1,935 matches
-
și, decurgând de aici, chiar dacă indirect, într-o fericită subsidiaritate, programul estetic) sunt configurate în cel puțin două poeme emblematice - Sublimul 2 și O liniște sepia. Un prim palier are în vedere așa-zicând metoda prin care imanența plată și greoaie poate fi obligată să lase a se întrezări transcendența - anume: “ruperea de ritm”. Ruperea de ritm, ieșirea din monotonia percepției plafonate, declanșează amintitul brainstorming, care, la rându-i, cum am încercat să probăm, deschide accesul spre abisul textual. Celălalt palier
POEZIA LUI MARCEL TURCU SAU DESPRE SUPRAREALISMUL METAFIZIC de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344988_a_346317]
-
bătrână, sau când spălau rufe. Deși grăbit, calcă cu grijă, șchiopătând ușor din cauza bătăturii din talpa piciorului stâng ce-l sâcâie de ceva vreme. O salută mecanic pe Margareta lu’ Fâșneață, care se chinuiește să bage-n curte o gâscă greoaie și crăcănată, însoțită de vreo zece - doisprezece boboci dolofani și gălăgioși, ce ciuguliseră până atunci iarba măruntă de pe marginea șanțului. De pe o scară de lemn sprijinită de peretele casei, Mihai Fâșneață însuși - care se străduia, pare-se, să regleze o
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
scriu, atunci cine mai citește? Evident, nimeni. Nimeni nu mai citește pe nimeni, fiindcă cei mai mulți sunt prea ocupați să scrie, ca să mai și citească. Tocmai de aceea se uită noțiunile elementare de gramatică, ortografie, citire clară a limbii române, exprimare greoaie sau adevărate împiedicări în cuvinte. Ca să nu mai amintesc că sunt foarte puțini care știu cu adevărat CÂND anume să folosească o virgulă sau CÂND anume să nu o scrie. Nu pui o virgulă acolo unde-ți trăsnește ție pe
LIMBA NOASTRĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346049_a_347378]
-
însemna acest lucru habar nu avea. Entuziasmul ei din momentul despărțirii de Emilian începu să se zdruncine. Viitorul relației devenea neclar și tulbure precum marea din timpul furtunii. Simțea cum o gheară strângea puternic în interiorul pieptului său. Respirația îi devenise greoaie, parcă se sufoca, nu mai avea aer suficient să respire. Camera se micșora. Se simțea strânsă ca într-un corset. O apăsa greutatea tavanului. Oare să fie un atac de panică? De ce? Doar nu era obligată să meargă mai departe
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347720_a_349049]
-
nu se mișca din tocul ușii. Ținea în mâna dreaptă un AK-47 cu țeava îndreptată-n sus, iar în stânga un topor cu lama plină de sânge ce se prelingea pe podeaua prăfuită. Preț de câteva secunde a tăcut, doar respirația greoaie i se auzea. La un moment dat pe un ton de laudă îmi zice „ Bătrâne, vezi tu acest topor? Zeci de capete am tăiat cu el. Uite! AK-47. Am ciuruit o grămadă de funduri cu această armă. Nu ți-e
SALADIN de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348746_a_350075]
-
de zi cu zi - într-o modalitate similară cu aceea a poeziei engleze dinainte de 1900. Pentru a reproduce aceste poeme în engleză, a fost necesar ca, din când în când, din fericire nu prea des, să folosesc o frazare mai greoaie, specifica timpului. În aceste cazuri am rezistat ispitei de a face o traducere mai lină, mai idiomatică decât originalul. Din fericire, majoritatea traducerilor din acest volum se ocupă de poeții care au scris după 1900, unde dificultățile de acest gen
DARUL POEZIEI ROMÂNEŞTI CĂTRE UNIVERSALITATE de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348797_a_350126]
-
