1,981 matches
-
se făcuse, hambarul era plin, iar porumbul nu mai aveau mult și stătea să se coacă. Avea nevoie de știri adevărate, de certitudini, ca de aer. Nu-i plăcea să se cufunde în neștiință. Prețurile la cereale crescuseră în așa hal că nu-i venea a crede. Trebuie să se convingă el însuși. De aceea, plănuita și mereu animata plecare se transformă în cele din urmă în faptă. Își înhămase caii cu grija gospodarului, își privi copiii dormind, apoi își luă
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
în mod dur spunându-i: Nu îți e rușine de tine din ce erai odată iată în ce te-ai transformat acum, eu măcar sunt bărbat beau dar îmi port capul pe umeri.” ,,Nerușinatule uită-te în oglindă în ce hal ai ajuns ai să dormi în stradă poate așa te vei lecui de orgoliul tău,” îi răspundea isteric Sofia. Apoi începeau să se înfierbânte amândoi la ceartă jignindu-se reciproc până ce Sofia tremurând de furie se dezlănțuia în așa hal
PAȘI SPRE ABIS de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353299_a_354628]
-
hal ai ajuns ai să dormi în stradă poate așa te vei lecui de orgoliul tău,” îi răspundea isteric Sofia. Apoi începeau să se înfierbânte amândoi la ceartă jignindu-se reciproc până ce Sofia tremurând de furie se dezlănțuia în așa hal asupra lui incât Mihai trebuia să-i spună hotărât: ,,Taci din gură că atât îți trebuie,” însă nici așa nu o mai putea opri și era nevoit să plece el din cameră ca să nu o mai audă. Nu era un
PAȘI SPRE ABIS de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353299_a_354628]
-
sosise, căci hotărâsem să plec din oraș. M-am dus direct la așa zisul unchi, cum îi ziceam eu, cel care îmi împrumuta mereu sculele de pescuit. Când i-am povestit ce am pățit și m-a văzut în ce hal arăt, după descrierea pe care am făcut-o individului, mi-a spus că acela era unul dintre țiganii de care era plină Medgidia la acea vreme, fost pușcăriaș, abia eliberat. Nu era mare lucru că și-a găsit să se
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
vedea apoi și apelul nostru permanent la istoria veche, la măreția strămoșilor noștri, fără însă a și recunoaște “ce am fost și ce am ajuns...”). Urmează însă imediat, ideea (contragândul) că, deși noi suntem grozavi, extraordinari și nemaipomeniți, suntem în halul în care suntem numai pentru că străinii ne vor nouă răul! Întrebare: ce constatăm că s-a materializat deja: gândul sau contragândul? Haideți să vedem! Suntem noi colonie americană? Suntem! Suntem noi considerați membri de mâna a doua ai Uniunii Europene
GÂNDURI INSOMNIACE de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352866_a_354195]
-
suporte aceleași “tratamente pregătitoare” ca oricare din comunitate. Ne-am “căznit” serios să-i închidem gura, la propriu, să-i legăm maxilarul de jos cu un pansament subțire înnodat deasupra creștetelui, însă îl schimonosea și-l caricaturiza într-un asemenea hal încât nevastă-sa n-a vrut cu nici un chip să-l ducă în pământ în acest fel caraghios, socotit de ea nedemn, prea ofensator, necreștinesc. Știi cum am procedat? Am cusut cu ață și sârme gingiile și dinții în niște
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
stradă. Sau 10 bani. Este vreo tiparniță care îi scoate? Îi dă vreo bancă, pe gratis? Îi tipărește toamna, pe frunze? Cad produse din cer? Nu zic că ar nu ar fi bine, și nu există precedente, extraterestre. Dar în halul în care arata lumea - noastră - și lumea - în general - ar fi bine să nu punem mâna. Pe mărgelușe de sticlă otrăvite! S-au făcut averi colosale înainte de 2004. Înainte de 2004. Ininte de 1996. Înainte de 1989. Acum Virtutea vine călare pe
PUR ŞI SIMPLU NU ÎMI VINE SĂ CRED CE VĂD LA TELEVIZOR de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353123_a_354452]
-
iei costiță, e cam veche! Mult mai bine ar merge la tocăniță o scăriță afumată! Cu creierul brusc lichefiat mă întorc din nou. Nimeni! Numai Bobiță, care se uită la mine cu ochișorii lui cafenii, afișând o oarecare nedumerire. Doar halul de scleroză în care mă aflu, poate fi făcut responsabil de atitudinea mea: - Bobiță, tu, ăăă, ca să zic așa, ăăă, adică, vorbești?! - Ce te face să crezi una ca asta? Nu știi că noi nu putem vorbi? - Păi, atunci eu
BOBIŢĂ, UN COMPLOTIST CU GHINION de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353110_a_354439]
-
de ea și comandă de parcă ar fi fost un bancher sub acoperire: - Stane, un țoi dă rachiu! Rapid! Stane, cârciumarul, privi prin arătare ca printr-una dintre ferestrele localului și nu i se mișcă nici măcar scobitoarea din gură. Știa ce hal de om este moșul! Chilipirgiu, cârcotaș, zgârcit și foarte neam prost. După ce bea de-i speria și pe cei mai vrednici gospodari, niciodată nu plătea și făcea scandal deși lua bătaie cât încape. Consumatorii, deloc impresionați de comportamentul nefiresc al
