2,243 matches
-
nu mă tem pe drumul către seară.” Dar tema mamei se regăsește și în “Cântecul lebedei”, unde mama este asociată cu o lebădă ce-și poartă copiii pe drumul vieții: “Plutea, tăcând, pe ape, regină a tăcerii, / Iluminând adâncul cu grațioasa-i umbră. Cu trei boboci pe aripi, mergea către departe... În inima-i plăpândă, vuia o voce sumbră, / Dar n-o durea furtuna, cât puii de pe spate. / ... Și se rugă regina, în cântec alb de șoapte, / Să-i treacă Domnul
DRUMEŢ LA PORŢILE OCCIDENTULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367883_a_369212]
-
contenise din râs, cuprins de nostalgie, Cucaras, s-o fi văzut pe Lolita mea, elevă de liceu, ce fată! Cum își mai mișca ea ochii cei negri, de te tăiau cu privirea ... Plutea, nu mergea fata aceea, ca un iaht grațios sub clar de lună! Mi-a pețit-o unchiul, că-i cunoștea bine părinții, erau prieteni, vecini de strană la biserică. Măi, Istrate, zice unchiu-meu, Spiros, toate bune și frumoase, numai cu una nu ne-am împăcat. Cu ce? m-
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
apoi coborî spre sud unde poposi o săptămână în frumoasa Elveție și urcă cu telecabina într-o stațiune din Alpi. De acolo merse în Spania unde urmașul lui Dracula dansă cu măiestrie fermecându-le pe simpaticele spanioloaice cu mișcările sale grațioase. Din curiozitate, merseră la un spectacol tradițional oferit în arena de coridă unde se confruntau tauri furioși și toreadori plini de grație și îndemânare, creând un adevărat deliciu în rândul spectatorilor. După ce vizitară capitala Madrid și orașul Barcelona, întreprinseră o
XXII. PELERINAJ ÎN LUNA DE MIERE (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367547_a_368876]
-
din nou comoditatea. Fără ezitări, și-a scos rochița albă, cu care am văzut-o prima oară în această seară și a rămas în chiloți și sutien, de parcă ar fi făcut acest gest în fața mea dintotdeauna. Se mișca lejer și grațios prin cameră, ca și când ar fi fost la ea acasă și cunoștea spațiul de la bun început. Am stins toate luminile de prin camere, am verificat dacă este ușa de la intrare închisă și, sub lumina discretă a unui lampadar, m-am așezat
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
înfierbântă simțurile Salomeea, fiica Irodiadei și a lui Filip, cea mlădioasă ca trestia, care își îmbrăca trupul cu voaluri transparente și își se înfrumuseța cu măgăritare, aur și mătăsuri aduse din China ori diamanate din India. Aceasta dansă atât de grațios încât lui Irod, cu simțurile încordate la maxim i se tăiase pur și simplu respirația. Desigur își dădu seama de frivolitatea dorințelor sale și păru să nu dea atenție prea multă acelui dans al unei copile aproape, mai ales că
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN-2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366942_a_368271]
-
nr. 186 din 05 iulie 2011 Toate Articolele Autorului MACII Au înflorit macii în câmp îi vezi în holdele de grâu și uneori chiar în grădini încântă ochiul tău. Petale fine de mătase abe, roșii, roz bombon, pe tija verde, grațioasă mijesc boboci ce încă dorm. Un vânt suav poartă petale împrăștiindu-le în zare, rămâne-n urmă doar sămânța într-o capsulă protectoare. De medicină agreate, capsule-n opiu transformate vor potoli ca-n paradis durerile de nedescris. O mică
SPLENDOARE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367044_a_368373]
-
Alaltăieri, eram ieduță... săream să rup câte-o crenguță cu flori albe de salcâm, apoi m-ascundeam în fân. Ieri, am fost o veveriță mândra de a mea codiță, ronțăiam alune verzi și alergam prin livezi. Astăzi sânt o pisicuță grațioasă și drăguță; languroasă mă dezmierd, între perne, acum, mă pierd. Mâine - o vulpe șireată, voi da iama în poiată să umplu un coș cu ouă, că peste o zi, pui de aur vor ieși. Poimâine, ca o leoaică îmi voi
