799 matches
-
încât după aceea ne repezeam jos în „gaură“, un șanț aflat în grădină de-a lungul carosabilului, ca să ne continuăm căutarea comorii. La capătul superior creșteau trei plopi, la celălalt se afla un copac Ginkgo, iar între aceștia era un hățiș de tufe ce se pierdea într-un umbriș la adăpostul unei liziere de pini. Cei mai mari dintre băieți, din al căror grup făcea parte și fratele meu, își aveau cartierul general pe ramurile groase ale copacului Ginkgo, ei dezgropaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de mult, mișcarea norilor cauzează vântul. Se pregăteau și răsturnări mai spectaculoase, dacă Weber avea să trăiască destul ca să fie martor la ele. Avea să sosească o zi când ultima relație clară de tip cauză-efect avea să fie înlocuită de hățișuri de rețele încâlcite. Dar, fără îndoială, exista o corelație între Capgras și paranoia. În cazul ăsta, faptul că rezultatele lui Mark indicau ușoare tendințe paranoide nu era o surpriză. Dar care anume erau ororile pe care răbufnirile de manie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o amintire nu era creierul care o formase. Până și recuperarea unei amintiri deforma ceea ce existase până atunci acolo. Fiecare gând, năruind și reconstruind. Până și acompaniamentul acestei mierle, acesteia de acum, îl transforma pe Weber, făcându-l de nerecunoscut. Hățișul se complica pe măsură ce mergea pe urmele sale: grupurile de neuroni conectați care modelau și memorau lumina schimbătoare erau modelați, la rândul lor, în alte grupuri de neuroni. Sectoare întregi de circuite rezervate îngrădirii altor circuite, ochiul minții care demontează ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Milton Îl putea Împiedica. ― Hei! strigă el, punându-și mâinile În șold. Ce dracu’ ai impresia că faci, Mike? Părintele Mike nu-i răspunse. Ridică privirea și, din reflex preoțesc, Îi surâse binevoitor lui Milton, dezvăluindu-și dinții albi În hățișul des al bărbii Întunecate. Dar deja se retrăgea, călcând pe pahare de plastic și pe alte gunoaie și strângând servieta la piept ca pe o parașută Împachetată. Făcu trei sau patru pași Înapoi, arborându-și zâmbetul acela blând, apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
drumurilor, în fine, chiar cu o toponimie riguroasă a locului (de felul: Valea Argeșului, Valea Ialomiței, Parva, Băiuț și așa mai departe), să nu pomenească vreodată despre crucea săpată în lemn. De fapt, sunt chiar sigur. Și asta nu pentru că hățișurile cu liane sau vegetația luxuriantă i-ar fi tăinuit existența ca pe a unui zeu bătrân, uitat de curiozitatea păgână a exploratorilor, nici pentru că importanța ei în rostul și mersul tainic al lumii ar semăna izbitor cu soarta unei legume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
maxima lui tensiune; când viața trăiește în el cu presiune, ca și cum ea însăși ar fi hăituită și vânată din toate părțile, nu de alți oameni - în mod polițist și caricatural -, ci de amestecul încâlcit și nocturn al tuturor acestor puteri, hățișul lor, în care ele stau la pândă în întunericul junglei și pe care oamenii îl numesc, uneori în mod potrivit, destin. Eroul reușit - și sunt puțini - este modul felin în care un individ se strecoară în noaptea vieții, urmărit de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
însă ne uităm la frații noștri cu o asemenea ironie ? De la o asemenea zdrobitoare înălțime ? De ce atât de puțină generozitate ? Atât de puțină solidaritate și eleganță ? Afară, prin ferestrele limpezi, catifeaua albastră a clematitelor pe cerul luminos, rose-pâle, auriu. Dedesubt, hățișul stufos al glicinei, șerpuind printre nodurile bătrânului nuc. Jur-împrejur, solzii lucioși ai iederei care înveșmântează fastuos pereții, lăsând numai deasupra burlanului cu cap de leu să sticlească, impudică, goliciunea albă a zidului. Jos de tot, în întuneric, lespezile de piatră
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ar urma să apară tot la "Univers", în 1979. Miercuri, 13 decembrie 1978 Ieri și astăzi am stat 12 ore traducând, îngrozit, din mica scriere a lui Heidegger, Die Kunst und der Raum. Senzația continuă de text principial intraductibil, de hățiș care se limpezește uneori pentru a se încurca pe urmă mai rău. Disperare. Sânt uluit să constat cum Beaufret și Fédier, traducătorii francezi ai scrierii, în placheta cu hârtie de lux publicată la St. Gallen, Erker, fac greșeli tipărite cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
