12,186 matches
-
că ați reușit. Spun aproape, pentru că mai există o cale de scăpare: este una și este grea, dar cei care vor să scape de pacoste Înving pentru că sunt OAMENI ADEVĂRAȚI, care nu vor doar un fotoliu și conturi cât mai grase În băncile străine, unii dintre ei sunt chiar foarte săraci la ora când scriu, dar lucrurile se schimbă, repede, și noi avem Șansa Învingătorului, noi cei care luptăm nu numai pentru noi și buzunarul nostru, ci mai mult sau mai
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
mai sus. Până acolo nu mai ajunge boala, spuneți voi. Dar roata de asta e făcută, ca să se Învârtă, așa că fiți atenți să n-ajungeți, și Încă foarte repede, sub roată. Casa de asigurări, una dintre gogorițele aducătoare de venituri grase numai pentru ai voștri, Înghite mult, și de la noi și din fondurile venite din afară tot pentru noi. Dar s-a ajuns la concluzia că noi trebuie să Înțelegem că este mai frumos ca totul să fie cheltuit prin reprezentanții
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
rugat să-i fac o cerere de ștergere din evidențele audiovizualului, pentru simplul motiv că televizorul este de multe luni stricat și nu mai are bani de pâine, dară-mi-te de biruri. Punct. Din ce-o să mai plătiți lefurile grase În dolari dacă vor Înceta plățile? Și, așa cum se prefigurează iarna aceasta, vor Înceta. Pentru că: "de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere". Ați fi În stare să luați biata pătură sau patul de sub om pentru birurile voastre. Ați fi, dar
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
lumea de ce salarii sunt printre bugetari), stabiliți la ministere salarii de speriat chiar și pentru femeile de serviciu, toate În așa fel, Încât salariul mediu să iasă de câteva milioane bune. Și așa păcăliți pe toată lumea cu frumoasele salarii bugetare, grase doar pentru „Învârtiți”, că În rest suflă vântul. Dar nu numai atât. Aveți și alte găselnițe: toți Învârtiții de pe lângă unele ministere s-au procopsit cu tot felul de agenții de convertire: a forței de muncă, a banilor veniți din afară
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
și cu iubirea pentru că totul are o limită, dar ce spun eu, că doar voi nu știți ce-i aia limita bunului simț. Asta vă lipsește complet și degeaba ieșiți pe toate posturile de televiziune să vedem ce mândri și grași sunteți, că nu veți intra În istorie decât ca ceea ce sunteți : criminali plătiți, În slujba obscurilor, ca să vă exterminați propriul popor. Noi tragem, dar istoria nu iartă pe nimeni, cu atât mai mult pe voi. Vă aduceți aminte ?!! „Hristoși să
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
până dincolo de șeaua de argint izbită de muchia cerului încărcat de strălucirile lui metalice după care, pământurile, respirând domolite, prin fânețele, grâiele, făgașele de ape secate, ogoarele de trifoi, floarea-soarelui și cartofi, arzând ninse sub lună, curgeau, înecate-n lunci grase, pe malul Siretului. Totul mișuna de exodul mărunt al lighioanelor și vietăților adunate în turme nesfârșite să-și găsească sfârșitul pe drumul pierzaniei. O pornire tainică, înspăimântătoare, le mâna odată cu vântul ce creștea năvalnic și se tânguia fierbinte, noapte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
al sângelui scurs din ghearele tocite, aromele macerate de ghindă, ferigi și ciuperci cărnoase, adierea amară a pelinului veșted și cea uscată și-necăcioasă de praf și cenușă înăbușită în izul bâhlit al bălților căptușite cu blana zbârlită a păpurișului gras, peste care micile vietăți își scuturaseră flăcările cozilor în salturi iuți și sincopate. "Ce-i asta!? începu să se întrebe. Ce se petrece? Cine-i gonește?" N-avea pe unde trece! N-avea pe unde păși! Cât vedea cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
