628 matches
-
pentru supraviețuire la duelul nobil după reguli și exigențe. Și simbolul duelului ar fi estoca, dacă înțeleg bine. − Întocmai. Pentru supraviețuit, Minotaurul are deja coarne, dar sabia e-o armă spirituală, de duel, ce presupune expunere echitabilă a combatanților - negația hegeliană. Lucrul cel mai important, ea poate fi întoarsă împotriva mânuitorului ei, ceea ce nu e cazul cu perechea de coarne. Obiectul dorinței oferă explicit, fățiș, și instrumentul necesar educării ei; asta-i clar lucrarea civilizației. Atracția impune reguli; portul armei obligă
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
instinctelor sale, ci din înțelegerea intelectuală a exigențelor sociale ale momentului. Înțelegerea și cunoașterea acestor exigențe trebuie deci însoțită de dorința de a li se supune, fapt care cere practicarea unei discipline stricte și severe.” Pedagogia culturii, inspirată din filosofia hegeliană, a reprezentat calea reală de soluționare a conflictului dintre adaptare (constrângeri sociale externe) și dezvoltare (constrângeri interioare, individuale). În raport cu individul, cultura are o evoluție exterioară autonomă, o realitate care dobândește existență obiectivă. Concomitent, chiar înlăuntrul individului, se pot deosebi două
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
se apleacă serios asupra cărților. Studiază timp de cinci ani (1836-1841) dreptul, filosofia și istoria. Marx a întâlnit aici personalități ale timpului care i-au influențat decisiv cursul gândirii. O experiență crucială a constituit-o aderarea sa la gruparea Tinerii hegelieni. L-a cunoscut pe unul dintre profesorii săi, Bruno Bauer, remarcat de autorități pentru ateismul și opiniile sale politice radicale. Bauer l-a îndreptat pe Marx spre studiul operei lui Hegel fost profesor de filozofie la Berlin până la moartea sa
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
coautor, 2001). Vasile PLEȘCA este cercetător științific la Institutul de Cercetări Economice și Sociale "Gh. Zane", Academia Română, Filiala Iași. Preocupări: teoria democrației, liberalism (clasic). Apariții editoriale (selecție): Liberalismul și democrația în câteva dezbateri contemporane, Editura Institutul European, 2011; ""Kantieni" versus "hegelieni" în disputele intelectuale ale liberalismului și ale democrației liberale", în Sfera Politicii, volumul XVIII, nr. 8 (150), august 2010; "The Liberal and the Deliberative Democracy", în Transilvania, nr. 4/2011; "Democrația în cheie liberală", în Sfera politicii, XIX, 11(165
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
lipsit epoca preistorică, Babilonul, Ninive, Iudeea, Egiptul, Grecia, Roma, Dacia, năvălirea barbarilor, Revoluția franceză, Napoleon I. Dar curiozitatea sa nu cunoaște limite. Avea să și-o satisfacă în bună măsură și în anii berlinezi 1872-1874. Continuă frecventarea prelegerilor asupra filozofiei hegeliene și a cursurilor de istorie modernă. În momente de "totală recluziune studioasă" își adâncește lecturile, iar în calitate de secretar particular al agentului diplomatic al României la Berlin, Th. Rosetti, își perfecționează exercițiile de stil în limba germană la efectuarea corespondenței. Începe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
țărani. - Iată, spuneam eu, singura noastră revoltă În istorie! E adevărat, o spun și azi, expatrierea, „fuga”, exilarea este o formă de refuz, de negație, de revoltă. La Greci, cum o spuneam, era o formă a tragediei - tragedie În sensul hegelian, când ambii parteneri au dreptate, exponențiali, ambii, ai unor adevăruri imuabile, eterne, iar „nebunia” lor nu este alta decât aceea de a voi să Întrupeze Legea! În vremurile moderne, exilul - mă repet, cer iertare! - exilul era o formă a unei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
definiție a omului, a umanului, „practică” dragă clasicilor europeni: „Scopul omului se află În el Însuși - să ajungă la sine!”. Acel „sine” care, se’nțelege, exprimă umanul, esența sa, un sine nu „În sine”, ci „pentru sine”, ca să folosim limbajul hegelian, ein Ding für sich! O „actualizare” a tuturor potențelor pe care umanul, embrionar și În continuă prefacere, luptă, le conține, o „virtualitate mântuită”! Dar, Încă o dată, mărturisim că dincolo de această simplă, de bun-simț, definiție a sensului vieții, noi, eu, autorul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sau „predestinația divină” ca „negându-se, negându-și”, „distrugându-și” elementele care o făceau aproape „invincibilă”, să se transforme în „altceva”, în ceea ce numim om, omul depozitar al Gândului și al febrei de a se gândi, al acelui unruhe Prinzip hegelian, principiul neliniștii ce-l duce la tragic și la sublim. Tragicul și Sublimul, două categorii esențiale ale esteticii germane - și ea, o estetică aproape obsoletă, „depășită”! -, Tragicul de care noi, oamenii moderni și postmoderni, nu mai suntem capabili să ne
