1,576 matches
-
de 11 septembrie 2001 marchează, cel puțin din punct de vedere economic, sfîrșitul postmodernității. Atacurile teroriste din SUA au scos în evidență printre altele și naționalismul poporului american, demonstrînd faptul că statul național nu este o structură depășită. Mai mult, hegemonia SUA a fost afectată, lumea părînd să devină din nou multipolară. Un singur lucru e cert, deocamdată: nimic nu va mai fi cum a fost pînă la data nefericitului eveniment. Mondializarea economică rămîne, însă, un proiect cu vocație universală. Deși
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
politice și economice interna-ționale, cu consecințe greu de întrevăzut. Majoritatea oamenilor și agenților economici preferă ierarhia și stabilitatea trecutului indeterminării și instabilității relațiilor actuale, în care fiecare vine cu regulile sale. Absența, după sfîrșitul războiului rece, a unei contraponderi la hegemonia americană, a negarhiei sau puterii de a nega, limita sau restrînge voința unicei supraputeri, riscă să provoace acum anarhie, instabilitate generalizată și incertitudine. Nimeni nu se mai poate proteja îndărătul frontierelor naționale. Un singur individ sau un mic grup poate
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
săraci, deci că și numărul mare poate fi un handicap. Această dominație nu este indusă de bagheta vreunui magician, ea nu se datorează nici unei simple acumulări mecanice de putere, ci este rezultatul unui plan, al unei voințe de leadership, de hegemonie. Secolul al XX-lea, cu obsesiile sale ideologice, a creat un adevărat mit al "națiunii indispensabile" pentru America, conferindu-i acesteia drepturi exorbitante pe plan mondial. Lipsită de clasă, de cavalerism, ea oferă astăzi spectacolul unei gestiuni rustice a relațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
ca una dintre marile eminențe cenușii ale politicii de peste ocean și nu numai. Ultima sa carte apărută în limba română, A domina sau a conduce (Editura Scripta, București, 2005, într-o versiune datorată Ralucăi Știreanu), are două părți: prima intitulată Hegemonia americană și securitatea globală, iar a doua Hegemonia americană și binele comun și tratează despre mai multe dileme: ale insecurității naționale, ale noii dezordini mondiale, ale managementului alianței, ale globalizării și ale democrației hegemonice. Pro-american convins, aceasta nu înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
de peste ocean și nu numai. Ultima sa carte apărută în limba română, A domina sau a conduce (Editura Scripta, București, 2005, într-o versiune datorată Ralucăi Știreanu), are două părți: prima intitulată Hegemonia americană și securitatea globală, iar a doua Hegemonia americană și binele comun și tratează despre mai multe dileme: ale insecurității naționale, ale noii dezordini mondiale, ale managementului alianței, ale globalizării și ale democrației hegemonice. Pro-american convins, aceasta nu înseamnă că vocea sa nu se manifestă critic la adresa politicii
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
deci puțin competitivă politic și militar, Japonia "a ieșit din cursă", ca și Rusia, iar China va rămîne săracă preț de încă cel puțin două generații, putînd avea în plus și serioase dificultăți politice. Așadar nu există alternativă realistă la hegemonia americană. Democrația americană și celebrul american dream încă produc transformări în întreaga lume. Rolul său în asigurarea stabilității și securității mondiale este indispensabil. Toate acestea nu bucură pe toată lumea, se înțelege, și astfel apar și se manifestă tot mai intense
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
și în primul rînd cea externă, trebuie să se schimbe, să devină mai înțeleaptă, mai responsabilă, evitînd militarismul excesiv și înțelegînd interdependențele globale, care vin din revoluția tehnologică, apropiind națiunile astfel încît nici una nu se mai poate considera imună, autarhică. Hegemonia americană e clară, dar ea poate fi exercitată fie pentru a domina lumea prin forță, fie pentru a crea un sistem global bazat pe interese împărtășite, pledoaria autorului mergînd către această a doua variantă. O întrebare care se impune aici
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
această a doua variantă. O întrebare care se impune aici este: dacă democrația americană și drepturile civile tradiționale pot fi compatibile cu acest rol hegemonic pe care America se vede obligată să și-l asume? Lumea are nevoie de această hegemonie, fără de care ar putea aluneca într-o anarhie extrem de nocivă, avînd în vedere, în primul rînd, răspîndirea armelor de distrugere în masă. "Avînd în vedere rolurile contradictorii pe care le joacă în lume, America este menită să fie catalizatorul fie
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
