628 matches
-
cât de puțin din întunericul acestei existențe. Vorbe! Vorbe! Vorbe! Unde am mai auzit eu replica asta?... - Noroc, Pandelică! ULTIMA VÂNĂTOARE Nimeni nu știe cât de tânăr sau cât de bătrân este: viețuitor singuratic, adăpostindu-se prin râpi și hâgiuri, grohotișuri împestrițate de mărăcini, ori strecurându-se neauzit și nevăzut prin desișul de cătină și păducel din crucea dealului. Peri înspicați, argintați de roua strălucitoare a nopții, apar dimineața ca niște semne ale neliniștii, în jurul găurilor, portițelor pe care și le-
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
niciodată nu vor avea de gând să se ridice de la mesele acelea, din sala aceea și din orașul acela. Cumplit pentru foamea și simțurile lui întărâtate, căpcăunii îmbucau, sfârtecau și, ce nu puteau să înghită, ce nu le încăpea în grohotișurile gurilor, striveau și aruncau pe jos, călcând în picioare, într-o plăcere barbară, să se desfete ca porcii, excitați de parfumuri, mirodenii și vin și de privirile-nfierbântate ale femeilor bete stăpânite de chiotul cărnii. Mirosuri acidulate se-ncrucișau prin aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
din cadrul D.R.D.P. Timișoara, dl ing. Eugen Popescu, ne-a informat, la închiderea ediției, asupra situației drumurilor naționale din zona noastră de interes. Astfel, între Obârșia Lotrului și Petroșani traficul era blocat la km 96 + 300 din cauza căderilor de stâncă și grohotiș, iar între Herculane-Valea Cernii, la km 103 + 000 se circula pe un fir. Partea carosabilă era acoperită cu zăpadă de 1-2 cm pe tronsoanele: Orțișoara-Arad; Svinița-Moravița; Pojejena-Socol; Oravița-Iablanița; Păuliș-Nădlac. Carosabilul era acoperit cu zăpadă de un cm și sub un
Agenda2005-08-05-general1 () [Corola-journal/Journalistic/283405_a_284734]
-
ori, după socoteala lui Karin. De fiecare dată, privea un film de groază devenit realitate. Fața începea să i se miște ca o mască de cauciuc. Privirea lui rătăcită o căuta. Ea stătea lângă patul lui, simțind că alunecă pe grohotiș pe buza unei cariere adânci de piatră. —Ce e, Mark? Spune-mi. Sunt aici. Se milogi de asistente să-i dea ceva de făcut, orice, oricât de mic, care să fie de ajutor. Îi dădură niște ciorapi speciali de nailon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
amenințătoare adună uriașe creste de lichid verde-întunecat ce se înfig violent în mal cu mugete asurzitoare. Rafalele puternice smulg eșarfa albă de la gâtul Smarandei, făcând-o să zboare în sus și jos ca o pasăre rănită peste viroagele înguste și grohotișul peretelui abrupt de piatră către spumele valurilor înfuriate. Cuvintele ei se pierd, luate de vânt și duse departe, prinse în vârtejul amețitor al curenților marini. Privește, pentru o secundă, cerul care anunță furtună puternică și când întoarce capul nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care-i taie până la oase. Deasupra lor trec neîntrerupt proiectilele artileriei. Căpitanul Apostol mărește pasul și face semne grăbite. Batalionul trece printr-un defileu și începe urcușul. Terenul accidentat, plin de stânci, le face mersul extrem de anevoios. Sub picioarele lor, grohotișul umed alunecă mai rău ca gheața. Zgomotul împușcăturilor îi învăluie din toate părțile. Se opresc pentru menținerea contactului cu unitățile din dreapta lor. Pe flancul stâng atacă vânătorii de munte. Urcă dealul pieptiș, în fugă. Trag, se feresc, fac saltul înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nu împușcau lupi care dansaseră cu Kevin Costner, nu incendiau corturi și nu masacrau bizoni (și nu că n-ar fi putut s-o facă, dar degetele divine îi împingeau mereu în situații complicate, în râpe cețoase, în trecători, în grohotișuri, unde soldățeii cu piei roșii reușeau să le vină de hac, bucurându-se de nenumăratele victorii din războiul pe care aveau să-l piardă). chestia 5 - e clar că și eu am fost Rahan, dar mai mult și mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
țuică tare, iar Mița era Mircea. Mai târziu, după ce învățasem literele, nu doar sunetele, am urcat împreună pante abrupte, sufocante și am coborât văi amețitoare, am fost pe brâne, pe țancuri, pe povârnișuri, prin prăpăstii și păduri, pe platouri și grohotișuri, în șei, la cascade, prin jnepenișuri, zmeurișuri și întinderi de urzici. Primul vârf impunător mi s-a arătat, datorită lui, în masivul Retezat, dar nu în zona înaltă, a stâncilor cenușii și a ierburilor pitice, ci la cabana Pietrele, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