de la groapă nu se mai întoarce"). Mulți însă consideră că expresia "drumul fără întoarcere" ar însemna că nu trebuie sub nici un chip să te întorci cu mortul pe același drum. De aici, o serie întreagă de complicații, încercându-se itinerare greoaie, care consumă timpul și supun pe cei îndoliați pe parcurgerea pe jos a unor distanțe mari de drum, accentuându-le, inutil, oboseala. Pentru a evita astfel de situații, cei care se ocupă cu organizarea ceremonialului este bine să se sfătuiască
P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346800_a_348129]
-
X. ORGOLIUL TĂU, de Cruți Cristian , publicat în Ediția nr. 1054 din 19 noiembrie 2013. Cu pașii repezi Șoptesc in lună : Blestemul în vână Să îți rămână De nu te lepezi! Cu norii păgâni Îți strig o ploaie -N sentințe greoaie De ropot văpaie : Să scuipi în sâni! Cu ochii posaci, În cercuri șapte Te-nconjur in noapte Cu trâmbițe șoapte, De nu te desfaci! Cu gânduri chingi, Visarea îți strâng În urletul stâng De-amor nătâng, Până te stingi! Te
CRUŢI CRISTIAN [Corola-blog/BlogPost/347008_a_348337]
-
găsit găzduire în paginile acestei reviste. Chiar tezele de doctorat au fost selectate și au fost publicate aici doar cele care aveau deschidere spre universal, spre domeniul ecumenic. Poate pentru cititorii de rând și pentru unii preoți a fost mai greoaie prin limbajul utilizat, dar trebuie înțeles acest lucru ca pe ceva firesc în contextul misiunii pe care îl avea revista. • 8. Viețile Sfinților, vol. II, Malovăț, Editura Parohiei Malovăț, 2011, 560 pag. , format A5, hârtie offset, copertă policromă, plastifiată, 30
OFERTĂ DE CARTE (19) MAI 2012 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346963_a_348292]
-
ce te afli o reprezentare aproape de completitudine imagologică a lumii în care te străduiești să exiști. Ca sfânt sau ca simplu păcătos. Destinul personal este, până la urmă, o semiotică destul de greu de deslușit încă pentru fiecare dintre noi. Împletirea aceasta greoaie și frumoasă, în același timp, de itinerare distincte, însă omogenizate de-a lungul timpului între ele (pare o contradicție, dar nu e deloc așa ceva), reprezintă o provocare continuă până la urmă de a pătrunde în tainele cunoașterii Sinelui propriu, de a
PORTRET FINAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346404_a_347733]
-
corect. Culeg întâmplări de la oameni și le dăruiesc oamenilor, trecute prin filtrul personal și redate în stil personal. Flora Mărgărit Stănescu. I. COPILĂRIA Zile de toamnă târzie, cu ploi reci și interminabile, care strecoară în suflete un fel de letargie greoaie și monotonă, generatoare de melancolie. Așezată în nișa unei ferestre, Iulia privea pierdută undeva în zarea cenușie, lasându-se purtată de gânduri. De nenumărate ori încercase să dezlege enigma existenței sale. Desigur poveștile cu barza își avuseseră farmecul lor, dar asta
IN CREIERUL MUNTILOR VOL.I de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348248_a_349577]
-
și le dăruiesc oamenilor, trecute prin filtrul personal și redate în stil personal. Flora Mărgărit Stănescu. I. COPILĂRIA (din romanul: IN CREIERUL MUNTILOR) Zile de toamnă târzie, cu ploi reci și interminabile, care strecoară în suflete un fel de letargie greoaie și monotonă, generatoare de melancolie. Așezată în nișa unei ferestre, Iulia privea pierdută undeva în zarea cenușie, lasându-se purtată de gânduri. De nenumărate ori încercase să dezlege enigma existenței sale. Desigur poveștile cu barza își avuseseră farmecul lor, dar asta
MĂRTURISIRE DE CREDINTA LITERARA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348276_a_349605]
-
noapte. Pe ecranul negru al cerului, imaginația proiectă un tren rulând pe șine cu-n ecartament cu mult mai larg decât cel Trans-Siberian, hotărât să străbată lumea în lung și-n lat, pe arșiță, pe viscol. În fața sa, o locomotivă greoaie precum un bivol, pufăia și icnea trăgând un șir nesfârșit de vagoane, îndărătnicindu-se să cucerească traseul, metru după metru, la fel ca optimismul care sfidează orice obstacol, chiar și destinul, mereu înainte. Mi-e foarte bine!” - concluzionă și își
