754 matches
-
și Rumex arifolius 9150 Păduri de fag medio-europene dezvoltate pe calcare cu Cephalanthero-Fagion 9160 Păduri subatlantice și medio-europene de stejar sau de stejar și carpen cu Carpinion betuli 9170 Păduri de stejar și carpen cu Galio-Carpinetum 9180 *Păduri pe panțe, grohotișuri și ravene de Tilio-Acerion 9190 Păduri acidofile de stejar bătrân cu Quercus robur de pe câmpiile nispoase 91A0 Păduri de stejar bătrân sesil cu Ilex și Blechnum din Insulele Britanice 91B0 Păduri termofile de Fraxinus angustifolia 91C0 *Păduri caledoniene 91D0 *Mlaștini
jrc3353as1997 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88511_a_89298]
-
rotație cu dezmiriștire) Orezarii Pajiști ameliorate Alte terenuri arabile Păduri caducifoliate Păduri de conifere Păduri semperviriscente de nerășinoase Păduri mixte Păduri de monocultura (plopi sau arbori exotici) Plantații de arbori sau plante lemnoase (inclusiv livezi, crânguri, vii, dehesas) Stâncării interioare, grohotișuri, dune interioare, zone cu zapezi și ghețuri veșnice Alte terenuri (inclusiv zone urbane, rurale, căi de comunicație, rampe de depozitare, mine, zone industriale) TOTAL SUPRAFAȚĂ HABITAT 100 % Alte caracteristici ale sitului 4.2. Calitate și importanța 4.3 Vulnerabilitate 4
jrc3238as1997 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88395_a_89182]
-
22.14 Lacuri distrofice 3170 22.34 * Iazuri temporare mediteraneene 3180 - * Turlough (habitat specific irlandez) 3220 24.221 și 24.222 Râuri de munte și vegetația herbacee de pe malurile lor 3221 24.221 Vegetație subalpina de Epilobium 3222 24.222 Grohotiș alpin 3230 24.223 Râuri de munte și vegetația lor lemnoasa cu Myricaria germanica 3240 24.224 Râuri de munte și vegetația lor lemnoasa cu Salix eleagnos 3250 24.225 Râuri mediteraneene cu debit permanent și vegetație de Glaucium flavum
jrc3238as1997 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88395_a_89182]
-
Bertea este o comună în județul Prahova, Muntenia, România, formată din satele Bertea (reședința) și Lutu Roșu. Comuna se află în zona de munte din partea central-nordică a județului, nordul ei aflându-se în Munții Grohotiș, cu altitudinea maximă în vârful Sf. Ilie, de . Ea cuprinde mare parte din valea râului Bertea, un mic afluent al Vărbilăului. Comuna este traversată de șoseaua județeană DJ101T, care duce spre sud către comuna Aluniș, aflată la confluența Bertei cu
Comuna Bertea, Prahova () [Corola-website/Science/301645_a_302974]
-
pe o direcție nord-sud, pe o distanță de 30 kilometri, pentru ca în partea de sud a ei să formeze lacul de acumulare Paltinu. Comuna Valea Doftanei este situată în partea de nord-vest a județului Prahova, la poalele Munților Baiului și Grohotiș, în zona cursului superior al râului Doftana, de la care își trage și denumirea. Este deservită de șoseaua județeană DJ102I, care o leagă spre sud de comuna Șotrile și de municipiul Câmpina, unde se termină în DN1. La nord de Trăisteni
Comuna Valea Doftanei, Prahova () [Corola-website/Science/301755_a_303084]
-
fundament de șisturi cristaline foarte vechi. În spațiul dintre văile Teleajenului și Doftanei se află Munții Grohotișu cu vârfurile Grohotișu de și vârful Trifoiul de . Acești munți sunt alcătuiți dintr-o culme cu direcția nord - sud din care fac parte „Grohotișul și Sf. Ilie” (1.588 m) spre sud este culmea joasă a „Nebunului” (între Teleajen și Crasna) iar spre sud-sud-vest culmea Rodilei, despărțită în două de valea Varbilăului. Între Crasna și Varbilău se află Culmea „Trifoiului”, „Șerban Vodă” și între
Comuna Ștefești, Prahova () [Corola-website/Science/301738_a_303067]
-
