676 matches
-
afabilitate. Rareori își dau aere și, dacă le oferi ceva de băut, cu siguranță că le deschizi inima. N-ai nevoie de acțiuni foarte complicate pentru a deveni familiar cu ei, și le poți câștiga nu numai încrederea, ci și gratitudinea dacă le asculți cu atenție discursul. Unii socot conversația cea mai mare plăcere a vieții, dovedind astfel calitatea înaltă a civilizației lor, și cei mai mulți dintre ei sunt vorbitori foarte agreabili, chiar fascinanți. Experiența lor amplă este echilibrată în chip fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
guvernează cel mai vast imperiu al timpului și spațiului. Din nou, o oprire. Gosseyn avu timp să se întrebe de ce Enro îl lăsase în viață pe Ashargin; se lămuri că acest preot cinic pur și simplu încerca să trezească într-ânsul gratitudinea; apoi celălalt conchise: - Asta este tot! Acum, intră. Era un ordin, iar Ashargin se supuse în modul abject pe care Gosseyn nu-l putea suporta. Mâna lui se întinse. Degetele prinseră mânerul, îl răsuciră și împinseră ușa. Trecu peste prag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
să mă sustrag, că-i mai bine pentru amândoi să se mărite. Ori de câte ori i-aș fi dat ceva, cât de neînsemnat, sau aș fi anunțat-o ceea ce credeam să-i producă bucurie, invariabil i se lumina fața și-și exprima gratitudinea. Numai întîm-plător aflam mai târziu că vestea sau darul meu nu o interesau. Nu puteam să nu admir caracterul acesta minunat, necesar pentru ca relațiile dintre doi oameni să rămână bune. Dar mă înspăimîntam de acea mască constantă care ascundea perfect
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
părând că-și controla respirația. În cele din urmă, se aplecă atât de adânc, încât dădu impresia că se frângea în două. — Se apropie momentul când îmi voi lua rămas bun, în seara asta. Încă o dată, trebuie să-mi arăt gratitudinea pentru numeroșii ani ai marii dumneavoastră bunăvoințe. Tăcu un moment. — Fie că frunzele cad sau înmuguresc, că trăiesc sau mor, dacă reflectăm profund asupra acestui lucru, vedem că tot universul e umplut de culorile toamnei și ale primăverii. Am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în ultimii douăzeci de ani, Nobunaga se simțea îndemnat să-l numească pe Ieyasu „bunul și vechiul camarad“, elogiindu-l ca pe omul care contribuise cel mai multe pentru a face din Azuchi o realitate. În timpul festinului, Ieyasu își exprimă gratitudinea simțită din adâncul inimii pentru atenția pe care i-o arăta Nobunaga, dar, când și când, simțea că lipsea cineva și, în cele din urmă, îl întrebă pe Nobunaga: — Nu era însărcinat Seniorul Mitsuhide cu acest banchet? Ce i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
foarte multă mâncare gătită (fiartă, friptă, prăjită, coaptă). Tot Aivanhov recomandă chiar săptămânal un astfel de repaus alimentar. Cum începe hrănirea structurilor superioare? Păi de la aspectul mesei, mestecarea alimentelor, ceea ce mâncăm, cum mâncăm, în ce atmosferă (calm, liniștiți, relaxați, cu gratitudine față de Dumnezeu că ne-a ajutat să avem mâncare pe masă). Introducând multă mâncare în gură se întâmplă exact ca la umplerea (exagerată) a stomacului. Structurile superioare rămânând flămânde, nehrănite. Ideal este să mâncăm variat, corect, dar în cantități mici
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
să fie ingrat. Un tată are mulțămirea de-a iubi pe copilul său cu toate că copilul e ingrat, un poet sau un pictor sunt mulțămiți de operele lor deși ele, ingrate, nu li aduc neci onoare, neci bani adeseori. În fine gratitudinea implică o datorie din partea obiectului, mulțămirea defel. Mulțămirea e internă, ea e pentru sine însăși - originară, ea este pentru că este. Gratitudinea presupune o datorie, ea esistă pentru că are datoria de-a esista și prin lipsa ei escită o nemulțămire morală
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
pictor sunt mulțămiți de operele lor deși ele, ingrate, nu li aduc neci onoare, neci bani adeseori. În fine gratitudinea implică o datorie din partea obiectului, mulțămirea defel. Mulțămirea e internă, ea e pentru sine însăși - originară, ea este pentru că este. Gratitudinea presupune o datorie, ea esistă pentru că are datoria de-a esista și prin lipsa ei escită o nemulțămire morală. Mulțămirea nu are datorie de-a fi. Lucrul cel mai grat, venitul frumos și sigur a lucrărei de pământ, implică adeseori
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
