685 matches
-
doar ca să arate puterea ce o avea asupra țăranilor de rând. Cu soția se purta frumos, dar a murit după ce a făcut copiii și mătușa a rămas singură cu toți copiii și i-a crescut făcându-le cu mâna ei haine și opinci din piele de porc, apoi trimițându-i în lume pe fiecare, chiar și pe cei doi nepoți de la fete, făcuți de „fată mare! I-a crescut tot cu demnitate și nimeni nu râdea de dânsa pentru că nici ea
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
risipește. Loc anost în care visele mor. Fiecare se temea să nu rămână singur, sec, insignifiant, pentru că prezența celuilalt părea să aducă fiecăruia, în gând, vorbe pline de nuanțe, pline de miez, plăceri... Liniștea începea să fie mâncată de gura haină a celor două trenuri oarbe care pufneau a despărțire ... De ce vor să plece oamenii? Și încotro se îndreaptă? Așa se întrebau din priviri, tacit,și se mai întrebau dacă există cu adevărat fericirea sau e doar o poveste închipuită de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
-n taina unor lumini flămânde. Deasupra cerul plânge că mi-a murit iubirea Și viața mi este plânsă și trupul mi-e străin Departe în vecie e-un chip ce-a dus gândirea Din prea multă iubire un înger e hain. Privește cum mă zbat prin noroaie și furtuni Și-n nopți de grea durere sunt condamnat să rabd, Corola de iubire în patul meu de ASTRE și genuni E o taină arsă-n zile de un APUS prea cald. Când
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
-n timpul ce se lasă rece. Să mai sperăm în Dumnezeu Și-n magicul ce-n univers mai cată O lume plină de dureri Cu un triumf inert pe șoaptă Ce vrea inconștient să creadă Și-n abisala fugă de hain Stăpânii s-au pierdut în promenadă Cu-o lume bună vreau să mai rămân Ca într-un cerc restrâns al spiritului uman Unde mă mpart în două brațe, Un orizont al misticului alean Stilistica de unde mă răsfață. Tangențial e un
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
imens vulcan Ce te-a răpit și nstrăinat de-o lume, Rătăcitoare chipuri de smarald, Oglinzi de iederă și spume, O ploaie-n veacuri, îți va vorbi de mine, Ca un destin de flăcări în durere, O viață tristă și haină, Pe un han de vise efemere. Un cer de stele îmi veghează în tăceri Mai plânge-n mine gândul de iubire, Am sfărîmat și zidul de dureri Și duhuri părăsite și haine, Destinul m-a lovit în dimineți Cu brațele
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de soare, Ci numai absența de pași pe cărare. Și lacrima cade pân' suferă zarea, Căci bate la poartă, sinistră, uitarea. Când vântul de seară îmi smulge din ramuri, Năluci obosite pe-a cerului flamuri, Rămân în tăcerea de ceața haină, S-ascult amintirea ce doru-mi alină. Nici pleoapele-mi frunze nu vor să asculte. Din toamnă fugiră prin zări neștiute. Tulpina-mi se crapă mușcată de geruri, Am brațele goale întinse spre ceruri.
?i copacii pl?ng by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83319_a_84644]
-
-mă, David. ...te rog! Aoleu, te rog, iartă-mă, David! E bine? Aproximativ. ... așa, și... ...da’ o redingotă ce e? Nu, că nu ești adevărat... Explică-i tu, te rog. E o haină. Haină? Da, haină. Ce haină? O haină... haină! Mamă, cum să-i explic ce e o haină? Cred că ideea e să-i explici ce fel de haină e haina. Te rog! Nu mai terminăm povestea asta niciodată! Te rog te rog te rog te rog! Țarul Ivan
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
-se În toiul nopții, văzu viermi groși cât degetul urcându-se pe icoane sau crucea Întoarsă cu susu-n jos sau ace Înfipte În pâine. Spiritele necurate nu veneau de capul lor În casa ei, ci erau trimise de o inimă haină, care semnase un pact cu forțele Întunericului. Unul ca Subotin ar fi trebuit să se perpelească mult și bine În flăcările Gheenei, dar uite că nu trecuseră nici șapte ani de când crăpase fierea În el și Dumnezeul Îl izbăvise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mare. Cheamă oastea cea cerească Ca să se milostivească Să coboare la ai săi, Să-i alunge pe dulăi. Cheamă sfinți și sfinte mari, Cheamă domni și oșteni tari. Să-l ajute-n marea luptă Să-și apere țara ruptă De haini și de lichele, De bogați și de belele, De ură și nesimțire, De dorul de 'navuțire Fără muncă și sudoare. Asta pe român îl doare! și-l mai doare pe român Că pruncu-i ajuns străin La părinții lui, acasă, Fără
