631 matches
-
diferit de dialectica lui Hegel și de aceea am numit-o dialogică, mai apropiată de viziunea lui Heraclit decît de viziunea dialectică și hegelo-marxistă care presupun mereu o depășire. Altfel spus, ceea ce era interesant e că nu exista acea depășire hegeliană, dar exista tensiunea opușilor, care însă era creatoare, fundamentală și necesară. Atunci trebuie să spun că eu personal, fără îndoială fiindcă am avut întotdeauna sentimentul pe care îl exprimă atît de bine și Pascal și Niels Bohr, anume că opusul
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
mai mare cu cît vulgata sociologică de atunci ne asigura că dezvoltarea industrială consolidează societățile, atenuînd progresiv sursele de tensiune, conflict și criză ale acestora. Crizele din 1968 arată, dimpotrivă, că subsolul sociologic era găunos și că, asemenea vechii confuzii hegeliene, departe de a consolida temeliile, noul curs civilizațional le submina încă și mai mult. 4 Fragilitate 1973. Războiul de Yom Kippur* are repercusiuni în lanț. Statele arabe din Orientul Mijlociu opresc livrările de petrol către Vestul european, care trăiește un soi
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
anul trecut, în plină degringoladă a ideologiilor totalitare, a atras cel mult atenția, relansând interogativ problema unui sfârșit al istoriei (The End of History?), sfârșit pe care autorul îl plasează în ordinea imanentă, chiar dacă pe sema unor concepte de sursă hegeliană. Ideea autorului e că s-a ajuns, în lumea contemporană, la un grad destul de înalt de generalizare a valorilor democrației pluraliste pentru a se putea vorbi de începutul unei ere noi, nu lipsită de fricțiuni, care e postistoria. Era un
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
uman al noii ere? S-au făcut deja speculații multiple, iar Fukuyama însuși admite că s-ar putea instala în lume un "plictis postistoric", care să provoace finalmente la existență, reactiv, o nouă istoricitate, un alt ciclu de "evenimente". Schema hegeliană, simplificatoare, este evidentă și urmările acestei reducții de tip raționalist au fost deja sesizate de comentatori 7. Ca istoric, sunt ispitit să mă întreb dacă universalizarea unui sistem, fie acesta și cu tentă precumpănitor economică, e un fenomen ce rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
formă prin care o civilizație se desfășoară în spațiul unei colectivități, se transmite din generație în generație și se transformă în scop al acesteia. La începutul secolului XX, în ale sale Eseuri despre teoria științei, sociologul Max Weber preia conceptul hegelian de Volksgeist, dar are grijă să-l relativizeze, replasându-l în istoria empirică a popoarelor. Astfel, el respinge viziunea hegeliană a unui mers inexorabil care revelează Absolutul în Istorie și privilegiază aportul civilizator al anumitor popoare, mai geniale decât celelalte. Weber
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
transformă în scop al acesteia. La începutul secolului XX, în ale sale Eseuri despre teoria științei, sociologul Max Weber preia conceptul hegelian de Volksgeist, dar are grijă să-l relativizeze, replasându-l în istoria empirică a popoarelor. Astfel, el respinge viziunea hegeliană a unui mers inexorabil care revelează Absolutul în Istorie și privilegiază aportul civilizator al anumitor popoare, mai geniale decât celelalte. Weber, dimpotrivă, vede în Volksgeist cu totul altceva, doar fundamentul real al ansamblului de manifestări culturale ale unui popor, care
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
a deschis o pistă de cercetare care se rupe de știința germană și de concepția ei organică asupra poporului originar, de abordarea ei ierarhică și normativă a culturii. Este respinsă întâietatea acordată de Kulturwissenschaft poporului german asupra altora, precum și viziunea hegeliană a unei Rațiuni divine manifestate în cadrul diferitelor societăți în Istorie. Ceea ce antropologii numesc atunci "cultură" nu mai este disociabil de bunurile culturale, fie ele materiale sau ideale, ale căror listă și enumerare empirice (prin definiție, niciodată încheiate) sunt stabilite în vederea
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
efect parțial receptat indirect ca fiind problema cercurilor virtuoase sau vicioase dintre factori sau procese, mai ales în zona mecanismelor de transmisie ale politicilor economice monetare și fiscale) este vorba despre o falsă regulă deterministă (vizualizată, de fapt, în spirala hegeliană care se autoîmplinește ca predicție), o simplă tautologie, ascunsă sub o schelă de ceteris paribus. Cercurile virtuoase sau vicioase nu sunt nicidecum cercuri în sensul definit de geometria euclidiană pentru că ceea ce reprezintă lanțul de unire a influențelor presupuse pe regula
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
