5,849 matches
-
a fost făcut sergent, iar eu plutonier. Toată ziua aceea am stat ca popândăii... Dinspre Poiana se auzeau - din când în când - rafale de arme automate. Pentru noi cei trecuți prin celălalt război asta însemna liniște. Pentru novici era o groază... Îi vedeam cum tresăreau ca mușcați de șarpe, la fiecare pocnitură... Nu știu cum dar voiam ca ziua aceea să nu se mai termine. Ca un făcut, însă, pe nesimțite a venit înserarea... Și odată cu ea și despărțirea de Costache. - a oftat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
bântuie prin pânza deasă a fulgilor de omăt prinși într-un joc fantomatic... Unde l-au dus, Costăchel nu-și dădea seama... În acea noapte, a simțit doar umezeala și frigul unui beci mucegăit... Au urmat zile și nopți de groază... Anchetatorii se schimbau mereu... De fiecare dată, când ajungea în camera de anchetă, îl pironeau în scaunul din mijlocul încăperii cu lumina unui bec puternic înfiptă în ochi... Îl usturau ochii... Anchetatorii își pierdeau răbdarea repede. Atunci pumnii și celelalte
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ești băiat mare, ai?" * Despărțindu-se de Simona, Veturia întoarse capul și-l văzu pe băiețel cum o urma supus pe mama lui, spunându-și în sinea ei: ,,Slavă Domnului că nu s-a întâmplat nimic!" și recompuse scena de groază la care asistase. De abia își condusese copiii din clasa ei, cum o făcea în fiecare zi după terminarea cursurilor, supraveghindu-i la trecerea străzii principale. Fiind o stradă cu un trafic intens, putea pune copiii în orice clipă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de spaimă. Atunci, foarte repede, un clocot de nespusă amărăciune 1 Întâlnire (în limba franceză). îl umplu pe bietul tânăr și un tremur jalnic de regret îl cuprinse numaidecât, încât se simțea robul încătușat al unei spaime neobișnuite. Teama și groaza i se manifestau printr-un necontenit noian de senzații câtuși de puțin firești, încât îi puneau inconștient în mișcare buzele tremurânde, murmurând ceva neînțeles și vag. Deloc nu înnebunise, și nici, de visat, nu visa, dar imaginea aceea plină de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pe alții, fie ca să se chinuie unii pe alții! Nemernicii aceia au acceptat ca, dândumi pe datorie, să mă ajute, iar acum văd că nu mai știu, silindu mă să le-o dau înapoi, cum să mă chinuie! Mă apucă groaza, doar și când mă gândesc... Mai știi, te pomenești că ei nu mă cred acum decât un milog! De fapt, nici nu cred că mai sunt altceva... Și totuși, eu tot rămân de părere că merită! Da, droguri dragi, meritați
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
promisiunile față de cineva și, deși știa prea bine că o promisiune devine o obligație, iar asta întotdeauna, acum el era nevoit doar să accepte situația și, chiar mai mult decât atât, să schimbe toate acele promisiuni ale sale pe o groază de minciuni sfruntate. „Cred că mi am știrbit din reputație și din încredere, la dracu’! Nu prea mai sunt ceea ce eram mai demult...”, constată el în gând, la un moment dat, puternic amărât, văzând cum toate parcă se întorc de la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
răsputeri s-o pronunțe, îi era întretăiată numaidecât de un șir întreg de spasme violente. Tremura toată. Convulsiile n-o slăbeau deloc. Într-un cuvânt, părea că se dă, chiar atunci, de ceasul morții ei. Totul, în locul acela, era de groază; nimic asemănător nu cred că s-ar putea găsi, spre a se pune în balanță și a se compara. În tot timpul acesta, văzând ceea ce văzuse, Șerban ajunse cu totul derutat. Cu toate că știa o mulțime de lucruri potrivite și necesare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
comode pentru starea În care mă aflam... După ce am deschis televizorul, am pregătit un suc de portocale ( una din băuturile mele preferate) și m-am așezat În fotoliu. Imaginile care se derulau prin fața ochilor păreau desprinse dintr-un film de groază. Crainica (numi amintesc numele) anunța: „Reporterul nostru la Madrid revine cu noi informații privind atacul cu bombă....” Ca dintrun alt capăt de lume, frânturi de cuvinte ajungeau până la mine. Madrid... „atentat cu bombă”... peste o sută de morți și mai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mai mulți răniți...” Totul devenea confuz , Începuse să se Învârtă casa cu mine și fulgerător, gândul mi-a fugit la Alex. Albă ca varul, cu mâinile tremurânde, am format numărul... Nu răspundea nimeni! Clipele mi se păreau veșnicii ale durerii. Groaza se Întipărise pe chipul meu și eram gata să leșin. Cu o ultimă sforțare am reușit să sun la spital. Domnul Dinu Alex n-a ajuns astăzi... Poate... s ar putea... Mi-a căzut telefonul din mână și m-am
