1,400 matches
-
consumul de anumite tipuri de pește alterat, otrăvirea cu tetrodotoxină ca urmare a consumului de Tetraodontidae și botulismul, rezultat tipic al mâncării prost conservate. Gastroenterita este definită drept vomă sau diaree ca urmare a infectării intestinului subțire sau a celui gros. Efectele apărute în intestinul subțire sunt de obicei neinflamatoare, în timp ce cele din intestinul gros sunt inflamatoare. Numărul minim de agenți patogeni care pot produce această boală variază de la unul singur (pentru "Cryptosporidium") până la o sută de milioane (pentru "Vibrio cholerae
Gastroenterită () [Corola-website/Science/327313_a_328642]
-
se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de Carpați. Planul de operații român prevedea trecerea la apărarea strategică pe întreg frontul de nord și menținerea de către cele trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari
Bătălia de la Sibiu (1916) () [Corola-website/Science/333750_a_335079]
-
extrem de șovaitor și de nesigur"”. "Situația armatei" [germane n.n.], "din noaptea de 15/16 septembrie, trebuia privită ca foarte critică. [...] Exista posibilitatea, ca Armata 2-a română" [comandată de Crăiniceanu n.n.] "va putea interveni încă la trecătoarea Turnul Roșu, asupra grosului Armatei a 9-a. Dacă grupul inamic scăpa la timp din trecătoare, ar fi însemnat desigur o trecere a Armatei a 9-a de la ofensivă la defensivă, cu rezultat pierderea campaniei din Transilvania. [...] Mai rar în viața mea, nu tocmai
Bătălia de la Sibiu (1916) () [Corola-website/Science/333750_a_335079]
-
Peisaj" și "Pace". Traduceri în periodice din lirica rusă și sovietică (A. S. Pușchin, N. Nekrasov, M. Isakovschi, K. Krapiva, Al. Jarov, N. Ușacov, St. Scipaciov, P. Tiutcev, N. Semenov etc.), din lirica germană (H. Liebhardt, H. Kehrer, H. Mokka, G. Gros etc.), din lirica slovacă și cehă (P. Plavka, M. Kratochvilova etc.) etc. Argonaut (Rădăuți), Banater Schritung (Timișoara), Banatscoe novine (Timișoara), Banatul (Timișoara), Bucovina literară (Cernăuți), Cadran (București), Convorbiri literare (București), Cronicar (Cernăuți - Sibiu), Curentul (București), Deșteptarea (Cernăuți - Râmnicul Vâlcea), Die
George Drumur () [Corola-website/Science/299329_a_300658]
-
ordonat soldaților săi să înainteze, ceea ce a dus la desfășurarea luptei într-o zonă neprevăzuta de niciuna din tabere. În vreme ce piemontezii au luptat contra austriecilor de pe flancul drept lângă Sân Martino, francezii s-au luptat la sud, lângă Solferino, cu grosul forțelor austriece. Ciocnirea a fost haotică, pe un front lung de 15 km. La începutul dupăamiezii, francezii au rupt liniile inamice în zona centrală. Luptele au continuat ulterior în satele dde lângă Solferino, Cavriana și Guidizzolo, până când au fost oprite
Bătălia de la Solferino () [Corola-website/Science/322463_a_323792]
-
urmau sa se afle sub mandate ale Frantei și Marii Britanii sau sub ocupație directă franceză și britanică. Palestina istorică era împartită în două zone principale. Sudul deșertic urma să facă parte împreună cu Transiordania din zona B sub control britanic, iar grosul teritoriului Palestinei denumit „zona brună”, inclusiv Ierusalimul, Haifa și Acra. urma să fie un condominium anglo-francez, „o administrație internațională, forma acesteia urmând să fie decisă mai târziu, după consultarea Rusiei și mai apoi a altor aliați, precum și a reprezentanților Sharifului
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
Științe a RSS Moldovenești. În ziua următoare, a fost ales primul Președinte al Academiei de Științe a RSS Moldovenești, îndeplinind această funcție până la moarte. În anul 1966 este ales ca membru corespondent al Academiei de Științe din U.R.S.S. Iachim Grosul a participat activ la viața publică și politică a RSSM, fiind ales deputat al Sovietului Suprem al URSS și al Sovietului Suprem al RSSM. Pentru meritele sale la edificarea statului sovietic moldovenesc, a primit titlul de Om emerit în științe
Iachim Grosul () [Corola-website/Science/307801_a_309130]
-
un bun organizator al științei academice. Opera sa din domeniul istoriei a suportat însă toate consecințele dogmatismului impus de ideologia marxistă, dominantă la acea epocă, pretentând teoria "etnogenezei moldovenești" în teritoriul dintre Prut și Nistru. Începând din anul 1967, Iachim Grosul a fost redactor-șef al Enciclopediei Sovietice Moldovenești. De asemenea, a contribuit la studierea istoriei agrare a Basarabiei în secolul al XIX-lea, publicând peste 280 de lucrări științifice și de propagare a științei, cum ar fi: "Țăranii Basarabiei (1812-1861
Iachim Grosul () [Corola-website/Science/307801_a_309130]
-