speli pe mâini. Ce rezolvi de pildă cu "înspațiere" pentru Einräumen? Eu aș pune "curățirea spațiului" și aș vedea aici povestea primitivului care vine și se așază într-un spațiu "curățindu-l" după ce înainte și l-a "croit" (räumen) prin hățișuri. Odată curățat, spațiul respectiv devine loc (Ort), și anume loc cu o structură organizată (Ortschaft), determinat de relația lucrurilor care-l populează (pomi, grădină, animale domestice, coliba, prispa etc.). În orice caz, gândesc în limitele unei recuzite heideggeriene și traducând
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
căror autor e chiar cel ce gândește cu ajutorul lor. Această auto-constrîngere are în ea ceva sublim și derizoriu: efortul de a gândi legat, temeinic și "profesionist" este impresionant, dar pe de altă parte filozoful se pierde până la urmă în acest hățiș organizat și ceilalți sfârșesc prin a obosi să-l urmeze în labirintul lui. El rămâne singur, având ceva din statura unui ciclop, care, ridicat cu un cap deasupra omenirii, macină la nesfârșit realitatea cu uriașele pietre de moară pe care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a ajunge în locul unde își poate afla mântuirea, precum și apoteoza lui. Dramaturgul român păstrează unele date ale tragediei antice, de la decor la argumentele întrebuințate de personaje. Acțiunea din Oedip la Colonos este plasată pe o cărare singuratică și mărginită de hățiș unde sosește pribeagul în straie zdrențuroase, dus de mână de Antigona. Oedip salvat debutează prin lamentațiile personajului istovit de continua și încă zadarnica lui rătăcire : De zile întregi ne sfâșiem tălpile și unghiile făcându-ne cărare printre mărăcinișuri (I 1
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
observa cu un amestec de Îngrijorare și fascinație. Busola mea mintală Îmi sugera că ruta noastră se pierduse Într-un amalgam de spirale ce urca Încetișor spre măruntaiele labirintului. În cele din urmă, am izbutit să-mi refac pașii prin hățișul de culoare și de tuneluri, pînă cînd am apucat-o pe un coridor Îngust care părea o pasarelă Întinsă spre beznă. Am Îngenuncheat lîngă ultimul raft și mi-am căutat vechiul prieten ascuns Îndărătul rîndului de tomuri Îngropate sub un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dezafectat aflat la două străzi de vila În ruină a familiei Aldaya. Eu speram că, orbită de posibilitatea de a-l ajuta pe Julián și de a reintra În legătură cu el, Sophie nu avea să pună sub semnul Întrebării tot acel hățiș avocățesc și că va accepta să ne ajute, dată fiind situația ei prosperă din Îndepărtata Bolivie. Două luni mai tîrziu, administratorul imobilului a Început să primească un virament lunar, acoperind cheltuielile pentru apartamentul din Ronda de San Antonio și onorariul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
înalții funcționari ai statului și-au desfășurat acti vitățile oficiale din intimitatea propriei locuințe. Republica nu le-a pus niciodată la dispoziție decât un personal cu totul insuficient. Principele însuși beneficiază doar de 24 de lictori. Cum altfel să controleze hățișul administrativ din întregul imperiu decât punându-și sclavii și liberții la muncă în folosul obștii? Și, în mod inevitabil, aceștia ajung să exercite o influență reală asupra vieții publice. Alături de el, Iulia Caelis urmărește cu atenție ce se petrece la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
moarte să-l lase pe băiat în pace. Fără să-și dea seama un surâs firav îi înflorește pentru o clipă pe chip. I-ar putea încă patrona începuturile. L-ar îndruma cu sfaturi folositoare cum să se ferească de hățișurile vieții politice. Ar fi fără discuție acceptat imediat, că doar poartă un nume vestit. Și apoi lumea știe cât de viteaz a fost în Orient alături de Gaius... Oftează. Ce mult se bucura când îi vedea cât de bine se înțeleg
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
toamnă târzie, erau scunde și domoale; acum Însă, pe măsură ce Înaintam, orizontul se făcea tot mai larg, cu toate că la fiece curbă apăreau piscurile, pe care se cățăra câte-un sat. Dar Între un vârf și altul se deschideau zări nesfârșite, peste hățișuri, peste văi, cum observa Diotallevi transpunând verbal cu conștiinciozitate descoperirile noastre. Așa că În timp ce urcam, cu a treia, se desfășurau la fiecare curbă vaste Întinderi cu profil ondulat și continuu care, la limita câmpiei, fumegau de pe-acum Într-o ușoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vreau să găsesc o femeie adevărată. Știi tu una care să aibă ceva proeminent atât în față cât și în spate? Așa-mi plac mie femeile. Nimic nu e mai rău decât o slăbănoagă, nu crezi? Au apucat-o prin hățișul de alei aflat în apropiere de Falkland Road și Bobby privește nervos în jur. Riscă aducându-l aici pe Bridgeman