cu toată ingratitudinea lucrărei. Mulțumire or nemulțumire sunt fenomene psicologice - grat și ingrat sunt cu desăvârșire etice -. Omul trebuie să fie mulțumit or nemulțumit involuntariu, astfel cum // trebuie să vadă pentru că vede, cum trebuie să fie pentru că este. Nu așa gratitudinea. Omul poate să fie grat, dar poate să fie și ingrat - după cum își împlinește datoria lui etică. (Lucru, travaliu, laboare) (Timp - vreme) (mijloc - Mittel, ***, miez - Kern, Mitte str. *, mediu - Medium) [STABILIZAREA ROMÎNEI LITERARE] 2283 Credem dovedită următoarea teză: 1) Fonologia
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
compliment despre care știu că, venind de la ea, înseamnă cea mai înaltă formă de laudă. Lucille a idolatrizat-o întotdeauna pe mama, încă de pe vremea când erau colege de cameră la Vassar. Mă simt invadată de un sentiment copleșitor de gratitudine față de ea. Ca și cum ar fi simțit plutind în atmosferă o încărcătură de tandre emoții, Lucille îmi pune în brațe, cu stângăcie, o cutie din catifea. Asta ca să risipească orice fel de emoție. — Deschide-o! îmi ordonă ea. Eu fac ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
se părea că gestul său păstra, oricât de voalat, ceva din urgența cu care oamenii de ordine anihilează insurgenții de ocazie. Intenția dumitale a fost cât se poate de limpede, stimate domn, și te onorează. Primește, te rog, Întreaga mea gratitudine, zise bătrânelul și Îi Întinse mâna cu o prudența pe care zâmbetul curtenitor nu o masca În Întregime. Am fost ridicol, nu-i așa, domnule profesor? Sunteți profesor, dacă am auzit eu bine. Asistent, mai precis. Dați-mi voie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu părere de rău ochii peste fericirea de a fi acasă. După ce m-am întors, nu mi-am mai pierdut niciodată recunoștința față de micile plăceri. Mă trezeam înaintea lui Benia, îi urmăream fața și mă rugam în tăcere, plină de gratitudine. În drum spre fântână sau plivind buruienile în grădină, eram copleșită de faptul că petrecusem o zi întreagă fără ca povara trecutului să mă apese. Cântecele păsărilor mă făceau să plâng și fiecare răsărit mi se părea un cadou desenat doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
faptul că soțul ei, Al, nu mai fusese căsătorit și nu avea copii dintr-un mariaj anterior. —Te înțeleg perfect, i-a răspuns Parsy mângâind obrazul lui Al, într-un gest care probabil că voia să-i exprime sentimentul de gratitudine pentru că găsise un bărbat atât de lipsit de complicații. Bine, nu că multe femei l-ar fi vrut de soț pe Al, s-a gândit Alison. Probabil acesta fiind și motivul pentru care omul rămăsese neînsurat atât de multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
port cea mai bună rochie de seară Wallis 1 pe care o am. —Bună, Sam, se auzi MM din spatele meu. Lui Matthew i se aprinse o luminiță în ochi când o văzu. Și asta nu era numai o reacție de gratitudine pentru că ea îl salvase de la un tête-àtête cu mine. Am auzit că celor din consiliu le-a plăcut mult piesa, i-am zis eu. Felicitări. — Da, a mers foarte bine, zise MM. Băuse câteva pahare și se vedea; toată lumea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
scăpat ca un strigăt de victorie, oarecum indecent în împrejurarea de față: — Hans! — Unul dintre foștii dumneavoastră elevi, dacă am înțeles eu bine. Ține să vă mulțumească pentru tot ce l-ați învățat cu atâta răbdare și să vă arate gratitudinea lui ajutându-vă să ieșiți de aici împreună cu soția și cu fiul dumneavoastră. Înainte ca eu să fi putut reacționa, a intervenit papa: — Bine înțeles, nu mă voi opune în nici un chip deciziei pe care o vei lua, oricare ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
punctul de a comite un atentat letal la adresa viitorului omenirii, iar asta putea să vă coste viața. Într-un fel, noi v-am scăpat de la moarte sigură, chiar dacă prețul salvării a inclus și această dezagreabilă răpire. - Vă mulțumesc cu profundă gratitudine... - Nu e cazul și nici momentul să fiți ironic. - Nu sunt, dar nici recunoscător nu pot fi dacă nu știu cine urma să mă asasineze - cuvântul vă aparține - și nici cine m-a salvat. - Este important? - Este o minimă garanție că spuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de exemplu. Paradoxalul Centru a ajuns, În virtutea unor rațiuni, of course, superioare, la concluzia că binele reprezintă pentru om un pericol mortal și, În consecință, și-a asumat misiunea de a-l eradica prin orice mijloace. Speră cumva și În gratitudinea umanității? - Ca de obicei, vrei să fii ironic și, tot ca de obicei, greșești. Nu, n-așteptăm gratitudinea nimănui, deși am avea tot dreptul la ea. Iar pericolul nu-l reprezintă binele În sine, ci generalizarea lui la nivel planetar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