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
și în final ajung la un liman, în lumina salvatoare. Dar până acolo, suișurile și răscrucile pe care sunt obligate să le străbată, le epuizează. Calea sinuoasă pe care trebuie s-o străbată, este dificilă și ieșirea spre lumină este greoaie, pentru că la fiecare răspântie răsare „umbra”, un „alter-ego” care le supune unui adevărat rechizitoriu, încercând să le arate ce au greșit și să le sugereze ce ar trebui să facă pentru a se îndrepta. Ciprian și Adrian, eroii romanului, tată
IMPRESII DE CITITOR: „PĂPUŞA DE STICLĂ” DE ION CATRINA, SAU CALEA SPRE LUMINĂ de RAFAELA TRĂISTARU în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345300_a_346629]
-
asupra a ceea ce avem de făcut în viitorul nu prea îndepărtat, când fiecăruia ne apare tot mai clar și tot mai aproape tabloul propriului nostru apus de soare. Altfel spus, cartea „Pe Cărarea Raiului”, deși abordează tematici teologice fundamentale, deci greoaie - care de-a lungul istoriei au solicitat intens cele mai luminate minți ale Bisericii (ierarhi, teologi, preoți, precum sfinții Nicolae, Atanasie, Spiridon ș.a.), ca să pomenim doar câteva nume de mare notorietate ale veacului al IV-lea, cu contribuții hotărâtoare la
„PE CĂRAREA RAIULUI” – CONVORBIRI DUHOVNICEŞTI CU ÎNALTPREASFINŢITUL IOAN AL MUNŢILOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376396_a_377725]
-
apa răcoroasă, albinele înfuriate renunțară la atac. Văzându-se scăpat de pericol, cu chiu cu vai, ieși Martinică din apa rece. Era umflat ca un balon și de-abia mai mergea. Se spune că, de atunci, ursul are mersul așa greoi și legănat, și tot de atunci a rămas așa de mare, căci nu s-a dezumflat de tot! Totuși a primit o lecție: să nu mai fie așa credul și să ia seama la eventualele pericole! Tot din acele timpuri
VULPEA, MARE CUCOANĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375918_a_377247]
-
apa răcoroasă, albinele înfuriate renunțară la atac. Văzându-se scăpat de pericol, cu chiu cu vai, ieși Martinică din apa rece. Era umflat ca un balon și de-abia mai mergea. Se spune că, de atunci, ursul are mersul așa greoi și legănat, și tot de atunci a rămas așa de mare, căci nu s-a dezumflat de tot! Totuși a primit o lecție: să nu mai fie așa credul și să ia seama la eventualele pericole! Tot din acele timpuri
VULPEA, MARE CUCOANĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375920_a_377249]
-
nou un susur de izvor, S-aud pădurile foșnind ușor, Să văd pe cer că un e nici un nor, Si brazde răsturnate pe ogor! Vine primăvară Trec în carduri multe, Întuneca norii, Priviti-i cum trec, Se întorc cocorii! Berzele greoaie, Trec în carduri line, S-odata cu ele, Primăvara vine! Vin în stoluri vin, Mii de rândunele, Primăvara vine, Odată cu ele! Pastel de primăvară Pe-nserat raze de luna, Tainic luminând poiana, Vor să spună: Noapte bună! Florile-si închid coroană
,,ANOTIMPURILE COPILARIEI ' (1993) de TELA MOCANU în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375907_a_377236]
-
adevărului în acuzațiile ce i se aduc?), a fost perceput de grosul alegătorilor drept neamțul care tace și face, fapt cu prisosință demonstrat în mandatele de primar al Sibiului. Mai mult de-atât. Pe tot parcursul campaniei electorale, nepalavragiul și greoiul Iohannis pur și simplu a impresionat prin răspunsurile la obiect și eleganța comportamentului său (Afirmația lui memorabilă: „Prefer să pierd decât să jignesc...”), astfel punând pregnant în evidență nevoia acută a României postdecembriste de politicieni măcar manierați dacă nu foarte