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și tenace pornire cvasi-arivistiă, cvasi-emulativă, trebuie ea însăși să se „radicalizeze”, să se „autodepășească”, să se nege, într-un fel, să-și distrugă, cumva, forma și chiar conținutul primei ei „înfățișări”. Iată, am „aclimatizat” și am enunțat aici o „speculație hegeliană” tipică: un concept ce se autodistruge creându-și astfel o dinamică care-l face capabil de „înaintare”, de existență, la urma-urmei. „Ambiția” tânărului autor ce am fost până la Animale bolnave, până în jurul anilor ’70, ’71, era, evident, să se convingă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
acelui „mod de a vedea lucrurile” pe care l-am preluat cu toții, azi, în ce mă privește eu cred că dincolo de aspectele indubitabile materiale, moravuri, cutume, mărturii etc., istoria e sub-întinsă de un „spirit”, dar nu neapărat în forma gândirii hegeliene, ce vede un „scop” în derularea evenimentelor; altfel cum se explică, la urma-urmelor, această realitate a națiunilor, sau, și mai amplu, istoria Europei ce pare a se fi încărcat de sensuri și vocația esențială a Omului, mai presus de orice
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ar fi viitorul poeziei? Chestiune mult tulburătoare la care, dată fiind mișcarea browniană a particulelor ei, agitate într-un mediu ce ar putea sugera un final de ciclu, la care asistăm, nu poate a nu ne duce gândul la prognoza hegeliană asupra sfârșitului artei. Un sfârșit al civilizațiilor incluzând și pe cel al artei. Dar e cu putință așa ceva? Ne-am putea împăca oare cu o asemenea apocaliptică predicție? "Se sparie și litera și gândul", cum sună un vers al lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un frumos exercițiu liric, un poem personal Lume și geniu pe care autorul îl vede ca o "continuare imaginară a dialogului ceresc", inspirat din poemul eminescian și din textele filosofice ale lui Giordano Bruno, dar sugerând și contactul cu ideile hegeliene, pentru a poetiza, encomiastic, un soi de definire a personalității lui Eminescu: "Da, zice Demiurgul lui George Popa pe pământ apare-un ins,/ O altă lume-n lume,/ Cât vecii gândul lui e'ntins/ Și geniu-i al său nume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
imagini cu frunte visătoare/ Apar în fața lumei zâmbind cu întristare", din poezia Poveste. Această construcție metaforică atrage atenția Lucia Cifor dezvoltă "conotația bogăției spirituale a poeziei". Domnia sa mai remarcă la Eminescu exprimarea prin "imagini sensibile", exprimare specifică artei "o idee hegeliană", însă "consubstanțialitatea formei lingvistice cu conținutul" este de sorginte "mai degrabă humboldtiană". Dar imaginea se dezvoltă ca formă "proliferantă a unei gândiri tot mai autonome". Poetul folosește termenul de icoană pentru sensul de imagine poetică, aceasta "făcând parte dintr-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
sunt unul și același. Caragiale habar n-avea de Hegel, bineînțeles. Și cred că, dacă ar fi știut fraza asta, l-ar fi încântat și probabil că și-ar fi pus-o ca moto pentru opera lui. (Dar din fericire hegelian nu a fost, având un instinct salubru, pe care evident Noica l-ar fi blamat, mușcat cum era de acest morb tetanizant !) ÎNTREBARE : — Cum explicați Dvs. tragismul pur care există în unele dintre nuvelele lui Caragiale ? RĂSPUNS : — Vă referiți la
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
albine nu se poate gândi amestecat cu alte gângănii. În acest înțeles al purității e îngăduit a se vorbi și de misiunea unei nații. Firește, Eminescu devine rasist, deplânge infiltrația elementelor alogene, a "damblagiilor" bizantini, formând "pătura superpusă", admite războiul (hegelian într-asta) ca o expresie a luptei pentru existență, și în fine statul legitimist și oligarhic, ridicat pe clase permanente, specializate. Iraționalismul acesta pare a fi șira spinală a mentalității noastre specifice, fiindcă toate construcțiile ideologice de la N. Bălcescu până la
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de șamani și pacienți, aflați Într-o dialectică nesfîrșită, drept un război de gherilă purtat În vederea revoluției care să restaureze o societate - imposibilă - unde gradul libertății indivizilor să nu fie atins decît de cel al conștiinței acesteia - un stat spiritual hegelian a sinelui universal, “care din alienarea sa se reîntoarce În sine Însuși, Sinele universal, conștiința care asimilează conceptul”, o societate de genii ca un ochi imens de insectă unde fiecare celulă vede totul fără a fi obligată să schimbe informații
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de structură trădează Însă viziunea autorului despre Întreg secolul literar francez. Deși nu are veleități de teoretician, vrînd-nevrînd, el propune o sinteză, subîntinsă de o prea puțin explicit mărturisită viziune istorică. Dominique Viart crede În recesivitate. El nu este, adică, hegelian sau posthegelian, ci, dezabuzat, propune, cantemirian, “măriri” și ”decăderi”. Depresiunile ar fi trei, plasate cronologic la Început de secol (1), post-existențialismul (2) și sfîrșitul de secol (3), adică prezentul. Rămîn două culmi, atinse În preajma celui de-al doilea război mondial
