KorAP: Find »[drukola/base=hamal & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...23 24 25 ...41 >

1,021 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366

mult de trei mii, și ne încurajau să ne îngrijim de caligrafie spre a putea copia cărțile cele mai de preț, căci astfel, stăruiau ei, se răspândește știința. Când aveam un răgaz între două cursuri, mergeam până la locul unde poposeau hamalii. Dacă dădeam acolo peste Harun, ne duceam să bem un pahar de lapte prins sau mergeam să hoinărim prin Piața Miracolelor, unde curiozitatea noastră era rareori dezamăgită. Dacă Iscoditorul nu era acolo, fiind plecat cu vreo treabă, străbăteam piața de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
acesta se întorcea de la țară, ca să-i poată face o vizită, îmbrăcat în straiele pe care le purta în zi de vineri, și a-i cere solemn mâna lui Mariam. În alte împrejurări, Mohamed măsurătorul ar fi considerat că un hamal, fără alt avut decât buna reputație a breslei, era o jalnică partidă. Însă Mariam intrase deja în al nouăsprezecelea an de viață, vârstă până la care, dintre toate locuitoarele din Fès, doar câteva roabe și prostituate nu și-au serbat încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
Harun nu se arătă deloc impresionat: — Ai apucat o piatră prea mare! Nu pricepeam. Repetă, cu un strop de nerăbdare în voce: — Îți spun că ai apucat o piatră prea mare, mult prea mare. Când sunt pe stradă cu alți hamali, văd adesea oameni care strigă, își aruncă ocări și se îmbulzesc. Uneori câte unul pune mâna pe o piatră. Dacă e de mărimea unei prune sau a unei pere, trebuie să-l tragi pe omul acela de mână, căci riscă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
tulburată decât tulburătoare, gata-gata să se poticnească la fiece pas în rochii, apoi urcase într-un soi de lectică ce aducea cu o ladă de lemn cu opt muchii, acoperită cu țesături din mătase și brocart, pe care patru tineri hamali, prieteni de-ai lui Harun, o ridicaseră pe cap. Cortegiul se pusese în mișcare, precedat de flaute, goarne și tamburine, cât și de un mare număr de făclii, înălțate de slujbașii de la maristan și de foștii mei camarazi de școală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
dusă în cartierul leproșilor, fie ca Domnul să șteargă amintirea asta din mintea mea și dintr-a sa! Suveranul și-a dres glasul, pentru a-și ascunde încurcătura. — Ce s-a mai întâmplat cu nefericita aceea? — Un băiat de treabă, hamal, a obținut mâna ei, apoi a fugit împreună, fără a cuteza să mai dea vreo veste, ca și cum ar fi fost niște răufăcători. — Ai vrea să-ți dau pentru ei un permis de liberă trecere? O grațiere? Le va pregăti secretarul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
chipurile care m-au întâmpinat de îndată ce trecusem de poarta principală. Monarhul nu mi-a arătat nici o ostilitate, însă primirea sa a fost lipsită de căldură, iar vocea îi era gravă: — Ai solicitat acum doi ani iertarea pentru cumnatul tău, Harun hamalul. Ți-am acordat-o. Dar, în loc să se potolească, în loc să se arate recunoscător, omul ăsta nu s-a mai întors niciodată la Fès, ci a preferat să trăiască precum un proscris în munții Rif, pândind prilejul de a se răzbuna pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
mea l-ar fi înfundat. — Majestatea Sa posedă în prea mare măsură simțul justiției pentru a accepta să condamne un om fără ca el să-și poată pleda cauza. Mai cu seamă dacă este vorba despre un membru respectat al breslei hamalilor. Sultanul se arătă iritat: — Nu mai e vorba de cumnatul tău, ci de tine, Hassan. Tu ești cel care a cerut surghiunirea lui Zeruali, la stăruințele tale i s-a poruncit să plece proscris în satul lui, și tocmai când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

