967 matches
-
seară de seară. Am început să mă uit mai atent la el. Era destul de bine legat, simplu, viguros și grosolan. Purta perucă sub pălărie. Când nu rânjea, se uita în gol, ca și cum n-aș fi existat în cadrul ușii. Avea o grimasă și colțurile gurii lăsate. Doar când zicea "Mă iertați", cu vocea lui aspră, grimasa dispărea. De fiecare dată, deschizând ușa, mă întrebam: acum ce va face, va rânji sau va privi prin mine ca prin sticlă? Mă rugam să rânjească
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
bine legat, simplu, viguros și grosolan. Purta perucă sub pălărie. Când nu rânjea, se uita în gol, ca și cum n-aș fi existat în cadrul ușii. Avea o grimasă și colțurile gurii lăsate. Doar când zicea "Mă iertați", cu vocea lui aspră, grimasa dispărea. De fiecare dată, deschizând ușa, mă întrebam: acum ce va face, va rânji sau va privi prin mine ca prin sticlă? Mă rugam să rânjească. Era mai suportabil. Când privea în gol, ochii lui deveneau reci, ca două bucăți
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
urmărești? Nu ți-am dat totul? ― Aimée, draga mea! (Am întins mâinile ca s-o îmbrățișez și să-i spun în clipa aceea: fii soția mea.) Ea mă respinse cu violență. Fără să vreau am surprins în gestul ei o grimasă de oroare, care îmi sugrumă orice avânt. Covârșit m-am lăsat pe un scaun, cătând la ea cu durere și uluire. Mihaela rămase în picioare impasibilă, parcă fugise din ea. O tăcere grea a coborât între noi ca să ne despartă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
omul făcea de multă vreme săli pline la teatrul ACT. Și ce? n-am și eu dreptul să mă bucur copilărește? Musai să intru-n toga și coturnii specialistului firoscos, ca să spun că tăcerile lui Brănescu sunt (adică spun) cât grimasele lui Robert de Niro și că figura lui semnifică tot atâta cât excepționalul body language (a.l.ș. dixit) al lui Dragoș Bucur din Polițist, adjectiv? Gata spațiul. Dar dacă tot m-am pornit, revin joia viitoare. Vezi dum neata
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
seria „Înapoi la argument“, despre care artistul a și spus că vor fi cele din urmă apariții ale sale. Un spectacol amuțitor, de nobil echilibru, căldură a discreției, rafinament firesc, substanță confesivă, plus o grațioasă, surprinzătoare fragilitate exprimată în tăceri, grimase și zâmbete strălucitoare, ghiduș alintate. Unic, la noi, în lumea scenei - actor, regizor, scenograf, dar inițial student la arhitectură și fost rugbist (v. albumul dedicat de Nicolae Șt. Noica lui Liviu Ciulley seniorul), Ciulei venea din lumea lui Alice Voinescu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Guliță cu Draga Olteanu-Chirița, asta devine curat asasinat la blazon. Meștere, s-avem iertare, însă domnia voastră și când pune mâna pe-o scobitoare face spectacol de neuitat. Nu vă mai ierarhizați aparițiile! Când ești Marin Moraru, fiecare gest, fiecare suflare, grimasă, pas, tăcere, încruntare... devine teatru copleșitor. Scenă tare, de șocantă empatie, cu Eugen Simion! Să vezi și să nu crezi! Dacă tot ne-am încrucișat (mă pitisem sfielnic într-un colț, la tratația de după, împreună cu Stelian Țurlea, bunul meu prieten
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de sinucideri, autoritățile au curmat-o într-un mod pe cât de simplu, pe atât de original, ordonând ca trupurile victimelor să fie expuse goale într-un loc public. Ideea că ar putea fi văzute într-o postură dezavantajoasă și cu grimasa morții pe față le-a speriat pe femeile din Milet mai rău decât orice. Într-un proces, avocatul care o apăra pe Frina s-a mulțumit să dea, puțin, la o parte tunica elegantă a clientei sale pentru a arăta
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
tulburare mă încercă. Ori ăștia nu mai sunt în toate mințile - mi-am spus -, ori eu am înnebunit de-a binelea. Altă explicație n-am găsit situației. Procurorul Angheliu primi dosarul cauzei și îl deschise cu două degete, schițând o grimasă de silă, ca și cum s-ar fi mânjit de scârnă. Limpede ce chef avea de anchetă și cât de multă încântare îi isca faptul de a purcede la ea. O făcu, totuși. Silit. Împotriva întregii sale voințe. Pentru început, purcese la
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
