1,698 matches
-
chinuitoare să nu mă uit la Fabia siderată, În timp ce le trece În revistă pe fiecare dintre acestea. — Cuptor triplu... plita specială a șefului bucătar... ăsta e un tăietor rotativ cu mai multe suprafețe... — Nu-i rău. Îmi trec mîna peste granit, cu un aer plictisit. — Are și aparat electric de făcut sushi Încorporat? — Da, spune, de parcă i-aș fi pus cea mai banală Întrebare posibilă. Are și aparat electric de făcut sushi incorporat! O, Doamne, e pur și simplu spectaculos. Și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
atunci cînd are nevoie de un impuls de energie de cinci mii de volți. Mă observă și-mi face semn să mă așez pe scaunul de bar de alături. Mă aburc cu greu și-mi pun coatele pe blatul de granit. — Becky, trebuie să vorbim. Faci ceea ce trebuie, zic imediat. Știi prea bine. Luke Încuviințează. — Știi, deja mă simt liber. Mă agresau cumplit. Agresau cumplit Întreaga firmă. — Exact! N-ai nevoie de ei, Luke! N-ai nevoie să te ții de
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
surde și-n cuiburi de cuc, Aleargă cu vântul o frunză de soc, O lasă uitării, pe-o creangă de nuc, Iar eu caut steaua ce-aduce noroc. Din ce a fost ieri, azi nimeni nu știe, La porți de granit doar gândul vorbește, Spre lumi paralele răspunsul învie, Iar Timpul rănit, în cuvânt, se oprește. Culeg dimineața din ramuri de cer, Prin inima mea trec cercuri polare, Planetele, prinse într-un nou colier, Dau înserării mai multă culoare. Dar unde
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
surde și-n cuiburi de cuc,Aleargă cu vântul o frunză de soc, O lasă uitării, pe-o creangă de nuc, Iar eu caut steaua ce-aduce noroc.Din ce a fost ieri, azi nimeni nu știe,La porți de granit doar gândul vorbește,Spre lumi paralele răspunsul învie,Iar Timpul rănit, în cuvânt, se oprește.Culeg dimineața din ramuri de cer,Prin inima mea trec cercuri polare,Planetele, prinse într-un nou colier, Dau înserării mai multă culoare.Dar unde
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
fragedă pruncie,Numele tău în lume... astăzi e cunoscut,Slăvit să fii, în veci, de scumpa Românie!... XXII. MARGINI DE TIMP, de Daniel Luca, publicat în Ediția nr. 1839 din 13 ianuarie 2016. Pe un mal argintiu, printre stânci de granit, Unde marea îngână glas de vânt speriat, Flori de umbră răsar dintr-un dor chinuit, Iar spre margini de timp un vapor a plecat. Lângă lacrimi a nins și prin cuibul tăcut O-nserare a plâns peste-un ram de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
nimic nu îți spun, Între noi a rămas doar un colț de pământ, Iar sărutul formal e balon de săpun. De prin tundre de strig, este tot ce mai fac ... Citește mai mult Pe un mal argintiu, printre stânci de granit,Unde marea îngână glas de vânt speriat,Flori de umbră răsar dintr-un dor chinuit,Iar spre margini de timp un vapor a plecat.Lângă lacrimi a nins și prin cuibul tăcutO-nserare a plâns peste-un ram de cais
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
Îți simt în inimă ninsoarea cum se-așază Când focuri de lumină topesc dorința ei, Cu amintiri de-o vară, sufletul tău brodează Speranțe din iubire și flori ce cad pe-alei. Spun iernii să ne ningă, din cerul de granit, Cu îngeri albi de flori, ce vin din altă lume, Te-mbrățișez sub pleoapa acestui infinit, Când vântul ia cărării și utimele urme. Cu țurțuri de cristal îți scriu, pe malul mării, Că primăveri ne-așteaptă pe plaja unui vis
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
ploi.Îți simt în inimă ninsoarea cum se-așazăCând focuri de lumină topesc dorința ei,Cu amintiri de-o vară, sufletul tău brodează Speranțe din iubire și flori ce cad pe-alei.Spun iernii să ne ningă, din cerul de granit,Cu îngeri albi de flori, ce vin din altă lume,Te-mbrățișez sub pleoapa acestui infinit, Când vântul ia cărării și utimele urme.Cu țurțuri de cristal îți scriu, pe malul mării, Că primăveri ne-așteaptă pe plaja unui vis
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
celălalt. Cu piepturile fremătând, apoi, Înspre uitare ne-avântăm în salt. Dac-ar putea vorbi tălpile mele, Ce drumuri colțuroase-au străbătut, Cu inima le-ai croșeta dantele Să vindeci rănile care-au durut. Îți duc în spate crucea de granit, Cu lanțuri mari de tine, eu mă leg, Întreabă-mă dacă eu ți-am dori Secunda grea ce nu o înțeleg. Întreabă-mă de-mi amintesc acum ... Citește mai mult M-am ascuns în umbră prea devremeși n-am văzut