aceste nuanțe) termenii „contextuală” și „situațională”, în viziunea mea cogniția contextuală fiind același lucru cu cogniția situațională, folosind, limbajul popperian. Condiția și necesară și suficientă a căii contextuale este ca nimic să nu fie exterior capacității de explicație. În termeni hegelieni, dar în sens desăvârșit, tot ceea ce există, și cunoscut, și necunoscut, constituie interioritatea contextului (a eternității, în metafizică). Timpul este reflexia a ceea ce există în context (este reflexia eternității). Contextul este, ca și eternitatea, compact, iar timpul este desfășurat, este
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
împreună cu persoana. Raportată la această unitate, personalitatea repre-zintă un "element"; ea este, de pildă, independentă față de cauzalitatea naturii, însă omul nu poate face abstracție de aceasta, în măsura în care participă și la lumea fenomenală. Totuși, tocmai personalitatea dă seama, parafrazând o vorbă hegeliană, de universalul-dat-în-om. Voința pură ("semnul" cel mai limpede al subiectului inteligibil) este, paradoxal, o "realitate obiectivă" (Kant), chiar dacă ține de subiect, iar forma ei a priori este legea morală; ea nu poate fi însă conceptualizată decât pornind de la unitatea conceptului
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
activități căreia îi lipsește esențialmente scopul"255), omul superior pregătește apariția supraomului; numai el își poate asuma această sarcină. Rolul său este, prin urmare, acela de conștiință critică, însă legată încă de condiția unui fel de "conștiință nefericită" (în sens hegelian, ca o conștiință ce-și ratează continuu împlinirea); ea are totuși puterea de a arăta calea prin care reacțiunea (retragerea resentimentară din fața vieții) se poate transforma în acțiune. El doar răstoarnă valorile; supraomul le transmută. După socotința lui G. Deleuze
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
violență, declin spiritual, caracterizată cel mai bine prin fascinația exercitată asupra autorului de filozofia (hegeliană a) istoriei și „foiletonism”. Cu toate acestea, Castalia lui Hesse nu se situează chiar în postistorie, și nici prototipul uman castalian nu este omul ultim hegelian ori nietzschean recăzut în animalitate, deși pare să fi pierdut o trăsătură umană fundamentală: memoria 3. Castalia nu este un teritoriu omogen și izolat, în tradiție utopică: el ființează ca o rețea de comunități elitare, nu foarte diferite de unele
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de Robert Faggen, cu contribuții ale lui Andrzej Walicki, Irena Grudzinska-Gross, Adam Michnik, Edith Kurzweil, Partisan Review, I, 1999, pp. 49-69. Walicki observa cu acuitate că singurul ketman ce lipsește din Gândirea captivă e cel al lui Mißosz însuși: ketman-ul hegelian sau istoriozofic. Se poate să fi fost o omisiune „tactică” (vezi ed. rom.: Gândirea captivă. Eseu despre logocrațiile populare, traducere de Constantin Geambașu, Humanitas, București, 1999). Despre disimulare sub comunism, vezi Ken Jowitt, New World Disorder. The Leninist Extinction, University
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
comunitatea. Mai exact, ceea ce cred ei că este comunitatea. Astfel, Charles Taylor a vrut să ofere o alternativă comunitaristă la liberalismul rawlsian și la orice formă procedurală și kantiană contemporană de liberalism, printr-o extindere (întru câtva forțată) a noțiunii hegeliene de identitate: potrivit viziunii lui Taylor (schițată deja în Hegel and Modern Society, Cambridge University Press, Cambridge, 1979), există trei sfere identitare ale subiectului social: una definită de comunitate, una definită din perspectiva drepturilor omului, una definită economic. Teoretic și
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
nerezolvate" (Dumitrescu et al., 1999, p. 3), pe care autorii manualului nici măcar nu își propun să o dezlege. Caracterul oracular este înlocuit astfel de natura aporetică a istoriei. "Bufnița Minervei nu-și începe zborul decât în căderea serii"! Această sentință hegeliană, care arată prin mijloacele argumentării metaforice că filosofia istoriei nu poate profesa decât o înțelegere retrospectivă și nu proiectivă, a fost asumată ca precept epistemic al noii paradigme de conceptualizare a trecutului românesc. Predominantă devine astfel o atitudine sceptică față de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fi modificate. Vor fi ele abandonate în favoarea valorilor tradiționale? Unii spun că transformările anilor '60 au început în Statele Unite. Tot din republica înstelată va veni și reversul. S-ar putea, de asemenea, crede că în Europa ne înscriem în dialectica hegeliană a tezei (modernitatea), antitezei (postmodernitatea) și sintezei care va urma. Astfel de afirmații țin de profeție și nu de știință. Ca întotdeauna, viitorul este deschis tuturor posibilităților. Capitolul 8 Apariția valorilor comune ale europenilor Am ales această tematică în ciuda greutăților
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
