1,540 matches
-
lingvistică, bazată pe diferență, îi face jocul. Un limbaj care a deschis calea utopiei și a imaginației drept modalități de prelucrare a realității. Un limbaj preocupat de tehnica în sine de a spune. Se gândește pe el însuși într-o hegemonie a reprezentărilor. Prin opera lui Velázquez și a lui Vermeer van Delft, reprezentarea plastică primește o nouă funcție, într-un fel similară cu cea lingvistică, devenind esențială, nu atât pentru lucrurile și oamenii ce sunt reprezentați, cât pentru ea însăși
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
istoricului, nici cu facticitatea și dinamica umană care o fac posibilă sub aspectul unor "cunoașteri obiective". A crede că istoria stă în seria scrierilor istoricilor, dincolo de o formă comună de înțelegere a dinamicii sale, devine o iluzie teoretică și de hegemonie lingvistică. Istoria e pentru acțiune, nu atât pentru arta narativă. Ar fi util să înțelegem istoria ca un raport mutual între tehnicități și socio-umane, între o gândire fizico-matematică și una umanistă, între abstract și concret. Idealul unei "unificări a cunoașterii
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
fi la rândul lui analizat. Este doar o iluzie culturală occidentală că domenii precum semiotica, hermeneutica dețin în ele întreaga cunoaștere umană. Ceea ce dețin ele este o regie a transmiterii diverselor cunoștințe. Discursul istoriografic nu se mai poate susține pe hegemonia celor două instanțe de cunoaștere (semiotica și hermeneutica), șarjate de un fenomen intelectual precum Linguistic Turn. De asemenea, nu se mai poate susține pe imperativul categoric al unui adevăr istoric empiric. În schimb, se poate susține pe o atitudine de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Internaționalei Socialiste a Muncii. Aparent neînsemnată, această dispunere are consecințe atît asupra vieții politice a organizației, cît și asupra modului său de funcționare. Dacă istoria Internaționalei a II-a și a ISM au fost într-o anumită măsură supradeterminate de hegemonia socialismelor german și apoi britanic, în perioada imediat următoare Primului Război mondial, nu același lucru putem spune și despre Internaționala Socialistă, unde raporturile de forță se construiesc în mod diferit. Începînd cu anii '20, datorită declinului relativ, dar adevărat, al
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
orice posibilitate de evoluție. Totuși, prin naționalismul pe care îl degajă, argumentele gaulliste sînt inacceptabile pentru majoritatea socialiștilor europeni, făcînd obiectul unei luări de poziție a Internaționalei, care condamnă: "revenirea la conceptele tradiționale, fataliste și depășite de prestigiu național și hegemonie, care amenință toate realizările anilor de după război"34. O singură dată, Internaționala a putut adopta o poziție unanimă în legătură cu subiectul Europei. Este adevărat, de o manieră negativă... Criza Pieței Comune din 1965, retragerea Franței din NATO în anul următor, dorită
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Aden), între anii 400-50 î.Hr. Regatul Hadramauth cu capitala la Sabwa (Sabota în scrierile antice) a funcționat de la mijlocul secolului al V-lea î.Hr. până la sfârșitul primului secol d.Hr. Regatele Qataban și Hadramauth s-au aflat cu intermitențe, sub hegemonia regatelor Saba și Main. Primul Regat Himyarit a avut capitala la Zafar (lângă actualul oraș Yarim, la 160 km. nord-est de Sanaa) și a durat între 115 î.Hr.-300 d.Hr. Acest stat s-a format prin extinderea hegemoniei tribului
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
sub hegemonia regatelor Saba și Main. Primul Regat Himyarit a avut capitala la Zafar (lângă actualul oraș Yarim, la 160 km. nord-est de Sanaa) și a durat între 115 î.Hr.-300 d.Hr. Acest stat s-a format prin extinderea hegemoniei tribului Himyar din zona Adenului (trib ce există și astăzi), asupra întregii regiuni sudice a peninsulei arabe, preluând cultura, limba și activitățile comerciale ale sabeenilor și mineenilor dinaintea lor. Al doilea Regat Himyarit a ființat între anii 300-525 d.Hr
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
comerciale între Mediterana și Oceanul Indian (de la sfârșitul secolului al XVI-lea), începe era decăderii puterii otomane. În tot acest răstimp, preocuparea europenilor pentru cunoașterea lumii arabe a fost minimă, având în vedere că acest spațiu rămâne izolat și “blocat” de hegemonia turcă pentru multe secole, astfel că scrierile referitoare la regiunile arabe sunt puține. În toată această perioadă, au fost constituite în spațiul arab diferite entități teritorial statale de către diverși conducători ai triburilor locale, care au sfârșit fie prin a fi
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
Coasta Piraților, Oman, Yemen, Somalia de nord (teritoriul Somaliland) erau protectorate britanice, iar Algeria și Tunisia, Djibouti erau posesiuni franceze; Marocul a devenit și el posesiune franceză din 1912. În 1897, respectiv în 1903, Ciad și Mauritania au intrat sub hegemonia Franței. În ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea Sahara Occidentală, regiunea Rif din nordul Marocului și teritoriul Ifni au trecutsub stăpânirea Spaniei, iar din 1916 și fâșia Tarfaya din sudul Marocului a intrat sub jurisdicție spaniolă, în timp ce Somalia și
