662 matches
-
că îl izbăvise cu cîteva cuvinte, doar cu cîteva cuvinte, de înnoirea unor suferințe pe care tocmai le uitase. După ce făcuse acea tentativă chemînd-o la post "pentru a discuta pe îndelete", fusese desigur într-un moment de cumplită slăbiciune, feminitatea guvernantei îl sîcîia nu doar cînd dormea, dar și cînd înota prin zăpadă ori țopăia prin lutul cleios, ocolind butucii de vie care țineau coasta rîpoasă să nu se prăvale peste așezare, și atunci i se părea că o vede în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vișinie, ca o flacără întunecată ce alunecă de ici-colo, apărînd exact în locul în care îți arunci privirea, după ce îndrăznise totul s-a liniștit în el. Și el auzise, o vreme chiar i se păruse că apariția în somnul său a guvernantei se datora acestui fapt, auzise că în jurul prințului totul începe să freamăte, se trezește, furnică, dă colț. Pînă și vinul începea să fiarbă în butoaie la cele mai neașteptate intervale. Din cauza asta Hariton se dădea de duhul morții să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că nu-și pusese mintea cu ea. De fapt K. F. era o viperă. O viperă și o înșelătoare. "Ei, ce spui domnule Popianu, accepți?" S-a uitat atunci cu multă atenție la domnișoara K.F. Nu mai semăna deloc cu guvernanta pe care o știuse, timidă și cumva cam prostuță, care se ținea ca o umbră după prinț și ca o mamă în preajma răposatei Sofie. Era o adevărată stăpînă, avea o lumină aurie pe chip și respira profund ridicîndu-și pieptul. "Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de a-l căuta pe Leonard Bîlbîie la București, pentru a obține măcar o brumă de informații despre cei doi care ocupaseră aripa dinspre grădină a vilei. Vizita la K.F. nu l-a mulțumit, dar nici n-a fost degeaba. Guvernanta prințului era neschimbată, de parcă ultima dată s-ar fi văzut ieri. Nu se mai văzuseră de cînd cu plecarea lui Pangratty, dar fiecare știa totul, sau aproape totul despre celălalt. Se străduiseră să facă în așa fel, încît interesele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe care nu le văzuse niciodată. Vasul Graf Spee stătea sabordat În rîul Plata, un rîu la fel de melancolic ca și Yangtze, iar nori de fum se ridicau dintr-un oraș sărăcăcios din Europa răsăriteană, acea planetă Întunecată, de unde Vera Frankel, guvernanta lui de șaptesprezece ani, scăpase În urmă cu șase luni la bordul unui vas cu refugiați. Jim fu bucuros cînd jurnalul de actualități luă sfîrșit. El și colegii săi coriști ieșiră În lumina stranie a zilei, spre șoferii lor. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
vor să te vadă. Știi că vor. Trebuie să te gîndești la ei, Vera... Încurcat, Jim nu știa dacă să se plîngă sau nu. Mama Îi spusese să fie drăguț cu Vera și să nu o tachineze, cum făcuse cu guvernanta anterioară. Rusoaica aia cu toane Îl Îngrozise pe cînd se refăcea după pojar, spunîndu-i că ea putea auzi vocea lui Dumnezeu În Amherst Avenue, atrăgîndu-le atenția oamenilor Încotro se Îndreaptă lumea. Curînd după aceea, Jim Îi impresionase pe prietenii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
jachetă de piele Îl observase pe Jim lîngă stadionul de curse de ogari. Răpirile erau un lucru obișnuit la Shanghai. Înainte ca părinții săi să Învețe să aibă Încredere În Yang, insistaseră ca Jim să meargă Întotdeauna la școală Împreună cu guvernanta lui. Bănuia că pe tînărul care Îl urmărea Îl interesau haina lui și pantalonii de piele, ceasul de aviator și stiloul american prins la buzunarul de la piept. TÎnărul trecu prin mulțime și se apropie de Jim, cu mîinile galbene ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
locurile de o parte și de alta a intrării principale, apoi încremeniră. Pentru că trăsurile și caii nu mai aveau învoire să circule pe străduțele din jurul hanului, amatorii de spectacol, becheri, văduvioare, conțopiști, tinere numai bune de măritat însoțite de servitori, guvernante, frați, mame grijulii sau verișori dichisiți, se tot plimbau prin fața chipeșilor militari ruși într-un du-te-vino colorat și zgomotos. La nivel de protocol avu loc o mică dispută, totul în termeni diplomatici, desigur. Nu se știa prea bine care din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