face de lucru cu ușa, DOAMNA CU VIOLONCELUL se oprește la mijloc și se întoarce ușor spre sală.) DOAMNA CU VIOLONCELUL: Și cu violoncelul ce facem? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE Poem în două părți Personaje: CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ȘEFUL GĂRII CASIERUL HAMALUL IOANA Decor: peronul unei gări după ploaie. PARTEA I Pe scenă e semiântuneric. În stânga scenei, într-un fotoliu-leagăn, stă ȘEFUL GĂRII. În timp ce spectatorii își ocupă locurile în sală, ȘEFUL GĂRII se leagănă ușor și fumează. După ce sala se liniștește, personajul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
aerul după ploaie. Bruno stătea călare pe banca din fața ghișeului și tot amesteca blestematele acelea de zaruri. (Lumină pe locul unde stă CASIERUL.) Grubi se întinsese pe căruciorul de cărat bagaje și părea că dormitează. (Lumină pe locul unde stă HAMALUL.) Eu mă legănam și-mi fumam ultima țigară din ziua aceea. (ȘEFUL GĂRII se reașază în fotoliul-leagăn.) Ioana lipsea. Dar cred că ne pândea de undeva, de prin bucătăriile ei. Atunci a apărut el... Treptat scena s-a luminat până la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
nou intimidat; bate în retragere; apoi): Și... la ce oră deschideți... La ce oră se deschide... casa? CASIERUL (Imperturbabil.): Casa e deschisă tot timpul, domnule. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da? Atunci, știți... aș vrea și eu... un bilet... (Din colțul său HAMALUL scoate un hohot de râs și face prin aer un gest de tipul „ce mai oameni!” apoi se întoarce pe partea cealaltă, schimbându-și paiul din gură.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Brusc enervat.): De ce râde? De ce? E ceva de râs? CASIERUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
bagajele. Aveți bagaje? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Uluit.): Bagaje? CASIERUL: Da, bagaje. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce-s alea bagaje? De ce să am bagaje? CASIERUL (Uluit la rândul său.): Cum, ce-s alea bagaje?! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Aspru.): Nu, nu port bagaje! (HAMALUL, din colțul său, se amuză grozav, chicotește.) CASIERUL: Chiar nu aveți bagaje? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu am! Nu am! Detest bagajele! CASIERUL (Mirat la culme): Și atunci... de ce vreți să luați trenul? (CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE nu-i răspunde; surescitat, își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Nu am! Detest bagajele! CASIERUL (Mirat la culme): Și atunci... de ce vreți să luați trenul? (CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE nu-i răspunde; surescitat, își reia plimbarea de-a lungul peronului; ȘEFUL GĂRII privește în gol; CASIERUL își reia jocul cu zarurile; HAMALUL își ia alt fir de iarnă.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Revine, ușor calmat.): Vreau un bilet până la stația următoare! (Implorator.) Îmi puteți da un bilet până la stația următoare? CASIERUL: Până la stația următoare? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da. CASIERUL: Stația următoare e foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
minte niciodată. El definește întotdeauna, perfect, omul... Jucătorul... Ar trebui să aveți mai multă încredere... în zar. V-ați putea cunoaște mai bine, propria dumneavoastră ființă... v-ar apare mai clară, mai conturată... cu toate gândurile, cu toate iluziile ei... HAMALUL (Care, pe ultimele cuvinte, a dat semne de nerăbdare; zvâcnind violent din cărucior.): Mintee! De ce minți, Bruno? CASIERUL (Răspuns violent, pe urmele unor dispute mai vechi.): Nu mint! Lepră afurisită! HAMALUL (Către CĂLĂTOR.): Minte! Vă jur! CASIERUL: Nu-l ascultați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
mai conturată... cu toate gândurile, cu toate iluziile ei... HAMALUL (Care, pe ultimele cuvinte, a dat semne de nerăbdare; zvâcnind violent din cărucior.): Mintee! De ce minți, Bruno? CASIERUL (Răspuns violent, pe urmele unor dispute mai vechi.): Nu mint! Lepră afurisită! HAMALUL (Către CĂLĂTOR.): Minte! Vă jur! CASIERUL: Nu-l ascultați, domnule! E un om rău. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Dintr-o dată plictisit.): Trebuie să plec. Vreau să plec. (Se agită.) Am să întârzii... Ah, cu siguranță că am și întârziat... CASIERUL (Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
de plâns înăbușit.) CASIERUL: Domnule, dacă nu trece... la ce vă trebuie biletul? Ce vreți să faceți cu biletul? Sunteți nebun? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Am să mă plâng! Am să vorbesc cu superiorii dumitale! Unde-i șeful gării? Unde-i? HAMALUL (Cinic.): E acolo. Vorbește-i. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Prăbușindu-se sufletește.): Sunteți... atât de răi... Ah, atât de răi... Și eu sunt singur... Ce v-am făcut eu? (Se șterge cu mâneca hainei pe față și se prăbușește pe un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
cu mâneca hainei pe față și se prăbușește pe un capăt al băncii.) Eu... eu sunt... călător prin ploaie... (Reacție violentă a personajelor; ȘEFUL GĂRII se ridică, se repede spre CĂLĂTOR, se răzgândește, se învârte în jurul scenei, își frământă mâinile; HAMALUL sare din cărucior, își șterge hainele de praf, se apropie de CĂLĂTOR; CASIERUL rămâne înmărmurit, se ridică respectuos de pe bancă; la una din ferestrele fațadei care sugerează clădirea gării apare capul IOANEI, pentru câteva secunde.) HAMALUL (Surescitat, prinzându-l de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
scenei, își frământă mâinile; HAMALUL sare din cărucior, își șterge hainele de praf, se apropie de CĂLĂTOR; CASIERUL rămâne înmărmurit, se ridică respectuos de pe bancă; la una din ferestrele fațadei care sugerează clădirea gării apare capul IOANEI, pentru câteva secunde.) HAMALUL (Surescitat, prinzându-l de piept pe CĂLĂTOR.): Cum ați spus? Călător prin ploaie? Sunteți călător prin ploaie? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Geme ușor, cu fața acoperită de mâini.): Eu sunt... Eu sunt... Da! Sunt călător prin ploaie! HAMALUL (Își pierde mințile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
pentru câteva secunde.) HAMALUL (Surescitat, prinzându-l de piept pe CĂLĂTOR.): Cum ați spus? Călător prin ploaie? Sunteți călător prin ploaie? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Geme ușor, cu fața acoperită de mâini.): Eu sunt... Eu sunt... Da! Sunt călător prin ploaie! HAMALUL (Își pierde mințile pentru câteva secunde; se trântește în genunchi, se târâie, lovește ca pumnii în lespezile peronului.): Nu se poate! Nu se poate! ȘEFUL GĂRII (Face ocoluri largi, nu îndrăznește să se apropie de grupul celor trei; totuși, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
mințile pentru câteva secunde; se trântește în genunchi, se târâie, lovește ca pumnii în lespezile peronului.): Nu se poate! Nu se poate! ȘEFUL GĂRII (Face ocoluri largi, nu îndrăznește să se apropie de grupul celor trei; totuși, se repede la HAMAL bruscându-l.): Taci! Taci! (Se retrage din nou. Se va reașeza în fotoliul său și va asculta atent ceea ce se va întâmpla, uneori ascunzându-și capul în mâini.) CASIERUL (Încercând să-l liniștească pe HAMAL.): Grubi... Liniștește-te... Ce dracu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
trei; totuși, se repede la HAMAL bruscându-l.): Taci! Taci! (Se retrage din nou. Se va reașeza în fotoliul său și va asculta atent ceea ce se va întâmpla, uneori ascunzându-și capul în mâini.) CASIERUL (Încercând să-l liniștească pe HAMAL.): Grubi... Liniștește-te... Ce dracu’... Zău... Grubi... HAMALUL (Încă agitat, către CASIER): Ai auzit? Ai auzit! Tu ai știut că e călător prin ploaie? CASIERUI (Vinovat.): N-am știut nimic... HAMALUL: Ți-ai bătut joc de el! CASIERUL (Speriat.): Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Taci! Taci! (Se retrage din nou. Se va reașeza în fotoliul său și va asculta atent ceea ce se va întâmpla, uneori ascunzându-și capul în mâini.) CASIERUL (Încercând să-l liniștească pe HAMAL.): Grubi... Liniștește-te... Ce dracu’... Zău... Grubi... HAMALUL (Încă agitat, către CASIER): Ai auzit? Ai auzit! Tu ai știut că e călător prin ploaie? CASIERUI (Vinovat.): N-am știut nimic... HAMALUL: Ți-ai bătut joc de el! CASIERUL (Speriat.): Nu-i adevărat... (Moale.) N-am știut... HAMALUL (Către