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
din 1882 (Egiptul), respectiv din 1899 (Kuwaitul). Într-o postură similară s-a aflat și Libia, intrată în sfera ocupației italiene în urma conflictului italo-turc din 1911-1912. Tot din 1899 Sudanul a devenit condominium anglo-egiptean, statut ce masca în fapt umbrela hegemoniei britanice. De asemenea, majoritatea arealelor din proximitatea exterioară a spațiului arab se aflau deja sub stăpânirea puterilor europene, cu precădere a Marii Britanii și Franței, situație geopolitică care le conferea acestor metropole aspirația la dreptul de preemțiune asupra teritoriilor arabe ce
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
arabe ce urmau să se desprindă din statul turc. Acest fapt s-a și petrecut de altfel după 1918, când teritoriile în cauză, sub diferite statute politico juridice (protectorate, teritorii sub mandatul Ligii Națiunilor), au fost incluse în sfera de hegemonie a uneia sau alteia dintre cele două puteri europene. 2.1.4. Spațiul arabofon în perioada contemporană (după 1918) La începutul secolului al XX-lea nu exista nici un stat arab independent pe mapamondul politic. La acea dată întreg spațiul arab
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
forțele metropolei coloniale, Algeria în 1962, Maroc în 1956 (ambele de sub tutelă franceză), Yemenul de Sud în 1967 (de sub protectorat britanic); fie prin acorduri amiabile: Tunisia în 1956, Ciad și Mauritania în 1960, Comore în 1975, Djibouti în 1977 (de sub hegemonie franceză), Sudan în 1956, Somalia în 1960, Kuwait în 1961, Malta în 1964, Oman în 1970, E.A.U., Bahrain și Qatar în 1971 (de sub dependență britanică). Accederea la independență a unora dintre statele arabofone a constituit momentul declanșării stărilor conflictual-tensionale
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
în 1922, autoritățile tutelare britanice au încurajat discret dinastia hașemită de la Amman să emită pretenții de domnie și asupra teritoriului Siriei, fapt ce va sta la baza cronicizării istorice a relațiilor tensionale iordaniano siriene până în zilele noastre. Menținerea îndelungată sub hegemonie franceză a teritoriului Djibouti a urmărit același scop de păstrare a controlului Franței asupra unui cap de pod într-o regiune cu prezență predominant britanică (Yemen și Somalia britanică). Ciadul a reprezentat decenii la rând un spațiu-tampon între aria de
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
ocupat în întregime până în prezent, aprecierea cantitativă a patrimoniului de spațiu teritorial pe care îl deține un stat permite estimarea nișei spațiale a statului respectiv din perspectiva necesității dislocării/redistribuirii unor elemente în cadrul sociogeosistemului sudanez în calitate de regiune-barieră în fața zonei de hegemonie franceză de la vest (Ciad) și sud (Africa Centrală, Zair). Soluția condominiumului anglo egiptean asupra Sudanului a fost aplicată de altfel în prima jumătate a secolului al XX-lea tocmai în scopul prezervării indivizibilității teritoriului său, în interesul metropolei coloniale. C.
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
pentru unele din capitalele din această categorie și prin latura toponomică: capitala Ciadului - N’Djamena, se numea în momentul înființării (1900) Fort-Lamy, fiind construită de autoritățile coloniale franceze ca un fort reședință de garnizoană într-un spațiu din apropierea zonei de hegemonie britanică din Nigeria și nordvestul Camerunului; Nouakchott - capitala Mauritaniei, a fost construită tot de francezi în 1903, sub forma unei așezări întărite în apropierea litoralului atlantic. e. Capitalele promotoare reprezintă o poartă de legătură a unor regiuni interioare repulsive cu
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
deopotrivă, la o importantă cotitură estetică. Fără a scăpa din vedere relativa sa tinerețe în raport cu genurile mari și chiar cu restul speciilor epice, se poate spune că romanul înclină spre o vîrstă a decadenței (în raport cu procedeele clasicizate și cu veritabila hegemonie a realismului, acceptat drept canon al ficțiunii romanești), alunecare resimțită de artiști, pe rînd, drept simptom al crizei modelului, semn al iminentei schimbări de paradigmă, ecou al naturii "celibatare"a operei. (1) "Romanul celibatar" este una din metaforele critice, venind
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
asupra unei societăți înseamnă a-i defini mai întâi cât mai situația în lume și a concepe apoi un program de fasonare. Convorbiri literare, 2 (22 februarie 1990), p. 12 ÎN CĂUTAREA SINTEZEI Ostilă prezumției rasiale, ca și veleităților de hegemonie, lumea de azi a devenit mai sensibilă parcă la pluralismul culturii și mai dispusă a organiza o "casă comună" care să se confunde până la urmă cu planeta însăși. În această perspectivă, până nu demult o pură utopie, orice reflecție sistematică