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
pe celălalt.Cu piepturile fremătând, apoi,Înspre uitare ne-avântăm în salt.Dac-ar putea vorbi tălpile mele,Ce drumuri colțuroase-au străbătut,Cu inima le-ai croșeta danteleSă vindeci rănile care-au durut.Îți duc în spate crucea de granit,Cu lanțuri mari de tine, eu mă leg,Întreabă-mă dacă eu ți-am doriSecunda grea ce nu o înțeleg.Întreabă-mă de-mi amintesc acum... XXIX. TRIST, de Daniela Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 1435 din 05 decembrie 2014
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
Roger Ackroyd, București, 1968 (în colaborare cu Mihai Atanasescu); Gerhart Hauptmann, Florian Geyer, în Gerhart Hauptmann, Teatru, I, pref. Ileana Berlogea, București, 1968 (în colaborare cu Iustin Morărescu); Andrei Platonov, Fro, București, 1968 (în colaborare cu Tatiana Berindei); Vartkes Tevekelian, Granitul nu se topește, București, 1968 (în colaborare cu G. Tatus); Edmund Clerihew Bentley, Ultima anchetă a lui Philip Trent, București, 1969 (în colaborare cu Mihai Atanasescu); James Fenimore Cooper, Călăuza, București, 1969 (în colaborare cu Mihai Atanasescu); ed. I-II
STREIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289976_a_291305]
-
poet cantabil, performant, conservatorist în temă și ingenios manierist în formă: „M-am îmbrăcat în cântec mai târziu / am așteptat să mi se-nchege chipul / la fel de-nalt cât pot de scund să fiu, / la fel să-mi știu granitul și nisipul”. SCRIERI: Patima muntelui, București, 1978; Lumile din strigăt, București, 1981; Locuitor în Oedip, București, 1983; Lacrima arlechinului, București, 1985; Stelele din adâncuri, București, 1988; Inițiere în obsesii, București, 1990; Dumitru al peșterii - Dimitri de la caverne, tr. Constantin Frosin
PRICOP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289018_a_290347]
-
odinioară și-i va întrona din nou, în cerul devenit între timp pustiu ca un tărîm al egoismului - atunci puteți fi siguri că marele cașalot îi va lua locul lui Jupiter pe tronul suprem. Champollion a descifrat hieroglifele incrustate în granit; dar nici un Champollion nu s-a ivit încă pentru a descifra Egiptul de pe fața fiecărui om și a fiecărei ființe. întocmai ca orice altă știință omenească, fizionomonia nu este decît o poveste trecătoare. Dacă sir William Jones, care cunoștea treizeci
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
urmele pre-adamice doar în plăcile sensibile ale naturii, în busturile străvechi dăltuite în calcar și-n marnă; el și-a pus pecetea chiar pe tăblițele egiptene, a căror vechime aproape că le îndreptățește să fie considerate fosile. Pe tavanul de granit al unei încăperi din mape templu din Denderah a fost descoperit, în urmă cu cincizeci de ani, un planisfer sculptat și pictat, înfățișînd o sumedenie de centauri, grifoni și delfini, asemănători cu figurile grotești ce se pot vedea pe firmamentul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dumneavoastră. Cu părul ăsta cărunt, n-are rost să stau la discuții, mai ales cu un superior, care tot n-o să recunoască nimic, niciodată. Ă Cum adică? Te pomenești că-i fi fiind vreun profesor la școala cu temelii de granit a Reginei Natura?! Dar nu, prea ești slugarnic, mi se pare. Unde te-ai născut, omule? Ă Pe micul și stîncosul ostrov Man. Ă Strașnic! Cu asta, ai rupt gura lumii întregi! Ă Nu știu, domnule căpitan, știu doar că
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și simplu, autorul simte nevoia să presare niște intermezzouri de acest gen, așa cum prozele desfășurate în peisajul urban al Los Angeles-ului excelau în descrierea marelui malaxor de vieți, mașini și ambiții: Drumul aluneca de-a lungul unei terase înalte de granit și cobora în poieni de iarbă sălbatică în care creșteau resturile unor iriși sălbatici și lupini albi și purpurii, și vinerițe, și căldărușe, și purecarițe, și pensule de deșert. Pini înalți și galbeni se ițeau spre cerul albastru senin. ș
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
albi și purpurii, și vinerițe, și căldărușe, și purecarițe, și pensule de deșert. Pini înalți și galbeni se ițeau spre cerul albastru senin. ș...ț Am întors Chryslerul ș...ț și m-am strecurat cu grijă printre stâncile uriașe de granit, pe după o cascadă mică, printr-un labirint de stejari negri, acacia, merișori sălbatici și liniște. O gaiță albastră țipă pe o ramură și o veveriță se oțărî la mine, izbind nervoasă cu una din lăbuțe conul de pin pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