se luptau că hălcile și șprițurile, nădușiți, roșii de efort, parcă ar fi înfundat cărbuni în locomotivă. Nemernicii! Petrec, ce le pasă! Un ofițer superior strălucea ca un brad de Crăciun. Era chiar generalul. Îl recunoscu și pe primar. Bondoc, gras, transpirat, mergea de la masă la masă, se așeza și se ridica, ștergându-și chelia cu-un pogon de batistă. Proptit solid pe picioroangele uriașe, cu pantalonii reiați de catifea argintie, vestă și haină închisă la doi nasturi, cu un cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cu butoni de aur, îi scoteau în evidență mâinile prelungi și palide care se-ntindeau să mângâie buclele fetei. Târfa! Fecioara greșită! Spurcăciunea! Tratează prețul vânzării! Își pregătește fuga! Ofițerul făcu un semn. Chelnerul, în vestă albă, lățindu-și crupele grase și frângându-și șalele, umplu paharele cu șampanie. Ei bravo! Omenirea se-neacă, zbătându-se în propriul ei sânge, până-n gât, și ăștia beau șampanie! Hitlerlandul zeităților blonde care se pregăteau să arunce-n aer orașul sau măcar o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Parcă erau înnodați de centiroane și nu se puteau desprinde unul de altul, cu puștile în spinare și capelele pe ochi, prăfuiți și asudați, dar veseli și nepăsători, sfârâindu-le gâtul după o picătură. Se buluciră, cu plutonierul înainte, țanțoș, gras și gâlcos, gâfâind ca o locomotivă, și bătrâna se rezemă de-o masă, cu cârpa de bradolină în mână, și se uită cum le rămân urmele mari și albe pe podele. 'mneața la toată lumea! Ne dai și nouă oareșce? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
impozant în uniforma lui veche, dar atât de curată încât părea nouă, cu dungă la pantaloni și caschetă pe cap îi arătă scările albe de marmură fără a o vorbă, parcă ar fi fost mut. Urcă și, sus, un domn gras, c-un teanc de dosare în brațe, la întrebarea ei unde-l poate găsi pe domnul prefect, o informă că s-a deschis o nouă cantină a Crucii Roșii, și domnul prefect e acolo. La Liceul de băieți, pe strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
înlocuite cu rădăcini, fructe, miere de albine, lapte de capră, ouă de tot felul, până la cele de prepeliță și, rar, carne de vânat, infinit mai bogate-n vitamine și mai generatoare de energie și longevitate. Culegea și usca bureți, hribi grași și cărnoși, mai buni decât orice friptură, pe care-i întindea pe sfoară ca pe ardeii roșii, săltându-i în lada din pod; coarne dulci-acrișoare și măcieșe din care făcea ceaiuri și vin; coacăze pentru dulcețuri, ca și frunze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
zicala este adevărată. „Averea mărită muerea” și Toader - fecior frumos, cu părul blond, ochii albaștri, mustăcioara lui - spicul grâului, fața lui ca spuma laptelui, de statură mijlocie, se pricopsise cu o femeie mai în vârstă decât el, mai înaltă, mai grasă, cu o față lungă, neagră și încruntată la figură, de-ți venea să tot fugi de ea. Cu alte cuvinte mânca pui cu tot cu pene. Dar ce să-i faci, dacă are boi și vaci ... Mai e și singură la părinți
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
și în comportament cum era Jenică. Vasile a făcut stop cardiac și i-au rămas trei copii: Ion, Ileana și Ștefănel, poreclit Juncanu. Juncanu este înalt de vreo doi metri și vreo douăzeci de centimetri, nici prea slab, nici prea gras și cuminte ca o fată mare de nu-l vezi prin crâșmă. Are o mică turmă de oi a lui și câteva văcuțe, deci e om gospodar, la locul lui. Gheorghe al lui Costache Cristescu s-a stins și el
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
bătut-o pe soră-sa cu capul de pereți de l-a înroșit, pentru a-i lua pământul, forțat, din Rotonda. Dacă nu răcnea nevastă sa pe afară, o omora, bătând-o de pereți. Beraru Era un bărbat scurt și gras, dar nu avea burtă, era de culoare măslinie și fuma de scotea un fum negru și gros, ca o locomotivă cu cărbuni. Purta pantaloni largi și un sacou cu doi nasturi. Cămașă albă și o cravată pe măsură, în picioare
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
câștigat existența muncind cu ziua pe la cei ce erau mai cu stare. El era de statură mică, doar un metru și șaizeci, brunet cu ochii negri, cu o dantură de putea să roadă și lemne, avea un păr aspru și gras, sprâncenele groase și stufoase și păr mult și mare în interiorul urechilor. Purta pantaloni de suman și opinci, așa cum era pe atunci. La moară nu ducea niciodată, că nu avea ce să ducă iar făină își făcea la râșniță. Iarna când
