21,683 matches
-
de săteni. Farsa este grotescă, soluțiile la care apelează ,echipa de figuranți" frizează absurdul, dar efectul este cel scontat. Ca un alt Don Quijote, Klaus Bernath se scufundă într-o lume a lui, are sentimentul proustian al întoarcerii în timp, la gusturile și miresmele copilăriei. Spre disperarea figuranților el dă semne că ar dori să se stabilească definitiv la Lindenfeld pentru a-și trăi în liniște ultimii ani de viață. Norocul acestora vine însă de la faptul că ,fiul satului" moare, asemeni personajului
Lindenfeld on my mind by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11555_a_12880]
-
și al tinereții, populat cu jocuri de neuitat, iubiri neîmplinite și oameni care nu mai sînt. Un loc și un timp pe care nu le vom mai regăsi niciodată, chiar dacă avem uneori senzația că le întrezărim într-un miros, un gust, o culoare sau un refren uitat. Un trecut pe care l-am dori reînviat pentru o clipă, chiar cu prețul unei farse grotești precum cea imaginată de Ioan T. Morar.
Lindenfeld on my mind by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11555_a_12880]
-
un fir subțire, dar vizibil, pe care un acrobat merge la mare înălțime. Șocul este de a vedea nemaivăzute prinse într-un limbaj uzual, colocvial și trase în formele comunicării curente. ,Robul lui Dumnezeu, Mihail" (așa e semnat, cu un gust artistic îndoielnic, volumul de față) nu are un discurs cu inflexiuni biblice, sau ,poetice", preferând adresarea directă și referința netă, centrarea pe insolitul său spațiu-personaj. Pântecul femeii, interiorul matern este echivalat cu bolta cerească spuzită de stele, și pe această
Copilul bătrân by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11539_a_12864]
-
verde". Gâlceava nu e între antici și moderni, încă nestinsă în Franța, ci între consumatorii de poezie orală, rămași la o anumită ,scară de valori" și cei care țin să impună poezia cultă ,vrând a forma ș-a introduce un gust nou de poezie". încă de atunci, pentru scriitorul transilvănean autoxilat în Lembergul cosmopolit, folclorul nu reprezenta marea artă. De aceea sancționează ignoranța prin însuși bunul simț popular, din interiorul mentalului colectiv, de acolo de unde venea Simplițian. Tot ce este reacția
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
cam prostănac, vițelul lui și văcarul satului. E o glumă prea lungă și destul de căznită pentru un roman. Poți să savurezi sau nu acest umor popular, încărcat de anecdote, alunecări în absurd, complicații imprevizibile ale epicului rural. Nu e pe gustul meu. E, oarecum, un carnaval al vieții rurale (e cam mult spus), compusă din petreceri, glume, farse, conversații naive, prostie general-umană și lene moldovenească. Poți aprecia spiritul ludic crengist, dar e destul de vag și de îndepărtat. Umorul din Povestea cu
Un roman comic izvodit dintr-o snoavă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11562_a_12887]
-
ca aceste opere să nu fi existat), în ultima perioadă ele tind să capete o coloratură ,estetică". S-au scris, adevărat, câteva cărți cu majusculă înainte de 1989, dar ele sunt valoroase și actuale, ,continuă să ne spună ceva" în măsura în care satisfac gustul unor publiciști tineri și mai puțin tineri. Valoarea unei întregi literaturi depinde, prin urmare, de indispoziția lui X și idiosincrazia lui Y, o receptare limitată și dubioasă autopropunându-se drept judecată axiologică. Și falsificând cu voioșie datele interne ale chestiunii. Căci
Un meci de old boys by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11560_a_12885]
-
analogii cu filme îmi vin în minte: La Vita č bella sau mai recentul Good bye Lenin! Cred că formula asta e cea mai convenabilă sub aspectul receptării de către un public larg, în care s-ar putea amesteca, cine știe, gusturi, principii și valori dintre cele mai diferite. Între momentul morții și cel al nașterii, pe firul cronologic parcurs invers, povestea medicului care are cîte o identitate pentru fiecare etapă a existenței sale se derulează ca într-un peisaj suprarealist în
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
crape. Și toate formele sînt atît de senzuale și culorile aprinse, ațîțătoare ca pînzele lui Gauguin. Ce-ar mai rîde el acum dacă m-ar auzi: ŤTu cred că ai fi în stare să descoperi senzualitatea și-ntr-un foraibărť. Gust struguri, rotunzi, negri ca ochiul de miel, movulii, galbeni ca chihlimbarul, stau în fața feliilor de harbuz. Simt pe limbă suculența vineție, păroasă de broccoli, și păstăile plate și verzi, și vinetele, pielea lor alunecoasă ca o stalagmită cu irizări violete
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
de București cu regizorul Andrei Șerban și cele două reprezentante ale Ecumest-ului, Oana Radu și Ștefania Ferchedău, până în gara Clujului? Mă traversează o neliniște ciudată, mocnită; pentru teatru, pentru actori, pentru studenți, chiar și pentru mine. Știu din lecturi ce gust amar i-a lăsat experiența celor trei ani de la Naționalul bucureștean. Îl vor convinge zece zile de master-class să revină și să monteze un spectacol la Cluj? Îl va inspira frumoasa clădire barocă în curs de renovare, sau, poate, nici