U.A. nu a fost niciodată mai mare, credibilitatea sa politică nu a fost niciodată mai mică pe plan internațional. De aceea este atît de important felul cum își definește America, pentru sine și pentru lumea întreagă, obiectivele principale ale hegemoniei pe care o exercită, acestea putînd să facă din ea "o superputere plus sau o superputere minus". Terorismul, principala amenințare la adresa securității din epoca noastră și sarcina cea mai urgentă a Americii, nu trebuie combătut unilateral, ci prin coaliții ad-hoc
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
un înalt demnitar român spunea, oarecum confidențial, că România ar avea de ales, în politica sa externă, între S.U.A. și Germania. În Franța au apărut, în ultimii ani, mai multe cărți ce trag îngrijorate semnale de alarmă privind o nouă hegemonie germană în Europa 24. Germania a sărbătorit recent, cu multă decență și demnitate, 18 ani de la redobîndirea, fără sînge și fără lacrimi, a unității sale naționale și a deplinei suveranități de stat. Berlinul a redevenit, după jumătate de secol, capitala
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
consumatoare de mînă de lucru și mediu tehnologizate, pentru a pregăti trecerea la cele cu consum intens de capital intelectual. Cu o politică externă agresivă, China își consolidează, pornind de la economie, o poziție geopolitică tot mai solidă, începînd să contrabalanseze hegemonia americană. Impactul noii China e multidimensional, complex și cu o puternică încărcătură emoțională. Dacă America devine protecționistă, întreaga economie mondială va cădea, astfel încît lupta de concurență trebuie dusă. America nu se poate închide. Dacă partea chineză ar scoate pe
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
sa apusă. Dar Rusia joacă tare și popularitatea lui Putin crește. Cresc și ambițiile rusești. Rusia vrea poziții de egalitate cu mai marii planetei și mai multă influență. Se face mare tapaj pe tema independenței și a suveranității, se denunță hegemonia occidentală, reclamîndu-se o nouă ordine internațională, mai justă, mai favorabilă noilor puteri, al căror avocat Moscova se pretinde. Foarte rapid, Rusia și-a rambursat datoriile externe, după care începe "ambiția grandorii". Ministrul de Externe Serghei Lavrov spunea în acest sens
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
în caietele sale din închisoare, că dominația clasei care deține proprietăți este cea mai vulnerabilă în cadrul instituțiilor culturale ale societății civile, care funcționează pentru a "populariza" și a reproduce printre clasele și grupurile subordonate sensul dominant burghez al realității sau hegemonia. De cele mai multe ori, dar nu întotdeauna complet, Gramsci aseamănă societatea civilă cu sistemul de tranșee labirintice de pe fronturile războaielor moderne. Așezate în spațiul îngust dintre stat și economia structurată pe clase observați inedita geografie a prezentării societății civile de către Gramsci
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
civile1. Din nefericire, există puține analize detaliate privind relația dintre societatea civilă și "sfera publică". Acest fapt este deosebit de regretabil și trebuie remediat urgent deoarece trăim vremuri în care dimensiunile spațiale ale comunicării sînt pe cale de a fi bulversate. Vechea hegemonie a vieții publice structurate statal și delimitate teritorial, mediată de radio, televiziune, ziare și cărți, suferă o erodare rapidă. În locul ei se dezvoltă o multitudine de rețele spațiale de comunicare, care scot din uz idealul unei sfere publice unitare precum și
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
lung din vechile democrații parlamentare. Trăim acum vremuri în care cadrele spațiale ale comunicării sînt în curs de revoluționare. Vechile aspecte dominante ale vieții publice, structurate statal și teritorial, mediate de radio, televiziune, ziare și cărți, se apropie de sfîrșit. Hegemonia lor este erodată rapid de dezvoltarea unei multitudini de spații de comunicație, prinse în rețele, fără legătură directă cu teritoriul, și care depășesc inevitabil și fragmentează tot ce mai înainte părea a fi o unică sferă publică integrată spațial în cadrul
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
nebuloasă decît cu o mișcare politică structurată și coerentă. Ea constituie punctul de întîlnire al unor mișcări sociale și curente politice de inspirație foarte variată, dar care împărtășesc credința și speranța într-o revoluție la scară mondială. În această fază, hegemonia bolșevică asupra mișcării comuniste mondiale în formare este departe de a fi dobîndită"1. Cauzele acestor ezitări sînt de două naturi. La nivelul partidului bolșevic, nu există unanimitate în ceea ce privește direcția urmată, numeroase decizii sînt aprig discutate, urmînd exemplul votului în
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
și a concediilor plătite. Ea proiectează această bucurie a unității și a cuceririlor sociale pe un termen lung. Euforia se află, efectiv, la bază. La vîrf, cu toate acestea, neîncrederea și reticențele nu au dispărut nici o clipă, iar lupta pentru hegemonie în sînul mișcării muncitorești este în curs și, pentru prima dată în Franța, PCF dispune de atuuri reale în competiție. În vara anului 1936, mariajul abia încheiat, începe procedura de divorț. Argumentele ating direct chestiuni esențiale: politica financiară, dar mai
