1,124 matches
-
eternul efort de adecvare a subiectului la sarcina sa. De aceea, în ambele cazuri, prin puterea de adaptare a fiecărei dimensiuni ontologice, se restituie comprehensiunii ceea ce în existențialele fenomenologiei era destinat explicației și se remite consubstanțialității simpatetice ceea ce dincolo era hărăzit unei posturi neutre a investigației filosofice. Astfel devine accesibil oricărei conștiințe de sine responsabile și dotate intelectual genul unor considerări sintetic-doctrinare care au rolul de a caracteriza și instrumenta personalitatea și care fundamentează reconstrucția permanentă de sine pe care o
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
ce nu intră în cuprinsul vederii 41. Un cadru inconturnabil al supra-măsurii. Măsura este de fapt dimensiunea pe care imaginea o ia peste măsură, căci e a cerului nemăsurabil, iar singurul în stare să se măsoare cu cerul este sufletul, hărăzit cu darul nebuniei sacre, el însuși măsură a vederii cu duhul: "instrumente ale măsurii nu pot fi decât sufletele, atunci când zeii le acordă, (...), darul de a vedea clar. Sufletul recunoaște lungimi cari înfruntă rațiunea"42. Atunci când acest har e acordat
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în lumea sensibilă. "Sămânța încă grea de sine/ Cade-n trist pământ interior", "Nemuritoarea merindă intră-n lut"5, rodind în carnea albă a sufletului, acolo unde tot ce prinde a încolți ridică întreaga fire spre înaltul ce-i este hărăzit. Însămânțarea e transfigurarea, act de creație ce dă viață, pune în mișcare materia inertă, căci sămânța ce cade în suflet își reverberează încolțirea în unde concentrice, iluminând opacitatea corporeității. Nu rareori întâlnim, la Voiculescu, ipostaze ale imaginii trupului de lumină
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
reînființează natura, renăscând omul în condiția de fiu divin. Dispunerea (Ent-stellung) de care vorbește Heidegger este aici înlocuită cu nașterea (Entstehung). În acest cuprins în care nedeterminabilul se oferă în mod liber determinațiilor, ne aflăm în misterul unde ceva e hărăzit să fie chemat și să se înfățișeze chemării, să înceapă să fie în lumina în care toate se nasc din nou. Urma fără formă și apariția deschisă în Poezia lui Petru Creția Nespusul transpare, apare în interstițiile limbajului, dar spune
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de prodigioasă încât de multe ori mâinile lui nu reușeau să exprime gândurile. Sculptor, pictor, arhitect, poet, Michelangelo încheie șirul titanilor Renaș‑ terii. Zămislit de o epocă ce conținea în ea germenii celor mai mari antagonis‑ me, i‑a fost hărăzit să fie un învingător învins. Pentru cei ce prețuiesc arta lui, el rămâne un geniu. Ca sculptor, pictor, arhitect și poet, Michelangelo a exer‑ citat o influență puternică asupra contemporanilor săi și asupra artei din Ves‑ tul Europei în general
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
ca cei din București sau Iași. Gura deschisă a tunelului format de gardul metalic înghite pelerin după pelerin. Este fascinant să vezi până unde merge devoțiunea populară, felul în care se „fabrică un sfânt”, în ciuda rezervelor Bisericii oficiale. Hazardul îmi hărăzește drept colegi de așteptare pe ocupanții unui microbuz din Târgu-Jiu. Cel din dreapta mea are cam 60 de ani, este îmbrăcat doar în „mărci”, de la adidașii Nike la camera foto Olympus (pe film !) pe care o ține agățată de gât ca
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
caracteriza în ansamblu. Prima persoană care intră în micul careu rezervat televiziunilor este o reporteriță a postului Prima, după cum scria pe microfonul pe care-l purta cu ea peste tot, ca un simbol al profesiunii și puterii ce-i fusese hărăzite de zeul Televiziune. Este machiată nu atât violent, cât inadecvat pentru contextul general. Poartă în mână o foaie de hârtie, cam cât o jumătate de format A4, scrisă de mână. Pentru că mai sunt doar câteva minute până la transmisia în direct
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
fost forțat de către regim să accepte un loc de muncă ca muncitor necalificat. Familiile lor trăiesc în neagră mizerie. Un alt caz este cel al medicului Ionescu Cristina, tot din București, care, cu toate că nu a făcut pușcărie, este hărțuită, regimul hărăzindu-i o soartă amară. Meseria nu și-o poate profesa, fiind obligată să trăiască din pensia mizerabilă a tatălui său, fost deținut politic. Toate cazurile citate nu reprezintă decât dorința de răzbunare oarbă a regimului împotriva celor ce nu acceptă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