Atelier Teatral - Andrei Șerban by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/11567_a_12892]
-
abia cînd a început să se tocească îți dai seama că a ținut bine la trai. Este lumea de lecturi și de personaje - scoase din rafturi sau întîlnite aievea, de la distanță aproape că nu mai contează - a unui diplomat fără gustul competiției. În cultură, cel puțin. Fiindcă e totdeauna nevoie de pătura mediocrilor de rasă, care vorbesc bine două-trei limbi și știu să se poarte cum se cade, cum e loc și pentru bunii mahalagii, dezinvolți și pitorești. Se păstrează, așa
Ce a mai rămas din zi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11582_a_12907]
-
e continentul nou și nu patria mamă, are mai puțină importanță în acest moment; important e că el a reușit să facă o breșă, ce tinde să se lărgească, în stupida producție de moment a spațiului anglofon, care a uitat gustul subtil al experimentului și a început să hăhăie penibil melodii în două acorduri, și acelea mai mult false. O incursiune spre locul de obârșie al acestui curent propun maeștrii cântăreți Maria Răducanu și Maxim Belciug cu albumul "La Tarara": creuzetul
Curentul "latino" by Mircea Gerboveț () [Corola-journal/Journalistic/11611_a_12936]
-
la intonațiile de jazz cu care își obișnuise admiratorii. Într-o exprimare mai sintetică, o excelentă servire a muzicii cu rol de sublimare a sunetului, rol pe care începusem să ni-l închipuim pierdut undeva în vâltoarea democratică a satisfacerii gustului mediu, a muzicii călduțe, de ascultat la bărbierit sau în jurul unui grătar rumenind trei mici. Și, apropo de asta, nu aș recomanda albumul la o ascultare cu bere. Un vin gros - fie el și mai puțin spaniol - și o întoarcere
Curentul "latino" by Mircea Gerboveț () [Corola-journal/Journalistic/11611_a_12936]
-
profunde și "neînțelese trăiri". Propunem acest album, cu un aranjament situat undeva la mijloc de drum între granițele marelui Imperiu latin, de un genuin elaborat, capabil să reînvie duhul adevărat al acestor cântece (canciones espanolas antiguas), pentru un, parcă uitat, gust de gând și soare. Un semn că aici, nu în zadar, chemăm la o mai corectă apreciere a muzicii de calitate. Demersul lui Maxim Belciug și al Mariei Răducanu va fi, cred eu, încununat de un succes pe care cu toții
Curentul "latino" by Mircea Gerboveț () [Corola-journal/Journalistic/11611_a_12936]
-
elemente individualizatoare: sâni, coapse, tors etc. obiecte ale bucuriei animalului din noi, ipostaziat într-un berbec sau taur de o masculinitate debordantă, au un impact, la nivel vizual și emoțional, de o mare intensitate, de natură să incite atât memoria "gustului", dar mai ales persistența plăcerii. Neevocând niciodată, în mod expres, actul acuplarii, este remarcabilă forța de sugestie a acestor imagini care derivă dintr-un deosebit simț al spațiului plastic, dublat de acuitatea trăirilor exprimate cu o sinceritate fără limită. (Black
"Niște artiști" by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/11614_a_12939]
-
le-a scris), un om care se amăgește că n-a ratat, fiindcă a luat orice drum care i s-a deschis drept al lui. Pentru că s-a ferit de explicații, de răspunsuri pe care și le dau oameni cu gustul importanței. Ce fac ei are o morală, o sclifoseală de inși ocupați și selectivi. Ce face el, în schimb, e o aventură, un fel de-a scuti pentru sine o libertate mare și goală dar, totuși, libertate: "...După ce mi-a
Viața altuia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11624_a_12949]
-
trebui să accepte că nu ajunge să scrie cărți "geniale", ci și cărți care să-și găsească audiență. Sînt și cărți destinate cititorilor de mîine, dar, ce să zic, dacă îi place Cărtărescu, și cititorul de azi stă bine cu gustul.
Scriitorul român față cu cititorii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11640_a_12965]
-
de cartofi, cu cartofi din România, o faci în Franța cu cartofi din Franța, o faci în Anglia cu cartofi din Anglia... - Dar soiuri diferite. - Poate că soiuri diferite, dar pînă la urmă tot cartofi rămîn și pînă la urmă gustul nu este chiar atît de...Adică cum să spun... Consumatorii de film intră în rezonanță cu filmele mele, indiferent de unde ar veni ei. Adică la Cannes n-au fost români în afara criticilor de film care s-au deplasat pînă la
Interviu cu regizorul Cristi Puiu - De la Cannes la Iași by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/11636_a_12961]
-
cea mai deplină transparență nu adăpostea nici o stea, poate unde nici o pală de vânt nu se alcătuia, poate unde... Atunci m-am deșteptat, cu gândul de a da pe gât o dușcă de apă din termos. Cum nu-i simții gustul răcoritor, înțelesei că intrasem în sfera altui vis, pentru o fracțiune de secundă o senzație cutropitoare de realitate mă inundă. Dar numai atât. Secretul visului care tocmai începea, avea să rămână etern.
