1,072 matches
-
repede spre ușă, o țineau și pe mama doi, bunica dădea să-l îndepărteze pe unul dintre ei de mama, țipând ascuțit, și atunci s-a deschis ușa, și au năvălit milițienii și groparii, milițienii cu pulane de cauciuc, iar groparii cu mâna pe cozile de hârleț, și atunci m-am uitat la omenetul care stătea pasiv, și nu făcea alta decât să se holbeze ca la circ, și am strigat la ei, să sară în ajutorul tatei, să nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și cu tata, și atunci secretarul tovarășului Bherekméri m-a mai împins o dată, pe mama n-o vedeam nici unde, doar pe tata, gardienii îl târau afară, și atunci m-am aplecat și am luat de jos ranga pe care groparii o lăsaseră lângă catafalc și am pornit-o după tata, dar între timp ușa mascată se și închisese, iar în fața ei stăteau milițieni, și știam că pe-acolo n-am cum să ies, atunci secretarul tovarășului Bherekméri mi-a barat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Matei În frunte, lângă o groapă sinistră, cu pereții din beton. Țiganii au coborât coșciugul din mașină și l-au așezat lângă sinistrul adăpost. Brusc, stupoarea a pus stăpânire pe alai. Ce facem, bre șefule? l-a Întrebat unul dintre gropari pe tatăl lui Matei. Coșciugu’ e prea mare, nu Încape În groapă. Mitomanul tocmai Își scotea paltonul și atunci Vasile a remarcat cu groază că pe dedesubt individul purta haine de popă. A făcut semnul crucii peste chipul Învinețit al
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Își scotea paltonul și atunci Vasile a remarcat cu groază că pe dedesubt individul purta haine de popă. A făcut semnul crucii peste chipul Învinețit al lui Matei și a rămas pe gânduri. Aveți un fierăstrău? l-a Întrebat pe groparul de lângă el, după câteva minute de reflecție. Îi Îndoiem genunchii și tăiem coșciugul. Asta e... Și și-a scos biblia din buzunar ca să-i ureze lui Matei drum bun. Cu toții Își țineau capetele În pământ, fiindcă evenimentul Îngropăciunii Îi copleșea
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
cum sau de ce a murit, mortul era pretextul sublim pentru această falsă reculegere, semnul de respect cel mai sobru pe care Îl puteau ei aduce morții. Vocea cântată a mitomanului zbura peste câmp, cu aripi de țuică de Buzău, În vreme ce groparul cinic, marcat de o seriozitate profesională incontestabilă, cu o mână tăia coșciugul iar cu cealaltă Îi ținea picioarele lui Matei. Lipsea fanfara. Nepăsător, Vasile a ieșit dintre ei și s-a Îndreptat către avionul prăbușit, monument desăvârșit al singurătății. Ajuns
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
sângele tânărului, până să fie spălat, ca o mizerie oarecare cu teurile de către femeile de serviciu, să le fi tras un semnal de alarmă că totuși oamenii, nu sunt doar niște cifre și pot fi tratate ca atare. Câți dintre groparii acestei țări, prezenți acolo, se mai așteptau să se întâmple așa ceva, când însăși groparul șef de la Cotroceni, le garantase în mod solemn că masele au fost reduse la amorțeală și apatie și nu mai reacționează în nici un fel, chiar călcate
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
de serviciu, să le fi tras un semnal de alarmă că totuși oamenii, nu sunt doar niște cifre și pot fi tratate ca atare. Câți dintre groparii acestei țări, prezenți acolo, se mai așteptau să se întâmple așa ceva, când însăși groparul șef de la Cotroceni, le garantase în mod solemn că masele au fost reduse la amorțeală și apatie și nu mai reacționează în nici un fel, chiar călcate pe cele mai dureroase bătături. Au văzut, că de la acest popor blând și răbdător
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
credea că e doar rănit, nu și tuberculos, din care cauză a și murit după ce, mai Întâi, a pierdut ceva din greutate și chiar din Înălțime, cum s-a putut constata la așezarea În sicriu, spre ușurarea cioclilor și a groparilor. Zâmbetul: ironic Încă din leagăn. Grație lui, sufletul lui Flavius-Tiberius era tot atât de greu accesibil ca și turnul prefecturii plin de porumbei și de lilieci. Peste toate acestea plutea un aer de „ființă În trecere”, de om care nu ajunge niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Întâmplat ceva mai puțin obișnuit. Paginile cu dedicații au fost smulse În același timp din zecile de studii și articole și lăsate apoi să cadă În groapă peste sicriu odată cu primii bulgări de pământ arucați cu mult respect de patru gropari fără studii superioare, dar cu dragoste de carte.” 