2,559 matches
-
n filosofia politic( (( (n teoria politică exist( o formă elaborată a acestuia, apărută (n principal ca o critică a individualismului liberal, desemnat drept "comunitarism filosofic". Originile comunitarismului filosofic sunt legate de un melanj de mai multe orient(ri filosofice incluzând hermeneutica, fenomenologia (( pragmatismul. Acestea contrasteaz( at(t cu ra(ionalismul (( empirismul asociate cu filosofia politic( liberal(, c(t (( cu structuralismul, ce a fost asociat cu diferite variet(ți ale teoriei sociale (( politice marxiste. Alături de cele două forme amintite a ap(rut
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
esoterismului și al teologiei naturale, exegeza teologului protestant Karl Barth care dezontologizează Ex 3,14 și îl leagă de expresia „Cel care este, Cel care era și care vine” din Apocalips 1,8 ne readuce pe terenul ferm al unei hermeneutici fidele gândirii biblice, o hermeneutica „auto-interpretativă” (scriptură interpres șui) excluzând orice premisa ce ține de o teologie naturală. Barth comentează Ex 3,14 că pe o relatare a întâlnirii dintre Dumnezeu și Moise în care Dumnezeu, reînnoindu-și legământul făcut
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
exegeza teologului protestant Karl Barth care dezontologizează Ex 3,14 și îl leagă de expresia „Cel care este, Cel care era și care vine” din Apocalips 1,8 ne readuce pe terenul ferm al unei hermeneutici fidele gândirii biblice, o hermeneutica „auto-interpretativă” (scriptură interpres șui) excluzând orice premisa ce ține de o teologie naturală. Barth comentează Ex 3,14 că pe o relatare a întâlnirii dintre Dumnezeu și Moise în care Dumnezeu, reînnoindu-și legământul făcut cu patriarhii, răspunde cu bunăvoință
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
interioare și exterioare pe care Barth o discerne în revelație”4. El se întreabă, în final, daca excluderea teologiei naturale nu arunca peste bord bogăția interpretărilor patristice și medievale. Conchide însă că acesta este prețul ce trebuie plătit pentru rigoarea hermeneutica. • Studiul profesorului Jacques Schlosser, „Qui est le Dieu de Jésus?”, publicat în Le Monde de la Bible, nr. 110 din 1998, număr dedicat monoteismului, sintetizează, după afirmațiile autorului, o întreagă carte a sa, Le Dieu de Jésus, Paris, Cerf 1987. În
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
arhaic și simultan important în construcția ontologiei platoniciene din dialogurile de senectute, mai ales pentru reforma ontologiei parmenidiene propuse de Platon în Sofistul. Să luăm aceste elemente pe rând. Nu am dori neapărat să sugerăm în rândurile care urmează o hermeneutică a unui sens încifrat de Platon în dialogul Hippias minor, pe care noi am pretinde să îl descifrăm în cheia unor probleme ale ontologiei sale târzii și pe care să le extrapolăm în cele din urmă asupra filosofiei sale politice
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cele din urmă implicația politică a lor. În privința nivelurilor, vom evita extremele menționate: nu presupunem existența unui mesaj ascuns, lecturabil cu o cheie anume, a textului lui Platon (și anume, cuplul simbolic al lui Ahile și Ulise nu este grila hermeneutică a dezvăluirii unei pretinse unități totale a dialogului), dar nici nu credem că lectura încrucișată a temelor de tinerețe cu temele Republicii sau cu dialogurile de senectute, dacă aceste teme țin de domenii filosofice diferite (cum sunt, de pildă, politica
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
pentru Platon tocmai pentru că se sustrăgeau constant impreciziei dynamis-ului lumii cotidiene.) E de la sine înțeles pentru ce modernitatea (ca exigență procedurală) a acreditat exact acele abordări ale platonismului care asigurau decență filologică maximă, dar erau dezamăgitoare ca deschidere metafizică și hermeneutică. Lumea în care Platon vorbește despre Idei era refractară la subtilități cu finalitate socială imposibil de estimat. Cuvintele grecului sunt (și nu spunem că asta e un merit ori un defect) înfeudate regulilor versatile ale confruntării politice. Rafinamentul cultural e
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
