1,094 matches
-
și terminologiile specifice altor domenii de cunoaștere și comunicare, limbajul publicistic eminescian reflectă dinamica accentuată a limbii, într-o perioadă în care nu exista încă un set de norme literare unitare: "O dovadă în acest sens este faptul că numărul grafiilor și al formelor gramaticale oscilante din textele publicistice eminesciene este redus, în comparație cu prima etapă de afirmare și de dezvoltare a stilului publicistic, 1829-1860"377. Pornind de la semnificații ale codului deja instituite de imaginarul social al epocii, publicistica eminesciană se constituie
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Natura acestei munci a devenit alta și e mai nobilă, iar cuvântul au luat de mult înțelesul pe care i-l indică ea"407. Raportat la limbajul presei din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, numărul grafiilor și al formelor gramaticale oscilante este sensibil redus în publicistica eminesciană, fapt ce reflectă o mai bună stăpânire a mijloacelor limbii de către gazetar. Prin punerea în circulație a unui număr însemnat de termeni neologici și prin glosările frecvente în corpul
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de discurs raportat seamănă cu discursul indirect liber pentru că există o omogenizare sintactică a unui enunț în care se fac totuși auzite două instanțe de enunțare. Diferențele dintre cele două procedee sînt însă evidente. Rezumatul cu citate distinge clar, cu ajutorul grafiei, cuvintele citate, în timp ce în DIL nimic nu ne ajută să ne hotărîm: există doar o discordanță enunțiativă care lasă să se audă două voci. Această discordanță permite eventual crearea unei tensiuni (ironie, bătaie de joc, dispreț etc.) între două voci
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
mare varietate de categorii și construcții: "oarecum", "fie-mi iertată expresia", "dacă pot spune așa", mai degrabă", "adică", "pentru a vorbi ca X", "ar trebui să spun", "în sfîrșit", "în toate sensurile cuvîntului" etc. Ea poate, de asemenea, să implice grafia: italice, ghilimele, puncte de suspensie, paranteze, liniuțe. În capitolul de față ne vom ocupa de ghilimele și, într-o mai mică măsură, de italice. Tipuri de modalizări autonimice J. Authier-Revuz clasează comentariile enunțiatorului despre propria enunțare (ceea ce ea numește "non-coincidențe
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
mărcii (Guerlain) și categoria de produs (fond de ten). Numele respectiv este produsul a ceea ce psihanaliștii numesc, ca urmare a studiilor lui Freud asupra viselor, o "condensare". În semnificatul "Elysemat" sînt astfel condensate și amalgamate prin pronunție, dar și prin grafie (în special prin Y), un ansamblu mai mult sau mai puțin vag de alte cuvinte: ELYSÉE(S), ELISE, LYS61, LISSE 62... MAT ELYSÉES (legat de prestigioasa stradă pariziană) evocă luxul, ELISE evocă, prin intermediul celebrei "Scrisori pentru Elise" de Beethoven, tînăra
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
are o mortalitate de 1-2 % [3,20]. În asociere cu această procedură este uneori necesară valvuloplastia mitralei sau chiar înlocuirea ei cu o proteză, dacă situația anatomică nu permite refacerea valvulelor, în ambele situații intervenția realizându-se cu sprijinul ecocardio¬grafiei trans¬esofagiene. Dintre complicațiile cele mai frecvente se întâlnesc: apariția postoperatorie a blocului de ramură stângă sau blocului complet atrio-ventricular sau chiar perforarea SIV. Un studiu publicat de Van der Lee et al. în 2005 care a comparat procedura chirurgicală
Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU () [Corola-publishinghouse/Science/92073_a_92568]
-
de zeițe." (p. 10) Instrumentul acestui tip de "cunoaștere spirituală" (intuitivă) este, potrivit aceluiași profesor, simbolul (hieroglifa), care s-a degradat în epoca modernă sub forma alfabetului: "Acest mag, în epoca regilor daci, practica, după o rânduială antică de la Memfis, grafia sacră a cunoașterilor spirituale. Hieroglifele, cum știți, cuprindeau un principiu de înțelegere universală a noțiunilor, înfrățind pe inițiați într-o limbă mută. Alfabetul dumneavoastră de astăzi, ca și limba vulgară, stă mai mult în slujba instinctelor." (p. 10) Principiul simbolic
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
rege trac adresată lui Dromichete. Puteau să o citească și în limba împinsă sau dușmănoasă fiindcă rezultatul tot acela era. Cît timp ei umblă cu nebuniile latrini- tății, tracismului și slavismului în cap, minciuna și sminteala vor domni în istorio- grafia noastră falsificată în totalitate. Oul era simbolul religios al Creației Tatălui Ceresc cum vine zicerea tocmai de la ariminul Orfeu și din el s-a născut Duhul Ivzoditor și Izbăvitor al Neamului Ales de Sîntu, Sarmise sau Mitra cum l-au
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