PRIMUL PAS SPRE NORMALIZAREA ROMÂNIEI de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376747_a_378076]
-
având și forță expresivă. Iată o comunicare fără această metaforă: „picăturile de apă din atmosferă, care au înghețat ca urmare temperaturilor scăzute, s-au transformat în cristale, care cad pe pământ ca niște fulgi dintr-o pernă ruptă”. Exprimare „științifică” greoaie, lungă, stufoasă, cu mesaj încâlcit și plicticos. Nu m-ă lămurește, deși se străduiește să „explice” fenomenul. Altfel se receptează acest fenomen dacă m-ă exprim cu metafore: „în jocul lor zglobiu, fulgii de nea acoperă câmpia cu pânze sclipitoare
LIMBA ROMÂNILOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376755_a_378084]
-
a iubit, dansa după cântecul vântului. Amețită de prea multă mișcare s-a dezlipit de ramura copacului și-a încept să zboare, dar nu spre nori și umbra colțului de lună, nu spre Meka cerească la care a visat, aripile greoaie de rugină au purtat-o spre Meka pământească, spre covorul de frunze moarte ce acoperea pământul. Am privit frunza cu atenție, pe urmă am observat oamenii. Și oamenii sunt asemenea frunzelor, părăsesc copacul vieții în fiecare toamnă fără să cunoască
ARIPI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375162_a_376491]
-
Acasă > Strofe > Introspecție > APROAPE IERI, APROAPE MÂINE, APROAPE NICICÂND Autor: Eleonora Stoicescu Publicat în: Ediția nr. 1686 din 13 august 2015 Toate Articolele Autorului Țesuta cu fir de ieri e viața de azi, Cu noduri ce-atarna greoaie, Din ite-ncalcite trecutu-mi se-ntrupa Și ițele trupu-mi-ncovoaie. Pe fata-mi de azi e urzeala de ieri, Iar clipă de-acum se ivește grăbita, Dorinte-mi innabusa, îmi spulberă vise, Îmi zguduie inima rănită. Deși curcubeie apar după
APROAPE IERI, APROAPE MAINE, APROAPE NICICAND de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373221_a_374550]
-
Poezie > Oglindire > SINGURĂTATE Autor: Eleonora Stoicescu Publicat în: Ediția nr. 1652 din 10 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Singurătatea goală, Lipsită de orice pudoare, Mă strânge în brațele ei , Vrea să mă copleșească cu greutatea ei ucigătoare, Cu respirația ei greoaie, amețitoare, bolnăvicioasa, Cu mirosul ei izbitor, de putreziciune. Încerc să îi desfac de pe trupul meu degetele lungi și noduroase, Care cresc în mine unghii adânci, ascuțite, dureroase, Ce vor să mi se înfigă în suflet, să mi-l rănească. Singurătate
SINGURATATE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373271_a_374600]
-
întrerupt Ovidiu, mutându-și repede privirea de la lună la mine, de parcă îmi citise gândurile. - Vino, am zis, deschizând larg brațele, nerăbdătoare să-l îmbrățișez, sărutându-l și strângându-l la pieptul meu cu nesaț. După câteva minute, îi auzeam răsuflarea greoaie, caracteristică unui bărbat stârnit și, topită de dorință, i-am șoptit, privindu-l galeș și strângându-l cu repeziciune, de mâini: - Vreau să facem dragoste. - Știu; și eu vreau, a zis în timp ce deschidea portiera din față cu mâna dreaptă. M-
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 2 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371646_a_372975]
-
observ stând pe aici. Parcă veghează ceva! Lina își stăpâni un fior! Îl văzuse și ea dând târcoale casei, dar nu îi spuse Mariei, ca să nu o sperie mai tare. Biata fată, singură în toate nopțile în casa asta șubredă, greoaie și fără apărare!... Se temea și pentru ea, dar drumurile erau încă circulate de oameni la ora aceasta a zilei și ar fi mai bine s-o ia din loc. Ieși din casă cu senzația că o arde ceva în
SUB SEMNUL LUPULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375652_a_376981]