TRECE TIMPUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367086_a_368415]
-
o uniune ce nu se mai dorea desfăcută. Pe unul dintre sâni era desenată o aluniță mica maronie, pe care o tot acoperea cu mici picături de buze fierbinți. - Iar tu ești posesivă, îi răspunse Mircea, în timp ce trupul fetei dansa grațios deasupra lui. Buzele îi deveniseră trandafirii, umede și iritate de atâtea sărutări. S-a smuls iarăși de sub ea și imediat. S-a așezat în genunchii între coapsele sale în timp ce îi mângâia sânii ce i se ofereau dornici de alintare, în
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
interacțiunea dintre unison și contraargument, dintre uniformitate și individualitate. Unele femei obosite de ritmul intens al vieții adorm, se trezesc, își reiau activitatea, zâmbesc celor din jur pentru comunicare, încearcă să iubească și să mulțumească pe toată lumea; dansând energic și grațios în același timp, exprimă felul cum sunt antrenate în ritmul vieții (îl putem numi „dansul vieții”). Energia le invadează din nou ființa, dar egoul simte alte chemări, el dorește și altceva de la viață: îmbrăcămintea, oglinda, frumusețea, distracția ... Egoul este cel
2011 de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367114_a_368443]
-
mal, aruncând cu putere sute de hectolitri de apă rece spre cârdul de lebede. Stratul de gheață își mărea mereu dimensiunile. Cum începu să se mijească de ziuă, masculul dominant se îndreptă spre plajă, își luă întreaga comunitate de păsări grațioase și se ridică în zbor, îndreptându-se spre lacul Mangalia, lac cu apă mică, cu hrană și cu adăpostul oferit de pâlcurile de stuf. Aici, ele se puteau adăposti împotriva vitregiei vremii și aveau ca hrană peștișorii amorțiți de apa
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367112_a_368441]
-
și spre straturile de adâncime ale conștiinței și spre conexiunile naturiste și cosmice ale ființei, scriitoare oscilanta la începuturi între poezie și proza, dar performanță în ambele modalități scripturale; poeta cu rezoluția unei individualități cristalizata în zona unei umanități delicate, grațioase - dar prozatoare puternică, din categoria incredibilă a luptătoarelor și autoare așa cum înseși Vitoria Lipan ar scrie românul „Baltagul”.,, (Aureliu Goci, în Dacia Literară, dec.2008) "Tehnică romanesca"preferată de Melania Cuc este a colajului, a frescelor suprapuse, alternând cele "rupestre
MELANIA CUC de MELANIA CUC în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367087_a_368416]
-
învăluie totul.” Referindu-se la volumul „Creion”, Ioan Nistor spunea: „Corina Petrescu ne supune acum atenției un nou volum, pe care și-l intitulează arghezian „Creion”, în care autoarea în cea mai mare parte își ia răgazul de a zăbovi grațios lângă imagini, spre a le surprinde poeticitatea.” Un exemplu elocvent de poetică în imagini este și „Trecere”. „Numai nuferi albi/ mișcându-se/ ireversibil/ în oglinda timpului.” Cadrul este feeric, senin, paradisiac, de basm, iar detaliile sunt precise. În „Primăvară” - „vânt
MEDITATII LIRICE IN STIL MODERN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367240_a_368569]
-
priviri sfioase Și trupuri mlădii @ TU ERAI... Tu erai... te-am zărit de departe, Silueta ta de liană se unduia Ca aburii zilei pe o șosea Care ne unește și ne desparte Tu erai... nu puteam să-ți confund Mersul grațios, legănat, nostalgic Respirind o lumină de borangic Ce îți luneca mîngioasă din străfund Și de fundulețul tău îmi era dor Însetat de curburile lui excitante Tu te tot duceai aproape departe De unduirile lui gratioase și-acum mă-nfior Si, apoi