17. Acesta a fost pe scurt visul. A doua zi, Petru a primit un telefon de la secretara decanului, care tocmai se Întorcea de la București. Dosarul lui Petru era pe un drum bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un sicriu de stejar Îngropat sub coroane de flori artificiale. Pe o lespede funerară din polistiren se putea citi următorul text: „Sicrie, coroane, lumânări servim. La orice oră din zi și din noapte și la cele mai mici prețuri. Asigurăm gropari calificați și transport pentru mort, rude și apropiați pe orice distanță și pe orice vreme. Vă așteptăm cu drag.” În tutungerie nu era nimeni. Vânzătoarea răsfoia România literară. Căscă prelung, În loc de salut. Era abia la foaia de mijloc. Mai căscă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Încet În groapă, ca un submarin În ocean, cu promisiunea Întoarcerii la lumină, idioții din toate clasele Reginei au Început să cânte, la semnul discret al lui Klaus, God Save the Queen. Abia când s-a făcut din nou liniște, groparii și-au dus lucrul la bun sfârșit. În acea zi, Flavius-Tiberius s-a simțit mândru de colegii lui și rușinat de propria-i suficiență. A venit acasă și, pentru prima oară, a vorbit despre viața lui la „Vorkuta maia”. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cartier, toată crema cumetrilor... Care de pe unde se înțepeniseră. Prin itebeuri, troleibuze, cârciumioare... șanțuri, ateliere, pișoare, băcănii... beciuri de miliție (unde-i deznodaseră din cafteli plutonierii, să declare de pe care șantiere speriaseră cheresteaua). Din cimitire, unde îi podidiseră cu săpăligele groparii. Oamenii cimitirelor ducând lupte de vorbe cu ei să se lase din nou îngropați, fiindcă, bughindu-i cum se fâțâiau cu coșciugele pe ei, îi luaseră drept niște căcăcioase de stafii care încurca circulația... - Bruță... Hep!... Dar nu putea să le
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-i momentul să le iei noroiul de pe glande! I-am amorțit pe ăștia, de ne țineau damigenele ascunse!... Acuma, mare Chiose și fă-i de intervenție chirurgicală!... Ciumpănește- i tu cu cuțitul și ferchezuiește-i, de doar să le azvârle groparii pământ pe coșciug!... ...Închipuiți-vă rușinoasa noastră derută... strigă transfigurat de istorisire Gabi cel Norocos, cu brațele desfăcute în cruce, de pe unul din refugiile autostrăzii București-Ploiești. Trezindu-ne luați ca din oală. Brutalizați. Crestați. Însângerați. Disecați. Chiar în debaraua
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Maria C. Nicolici. Și, când își răsuci coada ochiului să-l cunoască transfigurat și de încercarea de a vorbi ca un om, descoperi, sudat de spatele ei, în locul torsului minunat spiritualizat al Maestrului, un hoit greoi și pătrățos, ca de gropar, în care, anevoie și după un timp, îl identifică pe taximetristul ce-o călcase pe nervi toată seara trecută. Numai că și acela (cînd îi vorbise, aseară) era cel puțin îmbrăcat. Pe când ăstuia, acum, burta cafenie, cu care o împingea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nefericire, viața are un fel anume de a-ți submina ambițiile cele mai mari. Pictori cu vise de artist, sfârșesc prin a zugrăvi pereți. Sculptorii sunt siliți să proiecteze toalete. Scriitorii devin critici sau jurnaliști. Arheologii, așa ca mine, ajung gropari. Ați fost gropar? îl întrebă Vultur-în-Zbor cu o uimire sinceră. Dar i se păru nimerit: obișnuita expresie lugubră a domnului Jones se potrivea bine cu acea profesie. Pentru un timp, răspunse domnul Jones. Pentru un timp. înainte ca evenimentele să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
un fel anume de a-ți submina ambițiile cele mai mari. Pictori cu vise de artist, sfârșesc prin a zugrăvi pereți. Sculptorii sunt siliți să proiecteze toalete. Scriitorii devin critici sau jurnaliști. Arheologii, așa ca mine, ajung gropari. Ați fost gropar? îl întrebă Vultur-în-Zbor cu o uimire sinceră. Dar i se păru nimerit: obișnuita expresie lugubră a domnului Jones se potrivea bine cu acea profesie. Pentru un timp, răspunse domnul Jones. Pentru un timp. înainte ca evenimentele să conspire pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