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și turcă. Trec goții și hunii, slavii, dominația ungară, cavalerii teutoni, imperiul turc, monarhia austriacă: dizlocați, oprimați, românii supraviețuiesc, își salvează limba, civilizația, biserica, uneori principii, înainte de a-și dobândi în 1878 independența pe care tulburările, ideologiile și spiritul de hegemonie din secolul XX o pun în cauză, fără a distruge voința de a exista a poporului român." Cum s-a format așadar poporul acesta și cum a supraviețuit el de-a lungul unei istorii atât de dramatice? Alain Ruzé caută
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
militanți care n-au încetat să se întrebe asupra vinovăției sociale și a remediilor posibile. Tabloul e complex și derutant. Ecaterina II întoarce spatele "luminilor", Pavel opune tendințelor iacobine un absolutism anacronic, Alexandru I visează, în plină epocă romantică, la hegemonia continentului. Spiritul aulic e încă departe de a se putea întâlni efectiv cu nevoile societății, tensiunile sporesc, odată cu subversitatea și violența. Utopia conservatoare, cultivată la curte, coexistă cu alte utopii. Secolul XIX dezvăluie eforturi dramatice de acomodare a monarhiei la
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
imposibil de conturat aici, se desena în direcția unui europenism pentru care militaseră în secolul XIX M-me de Staël, Benjamin Constant, V. Hugo, A. De Toqueville, Emile Zola. Numai că atunci ideea europeană era mai mult o reacție la diverse hegemonii, un element de echilibru, o aspirație compensatorie. Protagoniștii săi erau mai mult scriitori, filosofi cu procupări sociale, publiciști. Ideea aceasta, când compromisă de extremisme, când susținută cu profunzime, va primi tot felul de conotații în secolul nostru. Între un "europocentrism
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și adverse ale Partidului Baas, ceea ce a condus la diferende majore între cele două state de-a lungul ultimelor patru decenii, determinate în principal de dorința fiecăruia de a se erija în rolul de port-drapel al luptei pentru unitate și hegemonie în lumea arabă. Acest obiectiv comun a generat și conduite politice asemănătoare pe arena internațională, care evident au avut consecințe similare asupra configurării raporturilor politico-diplomatice ale celor două state. Siria a demarat într-o manieră relativ dinamică reprezentarea sa pe
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
a fi nevoiți să împartă privilegiile și onorurile suveranității cu Înalta Poartă. Teritoriile arabe mai apropiate de spațiul anatolian (centrul de putere al Imperiului Otoman) au resimțit mai pregnant forța stăpânirii turce și au rămas mai mult timp în sfera hegemoniei otomane, unele până în 1918 (Siria, Iordania, Liban, Palestina, Irak, Yemen). Teritoriile arabe mai îndepărtate de centrul puterii otomane fie nu au cunoscut deloc ocupația turcă (Marocul), fie au cunoscut-o doar nominal (Egiptul, Libia, Tunisia, Algeria). Practic, avem de-a
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
ibn-Ali un stat de facto independent. Odată cu slăbirea Imperiului turc către sfârșitul secolului al XIX-lea, a început pătrunderea puterilor europene în spațiul arab, în principal a Marii Britanii și Franței și într-o măsură mai redusă a Spaniei și Italiei. Hegemonia europeană însă, s-a instaurat după alte coordonate decât stăpânirea otomană, în special prin diverse tratate, înțelegeri și combinații diplomatice, prin care teritoriile arabe au intrat în sfera colonială a uneia sau alteia dintre puterile europene. Acest mod inteligent de
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
regulă într-o manieră pașnică, fără convulsii deosebite, fosta metropolă britanică asigurându-și totodată pârghiile necesare de control și influență în noile state arabe independente. Dată fiind buna cooperare strategică la nivel mondial dintre S.U.A. și Marea Britanie, în unele situații hegemonia britanică a fost înlocuită cu influența americană, sub umbrela căreia au intrat și gravitează și în prezent, o serie din fostele protectorate britanice: E.A.U., Qatar, Bahrain, Kuwait, Iordania, Egipt. Yemenul de Sud este una dintre puținele regiuni care și-
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
au determinat reacții similare din partea grupărilor autohtone . În Algeria ocuparea Algerului de trupele franceze în 1830, a generat un puternic război anticolonial între 1832-1847, în care comunitățile locale sub conducerea emiruluiAbd el-Kader au opus o dârză rezistență autorităților coloniale. Sfârșitul hegemoniei franceze în Algeria a fost, din păcate, identic cu începutul sub aspectul raporturilor conflictuale. După 1950, mișcarea de eliberare algeriană ia forma luptei armate conduse de Frontul de Eliberare Națională, între 1954 1962, finalizată prin proclamarea independenței Alegeriei la 03
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]