1,082 matches
-
gît/ de ce vreau să o strîng de gît”. Nu poate fi Livia atît de crudelă pe cît zice (ba din contră), doar că și-a luat o poetică de provocare în negativ și o exaltă pînă la limita macabră a grotescului, propunînd rituri cam stranii de tandrețe: „dragostea mea/ am venit să îmi smulg dinții lîngă patul tău/ să te veghez mai fidel decît moartea/ să îți apăs pe pleoape/ degetele mele vor vedea cu adevărat/ durerea” (Trezește-te). Lui Cosmin
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
creației, ci - într-o măsură decisivă - și una a lecturii. Reprezentînd, la urma urmei, un efect perceptiv, cratilismul mizează pe o competență de lectură, pe complicitatea unui cititor avizat, capabil să recunoască arhetipurile (nu o dată degradate în stereotipii sau în grotesc) și aluziile culturale. Tendinței regresive a literaturii i se asociază un "complex succesoral", o "umoare" specifică, numită de autoare "melancolie a descendenței". Aceasta se descompune într-un adevărat "spectru de nuanțe retorice", "atribuite în anumite texte personajelor, transferate, în altele
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
învinge groaza de cosmic prin veselie, apare hiperbolizarea umanului josnic, accentul fiind pus pe orificiile prin care trupul se revarsă în lume sau primește lumea într-însul. La antipodul idealului clasic pentru care corpul uman e incomunicabil, lipsit de orificii, grotescul prezintă, grație acestui schimb de materii, două trupuri într-unul singur, unul al morții, altul al nașterii: „în stînga, o făclie aprinsă. După/ dezlegarea de la sfînta/ spovedanie. O/ cioară ciugulește și cîrîie, mimînd atît de bine dezorientarea/ și tristețea. În
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
prințului "actualizat". Autorul își construiește narațiunea ca un spațiu interstițial între sarcasmul mușcător și ironia à la manierè de "Cațavencu", pe de o parte, și observația lucidă, de gust tragic, pe de cealaltă parte. Culoarea portretelor tinde spre caricatural, spre grotesc, excepție făcând personajele disidente și Dracula, singurul lucru care i se poate reproșa fiind mustățile imense, răsucite până spre urechi, care încadrează figura bărbatului în floarea vârstei. Acțiunea este condusă, în cea mai mare parte, pe trei planuri paralele, ulterior
Un roman parabolă by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14457_a_15782]
-
inaparent, al ființei cristice. Și tocmai în acest moment intervin și marile dificultăți ale filmului și se decide fără echivoc situarea lui ăntr-o zonă ipocrită și impură a comercialului. |n vreme ce discursul propriu-zis, acela strict factologic, exploatează pănă la grotesc scenele de violență care nu sunt prin nimic diferite față de nenumăratele naturalisme din orice alt film a cărui miză o constituie doar senzațiile tari, planul celălalt, al proiectului divin, singurul în măsură să justifice cruzimea, să dea un sens violenței
Între materialismul istoric și Twin Peaks by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12880_a_14205]
-
stăpăni două registre printr-un semnal unitar. În locul celor două planuri, unul istoric și unul transcendent, imposibil de ignorat ăntr-un asemenea proiect, ni se oferă, fără nici un complex, tot două planuri, dar unul carnal, de un naturalism împins pănă la grotesc, și unul scenic, de teatru în aer liber. Dacă acestora le mai adăugăm și desele evadări în spectral, momente în care apare un fel de androgin drapat în negru și cu priviri de cobalt, care uneori mai ține în brațe
Între materialismul istoric și Twin Peaks by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12880_a_14205]
-