slăbiciuni care-l trag îndărăt pe poet. Personajul liric al acestei poezii caută la poalele munților Măcinului «pe câmpul apei, loc de baie». Priveliștea munților albaștri îi reclamă în amintire anii copilăriei, când își sângera picioarele «pe lespedea golașă de granit» și când la «o cină pe cărbuni» pescarul lipovean Nichita îi spunea povești cu haiduci (...). E clar că o asemenea atitudine, de dulce aducere aminte și de calmă revenire, nu este proprie omului înaintat al zilelor noastre, omului care luptă
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
secol e, de când zidarii Pe timp dușman, de vijelie, Au înflorit în țara noastră Un sâmbur nou de omenie. Dar pe zidarii țării mele Abia partidul i-a unit, Și răsădesc în țara toată Mari flori de fier și de granit. Îmi pare satul zidăresc Un uriaș cu mii de brață Ce albii la Canal zidesc Iar la Bicaz lumini înalță. Metroul-brațele acestea II vor dura sub trotuare, Iar Dâmbovița o vor crește Și-o vor apropia de Mare. Aurora CORNU
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Bucata de stâncă desprinsă din creastă era și ea diferită - plată, rotunjită și, s-ar fi putut spune, tăcută. Căderea ei nu făcu aproape nici un zgomot. Atinse un copac, se ridică și își arătă adevărata natură - era un disc de granit, decupat de capriciul exploziei, care se rostogoli tot mai iute. Bărbatul și femeia nu făcură nici un gest, subjugați de rapiditatea rotației și totodată de neverosimila încetineală cu care se desfășura mișcarea prin fața ochilor lor. Văzură un trunchi ce bara drumul
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
tăioasă a culmilor pe cerul încă scăldat în lumină. Nu se mai auzea decât pasul apăsat al bărbatului. Și parcă se mai făcea auzit murmurul interior și dens al rugii necunoscute înălțate de femeie... Pătrunzând în încăpere, văzură discul de granit, ce părea încă și mai masiv sub tavanul acela scund, înfipt între scândurile adânc brăzdate. Leagănul copilului, atârnat în mijlocul încăperii (se temeau de șerpi), fusese abia atins și se legăna ușor. Dar legăturile rezistaseră. Iar copilul nu se trezise... Mama
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
suplu și tânăr, cu ochi care nu judecau. Singura care le cunoștea refugiul secret. Mai mult decât o prietenă sau o rudă. Avea să vină la căderea nopții și să-i salute, zăbovind să mângâie preț de câteva secunde suprafața granitului, a cărui prezență în casa lor n-avea să-i mai mire pe cei doi soți, părându-i și copilului la fel de firească precum soarele la fereastră sau mirosul proaspăt al rufelor agățate în spatele casei. Cuvântul „piatră“ avea să fie printre
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
să existe: până și gestul acela al mamei care, seara, fixa o lumânare în crăpătura lungă de pe muchia stâncii. Viața familiei lui îi pare deodată extrem de fragilă în fața acestei lumi amenințătoare, în care casele n-au nevoie de discuri de granit și unde locuitorii, purtând cu toții cizme negre, se fac nevăzuți pe o stradă ce nu duce nicăieri. Copilul ghicește în chip confuz că, din pricina acelor „oameni“, familia lor era silită să trăiască în pădure, și nu în satul celorlalți. Continuă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cu urme de sânge. Marginea tăioasă a unui ciob, desigur. În mod absurd, printre atâția morți, rana aceea minusculă mi-a făcut foarte rău. În noaptea aceea, ți-am vorbit despre copilul care învăța să meargă în jurul unui bloc de granit înfipt în mijlocul casei construite de tatăl lui. Cuvintele pe care nu le rostisem când te-am văzut pe terasă, au țâșnit încă o dată, un an mai târziu, în casa ce aparținea unui cuplu de medici trimiși de o organizație umanitară
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
mulat pe șolduri. Vinner mi-a făcut cu ochiul, sorbind zgomotos restul de spumă de pe fundul paharului. Aveam nevoie de cuvinte care să eclipseze soarele, să șteargă albul nisipului, să înghețe strigătele, hohotele de râs. Cuvinte care să fie noapte, granitul negru și umed al străzilor, singurătate. Îmi dădeam seama că nu ieșisem niciodată din noaptea aceea, că paradisul balnear al lui Vinner era o epocă viitoare, în care pătrunsesem din greșeală, și că peste patru-cinci zile voi fi nevoit să
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]