invitare. Livid, Rim se apropie și aplecă de formă capul peste coroane. Printre flori picurau încet stropi greoi, ce se prelingeau din sicriul asudat. Lui Rim acum îi zbârnâiau picioarele ca niște coarde slabe. Se gândi la gută și o grimasă mare de nemulțumire îl urâți încă; părea lecuit de sărutări virginale: "Fecioară nesocotită!" își zise cu severitate. în spatele lui, gemenii se adăposteau ca fugăriți. Muzica le căzuse ca un rechizitoriu. Se întrebau mereu laolaltă în gânduri suspecte: Ei sunt care
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Fabian. Răsuflă ușurat că a reușit să ajungă înainte să răsară soarele. Puse toate darurile pe noptiera lui și îl privea cum dormea cufundat în lumea viselor. La un moment dat, băiețelul se văită. Zâmbetul dispăruse. În schimbul lui apăru o grimasă de durere. Îngerașul sări repede și îi puse aripa lui pe frunte. Fabian se liniști, zâmbi din nou și se trezi. Pe noptiera lui străluceau darurile aduse de îngeraș. Copilul nu mai putea de bucurie! Nu știa la care să
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
După ce făcea prețul, își căuta tovarăși : de obicei un moșneag tăcut și singuratic care mirosea de bătrânețe ; un fost tăietor de lemne și, câteodată, căpitanul Meițanu. Mic, cu chiștocul lipit pe buză, bătrânul nu apărea decât la treabă. Cu o grimasă, da păhăruțul peste cap apoi se apuca tăcut de cărat găleți. Gălăgios și chiulangiu, Voicea nu-și mișca fundul de lângă hazna, făcându-se doar că-l ajută pe tăietor care, pe rând, scotea gălețile cu o funie. Cu ochii ca
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
cu cei rămași în casă. Seara ieșeau să facă mișcare, ca Maier Melțer care, țeapăn și disprețuitor la cei optzeci de ani, se plimba izbind cu cârja în bordură. Avea privire pătrunzătoare și un nas mare deasupra buzelor răsfrânte în grimasă. Cu glasul său zgomotos care nu ținea cont de nimic, la fiecare marfă întreba de preț, aprobând cu capul. Din uliță pornea la vale o hudiță. În colț era o frizerie. Aici, în odaia prietenoasă și scundă, patronul nu ducea
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
deși fac eforturi. Azi, m-am speriat când m-am privit, la baie, în oglindă. Nu mă răsesem de trei zile, iar asta mă îmbătrînea și mai mult. Am vrut să zâmbesc, dar n-am reușit să obțin decât o grimasă. Aveam un aer de pustnic sălbăticit, care a ieșit la gura peșterii. 21. Ultima oară l-am văzut pe "unchiul George" când avea nouăzeci de ani. Sătul să trăiască singur ― mătușa Terica murise demult, iar verii mei, Matei și Norița
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
persoane, apoi s-a retras stânjenit într-un colț cu gândul să plece, dar în clipa imediat următoare Costash apăru în dreptul ușii ca și cum fi l-ar așteptat. Avea pe față un zâmbet ciudat, semănând mai mult cu o grimasă. Era puțin chel, brunet la față, uscățiv, trecut de 50 de ani; îmbrăcat în pantaloni scurți, în maieu bleumarin și o pereche de șlapi, el își ațintise ochii asupra lui Codrin, impresionându-l. A strigat imediat camerista care se afla
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
luna, începu Karin, pe același ton cu mama ei, de pe vremea când poezioarele lui Joan Schluter nu erau încă exorcizări de diavoli. Iar luna... Ochii lui Mark se măriră, într-un val de înțelegere. Buzele sale se închiseră în jurul unei grimase pline de speranță. — Mă vede pe mine! — Domnul să aibă-n pază luna, îl asigură Karin, refrenul acela vechi. Și...? Dar fratele ei rămase nemișcat, lipit de scaun, holbându-se la o creatură necunoscută științei a cărei siluetă apăruse brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în perete, fără ciocan sau cuie imaginare. Când fetița lui avea patru ani și se uita prin cărțile ei cu poze, fața ei împrumuta expresiile desenate acolo. Un zâmbet o făcea să zâmbească, inducându-i o bucurie de fetiță. O grimasă o făcea să sufere cu adevărat. Și pe Weber, din rolul lui de spectator: emoțiile puneau în mișcare mușchii, dar simplul fapt că mușchii se mișcau crea emoții. Cei cu leziuni la nivelul insulei nu mai aveau reprezentările mimetice, integrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-mi amintesc, nu dispunea de bani. Gândul de răspuns al lui Gosseyn Doi avea o notă de resemnare. "Văd că te-ai hotărât să rămâi." păru să ofteze. "Bine, transmite-i lui Dan Lyttle urările mele de bine." "Păi" - cu grimasă - "o să fie cam greu. El crede că eu sunt tu." "Desigur" veni replica. "Trebuie să admit că aceasta este realitatea de care uneori îmi vine greu să țin cont; acum sunt doi Gosseyn. Mă-ntreb dacă X s-a gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