Reforma țărănească în Basarabia din anii '60- '70 ai sec. al XlX-lea" (1956, coautor); "Schițe cu privire la istoria economiei Basarabiei (1812-1861)" (1967, coautor); "Schițe cu privire la istoria economiei Basarabiei (1861-1905)" (1972, coautor); "Autonomia Basarabiei în componența Rusiei (1812-1828)" (1982) etc. Iachim Grosul a încetat din viață la data de 28 septembrie 1976, în municipiul Chișinău. A fost înmormântat în Cimitirul Ortodox Central din Chișinău și i s-a construit un monument de granit cenușiu, având imaginea academicianului sculptată în tehnica altoreliefului, realizată
Iachim Grosul () [Corola-website/Science/307801_a_309130]
-
1976, în municipiul Chișinău. A fost înmormântat în Cimitirul Ortodox Central din Chișinău și i s-a construit un monument de granit cenușiu, având imaginea academicianului sculptată în tehnica altoreliefului, realizată de către sculptorul Lazăr Dubinovschi. În anul 2004, lui Iachim Grosul i-a fost dedicată o monedă comemorativă de argint cu o valoare nominală de 100 ruble transnistrene, emisă într-un tiraj de 1000 piese. Această mondedă face parte din seria "Oameni de seamă ai Transnistriei".
Iachim Grosul () [Corola-website/Science/307801_a_309130]
-
Circa 500 de voluntari din Chelmsford se adunaseră în pădurile de pe Brooks Hill la circa după Colțul lui Meriam. Avangarda lui Smith a șarjat pe deal pentru a-i îndepărta, dar coloniștii nu s-au retras, producând pierderi serioase atacatorilor. Grosul forței lui Smith a continuat de-a lungul drumului până a ajuns la Brooks Tavern, unde s-au ciocnit cu o singură companie de voluntari din Framingham, omorând și rănind câțiva dintre aceștia. Smith și-a retras oamenii de pe Brooks
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
fine, „manevra din poziție centrală” era folosită atunci când trebuia învins un inamic superior numeric, dar ale cărui armate erau împărțite. Armata inferioară numeric se interpunea între cele două armate adverse și, reținând una dintre ele cu forțe inferioare numeric, folosea grosul trupelor pentru a o învinge pe cealaltă. Odată învinsă una dintre armate, se puteau concentra toate forțele disponibile pentru a o învinge și pe cealaltă. O altă componentă esențială a războiul o reprezintă logistica, adică aprovizionarea armatei cu hrană și
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]
-
piese și Pomerania 3 piese. Tipurile de monedă ce compun tezaurul: 1160 piese de 1, 5 groși, respectiv 85 piese groși mari. De asemenea tezaurul mai cuprinde un numar de 33 monede de 3 groși, 11 monede de cîte 1 gros și 14 monede a câte 6 groși. Se presupune că data îngropării tezaurului este perioada 1650-1651. Atât vasul cât și monedele se păstrează la Muzeul din Gherla . Urmele române descoperite pe teritoriul localității indică existența, foarte probabil, a doua așezări
Comuna Suatu, Cluj () [Corola-website/Science/300357_a_301686]
-
domnești. Domnul devenea de asemenea proprietar de drept al moșiilor rămase fără moștenitor precum și a celor confiscate de la boierii condamnați pentru „hiclenie” (trădare). Ștefan cel Mare a fost unul dintre puținii domni ai Moldovei care au bătut o monedă proprie - "gros moldovenesc", fapt ce reprezenta inclusiv o modalitate de a afirmare a suveranității. Monedele erau confecționate din argint, cu un diametru de 13 milimetri, având ștanțate stema țării și inscripțiile pe avers și pe revers. Valorile erau de un gros și
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
proprie - "gros moldovenesc", fapt ce reprezenta inclusiv o modalitate de a afirmare a suveranității. Monedele erau confecționate din argint, cu un diametru de 13 milimetri, având ștanțate stema țării și inscripțiile pe avers și pe revers. Valorile erau de un gros și o jumătate de gros. Cantitatea de masă monetară a fost însă una mică, baterea monedelor fiind determinată în primul rând de scopuri politice - plata serviciilor militare prestate de boierime sau a mercenarilor și mai puțin pentru facilitarea schimburilor comerciale
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
reprezenta inclusiv o modalitate de a afirmare a suveranității. Monedele erau confecționate din argint, cu un diametru de 13 milimetri, având ștanțate stema țării și inscripțiile pe avers și pe revers. Valorile erau de un gros și o jumătate de gros. Cantitatea de masă monetară a fost însă una mică, baterea monedelor fiind determinată în primul rând de scopuri politice - plata serviciilor militare prestate de boierime sau a mercenarilor și mai puțin pentru facilitarea schimburilor comerciale, care se bazau în continuare
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