limbă, Hegel a creat un cadru conceptual și a oferit sugestii care să favorizeze o astfel de cercetare. De aceea, reluarea abordărilor filozofice asupra limbii, la începutul secolului al XX-lea, s-a făcut în mare parte sub impulsul ideilor hegeliene, Benedetto Croce și Karl Vossler fiind cei mai de seamă reprezentanți ai acestui climat. Neohegelian este însă și Eugen C o ș e r i u122, deși concepția sa a beneficiat și de realizările altor curente științifice și filozofice, inclusiv
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
se manifestă întotdeauna ca limbă, ca limbaj istoricește determinat, limbile fiind tehnici istorice ale limbajului 126, și, de aceea, cînd întrebuințează termenul limbaj, accepțiunea obișnuită este aceea de "limbă". În tradiția concepției lui Humboldt (învățat aflat și el sub înrîurire hegeliană), Coșeriu subliniază în repetate rînduri caracterul nonstatic al limbii și manifestarea ei ca sistem generativ ce se realizează parțial în fiecare act lingvistic 127. Arătînd apoi că orice act lingvistic (= act de vorbire) este într-o anumită măsură un act
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
informația erudită, preluată și ea în aspectele excepționale, ca referință, iar nu într-o manieră sistematică. Aparenta afinitate ideologică cu Eugen C o ș er i u, ce se poate detecta uneori, este explicabilă printr-o aderență comună la filozofia hegeliană și prin prevalarea factorului individual, dar, la marele lingvist, spre deosebire de Noica, se poate constata o accentuată rezonare cu atitudinea obiectivă față de limbă. În aceeași sferă a stilului individual se poate înscrie și încercarea lui Noica de a revoluționa terminologia filozofică
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
essence of language is fundamental for an investigation of a philosophical type, as it strives to determine what is the entity called language or, more explicitly, what individuals learn when they learn a language. According to some scholars, especially the Hegelian ones, a language is first of all an activity, as it never exists as something done and finished (except for the case when we are dealing with a dead language), but as something which is ceaselessly done and modified through
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
atît lui limbaj, cît și lui limbă. 118 Georg Wilhelm Friedrich Hegel, Fenomenologia spiritului, Editura Academiei, București, l965, p. 108. 119 Ibidem, p. 197-198. 120 Ibidem, p. 248. 121 Ibidem, p. 276 ș. u. 122 Adeziunea lui Coșeriu la teoria hegeliană este enunțată explicit în paginile lucrării sale Die Geschichte der Sprachphilosophie von der Antike bis zur Gegenwart. Eine Űbersicht (Teil I-II, Tübingen, 1975); o atenție deosebită se acordă aici și doctrinei aristotelice. 123 Eugenio Coseriu, El hombre y su
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
1943, p. 17. 332 Așa se prezintă lucrurile în cercetarea lui Tudor Vianu, publicată la 1943 cu titlul Filosofie și poezie. Antrenînd multă erudiție și bazîndu-se pe o perspectivă bine determinată, analiza întreprinsă aici este tributară, în mod evident, spiritului hegelian, care presupune o unitate principială, la Hegel în Ideea Absolută, pe care însă Vianu nu o numește ca atare, dar care se poate ușor întrevedea. În acest caz, s-ar putea presupune un sincretism ontologic între religie, filozofie și poezie
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
aici rezultă o minimalizare a drepturilor și a libertăților individuale, ca și o supraapreciere a statului. La G.W.F.Hegel există o mistică a statului, înțeles ca reprezentând ideea divină așa cum se înfățișează ea pe pământ. Mistica statului ( etatismul hegelian) combinată cu mistica voinței de putere ( Fr. Nietzsche) vor contribui în mare măsură la geneza ideologiilor fasciste. Plecând de la ideea că totul este voință de putere, că această voință era firească, sănătoasă și binevenită, Fr. Nietzsche glorifică oamenii înzestrați cu
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
se află pe poziții raționaliste. Nu tot astfel, însă, atunci când descoperă că poezia, care înseamnă taină, mister, credință, își întinde antenele spre infinit. Cu mult înainte de Radu Ionescu și de Titu Maiorescu, el dă o definiție a frumosului, în spirit hegelian („revelație a însăși ideei poetice sub forme externe și simțite”). În câteva articole, poetul exaltă funcția militantă a literaturii, socotită a fi totodată un mijloc de cunoaștere, un factor de reformă și propășire. Preocupat, în special, de chestiunile de limbă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
o devalorizare. Factorul dominant este "mai tare" ontologic, ceea ce nu înlătură posibilitatea ca raportul recesiv să sufere variații, să treacă prin diferite grade pînă chiar la răsturnarea lui. Faptul gradării, al varierii raportului de recesivitate explică opinia, curentă în dialectica hegeliană, că un termen "trece" în opusul lui contradictoriu. Se înțelege, nu poate fi vorba ca individualul dominant să devină general recesiv, și invers, ci numai ca individualul dominant să facă loc unui general care, din recesiv cum era înainte, ocupă
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]