odiseea de mucegai sau rapsodia de "cuvinte potrivite" din universul arghezian". Ca și: " G. Călinescu a făcut, incontestabil, mult pentru cîțiva dintre clasicii noștri. Nu e mai puțin adevărat însă că ispita caricaturii și a deriziunii îl stăpînesc pînă la grotesc. Cine, în afară de G. Călinescu, va mai putea vedea în Ion Creangă un "Cațavencu moldav"?". Sau: "De data aceasta nu ne mai aflăm în fața unui simplu "caz" Tudor Arghezi. Ultimul său act întrece cu mult întreaga salbă de tablete ale rușinii
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
șoferul ucigaș, familia de hangii și balaoacheșele lor cliente-cocote de sub Podul Băneasa). Trecându-și pe curat și comentându-și fișele de lectură și idiosincraziile, prozatorul nu uită de ficțiune, și în special de comedie, drept care ne-o prezintă caricatural spre grotesc pe secretara Hlorisja, o zgripțuroaică a birocrației, zisă și blânda supraponderală; excedată de muncă și de ingratitudinea beneficiarilor muncii ei, deși nu mișcă un deget, ea este o victimă de fapt a tratatului despre frumusețe al lui Ficino (p. 129
Măști și farse by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10354_a_11679]
-
ocazie pentru regizorul Mona Chirilă, lector la Departamentul de Teatru al Facultății de Litere - avînd un bogat palmares artistic în teatrul de marionete, dar premiată și pentru producții experimentale cu studenții și alți actori (Miriam Cuibuș, de exemplu) - să șarjeze grotescul situațiilor, exploatînd cu enormă fantezie momentele dintre scene, unele sugerate de text, altele special create. Mă gîndesc la "duetul" Agafia Tihonovna (M. Kantor Melinda) și Kocikariov (extraordinar Kardos M. Robert) din prima parte, la comicul de situație subliniat de jocul
Aventura conjugală by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/17058_a_18383]
-
în care îl evocă: "În ființa lui intimă, poetul era un mare emotiv, dar în același timp era posedat de un demon care îi denunța emotivitatea drept slăbiciune și îl făcea să se împotrivească propriei lui naturi. Ironia, sarcasmul, deriziunea, grotescul erau tot atâtea arme cu care el se apăra pe sine însuși. Lacrimii interioare îi opunea virulența unui verb coroziv, menit s-o strivească. [...] Arghezi nu vedea lumea printr-o oglindă strâmbă, ci o strâmba el însuși spre a-și
O monografie Valeriu Anania by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9188_a_10513]
-
a ne elibera de trecutul nostru tenebros este pe cât de generoasă, pe atât de utopică: trecutul suntem noi, iar noi nu ne putem elibera de noi înșine. Așa se explică faptul că toate încercările în acest sens au sfârșit în grotesc, în tragic, în absurd. Dar la ce altceva s-ar putea ajunge când tribul este chemat să se judece singur pentru crimele sale, decât la înnobilarea crimei și la condamnarea pentru a doua oară a victimelor lui? De vină nu
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
înlătură zăgazurile, lasă mareea poeziei să înainteze departe înlăuntrul uscatului. Nici o graniță nu mai separă la el poeticul de prozaic, frumosul de urît, lirismul înalt de anecdotă joasă, exuberanța simțurilor de reflexivitate, solemnul de ludic, tragicul de comic și de grotesc, gamele majore de cele minore. E contemporan cu cîțiva mari poeți, toți foarte originali: dar cei cîțiva acri de pămînt pe care Bacovia, Barbu sau Blaga îi stăpînesc, fiecare, par neînsemnați pe lîngă hectarele imensei moșii argheziene. În definitiv, toți
Nichita Stănescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14100_a_15425]
-
măcelări vor fi animalele menite să ajungă pe mesele la care oamenii își sărbătoreau fiecare momentele de bucurie. Cînd văzu că pierduse lupta pe ziua aceea, că toată claritatea lui de lamă de cuțit fusese știrbită de bălmăjeala de un grotesc comic a lui Yambarzal, Bulbul Fakh se întoarse fără o vorbă în încăperile în care locuia și ieși doar cu bocceaua zdrențuită pe care o avusese în ziua cînd sosise în Shirmal. - Voi, amărîților, nu sînteți încă pregătiți pentru mine