convenit, iar mai târziu l-a folosit drept ingredient al atmosferei ce o Înconjura - mai ales după câteva Înghițituri dintr-un mirabil elixir. Așa se face că, În vreme ce alți băieței bogați, mai mult sau mai puțin norocoși, se răzvrăteau Împotriva guvernantelor pe plaja de la Newport sau primeau scatoalce și erau supravegheați ca să citească din Fă și Îndrăznește sau din Frank pe Mississippi, Amory Îi mușca pe groomii Îngăduitori de la hotelul Waldorf, Înfrângându-și repulsia naturală față de muzica de cameră și cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
jocuri pacinice. îl purtase din vreme cu ea la curse, la teatru, la supeuri, în voiajuri, pretutindeni unde o ducea situația ei semioficială de metresă. E drept că deprinsese astfel acea ținută mondenă, e drept că dobândise oarecare educație de la guvernanta engleză, o puritană care, probabil, credea că, devotîndu-se copilului curtezanei, face operă de răscumpărare. Dar de ce nu-1 lăsa liniștit cu un album de poze, cu câinii, cu jocurile de fise colorate, lângă bătrâna Miss, și-1 târa după ea fără
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pe care le parcurgea regulat ca un politician, c-a so.-.it în țară Victor Marcian. Fu o revelație. își găsise calea și omul. Marcian era văr bun cu Maxențiu. Era fiul unei surori a frumoasei Zaza, soră venită ca guvernantă într-un pension și măritată regulat cu un onest funcționar. Marcian, deși artist, era foarte ordonat în sentimentele lui familiale. Devotamentul lui pentru tatăl său era legendar. Chiar pe mătușica Zaza o tratase ca pe o rudă respectabilă. Copilărise cu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ei de la plimbări și recepții era orânduită la fel cu tot restul și nu da loc la Uirburări. Cu o memorie matematică, Elena își amintea de ca la intervale proporționate. Trimitea să întrebe dacă domnișoara Norica vrea să iasă cu guvernanta și copilul, sau trimitea să o anunțe pe domnișoara Norica că trebuie să iasă. O prevenea de ora când avea să însoțească, pentru comisioane, pe Elena însăși sau pi Drăgănescu, sau îi indica rochia cu care avea să ia pane
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
puțin numai fiindcă era neprevăzută și nu-i cunoștea cauza. Despărțiți mai tot timpul prin programul lor de viață, îi plăcea cu deosebire ora meselor în serile fără oaspeți, singur cu Elena și Norica, cum și dejunurile intime cu Elena, guvernanta și copilul. Se simțea atunci posesorul femeiei și al băiețelului. Lipsa Elenei din seara aceea venea din împrejurarea că Mar-cian, rămas cel din urmă, uitase ceasul discutând muzică. Elena, de cind cunoscuse pe Marcian, renunțase cu totul la pian. Era
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
o manivelă În sens invers acelor de ceasornic. Acțiunilor obișnuite le aducea o neîndemânare pedantă specială. În Polonia, Franța, Anglia, studenții, tinerii gentilomi ai vremii sale, erau nefamiliarizați cu bucătăriile. Acum făcea lucruri pe care altădată le făceau bucătarii și guvernantele. Le făcea cu o anume Îmbățoșare popească. Acceptarea descinderii sociale. Ruinare istorică. Transformarea societății. Mergea dincolo de Înjosirea personală. Trecuse peste acele idei În timpul războiului, În Polonia - trecuse de-a binelea peste toate, mai ales peste durerea idioată a pierderii privilegiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
liceu. ― Hai, mă, ești gata, că ai de mers pe jos, și pe puțin faci o jumătate de oră! Gata... să beau laptele, și mergem! ― Ba nu mergem deloc, că ai să te duci singur! Ce, te-ai învățat cu guvernantă? Am mers cu tine de câteva ori, ca să-nveți drumul și să te familiarizezi cu atmosfera liceului: la înscriere, la examen, la deschiderea cursurilor, dar n-o să te conduc tot anul! Așa că, băiatule, ia-ți ghiozdanul și umblă! Tata credea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cutremura. Pentru că astăzi nu, dar mîine va trebuie să stăpînesc izgonirea din strîmta groapă, precum o alungare dintre sfintele coperte. Beau din această frăție de cruce și particip la lucrările de mecanizare ale haosului, atent să chem la petrecere toate guvernantele gropii, să invit la carnavalul negru la fel cum ciobanul Își strigă pe numele de botez Încreștinații săi cîini. Atent la cum vor trece oaspeții, eu, argintîndu-mi pe mai departe oasele În cîntecul cocoșului, Încerc să-mi domolesc inima și
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