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de autodistrugere ar trebui să ne dea de gândit. Articolul „Ultimul suspin al lui Eminescu” este cutremurător pentru cei care l-au iubit și-l iubesc pe marele poet. Semnatarul articolului, Dumitru Manolache, readuce În memoria publicului cititor momentele de groază trăite de poetul Mihai Eminescu care a fost internat cu forța În ospiciul de la Mărcuța de către „măcelarii” culturii din vremea respectivă. Cum a fost posibil? „ O, Doamne, Doamne!”, Întocmai cum o făcuse poetul, Într-un moment de fulgerare conștientă, În fața
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Îți permitea să ieși din incintă. Nu știu cum s-a făcut că, P. a luat-o Înainte și, dintr-o dată, am auzit lumea țipând. Toate bare metalice pe care le Împingeai cu mâna pentru a ieși ( ca Într-un film de groază) s-au transformat În lame lungi și ascuțite, având o forfecare permanentă și din ce În ce mai rapidă. Vedeam doar cum era Împărțit În bucăți mici și sângele țâșnea peste mulțime. De unde aveam să știu că visul meu era un avertisment. Luni ( a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ei („Tanti Alexandra spunea că nu vroia să o asculte, vroia să plece, dar parcă o putere nu o lăsa și o ținea pe loc. Când terminase bătrâna mărturisirea păcatelor, atunci își veni și ea în fire.”; „- Eram cuprinsă de groază și tremuram ca un pui înainte de a fi tăiat, după ce îmi mărturisise bătrâna păcatele. Nici nu m-am gândit vreodată în viață, nici n-am auzit vreodată de așa păcate... Doamne, ferește! Doamne, ferește!, zicea.”). Trebuie, la acest moment, să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mulți. Tanti Alexandra spunea că nu vroia să o asculte, vroia să plece, dar parcă o putere nu o lăsa și o ținea pe loc. Când terminase bătrâna mărturisirea păcatelor, atunci își veni și ea în fire. - Eram cuprinsă de groază și tremuram ca un pui înainte de a fi tăiat, după ce îmi mărturisise bătrâna păcatele. Nici nu m-am gândit vreodată în viață, nici n-am auzit vreodată de așa păcate... Doamne, ferește! Doamne, ferește!, zicea. Când ne-am întors acasă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
bolnav. Acasă, și rudele și toți mă îndemnau să fac avort. Îmi ziceau că, dacă nu-mi pasă de mine, măcar de copil să-mi pese, că el se va chinui și va avea de suferit toată viața. Mă lua groaza când mă gândeam că mi-aș putea ucide copilul, dar și gândul că se va naște bolnav mă făcea mult să sufăr. Treceau zilele și eu nu mă puteam hotărî ce să fac. Într-o duminică, îmi veni un gând
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de când se chinuie grozav și nu poate muri? - Știu, Natalie, am auzit că se chinuie sărmana, n-a iertat-o Dumnezeu încă? - Nu, n-a iertat-o! Dar ce chin îndură, cum strigă și cere ajutor, te cuprinde frica și groaza. Mi s-a mărturisit că suferă pentru tot răul pe care l-a făcut unor oameni. Mi-a spus cui și ce rău a făcut și mă trimite la acele persoane ca să le spun să vină la ea, să le
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nou printre flăcări. Așa i-a păzit Dumnezeu pe toți, până au scos din gura balaurului obiectele din biserică. Nu știu cât a durat această scenă, însă în tot acel răstimp, noi am fost ca niște telespectatori care privesc un film de groază, care trăiesc și simt tot ce trăiesc și simt eroii lor. Fiecare din noi avea printre ei eroul lui preferat, fie că era tata, fratele, rudă, prieten sau vecin. Când au sosit pompierii, au stins focul, care deja reușise să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
coadă, poate se nimerea să fie soare, cald, mai spuneai sau ascultai un banc politic de te treceau fiorii, o senzație la fel de plăcută, dacă nu chiar mai plăcută decât cea pe care o încerci acum uitându-te la filmele de groază, groaza de la televizor nu se compară cu groaza trăită pe viu. Oooo, nicidecum. Dar să revenim la războiul civil care nu a mai avut loc fiindcă la conducerea țării a venit Un Comunist cu Față Umană. Acest lucru a fost