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
capul în mâini.) CASIERUL (Încercând să-l liniștească pe HAMAL.): Grubi... Liniștește-te... Ce dracu’... Zău... Grubi... HAMALUL (Încă agitat, către CASIER): Ai auzit? Ai auzit! Tu ai știut că e călător prin ploaie? CASIERUI (Vinovat.): N-am știut nimic... HAMALUL: Ți-ai bătut joc de el! CASIERUL (Speriat.): Nu-i adevărat... (Moale.) N-am știut... HAMALUL (Către CĂLĂTOR.): Domnule... Nu vă bateți joc... de niște... de niște tâmpiți... Spuneți-ne sincer... Sunteți într-adevăr... călător prin ploaie? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Grubi... HAMALUL (Încă agitat, către CASIER): Ai auzit? Ai auzit! Tu ai știut că e călător prin ploaie? CASIERUI (Vinovat.): N-am știut nimic... HAMALUL: Ți-ai bătut joc de el! CASIERUL (Speriat.): Nu-i adevărat... (Moale.) N-am știut... HAMALUL (Către CĂLĂTOR.): Domnule... Nu vă bateți joc... de niște... de niște tâmpiți... Spuneți-ne sincer... Sunteți într-adevăr... călător prin ploaie? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Pentru sine, încă refuzând să comunice.): Eu... eu... HAMALUL: Da sau nu? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Luând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Nu-i adevărat... (Moale.) N-am știut... HAMALUL (Către CĂLĂTOR.): Domnule... Nu vă bateți joc... de niște... de niște tâmpiți... Spuneți-ne sincer... Sunteți într-adevăr... călător prin ploaie? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Pentru sine, încă refuzând să comunice.): Eu... eu... HAMALUL: Da sau nu? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Luând contact cu lumea, încet, mirat de reacțiile stârnite.): Eu... Ce-i așa de... de... ciudat, așa de... HAMALUL (Către CASIER.): Bruno! Auzi? Ai văzut? Ai văzut? Ai văzut că nu sunt nebun? (Către

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
adevăr... călător prin ploaie? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Pentru sine, încă refuzând să comunice.): Eu... eu... HAMALUL: Da sau nu? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Luând contact cu lumea, încet, mirat de reacțiile stârnite.): Eu... Ce-i așa de... de... ciudat, așa de... HAMALUL (Către CASIER.): Bruno! Auzi? Ai văzut? Ai văzut? Ai văzut că nu sunt nebun? (Către CĂLĂTOR.) Ați venit acum... cu ploaia asta... chiar acum? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da... Adică... am ajuns aici... Am fost târât de această ploaie... HAMALUL (Către

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]