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
alternative pe care le-au construit s-au degradat. Rămîne totuși un partid comunist mai puternic ca niciodată, a cărui masă critică este suficientă pentru a face față încercărilor din 1939. Danemarca, Luxemburg, Olanda Un alt exemplu de înfruntare a hegemoniei social-democrate și al construirii unui stat-providență: PC danez operează în favoarea politicii frontiste, o pătrundere sindicală timidă la nivel local. Dar, în numele antifascismului, el strălucește mai întîi în lumea intelectuală datorită prestigiului unui scriitor de audiență europeană devenit comunist în 1933
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
XXI-lea Congres al PCUS, în 1959, Hrușciov reamintise că în sînul mișcării comuniste, nu există partid 'superior' sau 'subordonat' [și] că toate partidele comuniste și muncitorești sînt egale și independente 13. Cu toate acestea, el tolerează din ce în ce mai greu contestarea hegemoniei sovietice în lumea comunistă. În plus, pozițiile chineze perturbă coerența politicii interne și externe sovietice de la moartea lui Stalin. În fața acestei duble sfidări, comuniștii sovietici vor da o mare lovitură la cel de al XXI-lea Congres al lor. De
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
subestimat amploarea și consecințele mutațiilor sociale pe care le trăiesc societățile occidentale. Obișnuită să trăiască în scheme bine stabilite, ea își pierde reperele obișnuite. Situația internațională se deteriorează la fel de repede. Sfîrșitul anilor '70 a fost resimțit ca o epocă a hegemoniei sovietice, care se extinde în Angola, în Mozambic, Etiopia și în toată Indonezia, în timp ce Statele Unite nu-și revin decît încet după înfrîngerea din Vietnam. Intervenția sovietică din Afganistan pune capăt definitiv destinderii. Lumea revine cu repeziciune la războiul rece: boicotare
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
de Platon. Cunoașterea operei unui geniu pe baza scrierilor altora, oricât de fideli i-ar fi fost, rămâne aproximativă. Fiu de sculptor (mama era moașă) este întemeietorul metodologiei, eticii, pedagogiei și filosofiei perioadei grecești. A trăit în perioada tranziției de la hegemonia ateniană la cea spartană, ca urmare a războiului peloponezian la care a participat. S-a ferit de amestecul în politică, aceasta necesitând credință în idealuri, deși considera că singurii indicați să-i guverneze pe alții sunt filosofii. A exprimat dubii
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Bichat definește viața ca "setul de funcții care rezistă morții". 67 Otto Eduard Leopold, Prinț de Bismarck, sau Otto von Bismarck (1815-1898), om de stat al Prusiei, conduce o serie de războaie și unifică statele germane în Imperiul German sub hegemonia Prusiei. Supranumit "cancelarul de fier" al Germaniei, rămâne în istorie drept campionul diplomației complexe. Antidemocrat, a condus Germania, menținându-i hegemonia prin acrobații politice, multe decenii. Extrem de agresiv și dominator, din cauza caracterului său impulsiv intră cu ușurință în conflict cu
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
1815-1898), om de stat al Prusiei, conduce o serie de războaie și unifică statele germane în Imperiul German sub hegemonia Prusiei. Supranumit "cancelarul de fier" al Germaniei, rămâne în istorie drept campionul diplomației complexe. Antidemocrat, a condus Germania, menținându-i hegemonia prin acrobații politice, multe decenii. Extrem de agresiv și dominator, din cauza caracterului său impulsiv intră cu ușurință în conflict cu alte caractere dominatoare, ca acela al lui Carl Virchow. 68 Johann Karl Nestler (1783-1842), teolog, agricultor și naturalist ceho-german, profesor la
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
s-a nesocotit, în mod flagrant, aplicarea de sancțiuni. Punând cap la cap evenimentele de pe teritoriul fostei Iugoslavii, se poate afirma că războiul existent aici este de fapt o luptă de clasă în care domină tema transnaționalismului dunărean, dorința de hegemonie și, mai ales, interesele politice și economice ale marilor puteri. Dacă nu se pune capăt acestei politici nefaste, liniștea nu va dăinui în Balcani și va curge mereu sânge pe Dunăre, care nu mai este de mult albastră. Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
documentat și să exprime problemele la nivelul situației actuale, a situației din anul 1964 sau 1965, nu la nivelul situației din 1960-1961, conform rezoluțiilor Adunării generale a ONU Prin aceasta vrem să scurtăm puțin aripile celor care vor să restabilească hegemonia*****." Solidaritatea româno-chineză este alimentată, în ultimele luni ale anului 1964 și primele luni ale anului 1965, de interesul comun față de identificarea orientării noii conduceri a P.C.U.S. și URSS după demiterea lui Nikita S.Hrușciov, față de încercarea Uniunii Sovietice de a
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]