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
poate se nimerea să fie soare, cald, mai spuneai sau ascultai un banc politic de te treceau fiorii, o senzație la fel de plăcută, dacă nu chiar mai plăcută decât cea pe care o încerci acum uitându-te la filmele de groază, groaza de la televizor nu se compară cu groaza trăită pe viu. Oooo, nicidecum. Dar să revenim la războiul civil care nu a mai avut loc fiindcă la conducerea țării a venit Un Comunist cu Față Umană. Acest lucru a fost posibil
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mai spuneai sau ascultai un banc politic de te treceau fiorii, o senzație la fel de plăcută, dacă nu chiar mai plăcută decât cea pe care o încerci acum uitându-te la filmele de groază, groaza de la televizor nu se compară cu groaza trăită pe viu. Oooo, nicidecum. Dar să revenim la războiul civil care nu a mai avut loc fiindcă la conducerea țării a venit Un Comunist cu Față Umană. Acest lucru a fost posibil fiindcă oamenii erau obișnuiți cu fața acestuia
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
zâmbește în felul lui inegalabil, i se face inima cât un purice când îl vede atât de neajutorat parcă i se spală creierul, se apropie, îl strânge în brațe, i-e bine și i-e rău. "Ce-i?" întreabă cu groază în suflet. "Mâine la opt ai susținerea lucrării de diplomă". I se aprind creierii, îi explodează inima, i se oprește respirația. E miezul nopții, sunt la 30 de kilometri de orașul în care va avea loc cununia ei științifică, mâine
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Să simți că exiști". Câți oameni sunt înzestrați cu acest organ?! De când l-a cunoscut pe Alex trăiește într-o dedublare care îi macină nervii până la căpiere. Își iubește familia fără discernământ și fără rest. Cu toate acestea, îi e groază să meargă acasă, acolo o așteaptă un om morocănos, nemulțumit, revendicativ, pus pe harță și de cele mai multe ori băut. O tratează cu ură și dispreț, ca și cum ea ar fi vinovată că el nu-și mai găsește locul în lume. Încearcă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de urmărire. Muți de spaimă și uimire, cei prezenți s-au adăpostit pe unde a putut fiecare, în timp ce unul mai responsabil ne-a strigat tuturor celor ce căscam gura, ca toată lumea să se urce pe gard! Printre sudălmi, panică și groază s-a scos la iveală caracterul așa-zișilor asasini porcini, întrun final apoteotic cu victima căzută în rât, guițând prelung, sfidător și de adio. Ai mei tăiau în fiecare an la sărbători un porc nu prea mare, până în 150 de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
să o numească, și s-a apucat de băut, din ce În ce mai mult, devenind, cu timpul, de nesuportat, abject și violent În limbaj. Noaptea putea fi auzit strigând În balcon, spre disperarea vecinilor treziți din somn și a mamei mele, acoperită de groază și de rușine. Scotea niște sunete prelungi, de lup urlător la lună, după care un interminabil șir de “iartăăă-l, Doamneeee..., iartăăăăăă-l...” Apoi se covrigea la marginea patului, cu mâinile Împreunate peste cap, hohotind, și cădea, În cele din urmă, Într-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
azi, riști să te expui prea mult făcându-ți cunoscute gândurile, micile probleme ori mai știu eu ce altceva din repertoriul intim. Mi-am spus că voi sărbători cu vin vechi când toată această poveste se va sfârși. Mi-e groază numai când mă gândesc. E cumplit. E iadul de pe lume la mine in baie: din țevile sparte, apa șiroiește Întruna, pereții, pătrunși de igrasie, s-au acoperit În mare parte cu o crustă cafenie, iar "gura" amenajată a gheului (În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
periculoase. Nu mai puține aprecieri, șefilor acestora, și, chiar, întregului sistem. Cu asemenea vigilență, dragii mei domni, poftiți, cu toții, cât mai rapid, la podiumul de decorare! Hai, încolonarea! Altă cale nu e Sinistră veste a străbătut iute orașul, stârnind: ba groază, ba umor, ba neluare în seamă. Elena; statuia vie a însăși dreptății, cinstei și corectitudinii; Elena, deci, să fie arestată pentru crimă?! De necrezut! Cum, de necrezut, dacă domnișoara, în etate de un sfert de secol frumoasa frumoaselor și vestita
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]