o revistă de la Molino, exclamă doña Encarna cu furie. Ne-am oprit În fața ușii camerei lui Fermín. Tata bătu Încetișor. — Fermín? Ești acolo? SÎnt Sempere. Urletul care străbătu peretele Îmi Îngheță inima. PÎnă și doña Encarnación Își pierdu poza de guvernantă și Își duse mîinile la inima ascunsă sub pliurile abundente ale pieptului său luxuriant. Tata bătu din nou: — Fermín. Hai, deschide-mi. Fermín urlă din nou, izbindu-se de pereți, strigînd obscenități de-și spărgea bojocii. Tata oftă. — Aveți o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
privirea. Distingea culori cu buricul degetelor. Spărgea - c-un țipăt - geamurile. Trimiterea lui într-un loc ferit - de către părintele său - a fost mai mult o îndepărtare; hotărârea a venit după ce odrasla, tot mai imprevizibilă în manifestări, i-a luat unei guvernante - care-l pedepsise - glasul doar c-un gest. Povești exagerate, cărora Magistratul le dă o importanță surprinzătoare. Habar nu are că e vorba de o istorie existentă mai mult în mintea mea. § L-ai zăpăcit de tot pe Romancier. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
America e plină, cred! Clonele voastre, a ta și a lui Jesper, dacă ați avea cîte una, credeți că ar fi pe măsura voastră? Nu că ați fi voi cei mai grozavi! Dar copiile voastre, dacă nimeresc pe mîna unor guvernante bune doar să scoată niște papă-lapte din oricine sau a unor profesoare de pian bătrîne și ciufute, vor ajunge doar niște malaci cu burtă și gușă! Nimic din bandiții de Thomas și Jesper În cele două momîi umflate. Împăiate! „M-
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
c-așa mi-a fost dat mie, puiule, să n-am liniște decât aici, la bunătatea lui don’ doctor, că tare-i cumsecade. Nu se aude nimic, nici un zgomot. Parcă n-ar fi nimeni acasă, nici măcar pacienta pe post de guvernantă. Așa că domnul Anatol Vancea Voinov sună din nou, lung. Ușa se întredeschide încet, încet, cu maximă precauție. Nu e Jeny, ăsta nu e stilul ei. Nu, bineînțeles, nu e Jeny. E perechea, simetricul masculin, pacientul mototol. Un pensionar palid, timid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Era evident. Ești un tip inteligent. Adică crezi că ea l-ar fi putut ierta pentru ce a făcut pentru ea? — Ce vrei să spui cu asta? Nu știi de ce a luat-o de nevastă? Am clătinat din cap. — Fusese guvernantă în familia unui prinț italian și fiul gazdei a sedus-o. Ea crezuse că o s-o ia de nevastă. Au aruncat-o în stradă cu boccele cu tot. Urma să aibă un copil și a încercat să se sinucidă. Stroeve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
întreagă omul îi zice: „Bine, domnule, cumpăr-o și termină.“ — Cum l-o fi convins? m-am nedumerit. — I-a spus: „Moara o cumpăr, dar dumneata, cât trăiești, rămâi proprietarul ei.“ Așa că Miky a stat șase ani la moară, cu guvernantă. Noi eram plecați în lume. — De ce i-a plăcut lui Sergiu așa de mult acolo? am iscodit-o mai departe pe Ioana. — Locul acela îi amintea de lunca Siretului, de peisajele copilăriei lui. Apoi mai erau două clădiri mari, în
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
și de călărie cu obstacole, în costum de ama zoană! Nu știu cum s-au întâlnit, dar iubirea lor a început sub un cer parizian. — Cum te împăcai cu ei? M-am născut într-o mare familie burgheză, am fost crescută de guvernante franceze și engleze. Aveam un tată inaccesibil pentru fiicele lui, pentru că era foarte ocupat cu administrarea bunurilor deloc neglijabile. Mamei, care era de o rară frumusețe, îi plăceau mai mult călătoriile și partidele de călărie decât compania noastră. Cu ei
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
care conducea totul. Supra veghea angajații, bucătăresele, valetul, subretele, guvernan tele, nimeni nu scăpa de sub controlul ei. Cum era când aveați musafiri? — Noi, copiii, nu luam parte prea des la mesele lor. Aveam un etaj al nostru unde stătea și guvernanta. La masă, frișcă, ciocolată și bezea! Nebunie, natural toate erau făcute în casă! — Ia spune-mi, am iscodit-o mai departe pe Ioana, îi aveați des ca musafiri pe bunicii mei? Legăturile dintre tata și Marie, sora lui cea mai
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
aveam o casă mare de lemn, ca o cabană de munte, pe care „binefăcătorii“ din perioada comunistă au transformat-o în butuci de ars în sobă iarna. În copilărie, acest loc era paradisul nostru de joacă. Mer geam acolo cu guvernanta și cu iubita noastră bunică maternă, căreia îi spuneam Bonnie. După ploaie, ne duceam cu coșulețele să culegem ciuperci în pădurea de castani sau de plopi. Mai am și acum în nări mirosul ciupercilor umezite de ploaie... Apoi pădurea ne
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]