Secretul secretului rămâne secret by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11644_a_12969]
-
denunțat în anii de maximă teroare ai mișcării legionare. Firește, aceasta începe cu formula "Mult iubite Domnule Stoilow" și conține pasaje precum acesta: "Sînt laș. Mi-e teamă că mîine chiar, voiu citi cu spaimă în Dreptatea o improvizație în gustul următor, făcută să-mi înnegrească întreaga zi: Cutezanța unui profascist notoriu (pentru întreaga discuție vezi pp. 122-128). Cum spuneam, întregul capitol despre Dan Barbilian (Ion Barbu) este un exemplu despre cum trebuie tratate astfel de subiecte delicate. Întreaga analiză a
Matematică și literatură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11645_a_12970]
-
simțeai un tablou de ordin superior care se-nfiripa în spatele prafului învolburat al supărării, dar redispărea imediat.- O înghițitură de rachiu din gâtul sticlei, apoi brusc amenințător: "De ce te numești Carl J. ca un american? E complet absurd, lipsit de gust. La ce-ți folosește acest 'Ji', 'Ji'-ul ăsta stupid cu cârligul lui?" Nu aștepta nici un răspuns, stătea cu privirea ațintită în față. Apoi: "De ce nu vorbești nimic? Vorbește o dată! De ce mai călătorim în doi?" Ajunși la Avignon, am tras
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
a spectacolului și a personajelor angajate într-însul. Istoria e însoțită de ceea ce francezii numesc la petite histoire, acea savuroasă lume a anecdotelor, cancanurilor, vorbelor de spirit apte a oferi Istoriei cu majusculă sarea și piperul care-i dreg eventualul gust fad. E uimitor cît de multe picanterii a putut înmagazina memoria d-lui Gheran, îndreptîndu-ne gîndul către un alt performer al unei asemenea modalități, Mircea Zaciu în ipostază de diarist. Exempli gratia. Bun prieten pînă la un punct cu G.
În fața și-n spatele camerei (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11673_a_12998]
-
în utilizarea figurilor, minimalismul "cu paradoxal efect expresiv" și alte asemenea caracteristici ale volumului de față. Sunt termeni pertinent folosiți, dar care conferă unui minus respectabilitatea semnului contrar. Poezia nu poate fi la nesfârșit o apă inodoră, incoloră și fără gust ce se scurge printre degetele consumatorului ei. Dacă așa ar sta lucrurile, n-ar fi, vorba ceea, decât o "mare sfârâială". Esențial nu mi se pare ce intră în pagină (poate să intre orice). Esențial e ce rămâne din ea
Minimalism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11674_a_12999]
-
prima și cea mai dureroasă decepție amoroasă) e superb interpretat de trubadurul nostru postmodern: "în zadar îl mai ascult pe hendrix/ nici măcar chitara lui n-ar putea dezgropa/ tremoloul acelor zile ceața purpurie/ prin care-mi târșâiam bocancii cu ținte/ gustul de rodie al primei înfrângeri/ (și în ochii ei scria/ ieși afară dumneata)/ năucit m-am lăsat pe vine în mijlocul foișorului/ o clipă oasele subțiri mi-au trosnit/ lanțurile argintii zornăiau îngrijorate/ găurile din blugi atârnau triste guri de paiață
Minimalism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11674_a_12999]
-
să disocieze marile idei imperiale de necuviincioasele sale satisfacții personale. O regăsea pe maiestatea sa, pitită în umbră, în spatele principalelor peripeții ale destinului său. Aceasta i-a dat prilejul să constate că, până și la oamenii mici, simțului statului și gustul femeii erau complementare. Această încurajare tacită a suveranei îl biciuia aproape la fel de mult ca vederea goliciunii senzuale a Nataliei. Cuibărită lângă el, Natalia îl observa zâmbind ca și cum ar fi găsit comică disproporția dintre sexul lui de flăcău bine înzestrat și
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
veștilor bune se ocupă propaganda, împunsă subtil în aproape fiecare povestire din Fapte bune cu Lisa. Își au și zvonurile substanța lor, pe care Alexandra Târziu o gustă, în America precum în România, ca pe untura de pește. Rea la gust, nesuferită, ți se dă cu lingurița și ești convins, puțin cîte puțin, că face bine. La fel, hrănite cu știri prefabricate, personajele dintr-un soi de junglă ultracivilizată (dar tot junglă...) ajung să aibă blîndețea letargică a animalelor de cîrpă
Fericirile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11694_a_13019]