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cum toți oamenii îmbătrânesc, a îmbătrânit și ea. Între timp, în satul ce astăzi dăinuie pe cele două coline, uitat de lume, și-a făcut apariția ca din senin o babă voinică, înaltă, cu fața senină și albă, nici prea grasă, nici prea slabă și bătea pe la porțile oamenilor pentru a-și găsi găzduire. Spunea că nu are pe nimeni și că nu are unde să stea. Cât e satul de mare nu a găsit marțianca găzduire, cu chiu cu vai
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
vremea cât a fost perceptor, i-a deposedat pe mulți consăteni de-ai lui de bucățica lor de pământ, încărcându-i cu cote fictive. Așa s-a îmbogățit și a deschis crâșmă. Era un bărbat înalt, de vreun metru șaptezeci și cinci, gras, ras la față, cu un cap mare cât o baniță, cu ochii roșii și bulbucați, de-ți lăsa impresia că-i ies din cap și niște urechi mari ca de elefant, cu buza de jos mare, da´ mare, nu glumă
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cu un cap mare cât o baniță, cu ochii roșii și bulbucați, de-ți lăsa impresia că-i ies din cap și niște urechi mari ca de elefant, cu buza de jos mare, da´ mare, nu glumă. Mâinile lui erau grase, de parcă ar fi fost umflate. Casa lui era cu tablă albă, cu fața la apus, casă mare cu un corp ieșit în exterior, care era cerdacul casei, de mărimea unei camere. Era un om rău. Multă lume a plâns din cauza lui și
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
ea părinți, că doar nu era a nimănui. Cât despre Petrache, el era de statură mijlocie, fața de culoare șatenă spre brunet, ochii negri ca ca la un șarpe, păr negru, dinții albi ca laptele, la trup era nici prea gras, nici prea slab, era cum îi stă unui flăcău mai bine. Și fata și flăcăul erau de aceeași vârstă. S-a hotărât Petrache să meargă cu oameni, să ceară fata gospodarului. Zis și făcut. Într-o seară au mers la
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
telefon public pe aici pe undeva. Masa se terminase În tăcere, le uraseră celor doi comeseni, să le fie de bine și plecaseră pe afară să caute un telefon public și să facă puțină mișcare. Mâncarea de cartofi cu carne grasă, pe care au servit-o la felul doi, deși bine gătită și cu salată, căzuse cam greu mamei, iar Andreea nu mai Îndrăznise să comenteze În nici un fel. Mâine voi merge și voi cere mâncare de regim, spusese mama. Nu
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
că nu ne-am planificat nimic Înainte, insistase Pavel. Ne faceți șederea aici mai plăcută. Mi-ar place să fim și la masă Împreună. Noi am cerut masa la regim, spusese Teia, nu suport ceapa prăjită și În general mâncarea grasă. Poți cere schimbarea la cantină. Nici lui Pavel nu-i plăcuse mâncarea de la comun și chiar se decisese să schimbe cartelele la cantină și să ceară regim. A obținut chiar o masă de patru persoane În seria a doua, la
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
perete, de după care i se ițea doar capul și o mână cu o farfurie pe care o ștergea parcă, se uita spre noi A. Filmul tot era color, cu excepția lui A. care era alb-negru. Mama era mai înaltă și mai grasă ca de obicei, parcă era umflată, și-l certa pe P.: îi tot spunea ceva gesticulând cu dreapta și cu degetul arătător ridicat, iar noi stăteam cuminți și ascultam, dar nu înțelegeam ce-i spunea. Parcă vorbea numai pentru urechile
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
Mai chemăm încă cel mult doi-trei, în care să avem bază, nu niște momîi... ca Nuțu lui Răstoacă sau... Virgil slobozi un hohot nestăvilit de rîs cînd auzi de Nuțu lui Răstoacă, pentru că Nuțu ăsta era un fel de povară grasă, veșnic transpirat, rîzînd aproape tot timpul și c-o poftă de mîncare cum nu s-a mai pomenit. De felul său era din Iași, fiu de medici, numai că în fiecare vară își petrecea vacanța acolo, în sat, unde trăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Nuțu să răspundă, dar își încreți toată fața, se înroși imediat și începu să tușească. Am întrebat și eu... așa... persistă Bărzăunul cu tonul mai blînd. Trebuie să te superi? Nu mă s-supăr... Deh, bu-bunica zice că-s p-p-prea gras. De aia. Bărzăunul îl privi din cap pînă-n călcîie și ridică dintr-un umăr. Apoi scoase un strigăt prelung, lovindu-se cu palma peste gură și o luă la fugă înaintea tuturor. După ce intrară bine în adîncul pădurii începură cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]