de gheață și a cuprinde apa cu un scrîșnet neauzit, divizîndu-se, reflectîndu-se, duplicîndu-se, împrăștiindu-se ca un foc sălbatic în toate variațiile pe care le îngăduie matematica, în toate colțurile volumului de apă, care îngheață într-o structură minunată, o grimasă amorțită, încremenită. Un val în mișcare îngheață spuma și bulele de aur deopotrivă. Dar chiar înainte de a se întîmpla asta, îmi imaginez că există o clipă de liniște în apa care se ridică. Liniștea de dinainte de a se opri totul
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
pulover. Ea își legă atentă părul cu o panglică galbenă, părînd tristă și gînditoare. El o sărută și-i zise: Nu mai sta posomorîtă! Tu ești lumina și eu sînt umbra. Nu te bucuri că sîntem deosebiți? Ea făcu o grimasă și ieși spunînd: — E greu să strălucești fără să fii încurajat. Cînd reveni în salon, doctorii și asistentele plecaseră, iar paravanele fuseseră date la o parte, și Rima vorbea cu femeia întinsă în patul din colț. Veni lîngă ele, observînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tînăr grațios și grăsuț vibra dorindu-l și mici vălurele se ridicau împingîndu-i umărul în subsoara lui și un sîn de coasta lui. Lanark merse repede și zise: — Libby, te rog, tu... tu ai fost? — Niup! spuse ea cu o grimasă dezgustată. Bineînțeles că nu! — Totul îmi scapă și se duce, plînse Lanark acoperindu-și ochii. O alunecare în trecut, mai departe, tot mai departe. A fost frumos și acum totul a devenit o batjocură. O mînă îl prinse brațul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spus. Nu-ți făgăduiesc nimic, dar îți voi comunica hotărârea mea înainte de a ajunge la destinație. E în regulă? I se păru că aceasta e o formulă delicată de a-l trimite la plimbare. Se ridică în picioare, cu o grimasă, și se așeză pe un loc gol din salonul alăturat. Din nou începu să-i crească încordarea. Se sculă și se îndreptă spre barul din partea anterioară a navei. Se apropie din spate de Seal și-i dădu o lovitură brutală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
zoroastrienii ca mine beau vin, practic, e singurul cult din Iran căruia îi este permis și... — Și ce? Vă e permis vinul și ce vă mai lasă, să aveți trei neveste sau cum? Lui Omar, zâmbetul i se preschimbase în grimasă: — Și tu crezi aceleași prostii, precum toată lumea? — Dar tu? Tu ce cauți în Est? E ca și cum unul din caii mei s-ar îndrepta singur spre abator. Știi, m-am gândit totdeauna că aici chiar e Europa, mi-am dorit să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Adam este subaltern divinității, Eva, creată din coasta lui Adam este subalternă bărbatului). - în mână se ascund semne ale destinului omului în stat: Mișcările corpului se fac simțite și într-un dialog cu publicul (judecător) ori în ascultare (mișcarea mâinilor, grimasa, bătăile ritmice, tensionarea inconștientă) adeseori mișcările sunt determinate de o relație cu forța psihică, religioasă (gestul de rugăciune, ori cu forță directă, mișcările brațului, cu pumnul strâns). Tensionarea motrică, inhibată sau stăpânită, este adeseori antrenată pentru oratori, pentru actori, pentru
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
pe vremuri ia Banca de Credit. Țineau în mână plase cu borcane goale, îmbrăcați în paltoane care cândva purtaseră semnăturile unor artizani iluștri, acum jalnice, obosite de perie, naftalină și curățătorie chimică. Șerbănică îi mobilizase sub o streașină, cu o grimasă scurtă, conspirativă. Mitiță, slab, sec și bățos, se interesase cu maxilarele încleștate: "Ai auzit ceva? Tocmai aseară n-am ascultat. A avut Colette sindrofie de cucoane". Colocviul durase două ore, întrerupt de exclamații de uluire, priviri holbate, respirații șuierătoare. Șerbănică
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
îi nedumerește pe mulți și chiar îi irită. ― Așa cum vă cunosc, zâmbi Cristescu, am impresia că aspectul nu vă deranjează. ― Firește, mi-a trebuit însă foarte multă vreme ca să pot privi lucrurile în felul acesta. În tinerețe cea mai mică grimasă de nemulțumire care mi se adresa mă necăjea grozav. După cum vedeți, bătrânețea are avantajele ei. Desigur, am și învățat să evit situațiile penibile. ― În ce sens? ― De pildă, chiar astăzi. Mi-ar fi făcut atâta plăcere să vă invit la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]