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
vorbă cu vorbă tot ce spune sau poruncește el. Ai să-i însoțești pe voievozi peste tot, pentru că nu se știe când au de gând să dea o poruncă, să plănuiască o nouă zidire sau să pedepsească pe cine știe ce boier hain... Nu ți-a fi ușor, dar nu poți să dai înapoi nici când vodă va tuna și fulgera gata să zboare țeasta oricui încearcă să i se împotrivească...Asupra diacului nu va ridica mâna însă, pentru că oricând are nevoie de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cea mai mică primejdie din afară sare cu sabia în mână și cât ai clipi îi la hotare. Îi vai de cel ce i-a tulbura liniștea. Când răul îi din lăuntru nu pregetă să-l înlăture odată cu capul celui hain.” Ultimul cuvânt a fâlfâit în înalturi, pierzându-se ca un fum... ...Zi de iarnă viforoasă. O vreme care te face să-ți fie milă și de un biet câine ce tremură în viforniță. Îmblăniți până peste urechi, cu priviri întrebătoare
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
casele lui Mihaiu diiac, pentru căci s-au aflat viclean domniei mele și țărăi.” „De ce ai roșit, fiule, citind acest hrisov?” Păi cum să nu roșesc, sfinția ta, dacă aici este vorba de un diac domnesc care s-a dovedit hain atât față de vodă cât și față de țară? Mă întreb cum de i-au trecut prin minte așa gânduri? „ Ispite sunt multe, fiule, și oameni slabi de înger pe toate drumurile. Așa că nu-i de mirare că printre ei s-a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
măritul vodă Ștefan. „De ce tocmai pe slăvitul Ștefan voievod? L-ai cunoscut doar. Ai fost diac în vremea lui.Nu te-a înspăimântat?” Doamne! Cum să mă înspăimânte? Marele Ștefan nu pedepsea decât pe cei ce se dovedeau netrebnici sau haini. În rest, era drept și iubitor de oameni și de Dumnezeu. Cine a mai ridicat atâtea mănăstiri ca slăvitul Ștefan vodă? „Poate știi câte mănăstiri a ridicat Ștefan cel Mare și Sfânt? Dacă îmi spui, vei crește în ochii mei
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
răposatul Petru voievod...toate au pierit; s-a găsit numai o tipsie de argint...” „Din păcate, are dreptate în ce spune Radu Mihnea. Numai că aceste mănăstiri nu au fost nici primele și nici ultimele care au trecut prin mâini haine...Să încercăm să mai facem un pas înainte, dragule. Uite aici o anaforă întocmită de Ștefan Pilat vornic și Vasilie Rugină diac la 19 decembrie 1701 (7210), în urma alegerii hotarului locului dăruit de Constantin Duca voievod mănăstirii Copou.” O citesc
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
aparatul de fotografiat. Zâmbetul său, însă, era total diferit. — Uită-te la bărbatul acesta, spuse Mma Ramotswe. Uită-te la Ranta. — Nu-mi place, declară Mma Makutsi. Nu-mi place deloc mutra lui. — Exact, confirmă Mma Ramotswe. Omul ăsta-i hain. Mma Makutsi rămase tăcută și câteva momente nici una nu spuse nimic, Mma Makutsi continuând să se uite cu atenție la fotografie, iar Mma Ramotswe în cana de ceai. Apoi Mma Ramotswe rupse tăcerea. — Cred că dacă s-a întâmplat ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mai public de mult, mi se spune Romancierul în derâdere, dar eu scriu. Magistratul, printr-un trimis, mi-a propus să întocmesc o cronică a Stațiunii. Și să am, în felul ăsta, un ban sigur, masa să fie masă, haina haină. Să rămână o carte frumoasă despre guvernarea lui! Nu e întreg la minte! Pe Actor îl mai înțeleg. Se crede Richard al III-lea, al IV-lea, Hamlet! Și chiar pe Caravella, sigură că, până la urmă, va fi încălecată de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
doar așa, poate, va învăța ceva!”. Secundul său e mai tranșant: „Trebuie acționat în forță! Lumea e condusă, pretutindeni, de o minoritate: majoritatea trebuie constrânsă!”. Nu știe cum, dar e convins. Face o muncă fizică, chiar dacă la nivelul falangelor: coase haine, e înclinat spre acțiune. Suplinitorul e de altă părere. Nu îl contrazice, are simțul conducerii colective; a citit cărți despre revoluții, despre falanstere, despre democrații mai vechi sau mai noi, despre comuna primitivă. Nu e pentru o acțiune dură, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