le trebuie teoria asta pentru a întări legal cotropirea Moldovei și a lichida sinestătornicia statului moldovenesc”. Conferința din 1951 a însemnat debutul unei faze liberale în politica față de limba moldovenească. I s-a permis acesteia contactele cu limba română liberală. Grafia chirilică a fost menținută, însă influența limbilor rusă și ucraineană a fost limitată. La o ședință a Institutului de Istorie, Limbă și Literatură din 1955, I. Varticeanu afirma chiar că „între limbile moldovenească și română nu există nici o diferență”, ținând
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
atât timp cât nu există o unitate a acestora pe teritoriul dintre Prut și Nistru și nici o delimitare clară față de cele din vestul Prutului, încât nu este posibilă, prin urmarea acestui principiu, crearea unei limbi literare diferite de cea română. Revenirea la grafia latină, la tradițiile românești și recunoașterea limbii române ca limbă a majorității populației dintre Prut și Nistru, eșecul politicii de deznaționalizare și de creare a unei noi identități naționale, artificiale, a avut loc în anii de la sfârșitul deceniului al nouălea
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
pentru alfabetul latin, Conducerea Uniunii Scriitorilor din RSSM a adresat, la 25 octombrie 1988, un Apel către Biroul CC al PCM, Prezidiului Suprem al RSS Moldovenești și Consiliului de Miniștri, cerând revenirea limbii moldovenești, care este o limbă romanică, la grafia latină. La 28 decembrie Comisia interparlamentară hotăra să ia în considerare recomandarea savanților de a face demersurile pentru proclamarea limbii moldovenești ca limbă de stat. În ce privește identitatea sa cu limba română, s-a ținut cont de raportul întocmit de S.
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
și limita accesul la publicare a materialelor. La eforturile uniunii s-a alăturat Cenaclul „Alexei Mateevici”, a cărui activitate avea ca obiective fundamentale lupta pentru dreptul la istorie, limbă și alfabet. În paralel cu mișcările de stradă pentru revenirea la grafia latină, apărea în revista „Nistru” studiulprogram Veșmântul ființei noastre, semnat de Dumitru Matcovschi, în care acesta combătea dogma existenței limbii moldovenești de sine-stătătoare, propaganda împotriva limbii române și cerea revenirea la alfabetul latin, care ar fi fost „veșmântul firesc al
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
Matcovschi, în care acesta combătea dogma existenței limbii moldovenești de sine-stătătoare, propaganda împotriva limbii române și cerea revenirea la alfabetul latin, care ar fi fost „veșmântul firesc al limbii moldovenești”. Legea din 31 august 1989 prin care se revenea la grafia latină a fost adoptată în cadrul sesiunii a XIII - a a Sovietului Suprem al RSSM (27-31 august 1989), după lupte acerbe, la presiunea pașnică, dar constantă, a mulțimilor. Totuși, articolul 70 al Constituției RSSM a fost completat cu conținutul „limba de
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
Sovietului Suprem al RSSM (27-31 august 1989), după lupte acerbe, la presiunea pașnică, dar constantă, a mulțimilor. Totuși, articolul 70 al Constituției RSSM a fost completat cu conținutul „limba de stat a RSS Moldovenești este limba moldovenească”, folosită pe baza grafiei latine. Acesta era un compromis față de documentul final al Marii Adunări Naționale din 27 august 1989, care cerea „să fie restabilite: numele istoric al poporului nostru de român și denumirea limbii lui - limba română”, ca urmare a reacției rusofonilor și
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
a lui Alexei Mateevici, care nu face o referire clară nici la limba română, nici la cea moldovenească. De asemenea, articolul al 13lea al Constituției a fost modificat, încât limbă de stat era stabilită limba moldovenească, ce funcționa pe baza grafiei latine, dar nu se mai făcea nici o referire la limba română. Măsurile erau luate în ciuda opoziției marii majorități a cetățenilor și a forurilor științifice. La acea vreme, specialiștii filologi de la Academia de Științe a Moldovei dădeau următorul răspuns la
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
informațional, dar spectaculos în ceea ce privește detaliile își atinge scopul prin apariția din final a lui Lixandru. Felul în care scrie Fărâmă este "frumos", "curgător", "artistic", dar "greu de citit"415, "teribil de prolix"416 (Anca Vogel), el însuși își recunoaște o grafie "anevoie descifrabilă", o scriere "ilizibilă"417, care se poate interpreta ca dificultate de constituire a narațiunii mitice 418. Vom observa existența unor antroponime și toponime epifanice (Zaharia Fărâmă, Mănăstirea Paserea, strada Mântuleasa), a unor serii sinonimice de nume, precum și a
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în urmă, ne reașază în vederea ființei absente, despre care nu avem știre decât într-o lume numai a ei. Aurel Pantea. Poemul ca developare în negativ În textele lui Aurel Pantea din Negru pe negru 1 poetul nu are biografie; grafia consemnează alte date decât cele ale vieții, pe care - cu fiecare cuvânt - le șterge din registrul lumii. Semnele scriiturii sunt urmele unei evacuări, mărturii grăitoare ale absenței. Creatorul abia dacă mai este un "eu" anonim, conștiința fără subiect, sau - cum
