la refuz manelele , tenis cu piciorul, perechi dansând, fotbal, volei, găseai de toate. Ne-am ales un loc la umbră, aproape de apă. Nu toți cei care venisem la picnic aveam și dreptul de a pescui sau dorința
PICNICUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363837_a_365166]
-
dorința de a face acest lucru. Paul, fiul soției și Andrei, feciorul lui, erau amândoi pescari ”înrăiți” și cu vechime pe bălți. Ginerele meu Marian, se instalase pe post de paharnic și asistent. Ne-am întins păturile și am așezat grătarul după indicațiile soției, “șefa noastră de trib” - în așa fel încât să nu ne afume, adică să fie în curent și totuși, cărbunii să ardă fără să vină fumul spre pături. În calitate de fochist, Marian a rămas să se ocupe de
PICNICUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363837_a_365166]
-
după indicațiile soției, “șefa noastră de trib” - în așa fel încât să nu ne afume, adică să fie în curent și totuși, cărbunii să ardă fără să vină fumul spre pături. În calitate de fochist, Marian a rămas să se ocupe de grătar, mici și fripturi, iar fetele, Dana și Veronica, se îndeletniceau cu aperitivele. Toată gașca lui Baboi, cu bunicul în frunte, ne-am instalat sculele de pescuit și le-am „aruncat” în baltă, în speranța că vom face rost și de
PICNICUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363837_a_365166]
-
doua cutie de bere și și-a aprins a nu știu câta țigară. Nu renunțase să mai spere că s-ar putea să tresalte și bambina lui și să prindă și el câte ceva în cârligul lansetei. Marian se ocupa de grătar și împreună cu fiică-mea întorceau fripturile de zor. Din când în când, umplea păhăruțele de unică folosință cu țuică de mere, făcută de mine în casă. Femeile își povesteau serialele preferate și discutau câte în lună și în stele, istorii
PICNICUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363837_a_365166]
-
scape mingea în baltă. I-am recuperat-o cu greu, după ce am intrat în apă până la glezne. Nu i-a prea păsat când maică-sa l-a dojenit și a rămas în continuare să-l asiste pe tatăl său la grătar. Gălăgie mare în jurul sculelor de pescuit. Andrei țipa ca din gură de șarpe că a prins Paul un pește, însă deocamdată, acesta doar îl înțepase și avea toate șansele să-l scape înapoi, din cauză că de o parte și de alta
PICNICUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363837_a_365166]
-
care și-a tot expus bibanul deja curățat, până l-a scăpat din mână în iarbă. Am prins și eu câțiva carași, o moacă (un pui de somn) de circa 250 grame, numai bun pentru saramura ce se pregătea pe grătar. Din radiocasetofonul de la Toyota se auzeamuzică populară, iar atmosfera era destul de plăcută. Bineînțeles că la aceasta au contribuit și cele 40 de grade „la umbră” ale țuicii, stinsă cu bere rece. Am abandonat pescuitul, lăsând totul în seama lui Paul
PICNICUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363837_a_365166]