aer liber”, în care se impun Cetatea de Scaun (secolul al XIV-lea), Cetatea Șcheia, Curtea Domnească și numeroase biserici (Sfântul Gheorghe, Sfântul Ioan cel Nou ș.a.); unitățile montane din jur, cele mai vizitate fiind Masivul Giumalău, cu versanți abrupți, grohotișuri și o bogată vegetație subalpină (afin, ienupăr) și Masivul Rarău, cu relief ruiniform (Pietrele Doamnei), versanți abrupți (Popchii Rarăului, Piatra Șoimului, Piatra Zimbrului), peșteri (Peștera Lilieci) și văi in chei (Cheile Zugreni). Zona Neamțului ocupă un areal montan și unul
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
dezvoltarea profilului de sol. Fiind legate de arealele cu relief accidentat, litosolurile sunt prezente în toate unitățile de soluri din munte, evoluând în funcție de etajul biopedoclimatic spre alte tipuri de soluri. Pe versanții foarte puternic înclinați se asociază cu stâncărie și grohotișuri (Dealul Viilor, Dealul Teiul Moșului în bazinul Ieșelniței, Dealul Streneac în bazinul Liuborajdei). Litosoluri apar pe versanții abrupți dinspre valea Dunării ai Munților Locvei între Baziaș și Divici, ai Munților Almăj între Cozla și Ieșelnița, precum și la Porțile de Fier
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
fundul.“ Îi veni să strige: „Ei bine, dă-i drumul! Trage! S-o sfîrșim odată!“. Dar, În loc să ucidă oameni, frazele se mulțumesc să-i facă să sufere. Ar fi vrut să adoarmă la loc, să țopăie pe pante rîpoase, prin grohotiș: cînd era cercetaș, totemul lui era „Capra neagră“. Numai că fraza nu-i dădea pace. Atingea fundul. CÎt să fi fost ceasul? Ca să afle, ar fi trebuit să deschidă ochii. Dar deschisul ochilor i se părea ultimul lucru de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
se depărteze de el și cu o smucitură se pune iar în mișcare, indiferent unde s-ar fi dus. Dar de fapt, unde se duce? Merge în continuare, iar zona cu noroi gros lasă loc alteia cu teren accidentat, cu grohotiș, pe care îi este greu să meargă. Îi este foarte greu să dificil un picior înaintea celuilalt. Soarele îi bate capul descoperit (unde îi este pălăria? I-a căzut ?) și în cele din urmă abia mai vede, este atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în direcția ciudatei nave. Ceva o prinse prin spate, urlă, se răsuci spre fratele ei. ― Trișorule! El fugi imediat, în căutarea unei ascunzători. Fetița îl urmă strigând. Coca navei străine îi domina pe cei doi bipezi care se cățărau pe grohotiș. Vântul urla. Praful ascundea soarele. ― Nu crezi că ar trebui să chemăm baza? întrebă Anne fără să-și ia ochii de la aparat. ― Stai să vedem ce nume să-i dăm șmecheriei ăsteia. Russ Jorden punctă răspunsul cu o lovitură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
a ajunge la Sarichiojd, chiar la Medgidia. Desfăcu sacul și scoase o cămașă de mătase, cutia cu sculele de bărbierit, ziarul Dimineața și o pereche de bocanci ușori, luați din Lipscani. Urma să bată cu piciorul un drum lung, prin grohotișul ăla și trebuia să fie asigurat. Ali Mehmet deschise ușa cu piciorul, purta plin de grijă o tablă de aramă cu o sticlă de apă și un pahar în care era o linguriță încărcată cu o pastă rozalie. Am adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
haina de lână și mânuși. Zach mergea repede și nu se uita înapoi. N-a făcut nici o pauză, iar Jina a refuzat să-l roage să se oprească. Așa c-au continuat să urce preț de încă vreo oră prin grohotiș, printre pâlcuri de pini galbeni care fuseseră aproape complet distruși de incendii, dar, ca prin miracol, izbutiseră să supraviețuiască. Scoarța le era ca o armură; ea se luptase cu focul, în timp ce miezul rămăsese neatins. Jina și Zach au urcat dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ascunselea, jocuri de cuvinte care cloceau într-o veselie alte jocuri de cuvinte. Astfel, aș fi putut să mă împrăștii în continuare în mod productiv și să par interesant la adunările Grupului 47 cu mereu alte trucuri, dacă masa de grohotiș a trecutului meu german și implicit ar fi putut fi ocolită. Dar ea stătea în drum. Mă făcea să mă-mpiedic. Nimic nu o putea ocoli. Parcă menită mie, ea rămânea totuși cu neputință de cuprins cu privirea, era într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din gâtlej în rărunchi, preschimbându se curând în răcnete prelungi, care furau tihna lehuzelor și somnul sălbăticiunilor din pădurile învecinate. Nu părea a fi voce de ființă, ci mai degrabă scrâșnet de metal și huruit de bolovani rostogolindu-se pe grohotiș. Cu toate că schimbul de caraulă a fost redus la numai patru ceasuri, câțiva jandarmi dezertară din post, nemaiputând să suporte răgetele turbate și miasmele contagioase. Fură prinși și snopiți până la epuizare cu vâna de bou, în fața tâlharului ai cărui ochi licăriră
