924 matches
-
năvala spre Viagra este un semn al dilatării hipermoderne a nevoilor și a cererilor de bunăstare emoțională. „Pilulă a fericirii”, Viagra trebuie legată nu atât de dorința de depășire a limitelor, cât de dorința de încredere în sine, de confort hedonist, de echilibru psihic și identitar. Actualizarea imaginarului bunăstării se exprimă și în modificarea punctului de vedere masculin asupra modelului de cuceritor întruchipat de Don Juan. Într-adevăr, există numeroase semne care indică, în rândul noilor generații, o epuizare a obsesiei
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
când numeroase femei, terorizate de ideea de a nu rămâne însărcinate, nu mai ajungeau și la plăcere. În raport cu aceste epoci, schimbarea este notabilă; toate anchetele de care dispunem arată că, în raporturile amoroase, femeile au devenit mai active și mai hedoniste; în același timp, durata actului sexual și a preludiului a crescut 64. Dacă aceeași chestiune este considerată și din punct de vedere feminin, totul ne invită să credem că sexul apare, în orice caz, mai mult ca altădată, ca o
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
imediată, eliberată de ideea de speculație a rațiunii și de pozitivitatea negativului. Plenitudinea exaltată de timpurile consumeriste nu ține de o gândire dialectică: ea este euforică și instantaneistă, exclusiv pozitivă și ludică. Discursul profetic a fost preluat de consacrarea prezentului hedonist vehiculat de mitologiile festive ale obiectelor și divertismentelor. Fapt care nu împiedică nicidecum ca secolul XX să fie însoțit de o profundă criză a religiei laice a progresului. Apărută în secolele XVIII-XIX, negarea ideii de progres câștigă în intensitate în urma
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
fie inventat. De ce numeroși părinți îi împiedică pe copiii lor să stea prea mult în fața televizorului? De ce suntem neliniștiți de efectele jocurilor video, de influența mărcilor asupra adolescenților și, în general, asupra oamenilor? Pentru că imersiunea totală a sinelui în universul hedonist și mediatic echivalează cu sărăcirea spiritului, cu existența fără interioritate, cu nimicirea subiectului ca ființă a reflecției și a perfectibilității. În ciuda tuturor incitațiilor la fericire, ordinea consumeristă nu este legitimă decât atât timp cât nu obstrucționează autonomia reflexivă a oamenilor, exigența formării
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
a devenit măsura oricărui lucru, alfa și omega vieții. Se înșală și cei care afirmă că faza III a reușit să fabrice indivizi care nu mai aspiră decât să se distreze și să îmbătrânească rămânând în formă. Sistemul de referință hedonist și medical poate fi dominant, dar nu este exclusiv. A crea, a construi, a întreprinde, a te depăși, a face mai bine, toate aceste valori și aspirații continuă să ne orienteze, mai mult sau mai puțin, existența. Niveluri de blocaj
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
diferențieri sociale nu sunt instituite doar de „gradul de mobilitate”39 a ființelor, ci și de noile modalități de raportare la muncă, la satisfacțiile consumului, la țelurile vieții. Societatea de hiperconsum a fost descrisă ca fiind aceea a generalizării normelor hedoniste, a fuziunii valorilor meritocratice cu valorile contraculturii, ale burghezului și ale rebelului 40. Totuși, această tendință de „reconciliere a contrariilor” este, parțial, un proces înșelător, fiind contemporană cu o restructurare a noilor clivaje, a stărilor de spirit, a idealurilor existențiale
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
un model de viață bun. Totuși, sunt ele suficiente pentru a invalida în mod radical principiul? Întrucât omul nu este Unul, filosofia fericirii trebuie să lase loc unor norme sau unor principii de viață antitetice. Trebuie să recunoaștem legitimitatea frivolității hedoniste și, în același timp, necesitatea construirii sinelui prin gândire și acțiune. Filosofia anticilor căuta să formeze un om înțelept care să rămână identic cu el însuși, dorind mereu același lucru în coerența cu sine și respingerea a tot ce e
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Pape, Thérèse Leconte, Prévalence et prise en charge médicale de la dépression, Credes, septembrie 1999. 39. Alain Ehrenberg, La fatigue d’être soi, Odile Jacob, Paris, 1998. 40. Emile Durkheim, Le suicide (1897), PUF, Paris, 1979, p. 445. 8. Dionysos: societate hedonistă, societate antidionisiacătc "8. Dionysos\: societate hedonistă, societate antidionisiacă" 1. Harvey Cox, La fête des fous. Essai théologique sur les notions de fête et de fantaisie, Seuil, Paris, 1971, p. 72. 2. Theodore Roszak, Vers une contre-culture, Stock, Paris, 1970, pp.