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
de ea și comandă de parcă ar fi fost un bancher sub acoperire:- Stane, un țoi dă rachiu! Rapid!Stane, cârciumarul, privi prin arătare ca printr-una dintre ferestrele localului și nu i se mișcă nici măcar scobitoarea din gură. Știa ce hal de om este moșul! Chilipirgiu, cârcotaș, zgârcit și foarte neam prost. După ce bea de-i speria și pe cei mai vrednici gospodari, niciodată nu plătea și făcea scandal deși lua bătaie cât încape. Consumatorii, deloc impresionați de comportamentul nefiresc al
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
organizăm grevă generală și... trebuie să ia în seamă Guvernul problema asta... - Da, da, da! Așa este, dar... au cam mult pe cap acum... Și în țară și în afară, și în libertate și în pușcărie... Ptiu, drace! În ce hal a ajuns țărișoara asta a noastră! ...Ai tăi sunt bine? - Ai mei..., care? Sindicaliști, colegi... - Nu, băiatule! Ai tăi de acasă..., mamă, tată, frate, soră... - Eu... Eu am doar mamă... Nu am avut frați și surori. Tata este dus.... De
D ALE POLIŢIEI (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353205_a_354534]
-
totul părea că decurge în favoarea lui Sandu, declarațiile martorilor, autopsia și raportul medicului, părea că va ieși nevinovat din toată acea istorie urâtă în care el se involucrase. Lui îi părea destul de rău că se făcuse de rușine în așa hal în fața acelor oameni cărora le trata animalele. Miron văzând cum decurge procesul și înțelegând că în scurt timp va ajunge la pușcărie pentru crimă, având o rudă ce era avocat și prieten al judecătorului Dragomir, el vându una din cele
REÎNTORS ÎN LIBERTATE (3) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352707_a_354036]
-
Ești un mincinos!, răcni ea la Franz. - Domnule obergruppenführer, doamna aici de față avea relații intime cu Kaiser. Poate nu știați!.., zise el triumfător. - Franz, ieși afară!, îi ordon nervos. - Mă iertați, dar dv. nu meritați să fiți mințit în halul ăsta... - Tu nu-ți mai asculți șeful? Nu ai auzit ce a spus? A spus să ieși dracului afară!, se băgă Raisa în discuție. - O să ies, dar nu când vrei tu, nenorocito!, se zburli el. Brusc, am simțit o durere
PARTEA A II-A de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353656_a_354985]
-
catifea, avea niște ochi verzi care mă înnebuneau, emana un parfum al pielii care mă făcea să nu mai știu de mine. Eram îndrăgostit până peste cap, o iubeam nebunește. Nu știu cum a reușit femeia asta să mă transforme în așa hal încât aproape că-i toleram orice. În vara anului 1942 mi s-a dat misiunea de a comanda un lagăr din Polonia. Era lagărul de exterminare Treblinka. Știam pentru ce fusesem trimis, știam că voi participa activ la acțiunea de
PARTEA I de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353671_a_355000]
-
din timpul vieții lui, sunt și azi prezente nu doar în piesele de teatru, ci și în viața de zi cu zi, ca și atunci. Oare chiar merită acest plai mioritic al nostru să mai fie batjocorit într-un asemenea hal? Până când? Eu cred că a sosit timpul să ne venim în fire, să prețuim, să slăvim și să sfințim și noi - generația de azi -, Istoria Eroilor Neamului nostru și a bravilor noștri Domnitori și Regi, să le prindem și noi
BĂTRÂNEŢE, HAINE GRELE!... de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354677_a_356006]
-
sosise, căci hotărâsem să plec din oraș. M-am dus direct la așa zisul unchi, cum îi ziceam eu, cel care îmi împrumuta mereu sculele de pescuit. Când i-am povestit ce am pățit și m-a văzut în ce hal arăt, după descrierea pe care am făcut-o individului, mi-a spus că acela era unul dintre țiganii de care era plină Medgidia la acea vreme, fost pușcăriaș, abia eliberat. Nu era mare lucru că și-a găsit să se
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
și am scăpat pipi. -Ce, toată după-amiaza? Acum este ora șapte și ești plecată de mai bine de șase ore! mi-a replicat nelămurită. -Să nu o mai lași să se întoarcă pe întuneric! Uită-te la ea în ce hal este, palidă, pisată! a completat și tata-mare care nu părea convins de explicațiile mele. Am intrat în casa tremurând de frig, de rușine și de frică. Abia târziu, după ce mi-am terminat lecțiile, am îndrăznit să-i povestesc totul mamei
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
nici “Aleluia”. Mă rugam să termine popa mai repede, căci mă aciuisem lângă cazanul cu orez. Deodată am auzit țipete și așa de mare agitație, că nici când au bombardat nemții și americanii nu s-au zăpăcit oamenii în așa hal. Mă uitam la el și nu mai îndrăzneam să-i pun nicio întrebare. -Unii s-au aruncat de la ferestrele podului; pe scară numai țipete, haine și picioare rupte. Ce țipau femeile, dar ce urlau bărbații! Și-au uitat nevestele, toți