Salman Rushdie Shalimar Clovnul by Dana Craciun () [Corola-journal/Journalistic/10108_a_11433]
-
exerciții de arte marțiale, anduranță, supraviețuire, în timp ce "directoarea" Lilica (Oana Piecnița), fiică nurlie a satului, proaspăt sosită din Spania, îi antrenează pe localnici la cules căpșuni, căpșunile fiind înlocuite cu clopoței. Episod tipic pentru întreg filmul, culesul de clopotei scontează grotescul - scena amintește deopotrivă de Senatorul melcilor (1995), unde potentatul venit în vizită îi punea la cules de melci pe localnici pentru a degusta o tocana exotică sau de încercările de avort din Patul conjugal soldate cu bătaia unui cui în
Daneliuc, încă unul și mă duc... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8735_a_10060]
-
poți ști precis, însă în mod cert lipitorile sug sîngele poporului pentru că în scena finală ele sunt desprinse cu o plăcere sadică de pe corpul gazdă atunci cînd nu sunt strivite neglijent. Aproape că nu există scenă care să nu frizeze grotescul sau vulgaritatea - nu invoc aceste noțiuni dintr-un scrupul pudibond, ci pentru exorbitanta și inutila lor utilizare. Cu precădere, scena de caft de la morgă între medicii legiști, infirmieri și Aurel însoțit de polițaiul Stelică este de o formidabilă tîmpenie, escaladînd
Daneliuc, încă unul și mă duc... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8735_a_10060]
-
dintr-un scrupul pudibond, ci pentru exorbitanta și inutila lor utilizare. Cu precădere, scena de caft de la morgă între medicii legiști, infirmieri și Aurel însoțit de polițaiul Stelică este de o formidabilă tîmpenie, escaladînd performanțele știrilor de la ora 5. De grotesc are parte tot filmul, orice încercare timidă de a ieși din schema bășcăliei generalizate eșuează, sictirul și stropșitura umplu gura personajului. Expresiile măscăroase, miștoul, "caterinca", neaoșismele buruienoase, toate cu condiment de accent moldovenesc sunt livrate în afara unei autentice prestații actoricești
Daneliuc, încă unul și mă duc... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8735_a_10060]
-
de la petrecerile studențești, unde toată lumea era inhibată, nimeni nu avea curajul să rostească ce gândește, discuțiile se cantonau în zona unui banal inofensiv pentru că fiecare vedea în celălalt un potențial informator, oricând susceptibil să îi distrugă definitiv viața. De un grotesc absolut este reacția activistelor de partid la moartea lui Stalin. Stilul este sarcastic, minimal, tăietura amintește de tehnica cinematografică. Se simte din plin mâna experimentatului prozator: "Moartea lui Stalin. Bocetele activistelor bătrâne, ca la țară. Una își plesnea disperată palmele
Cămara secretă a prozatorului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9959_a_11284]
-
cvasiliturgică a gestului poetic, înrudit ca statut cu un straniu ceremonial al inițierii în taine), evidențierea resorturilor ludice propriu-zise în cazul ciclului Isarlîk. Interesante sunt mai cu seamă concluziile pe care criticul le extrage din reliefarea valorilor a contrario. Coabitarea grotescului cu sublimul, a existenței sordide cu "extaza" spirituală îl determină să vorbească, pe bună dreptate, de "înscenări" în care "caricaturalul devine vehiculul paradoxal al Geometriei"(așa cum se întâmplă în Nastratin Hogea la Isarlîk sau Domnișoara Hus). Ar mai fi multe
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]
-
într-o timiditate populată cu himere, Skolimowski devine un explorator abil, ca și Bergman, al psihologiei abisale a alienării, a universurilor solitare, a existențelor retrase, retractile ale unor oameni de prisos, aruncați la marginea lumii, într-un limb. Poezia și grotescul acestei relații aruncă însă o lumină crudă asupra unei ridicole iubiri de factură kunderiană, unde comicul se îmbină cu o undă de melancolie, unde scena sexualității, cu ficțiunile sale, probează fragilitatea ființei umane și dificultatea de a comunica. Lirismul filmului