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
en charge médicale de la dépression, Credes, septembrie 1999. 39. Alain Ehrenberg, La fatigue d’être soi, Odile Jacob, Paris, 1998. 40. Emile Durkheim, Le suicide (1897), PUF, Paris, 1979, p. 445. 8. Dionysos: societate hedonistă, societate antidionisiacătc "8. Dionysos\: societate hedonistă, societate antidionisiacă" 1. Harvey Cox, La fête des fous. Essai théologique sur les notions de fête et de fantaisie, Seuil, Paris, 1971, p. 72. 2. Theodore Roszak, Vers une contre-culture, Stock, Paris, 1970, pp. 60-65. 3. Daniel Bell, Les contradictions
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
156 Tragedia supraconsumului? 160 Lipsa, acțiunea și ceilalți 162 Sărăcie și delincvență. Violența fericirii 164 Excludere, consum și individualizare 166 Precaritate și individualism sălbatic 170 Sărăcie materială, suferință interioară 172 Suferințe și renaștere 174 Refacerea vieții 177 8. Dionysos: societate hedonistă, societate antidionisiacă 179 Sărbătoarea micilor plăceri 181 Cotidianul trăit ca joc 182 Divertisment și timp pentru sine 183 Era comunităților, era indivizilor 186 Confort și bunăstare senzitivă 188 De la confortul tehnicist la bunăstarea emoțională 190 Atașamentul pentru locuința personală: confortul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
rațiune” și că orice filosofie ar fi întotdeauna autobiografia și confesiunea (trupului) unui filosof, așa cum afirmă Nietzsche în Știința voioasă, iată un adevăr de ieri care promite mult pentru mâine. Istoria filosofiei căreia, din această perspectivă, eu i-aș zice hedonistă - pentru că vrea mai degrabă să sculpteze trupul și pasiunile decât să le distrugă pur și simplu - nu este locul ideal pentru a arăta cum se articulează această legătură complexă între un trup de filosof și gândurile sale, viziunile sale asupra
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
poate să persevereze în ființa sa și să-și împlinească destinul prin manifestarea încăpățânată a puterii sale de a exista. Marea care trebuie traversată? Filosofia idealistă în tripla ei formulă platoniciană, creștină și germană. Șuvoiul? Acest faimos râu Alfeu? Filosofia hedonistă: materialistă, senzualistă, existențială, utilitaristă, pragmatică, atee, corporală, întrupată... Propun în cele ce urmează să povestesc marile episoade ale acestor aventuri grandioase de la Leucip până la Jean-François Lyotard, ultimul din seria marilor dispăruți, adică mai bine de douăzeci și cinci de secole de culoare
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
bine de douăzeci și cinci de secole de culoare, de lumină, de împestrițări solare, de cromatisme vii, de gândiri generoase, de înțelepciuni bogate în daruri și folositoare din punct de vedere existențial. Totul ne face să credem că această filosofie a incandescenței hedoniste, neschimbată, radioasă și luminoasă, pare disponibilă pentru noi aventuri. Introduceretc "Introducere" Pe pulbere de steletc "Pe pulbere de stele" 1 Arheologiile genealogice. Douăzeci și cinci de veacuri de istorie despart cea mai veche filosofie greacă de timpul când o citim, ceea ce înseamnă
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și nu poate reda o vitalitate fără a trăda un adevăr imposibil de cunoscut în mod definitiv. 3 Logica învingătorilor. În jocul contextelor, există unul cu adevărat important: cel al mizelor ideologice care traversează istoria ideilor și opun o tradiție hedonistă adversarei sale, o familiară a idealului ascetic. De o parte Leucip, Democrit, Aristip, Diogene, Epicur, Lucrețiu, Horațiu etc. -, tradiția ale cărei mari figuri sunt puse laolaltă pentru prima dată în prezenta lucrare; de cealaltă parte, chiar contemporanii lor: Pitagora, Parmenide
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Leucip, Democrit, Aristip, Diogene, Epicur, Lucrețiu, Horațiu etc. -, tradiția ale cărei mari figuri sunt puse laolaltă pentru prima dată în prezenta lucrare; de cealaltă parte, chiar contemporanii lor: Pitagora, Parmenide, Cleanthes, Chrysippos, Platon, Marcus Aurelius, Seneca. Atomiști, moniști, abderitani, materialiști, hedoniști, contraidealiști, dualiști, eleați, spiritualiști și partizani ai liniei ascetice. Filosofia, în perioada ei grecească, dar și mai târziu, n-a încetat să prezinte un dublu chip, din care nu este arătată, privilegiată, decât o singură față. Căci, câștigând confruntarea, Platon
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
este predată și modelată în universitate, așa cum este editată, difuzată și promovată, se confundă cu cea a învingătorilor. Nicio milă pentru învinși, care sunt disprețuiți, uitați, neglijați. Mai rău: care sunt discreditați prin caricaturizare. Astfel încât corpusul presocratic în versiunea lui hedonistă este ruda săracă atât în învățământ, cât și în editare. Drept urmare, conceptele esențiale care-l definesc nu sunt abordate cu seninătate: cum să interpretezi cuvântul materie? Cum să gândești atomul? În ce termeni se poate vorbi despre zei, despre Dumnezeu