parte este suprafață plană, care se pretează culturilor agricole. Munții Ciucului, așezați pe partea dreaptă a râului Trotuș, pe teritoriul comunei Agăș, sunt străbătuți de mai multe culmi dintre care cele mai importante sunt: Cărunta 1517m, Felțuian 863m, Felțuienaș 1233m, Grohotiș 785m, Cristeș 1385m. Munții Tarcăului sunt situați pe partea stângă a râului Trotuș și sunt formați din culmi ca: Muncel 1233m, Agăș 700m, Dracoiu 700m. Atât munții Ciucului cât și Tarcăului sunt formați în special din gresie de Tarcău și
Comuna Agăș, Bacău () [Corola-website/Science/300652_a_301981]
-
curțile locuitorilor pe o distanță de aproximativ 2km. Inundații au fost și pe cursul pârăului Drăcoiu. Apa a rupt atunci peretele pârăului canalizat, inundând gospodăriile locuitorilor. În anul 1991 au fost inundații în satele Goioasa și Sulța, provocate de pâraiele Grohotiș și Sulța. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Agăș se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (91,3%), cu o minoritate de maghiari (3,96
Comuna Agăș, Bacău () [Corola-website/Science/300652_a_301981]
-
m - 550m. Temperatura medie anuală în jur de 7-8°C, cu precipitații în jur de 900 mm anual, cu predominarea vanturilor de N-V și crivatul în timpul iernii. Soluri aluvionare, Silvestre, brun-podzolite, cu reacție acidă. Pietrografia cuprinde: argile, nisipuri, pietriș, grohotișuri, marne și gresii friabile. Așezarea are locuințele pe terasele apelor care o străbat, respectiv: Săcătura, Păltiniș, Șoșa, care în aval se unesc și formează pârâul CERNU, de la care și-a luat denumirea și satul. Din orice direcție ar fi privită
Cernu, Bacău () [Corola-website/Science/300663_a_301992]
-
condiționată de amplitudinile termice diurne extrem de mari, dar și de variațiile de umiditate dintre zi și noapte. Variațiile termice provoacă fisuri în stratul superficial al rocii; materialele se desprind și se acumulează la baza pantelor sub formă de blocuri de grohotiș; pe suprafețe plane se formează acumulări eluviale. În rocile eterogene, ca textură și mineralogie, dezagregarea este de tip granular; aici se formează mici excavațiuni denumite alveole și în anumite condiții "taffoni" (niște excavații semisferice ale căror diametre ating uneori câțiva
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
intensitatea și viteza vântului. Elementele mai grosiere, care nu pot fi cărate de către vânt rămân pe loc și formează pavajul de deflație. Asemenea regiuni, pe care vântul a spulberat elementele fine, rămânând în loc un platou pietros, cu întinse câmpuri de grohotiș este cunoscut sub numele de "hamada" sau "reg". Deflația contribuie și la accelerarea dezagregării și alterării selective a rocilor scoțând în evidență forme structurale și petrografice și în mod deosebit alveole și nișe de deflație. Asemenea excavații, însă de dimensiuni
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
care le delimitează către amonte nu sunt de origine structurală ci de eroziune. În partea superioară aceste câmpii înclinate sunt dominate de versanți puternic înclinați. Racordarea cu partea abruptă se poate face fie printr-o scurtă secțiune concavă - taluz de grohotiș, fie printr-o ruptură netă de pantă numită "knik". La ieșirea uedurilor din regiunile înalte, glacisul pătrunde în interiorul acestora sub forma unor golfuri conice (conuri de eroziune). În schimb, spre aval glacisul trece pe nesimțite într-o câmpie de acumulare
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
ea se dezvoltă un relief masiv ce se apropie ca înfățișare de cel granitic, evoluând pe calea dezagregării fizice. La baza versanților are loc o acumulare de depozite nisipo-argiloase, alcătuind o trenă sau un tăpșan. În alte condiții se depun grohotișuri. Gresiile cu elemente sau ciment de natură calcaroasă, permit apariția unor forme pseudocarstice (lapiezuri slab dezvoltate, doline, chei, grote). Gresiile argiloase și marnoase pot da alunecări de teren, organisme torențiale. Conglomeratele alcătuite din elemente cristaline, puternic cimentate, fiind rezistente la