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
colecție de articole de tinerețe ale criticului francez, În care sînt anticipate arheologia lui Foucault - prin definirea conceptului de scriitură, confiscat ulterior sau asimilat stilului - și teoria tel quel-istă a textului. Miza era autonimizarea și Împingerea literaturii În procesul dialecticii hegeliene: literatura trebuia, prin renunțarea la ea Însăși (i.e: la personaj, la iluzia referențială, la psihologie, la mimesis), să ajungă la propria conștiință de sine - la Cultură, conform lui Hegel, pentru a nu mai cădea niciodată În capcana Istoriei. Abia
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
este un titlu blanchotian - fără să-l respingi pe acela lévinasian al ființei care nu există decît În fața chipului Celuilalt - La Communauté inavouable este un alt titlu blanchotian? și cred că, Într-adevăr, singurul punct de articulare a violentei dialectici hegeliene cu generozitatea augurală lévinasiană este tematica morții. Moartea ca antiteză la Hegel este la un moment dat echivalentă cu moartea ca ștergere și supunere a Ființei În fața Celuilalt. Aici cred că se joacă miza gîndirii lui Maurice Blanchot - aici, În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
imagine uniformă. O literatură care astăzi se Întâmplă să se numească postmodernă pentru a-i certifica, măcar În fața realiștilor, dacă nu și a nominaliștilor, emanciparea de propriul mit, În primul rând de acela care ține de istorie și de istoria hegeliană În mod special. Cine s-ar fi gândit acum două-trei sute de ani că poți fi persan și, În zilele noastre, că cele două romane - până acum - semnate de Tanguy Viel aparțin literaturii franceze? Chiar și sonoritățile numelui său, bizarul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
perioada liberală, se întorc acum în serviciul statului și al guvernului, la fel ca în epoca științelor mercantilist-cameraliste, cum ar fi Polizeiwissenschaften și vechile Staatswissenschaften. Etapa liberală, teoretică, formalistă, pluralistă și autonomă a dezvoltării științelor sociale, acționând ca într-o hegeliană viclenie a rațiunii, a elaborat instrumente sofisticate ce pot fi folosite acum în serviciul statului cu o eficacitate mult crescută față de vechea perioadă absolutistă. În zilele de azi, consideră A. Golopenția, fiecare stat și popor este asemenea unei armate ce
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
înțelege înseamnă a putea povesti ideile, așa cum face mitul cu simbolurile, motivîndu-le. Din acest punct de vedere, filosofia e hermeneutică. în raport cu subiectul, hermeneutica poate căuta sensul arheologic, în maniera psihanalizei, în geneza subiectului; îl poate căuta teleologic, în maniera fenomenologiei hegeliene sau îl poate căuta eshatologic, în maniera unei hermeneutici religioase (Ricoeur). Originea sensului poate fi plasată înapoia sau înaintea subiectului. în ambele cazuri, rădăcina ontologică a înțelegerii rămâne aceeași: dependența sinelui de existență. Ceea ce diferă este atitudinea demistificatoare, necreditantă, a
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
universale față de cele mai puțin universale. Valoarea care succede istoria înglobează valoarea anterioară și o explicitează. De aceea, principiul de interpretare este faptul că anatomia omului este o cheie pentru anatomia maimuței. "Hermeneutica" marxistă este o hermeneutică istorică, care așteaptă, hegelian, de la istorie, după deturul prin societățile divizate în clase sociale antagoniste o transparentizare apocaliptică a semnificațiilor și sensurilor. Dacă aplicarea acestor reguli la politică, drept și filosofie pare mai simplă, locul cel mai dificil de testare este etalarea tendințelor ideologice
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
german Hegel consideră că proprietatea privată este necesară comportamentului moral. Fără a deține în posesie o parte tangibilă a lumii din care facem parte, nimeni nu ar putea da concretețe valorilor sale, aducându-le la stadiul de existență. În termeni hegelieni, pentru a obiectiva o intenție aflată la stadiul de idee, pentru a trece de la nivelul stărilor mentale la cel al existenței fizice, pentru a materializa valorile la nivelul evoluției lumii, este nevoie ca voința noastră să se poată impune asupra
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
parte trebuie să fim conștienți de complexitatea extremă a legilor sociale și economice. Nu știm încă totul despre oameni și ca atare nu putem ști totul despre manifestările lor, despre determinismul complex al acestor manifestări. Considerăm că dialectica de tip hegelian este principiul de bază al devenirii și soluția esențială de judecată a fenomenului economic și social. Totul este conexiune, întrepătrundere și devenire prin acumulare 35. Dacă există un continuum spațio-temporal, al lumii fizice, putem discuta despre un continuum spațio-temporal al
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]