au pronunțat nu demult, au reprezentat un preludiu al ascensiunii lui Nicușor. Faptele petrecute acolo erau vechi de trei ani. Ele au fost readuse în actualitate de necesitatea plasării lui Pantelimon Găvănescu undeva, spre a lăsa postul ce-i fusese hărăzit de mult lui Nicușor. De altfel, în afara celor condamnați la protocol, dacă ar fi să glumim pe o temă gravă, și a primului secretar cu care nu s-a dat de pământ, deși se murdărise și el în afacerea cu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Simțea că ea nu-i mai este de ajuns ca altădată. Ceva din sufletul său se rupse. Chiar în sărăcie, în familia lui Pedro era o oarecare armonie, o anume resemnare, o anume mulțumire de viața pe care le-a hărăzit-o Dumnezeu. Acum, armonia dispăruse. Așteptarea incertei clipe cînd o va revedea pe Wilma îl făcea să fie într-o continuă suferință. Ofta, gîndind: Am plătit prea scump cei două sute de dolari! El viaje (voiajul) Barrera Raul lucra la minele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o grădină miraculoasă. La o anumită distanță, la malul mării el o întâlnește pe nimfa Siduri și o întreabă unde se află Utnapiștim. Siduri încearcă să-1 facă să-și schimbe hotărârea: "Când zeii i-au făurit pe oameni, ei au hărăzit oamenilor moartea, viața au păstrat-o pentru ei. Tu, Ghilgameș, satură-ți pântecele, fii vesel ziua și noaptea. Fă sărbătoare din fiecare zi, cântă și joacă ziua și noaptea."46. Dar Ghilgameș persistă în hotărârea sa și atunci Siduri îl
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ar fi completat un formular la CEC sau la poștă, le dădea fără să-l mai atingă, știa că ele sunt prețul libertății sale, că numai așa se poate devota vocației sale literare și poate împlini darul cu care fusese hărăzit. La un moment dat a intervenit totuși o schimbare care a făcut ca inima fratelui meu să bată tare, retrăind spaima aceea fără margini care, cu ani în urmă, când fusese arestat, îi intrase în creier și în oase. Trimisul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
dr. Vasile Russu s-a impus timp de peste patru decenii ca un autentic slujitor al zeiței Clio, animat de nobila cauză a drepturilor și valorilor naționale românești. S-a născut la 1 decembrie 1937 în comuna Turț, județul SatuMare, fiind hărăzit a fi un istoric adevărat ce și-a făcut un cult din profesia sa. A urmat școala primară în comuna natală (19451949), continuând cursurile la Liceul „Mihai Eminescu“ din Satu-Mare (1949-1955). Între anii 1956-1961 a frecventat cursurile Facultății de Istorie-Filosofie
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
egalitatea sexelor. Această concepție vizează un obiectiv de la început compromis. Femeia nu va fi egala bărbatului; și inversul este tot atât de adevărat. Natura a creat două părți "în echilibru", absolut egale, cu mica diferență că "egalitatea" femeii este superioară, fiindu-i hărăzit femeii să poarte în ființa ei viața speciei. Pretenția la egalitate nu este doar o aberație nenaturală, ci și o greșeală estetică și psihologică. Victoria femeii este evidentă prin acceptarea socială a Prieteniei care, protejând-o de servituțile matrimoniale, atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
adreseze intelectului, ca și simțămintelor; pentru ca toată firea omenească, chiar și oasele uscate să poată resimți voința Creatorului lor și să fie însuflețite. 6. Nu era îndeajuns ca Evanghelia să pătrundă în fiecare om ca individ. Vestea cea bună fiind hărăzită să mîntuiască întreaga omenire, nu trebuia să acționeze numai asupra elementelor naturii umane, ci trebuia să însoțească, prin această acțiune divină, natura umană și să nu o părăsească niciodată în nici o devenire a sa, să o susțină în toate acele
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Creștinul se poate îndoi de orice lucru, în special dacă Dumnezeu vrea să-l folosească drept instrument spre slava Sa, dar în ceea ce privește Biserica lui Isus Cristos, el nu se poate îndoi, dat fiind că este sigur că ea a fost hărăzită să fie cel mai important instrument și marele mijloc prin intermediul căruia El să fie slăvit înaintea tuturor ființelor gînditoare. 4. Altminteri nu ar putea să fie sigur cînd este vorba despre o singură parte neesențială a marelui trup al Sfintei
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