Ridicole iubiri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7414_a_8739]
-
clară notă estetizant-oniric-funambulescă tipică pentru Burton cu care acesta își înzestrează mînuitorul de brici și un anumit gust macabru dezvoltat cu finețe care amintește întrucîtva de Delicatessen (1991) al lui Marc Caro și Jean-Pierre Jeunet însă scenele alunecă spre un grotesc fermecător, spre un arabesc a la Edgar Poe în acompaniamentul recitalurilor performate de eroi. Cu coafura flamboaiantă și privirea faustică, asemeni unui poet maudit, Sweeny face să țîșnească arteziene de sînge din carotidele secționate artist, iar scenele morbide alternează cu
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]
-
excesul, la un moment dat, mecansimul ororii ajunge să se miște în gol, bărbierul scelerat devine o mașină de tocat precum cea uriașă din pivnița casei prin care trec ciolanele clienților. Istoria își pierde orice logică și alunecă într-un grotesc prins la rîndul său în vertijul morbid, pînă ce bărbierul se oprește la rîndul său ca o mașinărie stricată tot cu aportul unei lame de brici. Scenariul victorian cu orori gotice, cu atmosfera morbid-misterioasă din From Hell (Din Iad - Jack
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]
-
De ce le-ar păsa, în fond, cînd nici societatea nu se sinchisește?! Dacă așa pot să stea lucrurile într-un basm modern, de ce oare nu este la fel și într-o legendă din Antichitate? De ce e atît de trist/ burlesc/ grotesc destinul regelui Midas, frigianul? De ce moare el de foame lîngă o comoară? Oare este chiar un hybris să dorești să ți se împlinească visele? E posibil ca legenda să ne învețe un truism: acela că, odată materializate, visele ajung nu
La despãrțirea de I. Fischer by Gabriela Creția () [Corola-journal/Journalistic/14663_a_15988]
-
a comunismului - s-au situat la limită, undeva între eseu, reportaj și proză, stârnind și mai mult pofta de a citi o literatură a vieții cotidiene în comunism nedramatizată și nepolitizată, în latura ei amuzantă, familiară, îmblânzită, dacă vreți, a grotescului. Căci, pe termen lung, printr-un efect pervers, absurdul existenței sub dictatură se (și) umanizează dincolo de gravitatea imanentă, fără a pierde aderența la adevărul ideologic. Tinerii sunt privilegiați în postura de scriitori ai unei astfel de literaturi. Filtrând totul prin
La vita e bella by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11807_a_13132]
-
al rememorării, deși tentația putea fi maximă dat fiind natura subiectului, celălalt fiind talentul deosebit de a reconstitui firesc viața în comunism, de acasă și de la școală, din detalii și amănunte, unele arbitrarii dar semnificative. Sunt surprinse sărăcia, prostia, frica și grotescul, dar naratorul-copil are neutralitatea martorului, este implicat dar nu se implică și nu judecă poate tocmai pentru că nu poate înțelege până la capăt. Așa cum și impulsurile erotice și tatonările sexuale adolescentine sunt surprinse cu farmecul misterului și duioșia candidului, fără frustețea
La vita e bella by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11807_a_13132]
-
unica lui mândrie este să îl tratezi ca pe un om mândru dacă nu vrei să-ți pară rău că l-ai întâlnit vreodată. Vorbește așa cum vorbesc bărbații de vârsta lui - cu un umor aspru, cu un simț viu al grotescului, dezgust pentru prefăcătorie și dispreț pentru meschinărie. Povestea este, de fapt, descrierea aventurii acestui om în căutarea adevărului ascuns, și n-ar mai fi deloc aventură dacă nu i s-ar întâmpla unui om potrivit pentru aventură. Are un grad
Iubitele lui Corto Maltese (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4283_a_5608]