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
din uz din orice uz în această lume, croită din coline de moloz, din cicatrice de cărămidă, din hrube horcăind răcori cu mirosuri fetide, foste pivnițe de neguțători medievali, metamorfozate, de curând, doar de curând, în bulboane viclene, mascate sub grohotișul ruinelor. Numai în văzduh reflecta, uneori, Mircea ai putea să nu te poticnești, luând-o în diagonală prin acest ținut al melancoliei, pe acolo pe unde gâturi de macarale, aidoma unor monstruoase girafe mecanice, se salută cu o imensă politețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lui Ash se dovedea corectă; intrau pe un teren muntos. Se adăpostiră până una alta la poalele monumentului monolitic. Linia de pe "căutător" dispăru instantaneu. ― Pierdut iar, le zise. ― Am depășit obiectivul? întrebă Kane cercetând aspectul rocii. Încercă să privească dincolo de grohotiș. ― Nu. Numai să nu fie subteran. (Dallas se sprijini de stâncă.) Ar putea să fie dincolo de asta, zise dând cu pumnul în piatră, sau furtuna e de vină. Să stăm puțin și să vedem. Vârtejurile de praf nu slăbiră. ― Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
părăsiseră nava, cei trei exploratori abia acum reușeau să vadă la vreo zece metri. Trebuiau să escaladeze stâncile. Terenul accidentat era alcătuit în mare parte din scurgeri de lavă și din stâlpi de bazalt ici și colo. Pantele nu prezentau grohotișuri și nici ridicături proeminente, fuseseră erodate și prăbușite de vânturi. Kane luă comanda celor trei, puțin în fața lui Lambert. Se aștepta în orice clipă ca ea să anunțe că a regăsit semnalul. Se urcă pe un loc mai înalt, privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
zăcea. ― Nici un semn de viață, murmură Dallas cercetând fiecare metru pătrat al suprafeței. Nici lumină, nici mișcări suspecte. Ridică degetul spre presupusa parte dinainte a navei.) Și fără intrare. Să încercăm pe aici. Înaintând cu infinită băgare de seamă prin grohotișul de roci sparte, Dallas realiză că astronava îi transmitea un sentiment bizar, cel al propriei micimi. Nu micime fizică ― cu toate că arcul gigantic, curba semeață a cocăi îi făcea pe cei trei oameni infinitezimali ― ci neînsemnătate la scară cosmică. Omenirea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
să cred îmi vine greu Că atâtea mici probleme Au trecut prin tocul meu. 21 octombrie 2003 Nici timpul nu mai are timp Să vadă câte-s rele Când însăși soarta e sub ghimp, Străpunsă de andrele. 26 octombrie 2003 Grohotiș de vorbe goale Curg și-acum, cum au tot curs, Și vor curge mult în cale Pân’ la ultimul discurs. 16 noiembrie 2003 „Forme fără fond” cu carul Au dat buzna și mai vin; Nimeni nu schimbă acarul Chiar de
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
în pipotă. Și după o vreme se instalează cu tot bagajul: valize, cufere, șifoniere, scrinuri, saci, magazii îngrozitor de mari, silozuri înspăimântătoare prin urieșenia lor, în care Luna s-ar plimba ca Vodă prin lobodă cu noapte cu tot, adunându-și grohotișul de stele pe deasupra și tot ar mai fi loc de vreo câteva cupe de cer lopătat. Fără grabă, își expune inventarul meticuloasă, cu o pauză de-o sclipire și-un zvâcnet anunțat prin aruncarea unui bolovan de tunet din bombardele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe care îl recunoștea era stânca. Părea ceva mai mică și avea muchiile mai ascuțite, dar fără nici o îndoială, ceea ce vedea în față era Stânca Adevărului. Se ridica dintr-o mare de nisip negru peste care se scurseseră din versant grohotișuri mărunte de calcar. Culoarea albicioasă, pătată cu tente roșiatice a acestora, contrasta puternic cu negrul de dedesubt. El însuși stătea pe un platou înclinat, acoperit și el de pietre mici cu muchii tăioase. Deși în jurul lui totul era încremenit, știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la fugă. Nici el nu știa încotro, oriunde, numai să poată trage în piept o gură de aer curat. După primii doi pași, simți cum tălpile îi alunecă pe pietrele de pe jos și căzu la pământ. Cu un huruit surd, grohotișul mărunt se pusese în mișcare. Întregul versant o luase la vale, târându-l și pe Cristian odată cu el. Deși știa că nu face bine, pentru că fiecare mișcare amplifica și mai mult alunecarea pietrișului, începu să dea din mâini și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]