VERSURI ALBA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367283_a_368612]
-
privirii, iar eu lăcrimez și încerc să-mi repotrivesc fixarea elementelor din decor la locul cuvenit, sperând într-o memorizare vizuală de durată a ceea ce se oferă ochilor... Podul leagă dealurile Marin de Presidio și este remarcabil prin liniile sale grațioase, pentru culoarea lui unică și chiar pentru ceața sublimă și evocatoare care, adesea, îl ascunde privirii. Apropo de culoare, cunoscută sub numele de “international orange” (portocaliu internațional) a fost aleasă pentru că se asortează bine cu mediul natural înconjurător. Joseph Strauss
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
suflet și-i tare talentat. Spre pieptul meu încet,botul și-a plecat, Să-l mângâi, a cerut. Pe mâna mă lingea, Făcând o piruetă, în față-mi se culca. Voia să-mi mulțumească, doar l-am ospătat; Pungașul era grațios și tacticos s-a așezat Fără grabă să mănânce. Era foarte liniștit; Un șpriț dacă-i dam, cu mine-ar fi ciocnit. L-am înțeles că ar dori să bea și el ceva; Ca surpriză i-am dat desert smântâna
CĂŢELUL de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368569_a_369898]
-
de inimă, cu oase delicate, gâtul și umerii albi ca fildeșul erau puși în valoare de mătasea fină a rochiei mulate cu un decolteu adânc, ce releva privirilor vrăjite, neliniștea sânilor tari, lăsați să danseze liberi sub mătasea fină. Curbele grațioase ale frumoasei balerine, erau învăluite cu voluptate în vârtejul ritmului amețitor al muzicii, de părul lung cu sclipiri de flacără, iar culoarea roșcată a buclelor era amplificată de lumina lămpilor, care curgea peste ele aureolat, din candelabrele de cristal. Făptura
PETRECERE NEFASTĂ (9) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368513_a_369842]
-
este superbă în amănuntele ei sculpturale și chiar în expresivitate. Albul sclipitor al marmurei ne încântă privirile. Pe fundalul unei frumoase tapiserii, lucrată în cele mai variate și vii culori, următoarea sculptură reprezintă o femeie întinsă pe o canapea, frumoasă, grațioasă, cu o mână sub cap, iar cealaltă dispusă grațios în prelungirea trupului, un picior ridicat puțin din genunchi, celălalt întins - atitudine clasică a nudului. Am trecut prea repede pe lângă ea și nu sunt sigură a cui sculptură este. Seamănă însă
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
expresivitate. Albul sclipitor al marmurei ne încântă privirile. Pe fundalul unei frumoase tapiserii, lucrată în cele mai variate și vii culori, următoarea sculptură reprezintă o femeie întinsă pe o canapea, frumoasă, grațioasă, cu o mână sub cap, iar cealaltă dispusă grațios în prelungirea trupului, un picior ridicat puțin din genunchi, celălalt întins - atitudine clasică a nudului. Am trecut prea repede pe lângă ea și nu sunt sigură a cui sculptură este. Seamănă însă cu cea a lui Antonio Canova - Paolina Bonaparte, una
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
prea repede pe lângă ea și nu sunt sigură a cui sculptură este. Seamănă însă cu cea a lui Antonio Canova - Paolina Bonaparte, una dintre lucrările sale comandate de familia imperială a Franței, imaginând-o pe Paolina Borghese în Venus, întinsă grațios pe perne. Pășim sfios printre alte sculpturi romane, vase din argint și ceramică, bijuterii, giuvaieruri, bronzuri. Admirăm ceștile din argint cu decorațiuni în relief și vasele din ceramică - artă greacă arhaică (Terracotta neck-amphora) aparținând „stilului liber” adoptat de antici în