când eram eu la duș - de la telefonul ăla foarte șic din baie - și o dată, foarte repede, când l‑am trimis pe Luke pe hol, zicându‑i că parcă am auzit o pisică mieunând.) Și tot n‑a ajuns. Am ciuciu haine. Nada. Ceea ce nu prea a contat până acum, pentru că am lenevit în pat. Dar nu pot să continuu să mănânc croissante sau să mai beau cafea, nu mai pot nici să fac încă un duș, iar Luke a aproape îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
n-ar fi decât o inocentă impertinență sau un exces de curiozitate și chiar simpatie, nimic altceva. Un somn cosmic, total, de parcă nimic suspect n-ar putea fi descoperit în budoarul lui Mata Hari. Și în jur, pe jos, cărți haine tacâmuri, de-a valma, cum le zvârlise cutremurul. Răsfoi câteva cărți de pe covor, deschise sertare, mape, albume, dulapuri, să descopere arma ofițerului deghizat sau legitimația secretă. Se tot întorcea, din prag, să se asigure că nudul se afla în aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe norul dintre noi Mă‐ mbăt cu buza ce mă minte Că voi iubi cărarea dintre ploi... Te voi găsi mereu în călimară Căci șoapta ta îmi e destin și‐ am să te am în fiecare seară Pe coarda timpului hain... Din revista « Elanul» nr.61/2007. Petruș Andrei La 1 iunie 2006 Petruș Andrei a împlinit 60 de ani. Născut pe meleaguri nemțene, s‐a stabilit la Puiești, în colinele Tutovei și este profesor la liceul din localitate. CA ORICE
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
De năruiri și nopți fără de stele, De toate ce-au produs numai eșecuri. Ne-au tot învins, puțin câte puțin, Teribilele ploi, ce vin mereu în ropot, Ca o cascadă, ca un soi de clopot, Ce bate-ntr-una, ca un gând hain. Trezeste-te , natură, din somnul tău amar, și ne presară nouă, parfum de orhidee Păzeste și castele, dar și biete bordeie, Fă, pentru noi, doar bine și vindecă-ne iar.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93375]
-
departe! copilul privindu-mè cu curiozitate din brațele mamei, Dacè nu-i tata, par ochii lui sè-mi spunè, atunci ce cautè la noi bèrbatul acesta strèin?! Nu-i tata! Corina fècându-mi semn sè intru, indicându-mi un cuier unde sè-mi agèț haină, Copilul lui Vlad mè fixeazè cu ochișorii cèprui, ochii Corinei, confruntându-se în sinea lui cu o dilemè deocamdatè greu de rezolvat, recunoașterea tatèlui, pește umèrul mamei sale pe care eu o urmez tècut în camerè, mè privește curios și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
EminescuOpI 78} {EminescuOpI 79} După pânza de painjăn doarme fata de-mpărat; Înnecată de lumină e întinsă în crivat. Al ei chip se zugrăvește plin și alb: cu ochiu-l măsuri Prin ușoara-nvinețire a subțirilor mătăsuri; Ici și colo a ei haină s-a desprins din sponci ș-arată Trupul alb în goliciunea-i, curăția ei de fată. Răsfiratul păr de aur peste perini se-mprăștie, Tâmpla bate liniștită ca o umbră viorie, Și sprâncenele arcate fruntea albă i-o încheie, Ce
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
copiii, Dar zîmbirea-i e vicleană; Dară galeși îi sunt ochii Ca și ochii de vădană. Gât și umere frumoase, Sânuri albe și rotunde, El le ține-mbrățișate Și cu mînile le-ascunde. De te rogi frumos de dânsul, Îndestul e de hain Vălul alb de peste toate Să-l înlăture puțin. {EminescuOpI 110} O RAMÎI O rămâi, rămâi la mine, Te iubesc atât de mult! Ale tale doruri toate Numai eu știu să le-ascult; În al umbrei întuneric Te asamăn unui prinț
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
file el adună mii de coji, A lor nume trecătoare le însamnă pe răboj; Iară altu-mparte lumea de pe scândura tărăbii, Socotind cât aur marea poartă-n negrele-i corăbii. {EminescuOpI 131} {EminescuOpI 132} Iar colo bătrânul dascăl cu-a lui haină roasă-n coate, Într-un calcul fără capăt tot socoate și socoate Și de frig la piept și-ncheie tremurând halatul vechiu, Își înfundă gîtu-n guler și bumbacul în urechi; Uscățiv așa cum este, gârbovit și de nimic, Universul fără margini
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]