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
judece realitățile, ci doar să reacționeze ca niște roboți la niște idei introduse în creierul lor. De aici, tragedia noastră. Tragedia și a bisericii, tragedia și a țării. Pentru că noi suntem conduși de aceste elemente. Și de aceea suntem în halul în care suntem, să recunoaștem! Suntem ultimii din Europa!... Acestea sunt niște tragedii! Și aici mă întreb eu: de ce ierarhii noștri nu intră prin mănăstiri, să vadă ce este prin mănăstiri? Apleacă urechile numai la stareți și la starețe, de pe urma
PĂRINTELE ARHIMANDRIT VENIAMIN MICLE – DUHOVNICUL MĂNĂSTIRII BISTRIŢA OLTEANĂ – OM DE RAFINATĂ ŞI ELEVATĂ CULTURĂ; CĂRTURAR DISTIN AL MONAHISMULUI ORTODOX ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1 [Corola-blog/BlogPost/357708_a_359037]
-
familiei în aceste vremuri? - Este lupta răului. Întrebarea poate fi pusă și altfel: de ce noi cedăm la aceste atacuri? Este vorba de noi, preoții, credincioșii, Biserica. De ce Biserica vie cedează la aceste asalturi ale răului? De ce am ajuns în așa hal și ne supunem fără împotrivire răutăților veacului? Nu este semnificativ de ce ne atacă altul, așa e rostul lui, ispita diavolului, să ne lovească. De fapt, cauzele sunt la noi: slăbirea credinței, pierderea iubirii, acceptarea modelor de viață moderne, primirea cu
UN DIALOG DUHOVNICESC ŞI DE SUFLET ZIDITOR, NECONVENŢIONAL DAR PLIN DE SINCERITATE, REALISM, ADEVĂR ŞI MULT DISCERNĂMÂNT CU PĂRINTELE NICOLAE TĂNASE DE LA VALEA PLOPULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/357706_a_359035]
-
sau cine știe ce muncă mai trebuia să desfășurăm ca să nu murim dă foame! Așa însă, banu’ circulă, dă muncit muncesc alții, noi stăm ca baștanii la pupitru, dăm la păcănele și luăm caimacu’! Fără ban, lumea asta iera bă, tot în halu’-n care o vedem la muzeu când umblă ăia cu păroasele alea cocoșate și cu ciomege în mâini ca să nu-i mănânce crocodilii. Banu-i bă, totul, degeaba mănâncă căcat toate sărăciile că cultură, că creativitate, că credință, vrăjealăăăă, banu-i
UN ET PRINTRE CORPORATIŞTI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357820_a_359149]
-
pistolul la tâmple? Și ce-ar trebui să facă toți aceia care l-au împins la acest act disperat? Să ne potolim puțin șuvoialele de ură și invidie și să privim drept: un om, o personalitate, este hărțuită în asemenea hal încât, atunci când își vede toate portițele de scăpare zăvorâte, alege să-și pună capăt zilelelor. Pentru că nu mai putea suporta teroarea la care fusese supus vreme de 8 ani. Poruncile Bisericii sunt clare: dacă cineva își ia viața din pricina conjuncturii
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 539 din 22 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358341_a_359670]
-
pe lustră, pe vaza de cristal, pe clanța ușii. Nu te dai, totuși, bătut. Perseverezi. Te enervezi. O urmărești, o blestemi - pentru că ți-a stricat siesta, ți-a tulburat echilibrul interior. Doamne - te trezești după un timp - uite în ce hal sînt. Nu mă mai recunosc pe mine însumi. Eu sînt ăsta? O biată muscă m-a scos din minți?! Calmat, te reașezi în fotoliu și îți spui că nu merită să-ți pierzi cumpătul pentru un fleac de muscă, tocmai
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 26-28 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358409_a_359738]
-
inteligență și în imaginație și în inițiativă, ea ducea greul firmei, redecora magazinele, studia fluxul puterii de cumpărare a clienților, redistribuia marfa după calitate și valoare dar, cînd intervenau fricțiunile de birou, bărbații aveau talentul să o minimalizeze în așa hal încît ea ajunsese să le mulțumească din suflet că o lăsau să respire în prezența lor, și nici măcar nu se mai simțea umilită, ba chiar le era recunoscătoare ... Afrodita avea dreptate, recunoștea în sinea ei Adelina, dar uite că ea
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
eter, a devenit periculos Moscovei pana la a fi rapit de Beria, a avut un proces de condamnare la moarte în care s-a comportat cu o demnitate exemplară?!... Plămădeală nu era un scriitor prost ca să amestece într-un asemenea hal termenii. Era numai un foarte inteligent prelat vândut, rămas cu obsesiile obligațiilor față de superiorii comuniști care-i acordaseră încrederea de a-l face un fel de rector la Sibiu pentru reciclarea preoților în slujba ceaușismului. Stați de vorbă cu cei
BISERICA DIN ETER (CONCLUZII) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357930_a_359259]