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
depresionare, ovale sau circulare, cu dimensiuni de zeci și sute de metri, formate din unirea mai multor doline. La cele puțin evoluate fundul este vălurit; la cele evoluate este neted, trecerea spre versanți făcându-se prin trene proluviale sau de grohotiș. În cadrul lor pot debușa izvoare, pot funcționa estavele. În România se întâlnesc în Munții Apuseni, Munții Mehedinți și Munții Banatului. e)Poliile reprezintă formele depresionare cele mai evoluate și pot fi: alungite, rotunde, ovale sau neregulate; dimensiunile variază de la câteva
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
ale artei românești a secolului al XVII-lea. Mănăstirea este amplasată în vatra localității Brebu Mânăstirii din actualul județ Prahova, în apropierea râului Doftana. Arealul geografic este încântător, situarea acestuia într-o depresiune a Sub-Carpaților, la poalele munților Baiului și Grohotișului, conferă o climă dulce și un aer curat cu calități terapeutice. Complexul arhitectural de la Brebu, conceput ca mănăstire și curte domnească, este păstrat în forma inițială, fiind unul dintre puținele monumente medievale românești atât de bine conservate. Acesta este compus
Mănăstirea Brebu () [Corola-website/Science/298849_a_300178]
-
al brațului nordic, vis-a-vis de cartierele Altona și St. Pauli. Malurile sunt legate prin poduri precum și prin tunelul vechi al Elbei și tunelurile noi. La nord și la sud de fluviu terenul este o luncă înaltă ("Geest"), din nisip și grohotiș, apărută în urma glaciațiunilor. Lunca joasă ("Marschland" sau "Marsch") din nisip și mâl, din imediata apropiere a fluviului, este rezultatul a secole de inundații provocate de maree. Ambele maluri sunt însă acum îndiguite, vechi diguri amintesc încă de timpuri în care
Hamburg () [Corola-website/Science/298945_a_300274]
-
E60, Cluj-Turda. Cercetările arheologice efectuate aici în perioada 1985-1988 au dus la descoperirea a 53 de complexe de locuire, datate începând cu neoliticul mijlociu. În Chei există 29 de peșteri, printre care "Peștera cu Silex" (64 m lungime), "Peștera de sub grohotiș" (27,5 m), "Peștera Vulturilor", "Șura Mică". Alte atracții turistice sunt "Colțul Câinilor" și "Stâna Crinilor". Pe teritoriul ariei protejate se regăsesc trei tipuri de habitate naturale de interes comunitar ("Comunități rupicole calcifile sau pajiști bazifite din" Alysso-Sedion albi; "Tufărișuri
Cheile Turului () [Corola-website/Science/307305_a_308634]
-
9 specii de reptile, 5 specii amfibieni. Aria naturală dispune de mai multe tipuri de habitate naturale de interes comunitar; astfel: Păduri medio-europene de fag din "Cephalanthero-Fagion" pe substrate calcaroase, Păduri dacice de fag ("Symphyto-Fagion"), Păduri de "Tilio-Acerion" pe versanți, grohotișuri și ravene, Păduri acidofile de molid ("Picea") din etajul montan până în cel alpin, Păduri alpine de "Larix decidua" și/sau "Pinus cembra", Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Tufărișuri de "Pinus mugo" și "Rhododendron hirsutum", Tufărișuri alpine și boreale, Tufărișuri
Parcul Național Retezat () [Corola-website/Science/308756_a_310085]
-
montane, Formațiuni pioniere alpine din "Caricion bicoloris-atrofuscae", Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la câmpie și din etajul montan până în cel alpin, Cursuri de apă montane și vegetația erbacee de pe malurile acestora, Mlaștini turboase de tranziție și turbării mișcătoare, Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin, Grohotișuri silicatice din etajul montan până în etajul nival, Vegetație lemnoasă cu "Myricaria germanica" de-a lungul cursurilor de apă montane, Vegetație lemnoasă cu "Salix elaeagnos" de-a lungul cursurilor