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
semne de nervozitate astăzi, în Vinerea Mare, chestionându-mă cu aplomb: -Dar ești grozavă, tu! Ce te-a-ndemnat să treci de-a bușilea, că mă și pufnea râsul când te-am văzut între ălelalte târându-te în patru labe?! Eu am defilat grațios pe lângă... Și se pomeni dând drumul unui zgomotos și hârâit șuvoi de ha-ha!-uri și, spre sfârșit, semn al oboselii coardelor vocale, de ho-ho! -uri. De fel, am replica la mine în orișice minut! Însă acum, trăiam o inhibiție... Doar
PIAZA REA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368625_a_369954]
-
din partea cititorului. El este invitat să aibă tot timpul perspectiva de ansamblu - cu reveniri și popasuri în stare să-i înlesnească urmărirea atentă a unor idei perfect articulate logic, gata să înfrunte, fără ursuzlâc și fără oțărâre, ba dimpotrivă, cu grațioasă seninătate, orice obiecție, venind din partea oricui”. (G.I. Tohăneanu) „A descoperi ceea « ce nu au văzut alții » înaintea ta, ar trebui să fie aspirația prioritară în orice act hermeneutic. Și aceasta chiar este aspirația și - de ce nu? - ambiția mărturisită a scriitoarei
MIRELA-IOANA BORCHIN, BIOBIBLIOGRAFIE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368602_a_369931]
-
de a o recita din nou, ai tupeul de a repeta primele două versuri, apoi virezi pe „Nu-mi dați și mie un 10?”. Biată profa, din generația mea, crede că i s-a făcut un compliment și îi mulțumește grațios. Oau, ce doză de adrenalină, ai scăpat și mai ești și lăudat! Făceam cazemate de zăpadă iarnă, ne băteam cu bulgari, construiam oameni de zăpadă; plantam puieți de copaci în parcul de lângă școală, maturam frunzele căzute, săream coardă sau elasticul
O FABULA CU LUPUL de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368746_a_370075]
-
Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 900 din 18 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Corăbii ce-aduc dor Când nuferii, sub soare, pe apă lin plutesc De vânt domol atinși pe lacul liniștit, Ca două pete albe... lebede zăresc, Corăbii... grațioase pe lacul adormit. Salcia unduitoare își admiră stropii Ce se preling în apă...din umedu-i sărut. Din ierburi aud greieri și încet m-apropii Acolo jos din iarbă... balada le-o ascult. Trec lebede pe apă...și ochi-mi lăcrimează
CORĂBII CE-ADUC DOR de DOINA THEISS în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363699_a_365028]
-
spre mine brațul lung și greu al amintirilor sferelor de bucurie în care eram... eram și sunt - paradoxul personal al zilei cruntă nemișcare mă cuprinde și încep a vorbi cu pereții albi ai camerei când ei se plictisesc un păianjen grațios țese pânza mișcările-i sunt repezi le simt voluptatea chiar dacă schema e aparent logică ceva se pierde sau pierd eu în șirul propriilor gânduri zic un ha! plângând aștern un ha! pe fila electronică sau pe biletul de metrou uitat
ANUNŢ TĂCUT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363762_a_365091]
-
o uniune ce nu se mai dorea desfăcută. Pe unul dintre sâni era desenată o aluniță mica maronie, pe care o tot acoperea cu mici picături de buze fierbinți. - Iar tu ești posesivă, îi răspunse Mircea, în timp ce trupul fetei dansa grațios deasupra lui. Buzele îi deveniseră trandafirii, umede și iritate de atâtea sărutări. S-a smuls iarăși de sub ea și imediat. S-a așezat în genunchii între coapsele sale în timp ce îi mângâia sânii ce i se ofereau dornici de alintare, în
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364687_a_366016]