foarte cinică, spuse Vultur-în-Zbor. — Vai, sărmane Yorick! zise Virgil Jones. Viermii îi făcuseră romantismul praf de mult prea mult timp. în tăcerea care a urmat Vultur-în-Zbor a așezat la locul lor toate piesele rămase din puzzle, în afară de ultimele trei. — Un gropar n-are cine știe ce treabă pe muntele Calf, spuse Virgil Jones. Așa că am revenit la dragostea mea adevărată - contemplația. — Și Dolores? întrebă Vultur-în-Zbor. — Ah, Dolores! Asta-i o poveste tristă. Să iubești atât de mult viața, purtând povara unui astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Sau Doamna fără Milă. Ceruri milostive, care nu vă schimbați, uitați, priviți uniforma, micuțul strai călugăresc, micuțo, nevinovată ca de la mănăstire, spune șapte ave maria și el nu va mai pleca. Uite, trecutul. Pune-l în cufăr pe scumpul poet gropar, pune-l acolo, ca să rămână neschimbat, pune-l în cufăr și păstrează-l, chitit, împăturit, același pe vecie, lume fără sfârșit, bărbații noștri. Mântuiește-mă, Iisuse, pune-l într-un cântec pe grasul cu nume grecesc, virgil, virgil, răspunde-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cufărul, pune deoparte lucurile copilărești, gata, s-a terminat, el rămâne și nimic nu se va schimba nimic nimic nimic nimic n-o să schimbe asta iar noi vom rămâne virgil și dolores stabili și neschimbați în cleiul dragostei. Scumpule, sărmane gropar jones, atâtea lucruri rămân uitate în el, povara trecutului și a faptelor sale face ca prezentul să nu se schimbe. Virgil, virgil, răspunde-mi că da. Uite, cufărul, închis, sigur, nemișcat, stabil. Mângâie-l așa și fii recunoscătoare. Acum aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Le-am văzut în vis, odată. O privi pe Nightingale cea cu pielea smeadă, care cânta, și uită toate celelalte cântece și poezii. Ea era fecioară abisiniană Și corzile lăutei le ciupea, Cântând despre muntele Abora. Stăteau amândoi în pat: groparul cu nume grecesc și târfa cu chip grecesc. — La început, spuse Virgil, m-am simțit rănit de trădarea lui Vultur-în-Zbor. Dar acum chiar că nu-mi mai pasă. — Trebuie să rămâi, Virgil, spuse Iocasta. Rămâi cu noi și ai grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Pentru acești oameni Efectul Grimus era ceva ce putea fi înfruntat. Nevoia îi determinase să îi construiască o alternativă la Efect, iar alternativa devenise ceva independent. Efectul nu-i putea invada. Se scufundaseră prea adânc în ei înșiși. Astupă gropile, gropar, a spus Flann O’Toole și ceremonia a luat sfârșit. înainte ca adunarea să se împrăștie s-au întâmplat trei lucruri, care au dovedit că, în ciuda discursului funerar al Irinei, K nu urma să rămână complet neschimbat. Primul din ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
au luat-o înainte.) Cred că a venit ca să mă ia peste picior. E cea mai urâtă trăsătură a lui. Scuzabilă, probabil, când vine de la un creditor. Ușor de înțeles, probabil, luând în considerare slujba mea. Nu numai că sunt gropar, prietene, mai sunt și gropar al animalelor de companie! Am îngropat cu nemiluita la prea iubiți prepelicari și mult jeliți motani. Se spune că fiecare trebuie să înceapă de undeva. Cu greu ai putea găsi un început mai umil. Partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
că a venit ca să mă ia peste picior. E cea mai urâtă trăsătură a lui. Scuzabilă, probabil, când vine de la un creditor. Ușor de înțeles, probabil, luând în considerare slujba mea. Nu numai că sunt gropar, prietene, mai sunt și gropar al animalelor de companie! Am îngropat cu nemiluita la prea iubiți prepelicari și mult jeliți motani. Se spune că fiecare trebuie să înceapă de undeva. Cu greu ai putea găsi un început mai umil. Partea de cimitir destinată animalelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pe solul pietros Însoți Înaintarea tuturor În urma căruciorului. Capetele se plecară, privirile evitînd coșciugul și cripta hămesită care avea să-l cuprindă În scurt timp. Doar Gunnar Andersson Îl privi cum se afunda cu smucituri, coborît În pămînt pe cordoanele groparilor. Îi luceau lacrimile În umbra de barbă de pe obrajii gălbejiți. Cu picioarele sale lungi, Încălecă movila de pămînt jilav cînd săpătorii se Întinseră după cazmale, făcînd să Întîrzie Înhumarea pînă În ultima clipă. La un metru de el, doctorul Sanger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
maternă și Își țuguie buzele, murmurînd niște dulcegării În taină. Reverendul Davis Își termină discursul formal, fără a se uita nici o clipă În ochii participanților și vădit nerăbdător să se Întoarcă la parohia lui. Bulgării răpăiră pe capacul coșciugului cînd groparii, Îndoiți de șale sub soarele arzător, Începură să arunce În mormînt cu lopețile pămîntul greu. Incapabil să se controleze, Andersson smulse cazmaua de la cel mai vîrstnic dintre ei și se apucă să izbească În marginea movilei, aruncînd nisip și pietriș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]