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
forme diferite de civilizație, ca și la depășirea barierelor de comunicare generate de diferențele limbilor istorice. Deși, areolă (cf. fr. aréole; NA areola), endolimfă (cf. fr. endolymphe; en. endolymph), pilor (cf. NA pylorus) etc. diferă la nivelul limbilor istorice (prin grafie, elemente suprasegmentale etc.), atât un practician al medicinii europene, cât și un medic vietnamez vor ști că aceste concepte desemnează: "o zonă care înconjoară un punct...", "lichidul din interiorul labirintului membranos al urechii interne", "banda musculară care face legătura între
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
de dl Breban) păcătosului adevăr grăiește. Într-un număr al Cotidianului, inculpații Manolescu Nicolae și Liiceanu Gabriel sunt luați la refec și pentru sabotarea limbii române. Scrie dl Breban: „Curios e faptul că, deși Academia Română a stabilit elementele esențiale de grafie a limbii literare, unele edituri - Humanitas - și unele reviste literare - România literară etc. - printr-un fel de frondă pe care nu o înțelegem, se încăpățânează să respecte coloratura pro-slavă a lui Al. Graur!ț”. Nu doresc să-mi spun părerea
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
cei ai lui “î”, dar cum dl Breban se ascunde, încă o dată, după poalele Academiei Române când lansează asemenea atacuri, ar fi câteva lucruri de spus. Primul - dacă ar fi consultat colecția Vieții Românești din perioada Iași, ar fi văzut că grafia cu “î” era folosită în acea revistă de căpătâi a culturii române înainte de „coloratura” lui Al. Graur. Al doilea - când minți cu grosolănia de care se dovedește capabil dl Nicolae Breban, mai contează că o faci cu “î” sau cu
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
a produs forma românescă sînt, păstrată de româna populară și preluată de limba literară încă de la începuturile ei42. Unii dintre învățații latiniști din secolul al XIX-lea, care au fost partizani ai scrierii etimologizante, l-au redat pe sînt prin grafia sunt, care corespundea și formei de prezent indicativ persoana a treia din latină. La Paul Iorgovici, unde se înregistrează, se pare, prima dată grafia sunt, se întîlnesc numeroase alte forme etimologizante, precum potea pentru putea. Desigur, scrierea sunt pentru sînt
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
al XIX-lea, care au fost partizani ai scrierii etimologizante, l-au redat pe sînt prin grafia sunt, care corespundea și formei de prezent indicativ persoana a treia din latină. La Paul Iorgovici, unde se înregistrează, se pare, prima dată grafia sunt, se întîlnesc numeroase alte forme etimologizante, precum potea pentru putea. Desigur, scrierea sunt pentru sînt este etimologizantă, iar nu etimologică, și nu presupune pronunția [sunt] decît în vorbirea persoanelor semidocte. Așadar, se poate constata, pe de o parte, că
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
care și renunțarea la scrierea cu majusculă a substantivelor, normă care s-a păstrat însă în germană). Scrierea, care are elemente comune cu cea norvegiană și cu cea suedeză, este pronunțat etimologizantă, încît de multe ori există diferențe mari între grafie și pronunție sau există mai multe pronunții ale aceleiași grafii. Limba neerlandeză are aproximativ 20.000.000 de vorbitori, însă unitatea ei este controversată, deoarece cele două grupuri mari de dialecte, olandeze în nord-vest și flamande în sud, au tins
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
care s-a păstrat însă în germană). Scrierea, care are elemente comune cu cea norvegiană și cu cea suedeză, este pronunțat etimologizantă, încît de multe ori există diferențe mari între grafie și pronunție sau există mai multe pronunții ale aceleiași grafii. Limba neerlandeză are aproximativ 20.000.000 de vorbitori, însă unitatea ei este controversată, deoarece cele două grupuri mari de dialecte, olandeze în nord-vest și flamande în sud, au tins să-și creeze fiecare un aspect literar, deși trecerea de la
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cu litere latine, bazele ortografiei actuale avîndu-și originea în secolul al XVII-lea, dar fiind codificate abia la mijlocul veacului următor. Întrucît însă evoluțiile fonetice, foarte numeroase, din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea nu au fost reflectate în grafie, scrierea a rămas la formele vechi și s-a creat o mare discrepanță între ea și pronunțare, discrepanță ce nu este înlăturată, ca în cazul francezei, de reguli relativ stabile de pronunție a literelor sau a grupurilor de litere. Prin
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]