celui ce se îngrijorează pentru ziua de azi să nu se mărească și prin grijile zilei de mîine. 13. Semnul sigur care îi este dat creștinului prin care acesta poate ști dacă îi lipsește acea încredere deplină care îi este hărăzită prin grija providențială a Tatălui ceresc este acela de a se examina pe sine însuși, dacă în inima sa încearcă vreo îngrijorare pentru binele sau răul din lume, dacă este mereu pe deplin liniștit, de deplin odihnit, în orice împrejurare
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
noastră, a celor de la română, prin transfer de la rusă, un nou coleg, Velea Nicolae. După cum am aflat mai târziu, era la a doua transferare, prima având o istorie mai mult decât complicată. Părinții lui, învățători din Argeș, comuna Cepari, îl hărăziseră unei cariere de silvicultor, drept care l-au înscris să dea examen la Institutul de Silvicultură din Brașov. A luat examenul, dar la cursuri nu s-a dus nici o zi. Căci altele decât silvicultura erau în sufletul tânărului Velea, care, fără
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
unic, și pentru a-i afla pe cei de o seamă cu dânsul. Îmi povestea despre dragostele lui trecute... Despre Basil, dar mai cu seamă despre Alby - marea dragoste a vieții sale, de la Cluj -, despre Alby cel dulce și flușturatec, hărăzit cu darul miraculos al prefacerilor scenice, cel care încânta publicul clujean în rolul spiridușului Puck din acea faimoasă „noapte de vară“, sau storcea lacrimile tuturor spectatorilor sub chipul duiosului Mihály din Fii bun până la moarte a lui Zsigmond Móricz. Despre
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
povestit... Aveam atâtea să-ți spun, atâtea să-ți povestesc, dar nu mai pot... Mi-e capul greu. Poate că mâine-dimineață voi reuși să leg șirul gândurilor întrerupte și să continui... Notiță a lui Mihai 16 ianuarie 1953 Sunt oare hărăzit fericirii mediocre?!... și nota bene: fără adju vantul unui excitant erotic - care poate fi forma cea mai capțioasă a mediocrului. Nici măcar asta - căci și pe acest registru trăiesc o soluție medie a cărei prelungire îmi creează mai curând o ambianță
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
toate cele patru părți sunt ferestre și o vedere nemaipomenită! Azi am făcut baie într-un râu care curge la capătul grădinii noastre. E bine! Vă sărut, al vostru, Petia Prin urmare, tocmai mie și lui Mihai ne-a fost hărăzit să lo cuim în camera din vârful turnului... Asemenea unui microcosm închis în sine, camera nu avea sobă, neputând fi locuită decât vara. În schimb, avea patru geamuri îndreptate către cele patru zări ale Muscelului, așa că, neexistând nici un perete liber
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mele savante, e semn, Doamne, că mă iubești și că ți-ai pus gânduri mari în mine, și că mă crezi demn de ele, și că nu mă lași să mă abat din drumul meu pe care mi l-ai hărăzit, ci mă lovești peste față și-mi strigi vorbe de ocară, spre binele meu cel adevărat! Il n’y a point de faux pas! Il n’y a que des pas tout simplement, et qui sont tous à nous. Certains
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mine, sunt și eu. — Rugămintea mea este să spuneți familiei să nu fie tristă. — Ascultați un simbol: când dai viața, câștigi dreptul la fericire. Apreciere pentru Alice, pentru faptul că suferă cel mai mare supli ciu care îi poate fi hărăzit unei femei: Mater dolorosa... — Sigur, îi trebuie forță ca să reziste. — și totuși, ce să facă practic pentru aceasta? și ultimul răspuns care ne-a dat pur și simplu peste cap și ne-a făcut să întrerupem ședința: — Să fie diligentă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nu m-am putut bucura singură de nimic. Nu îmi sunt suficientă, simt mereu nevoia să fiu completată, să fiu confirmată. Șaizeci de ani am împărțit totul - și frumosul, și urâtul - cu soțul meu. Marea singurătate care mi-a fost hărăzită la bătrânețe e un adevărat blestem. E hâdă și bântuită de ecouri sinistre. Nu sunt un om foarte sociabil, nu-mi place lumea multă, dar simt nevoia de omul de lângă mine. Uneori, după cum v-am mai spus pe la începutul discuțiilor
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
și primea mari consolații spirituale, ce-l făceau să piardă o bună parte din timpul de dormit, care și așa era puțin. Și cercetând el uneori aceste lucruri, se gândi că avea, pentru a se întreține cu Dumnezeu, ore deja hărăzite pentru aceasta și, în plus, tot restul zilei. Prin urmare, începu să aibă îndoieli dacă acele dezvăluiri veneau de la spiritul cel bun4 și își dădu seama că era mai bine să renunțe la ele și să doarmă în timpul hărăzit somnului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]