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de atomi într-o rază de lumină: materialismul abderitantc " Urme de atomi într‑o rază de lumină \: materialismul abderitan" Itc "I" LEUCIP și „bucuria autentică”tc "LEUCIP și „bucuria autentică”" 1 Apăruți din limburile timpului. Să joci cartea primului filosof hedonist, a originii unei gândiri a plăcerii, a genealogiei unui tropism eudemonist, să-l numești pe inițiatorul acestui curent nu este o întreprindere fără riscuri. Mai întâi pentru că istoria e limitată de geografie: căci, dincolo de caracterul ei subiectiv revendicat, această propunere
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de demult, voci ale unor popoare poate fără scriere, fără arhive și fără urme. Pentru cine caută bine, înaintea începuturilor există întotdeauna un alt început. Iar a-i conferi lui Leucip din Milet (cca 460-370 î.Hr.) titlul de prim filosof hedonist ne-ar expune replicii că există altundeva un alt nume, o altă figură care... etc. Prima urmă aparent coerentă, fie, dar gânditorul inaugural? Haida-de!... Savanții ar putea avansa numele lui Mochos, un fenician despre care nu știm nimic, cunoscut numai
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cunoscut numai printr-o aluzie a lui Sextus Empiricus, care-i atribuie inventarea atomului, o doctrină de filosofie naturală căreia, după toate aparențele, îi putem asocia, în virtutea principiului consemnat la continuatori, de la Leucip la Lucrețiu, trecând prin Epicur, o etică hedonistă. 2 Ficțiune, femeie sau filosof? În lipsa unor informații mai ample despre părintele fenician al atomilor, să convenim că, prin Leucip din Milet, dispunem de un nume și de niște fragmente care permit formularea câtorva ipoteze și să avansăm ideea că
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ocupați cu tarabele lor sau lucrând pe șantierul unui stadion în construcție. Zeii se retrag încetișor și lasă locul oamenilor: materialismul lui Leucip pregătește expulzarea divinului și face posibilă încoronarea omului. Fizica atomilor și materialismul particulelor duc la o etică hedonistă, în cazul de față, la o morală a bucuriei. Desigur, fragmentele sunt rare, contextul producției de carte inexistent, termenii grecești greu de redat în alte limbi, iar distincția dintre hedonism și eudemonism nu e clară, simplă și precisă: filosofie a
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
au contribuit enorm la diabolizarea acestui termen, făcându-l de neauzit, încărcat de miasme și parfumat cu fumul de pucioasă al infernului catolic. Pentru că plăcerea nu înseamnă să te abandonezi pur și simplu propriilor instincte decât pentru detractorii ei: niciun hedonist nu a propus vreodată ca ideal puteri depline acordate instinctelor, pulsiunilor, forțelor nocturne care-l înrudesc pe om cu animalul cel mai sălbatic și mai brutal. Etica greacă este eudemonistă. Oricare ar fi școlile, ele îl invită pe omul care
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Democrit să strălucească printr-o vorbă de duh și să practice faimoasele sale predicții - în realitate, niște deducții obținute în mod cauzal, rațional și clasic -, validând astfel ipotezele sale filosofice serioase. Povestind aventurile simulacrului într-un mod ludic - și chiar hedonist! -, filosoful își adaptează învățătura la diferiți auditori. Iată din ce motive, orbindu-se, bătrânul practică o înțelepciune paradoxală. Bineînțeles, el poate și să acționeze asupra dorințelor sale, să propună o dietetică a acestora, adăugându-i, la o adică, și o
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
să nu privești, silindu-te să nu vezi; identifici realul drept ceea ce este: o pură și simplă conjuncție de simulacre căreia poți să i te sustragi; îți afirmi puterea asupra ființei prin intermediul percepțiilor; iată tot atâtea îndemnuri la voluntarismul filosofic hedonist care permite, evitând prilejurile de neplăcere sau de tulburare, să te construiești ca individualitate senină și radioasă. 6 Epifanie a corpului material. Pe teren filosofic, Democrit îl reia pur și simplu pe Leucip: realul este constituit din atomi înlănțuiți între
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ne permite să repunem individul în propriu-i centru, astfel încât să înceteze a mai fi un obiect supus necesităților exterioare. Această etică are drept țintă bucuria. 7 Despre plăcerea pe care o găsești în tine însuți. Dacă există o etică hedonistă la Democrit, ea rezidă în această desemnare a bucuriei ca finalitate a moralei, la care se adaugă utilitatea pe post de criteriu al binelui. Filosofia atomistă a abderitanilor lasă oamenilor câmp liber să-și construiască propriul destin pe pământ. Izbăviți
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
fi Jeremy Bentham și John Stuart Mill. Într-adevăr, la Democrit, mulțumirea și apoi plăcutul, individuale și subiective, definesc utilul. Prin urmare, nemulțumirea și neplăcutul caracterizează inutilul. Proiectul care vizează bucuria și fericirea presupune, în cazul înțeleptului avizat în ceea ce privește metoda hedonistă, că el este măsura acțiunii și a moralei - sofiștii își vor aminti de asta. Plăcerea nu se confundă cu binele ca atare, ea se mulțumește să-i fie doar semnul, amprenta și dovada. Metoda hedonistă a lui Democrit cunoaște trei
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]