în această seară. Deocamdată, în jur este liniște. Câțiva îi urmăresc cum trec, Bobby încearcă să pară relaxat, ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sufletul lui, așa cum pădurile sunt cuprinse-n cer. Ei nu trebuie să fie aici, aproape, pentru ca să fie cu noi... Ne leagă de ei pământul, ne leagă adânc, pentru că ei au trecut pe aici, pentru că ei ne-au croit cărare peste hățiș și mlaștini, pentru că ei au rostit înaintea noastră cuvinte, le-au rostit mai frumos și mai apăsat. Și foarte românește. Călătorind pe drumul acesta șerpuitor, întorc capul și nici unde pornește cărarea, și nici unde au rămas răscrucile vechi, nu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
un copil buiac și neastâmpărat. În fund albăstresc, în curmeziș, coamele munților, crestate pe alocuri ca niște metereze uriașe... Apoi, într-un loc mai lărguț, drumul de care se sfârșește, pierzîndu-se, împreună cu pârâiașul subțiat ca un fir de argint, printre hățișurile vâlcelei. În schimb, o cale nouă începe suișul spre miazănoapte, un drum de război făcut de soldați, păzit pe la cotituri cu cruci albe, întrebătoare. Pe aici Bologa întîlnise mai des militari, unii coborând, alții urcând, și câteva căruțe trase de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mai complicat decât să descrii toate aceste solidarități, rupturi, împăcări și certuri atât de frecvente printre avangardiști și întotdeauna însoțite de invocarea unor principii sau solidarități încălcate. Dan Gulea urmărește răbdător destinele complicate ale unor Vinea, Voronca sau Fundoianu prin hățișul relațiilor de la periferia câmpului literar (criticul folosește pe tot parcursul cărții ipotezele impuse de Bourdieu privind dinamica câmpului cultural). Sunt importante nuanțările care apar între o revistă sau alta Spiritul antiputere din multe reviste avangardiste poate fi justificat și printr-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
de somn a înaltului sol moldovean. Deși la capătul puterilor, musca mai rămâne câteva clipe încordată, atentă, gata-gata să-și ia zborul. Omul însă doarme liniștit; stânca nasului se înalță drept, traversată oblic de șanțul unei cicatrici; la poalele ei, hățișul mustății e amarnic bântuit de vântul răsuflării; un șuier subțire, apoi tot mai gros însoțește ieșirea vijelioasă a aerului din nări; un alt val de aer, întâlnindu-l pe primul, țâșnește din gură, și astfel unite, formează un singur curent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să o salveze din casa lor. Abia se zărea de ziuă când am plecat la drum. Instinctul ne-a dus pe drumul cel bun ; puteam lesne să ne rătăcim, căci uneori era greu de presupus pe unde să continuăm prin hățișul care s-a îndesit deîndată ce am început să urcăm dealul împădurit zărit în ajun și care s-a dovedit destul de abrupt. Înainte de amiază am fost întâmpinate de doi câini care ne-au mirosit, ne-au arătat colții și ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
unde puteți comanda oricare dintre titluri, beneficiind de reduceri), precum și pagina de facebook a editurii Junimea. (c) Doina POPA (c) Editura JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Doina POPA Ca frunza-n vânt roman Editura Junimea Iași 2016 Ioan HOLBAN Viața ca un hățiș foarte des Îmi era dor să citesc un roman "bengescian" cinstit analiză psihologică, fie și cu despicarea firului în patru, cum spunea "marea europeană" din secolul trecut, intrigă, portrete memorabile, tipologii, caractere, notații de adîncime, planuri epice fin structurate, lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ajuns ca să-i otrăvească lui trupul, nu îndeajuns. Doar sufletul și-l simțea uneori alterat, cutremurat de nemulțumirea permanentă ce-i zgândărea mereu ființa. Avea atâta imaginație, atâtea visuri de mărire, se vedea prin pădurea de munte, rege pribeag străbătând hățișurile. Ațipea de obicei imediat după ce-și punea picături în ochi, se îndepărta de toate. La plecare, în timp ce-i conducea pe oaspeți, tatăl se lovi de căldarea cu apă, era cât pe ce s-o verse, gemu de durere și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Pe urmă se luptase cu morile de vânt, voise să descopere mai mult decât esența vieții, așa, direct, fără nici o altă pregătire dar se lovise de profesorii Alexe și de șaradele lor încâlcite, ei nu au făcut decât să îndesească hățișul și dacă vreodată ajunsese la concluzia că dăduse de un fir important, foarte curând trebuia să recunoască că acela nu era decât un surogat și lupta îi fusese inutilă, total inutilă și dacă mai avea suflu trebuia s-o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]