om un pericol mortal și, În consecință, și-a asumat misiunea de a-l eradica prin orice mijloace. Speră cumva și În gratitudinea umanității? - Ca de obicei, vrei să fii ironic și, tot ca de obicei, greșești. Nu, n-așteptăm gratitudinea nimănui, deși am avea tot dreptul la ea. Iar pericolul nu-l reprezintă binele În sine, ci generalizarea lui la nivel planetar. - Aveți marota vorbelor mari: nivel planetar, specia umană, binele general, pământenii... Să fim serioși. Cine vă dă dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
autorităților, oferindu-și sprijinul lor leal și întreaga colaborare care le-ar fi fost solicitată pentru înaintarea investigațiilor în curs asupra factorilor de anormalitate constatați în timpul ultimelor două acte electorale. În paralel cu această îndatorire de exprimare a unei elementare gratitudini, ministerul, anticipând eventuale întrebări, anunța familiile că nu trebuiau să fie surprinse, nici nu trebuiau să se neliniștească din pricina lipsei veștilor de la cei dragi care lipsesc, întrucât chiar în această tăcere, exact așa, se afla cheia care ar putea garanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
blană, costumul de la Savile Row, banii sau poziția lui pentru a scăpa de complexe. Dar când ajunse la tren, se porni și vântul, corturile de abur se destrămară și el se trezi iarăși În mijlocul unei lumi ostile. Recunoscu totuși cu gratitudine la ce anume erau buni banii. Nu puteau cumpăra totdeauna curtoazia, dar asiguraseră eficiența. A fost primul trecut prin vamă și, Înainte de a sosi ceilalți pasageri, a putut aranja cu Însoțitorul să aibă o cușetă de dormit de unul singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
hârtii, urmărind cu creionul În sus și-n jos o coloană de cifre și Întorcându-se Întotdeauna la aceeași cifră. Brusc, el lăsă creionul și Își prinse capul În mâini. Pentru un moment o cuprinse mila și, În același timp, gratitudinea. Cu ochii aceia știutori și ascunși, semăna cu un școlar concentrat cu disperare asupra unei teme de casă care nu-i ieșea. Putu vedea că-și scosese mănușile ca să poată ține creionul mai bine și degetele Îi erau albastre de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de sentimentul de recunoștință. Și apoi, scoțând-o din tăcerea ei, veniră cuvintele finale, cu sugestia lor umilitoare - aceasta nefiind ceva familiar. Ea-și Înfruntă porția de spaimă din acest târg Întinzând mâna și atingând fața lui Myatt cu o gratitudine care-și Împrumutase gestul dintr-o dragoste necunoscută. Dacă vrei, spuse ea. Am crezut că prezența mea te plictisește. Să vin la noapte? Ea Își puse degetele peste hârtiile de pe genunchiul lui - mâini mici, pătrate, cu pudra așezată gros În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
șade, zău! O femeie la vârsta dumitale. Da, Herr Kolber, dar... Ea ezită și Josef o Întrerupse Înainte de-a se putea justifica singură ori de a-l acuza. — Țin foarte mult la Anna. Ea acceptă cuvintele lui cu o gratitudine demnă de plâns. — Da, așa mi-a spus. Herr Kolber bătu din picior. — Ești o proastă, Anna! Caută-l prin buzunare. Probabil că ți-a furat banii. Încă nu-i dădu prin cap să-și verifice seiful, iar Josef marșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sensibila măsură a frumuseții. Dar aș fi mut În fața ei, se gândi el, n-aș putea să-i vorbesc cu aceeași ușurință ca lui Coral. Aș fi prea conștient de mâinile mele, de rasa mea. Și, cu o undă de gratitudine, se Întoarse spre Coral: — Ești bună cu mine. Se aplecă peste supă, peste chifle și serviciul de oțet: — Vei fi bună cu mine. Da, spuse ea. În noaptea asta. — De ce doar În noaptea asta? Când ajungem la Constantinopol, de ce n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
strecurase Între el și coloanele de cifre. Acum era pusă În locul unde trebuia să stea. Și, pe măsură ce noaptea se apropia, se putea să aibă nevoie de ea și ea va fi acolo, iar la gândul acesta simți tandrețe și chiar gratitudine, nu În cel din urmă rând pentru absența ei fizică: nu lăsase În urmă o prezență inoportună. Reușea să-și amintească acum, fără a-și mai arunca ochii pe hârtie, cifrele pe care nu le putuse potrivi la locul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]