unui atac prin Olanda, Luxemburg și Belgia, OKW dorea să depășească prin flanc Linia Maginot și să avanseze prin sudul Belgiei în nordul Franței. În acest fel, Corpul Expediționar Britanic (BEF) și numeroase trupe franceze trebuiau să fie izolate de grosul forțelor aliate, iar Franța putea fi silită să capituleze. Pentru ca să aibă acces în nordul Franței, forțele germane trebuiau să învingă armatele Țărilor de Jos și să neutralizeze sau să ocolească o serie de poziții defensive, cele mai puternice fiind cele
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
încărcături explozive și să împiedice garnizoana belgiană să acționeze. După ce și-ar fi îndeplinit obiectivele inițiale (cucerirea podurilor și eliminarea tunurilor cu rază lungă de acțiune din fort), trupele aeropurtate urmau să se pregătească pentru apărarea pozițiilor cucerite până la sosirea grosului trupelor terestre germane. Sturmabteilung Koch a fost dispersată în subunități mici în diferite locații din Rhineland din motive de securitate până la primirea ordinelor de atac. Ordinele preliminare au fost emise pe 9 mai, când subunitățile separate au trebuit să se
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
în forțe mai mici. A trimis un batalion de infanterie și șase escadrile de cavalerie la nord să-l caute pe Kienmayer. Un batalion și patru escadrile au înaintat spre sud să-l găsească pe Kollowrat. După ce a înaintat cu grosul coloanei sale până la satul Mittbach, Latour a trimis trei batalioane și două escadrile să susțină atacul lui Schwarzenberg și trei batalioane și o baterie de artilerie să-l ajute pe Kollowrat. Astfel, el a rămas doar cu trei batalioane și
Bătălia de la Hohenlinden () [Corola-website/Science/324397_a_325726]
-
de spartani și de contigente altor cetăți, când comandatul lor, regele Leonidas, află că perșii au reușit cu ajutorul unui localnic să găsească o potecă ascunsă prin care vor ajunge curând în spatele armatei grecești. În conformitate cu tradițiile războinice ale Lacedemoniei, Leonidas ordona grosului armatei să se retragă, și rămâne să reziste împreună cu elită celor 300 de hippeis spartani, căzând eroic în bătălie până la ultimul hoplit, dând răgaz oștirii să rămână întreagă. Bătălia de la Capul Artemision nu are o încheiere decisivă, dar permite flotei
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
aparte, orientîndu-se spre spațiul cultural american. Este de asemenea autorul mai multor monografii sau prefețe publicate la editura Meridiane, consacrate unor mari pictori români sau străini. Jurnalul său, publicat postum, într-o selecție foarte redusă, numără aproape 5000 de pagini, grosul acestui jurnal a rămas inedită.
Petru Comarnescu () [Corola-website/Science/316617_a_317946]
-
un corp de arcași pentru a opri atacul regelui dar care este dispersat ușor. În armata maghiară participă la atac regele Solomon și verii acestuia, Géza și Ladislau - cei care mai târziu îl vor detrona. Bătălia desfășurată în continuare cu grosul trupelor se termină cu victoria armatei ungare. În 1192 Ladislau - vărul participant la bătălie al regelui Solomon va fi sanctificat, iar în jurul momentului participării acestuia la bătălie, va apărea o legendă. Peste puțin timp, regele Solomon va fi detronat de
Bătălia de la Chiraleș () [Corola-website/Science/330497_a_331826]
-
germană au fost retrase din acțiune din cauza mobilității lor reduse. Urmărirea forțelor aliate în retragere a fost preluată de Divizia a 2-a Panzer, Divizia I de infanterie motorizată SS și de cele două divizii de vânători de munte. Pentru ca grosul trupelor britanice să poată fi evacuat, Wilson a ordonat ariergărzii să organizeze o ultimă rezistență în regiunea pasului istoric de la Termopile, poarta către Atena. Generalul Freyberg a primit sarcina organizării apărării pasului de coastă, în vreme ce Mackay urma să apere satul
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
dinspre Pyrgos. Luptele din Peloponez au fost în cea mai mare parte angajamente de mică amploare cu unități britanice care nu reușiseră să fie evacuate la timp. Atacul german a fost executat prea târziu pentru a mai putea tăia retragerea grosului forțelor britanice din Grecia centrală, dar a reușit să izoleze Brigăzile 16 și 17 australiene. Până pe 30 aprilie britanicii au reușit evacuarea a aproximativ 50.000 de soldați. Mai multe vase de transport de trupe aliate (cel puțin 26) au fost
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de Carpați. Planul de operații român prevedea trecerea la apărarea strategică pe întreg frontul de nord și menținerea de către cele trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari
Bătălia de la Târgu Jiu (1916) () [Corola-website/Science/336001_a_337330]