Parcul Național Retezat () [Corola-website/Science/308756_a_310085]
-
înalte higrofile de la câmpie și din etajul montan până în cel alpin, Cursuri de apă montane și vegetația erbacee de pe malurile acestora, Mlaștini turboase de tranziție și turbării mișcătoare, Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin, Grohotișuri silicatice din etajul montan până în etajul nival, Vegetație lemnoasă cu "Myricaria germanica" de-a lungul cursurilor de apă montane, Vegetație lemnoasă cu "Salix elaeagnos" de-a lungul cursurilor de apă montane și Versanți stâncoși silicatici cu vegetație casmofitică. Acestea adăpostesc
Parcul Național Retezat () [Corola-website/Science/308756_a_310085]
-
vulpea, lupul, veverița. Cheile Dâmbovicioarei și Peștera Dâmbovicioarei sunt cele mai importante fenomene carstice din Piatra Craiului. În partea nord-estică apar Prăpăstiile Zărneștilor, izbucurile Fântânile Domnilor și Fântâna lui Botorog, La Zaplaz, Cerdacul Stanciului, Peștera Stanciului, Moara Dracului. Aminitim Marele Grohotiș care este o pânză de pietre instabile de 4 km. Reportaje Vârfuri de peste 2500 de metri Moldoveanu- 2.544 m • Negoiu- 2.535 m • Viștea Mare- 2.527 m • Parângul Mare- 2.519 m • Lespezi- 2.517 m • Cornul Călțun-
Munții Piatra Craiului () [Corola-website/Science/303030_a_304359]
-
sinteza biochimică sunt îndeplinite de acea capsulă centrală. Radiolarii fac parte din planctonul marin; nutriția lor constă într-o mare varietate de zooplancton, dar și unele specii de fitoplancton, precum diatomeele, cocolitoforele și dinoflagelatele. Pot consuma, de asemenea, bacterii sau grohotiș organic. Înmulțirea lor este puțin documentată; au fost raportate fisiunea binară, fisiunea multiplă și înmugurirea.Foraminiferele sunt sarcodine unicelulare cu cochilii. Acestea sunt divizate în cămăruțe, care sunt adăugate treptat în timpul creșterii, iar cele mai simple forme sunt tuburi deschise
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
și la nivel de ecosisteme terestre. Acesta conservă cinci tipuri de habitate naturale de interes comunitar; astfel: "Păduri medio-europene de fag din" Cephalanthero-Fagion; "Păduri dacice de fag" (Symphyto-Fagion); "Păduri de fag de tip" Luzulo-Fagetum; "Păduri din" Tilio-Acerion "pe versani abrupți, grohotișuri și ravene"; și ultimul de tip "Tufărișuri subcontinentale peri-panonice". În 1595, pe Tâmpa au fost plantați fagi și brazi, lucru care s-a repetat după fiecare incendiu serios iscat pe acest munte. Toate studiile botanice efectuate în zona, au reflectat
Tâmpa () [Corola-website/Science/303239_a_304568]
-
-a - zone protejate" și are o suprafață de 24 ha. are zone lipsite de pădure, cu pereți stâncoși de o splendoare aparte prin ale lor coaste de andezit-bazalt. Peretele de stâncă are înălțimea de 75 metri. O mare trenă de grohotiș, formată din fragmente ale coloanelor de rocă desprinse din masivul de piatră... este impresionantă în sine, atât prin masa uriașă acumulată aici cât și prin dimensiunea acestor coloane căzute. Există o potecă ce permite accesul rezonabil de facil în zona
Detunata Goală () [Corola-website/Science/303286_a_304615]
-
km depărtare se află comuna Bucium (sinonim instrumentului muzical "tulnic" folosit de păstorii din regiunile de munte). Denumirea grupării de stânci alcătuite din coloane de bazalt, neacoperite de vegetație și cu o înălțime de 1169 m, având la poalele masivului grohotiș, provine din faptul că desprinderea unei pietre din masiv produce prin cădere un zgomot asemănător tunetului („Detunata”). Istoric vorbind, în 1852 - Frantz Joseph ( împărat al Austriei, rege al Ungariei și Boemiei, rege al Croației, mare duce al Bucovinei, mare principe
Detunata Goală () [Corola-website/Science/303286_a_304615]