în egală măsură, să surprindem felului în care ea funcționează. Specific rămâne aici faptul că eikôn-ul nu poate fi înțeles plecând de la Ființă, ci numai refăcând un anumit traseu hermeneutic în sens invers. Termenul poate fi înțeles în perspectiva unei hermeneutici eshatologice de factură etico-religioasă, tocmai fiindcă numai pe acest temei se poate înainta în cunoașterea Ființei. Ființarea, cu toată spectralitatea sa, se oferă intelectului în maniera cea mai adecvată, doar profitând de „excedentul” de pertinență caracteristic imago-exemplarității. Platon apelează la
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
asociat lumii. Omul se poate bizui aici numai pe o imagine care oferă mereu soluții și dispune de resurse hermeneutice practic nelimitate. Mitoimaginea este, în acest context, expresia revoltei spiritului contra neputințelor logos-ului. Imaginea este suportul și premisa oricărei hermeneutici „instaurative” și astfel, a recuperării arhetipalului pe care o operează. Puterea politică se abilitează sacral în orizontul unei simbolistici rituale. Între profetul care dă binecuvântarea și iartă păcatele și necunoscutul care dă onorul la drapel stă o venerație comună pentru
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
611c-d 620d 621c Hippias Minor 364e-365c 375b sqq 376b-c Cratylos 431c 440a Gorgias 452 e 463d 464b 465d 481c 486e 489d-e 490a 508 a 517b 521d Legile 684d-e 709d 713b-714b Anton ADĂMUȚ, profesor la Catedra de Istorie a Filosofiei și Hermeneutică, Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași. Coordonator al colecției Seminar. Filosofie la Editura Polirom. Alexander BAUMGARTEN, conferențiar la Catedra de Istoria Filosofiei Antice și Medievale, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj. Coordonator al colecției Biblioteca medievală la Editura Polirom. Andrei BERESCHI, lector
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
al Republicii (Alexander Baumgarten); Un exercițiu logic și politic în Platon, Omul politic (Mihai Maga); Încă odată Platon. Jan Patocka și grija față de suflet (Mihai Maci). Cu asemenea linii de interpretare asumate, volumul prezent abordează o lectură metafizică, istorică și hermeneutică a textelor platoniciene, complementară lecturii analitice (reprezentată la noi de Valentin Mureșan, prin Comentariul său la Republica lui Platon - Ed. Metropol, București, 2000) și lecturii filologiei critice. Această complementaritate demonstrează polifonia receptării contemporane a textului lui Platon și nu confirmă
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
aproximației religioase și asigură o alură științifică documentației. Factorul aleatoriu, bricolajul politic, copia intelectualicește supusă erorii, ca fiind un produs ideologic fabricat - în mod intenționat sau nu, inconștientul colectiv există... - lasă loc unor metode proprii criticii textelor care generează o hermeneutică cu efecte considerabile în Istorie. Se fac eforturi mari în sensul precizării, într-o direcție nouă și necunoscută: ortografia, gramatica, sintaxa, stilul, punctuația, prezodia sunt considerate acum ca importante pentru stabilirea corectă a unui text destinat multiplicării și difuzării. Erudiții
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a etnologiei ebraice ține morțiș ca Montaigne să fie considerat evreu de origine portugheză îmarrane) și argumentează: etimologic, Eyquem aparține onomasticii iudaice. Astfel Montaigne fiind evreu și La Boătie de asemenea, asta ar explica prietenia lor... Eseurile ținând de tradiția hermeneutică evreiască, umorul filosofului n-ar fi decât evreiesc îchiar dacă iudaitatea se transmite prin mamă iar mama lui Montaigne era catolică), a trebuit ca perigurdinul să-și ascundă religia iudaică pentru a evita persecuțiile, dar viața intimă și-o petrecea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
numai mama transmite iudaitatea, nu și tatăl îcu bărbații nu ești niciodată sigur de puritatea sângelui, în timp ce femeile, ai la dispoziție nouă luni pentru a te lămuri...): La Boătie, posibil evreu! îp. 33), de unde și rațiunea prieteniei lor!; Eseurile? O hermeneutică evreiască! îp.159); umorul lui Montaigne? Un umor evreiesc! îp. 210). Nu e grav să fii evreu, antisemiții să-și bage bine în cap această idee,; dar nici nu e grav să nu fii... Rapid, acum: Montaigne. «Que sais je
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
o masă bine garnisită, niște curteni și curtezane, dar, ne amintim acum, și parfum, dansuri, o rochie... Tot atâtea ocazii, pentru docți și persoane serioase, să-l trateze de sus pe personajul nostru! De unde și necesitatea de a practica o hermeneutică erudită și de a porni în căutarea semnificațiilor pierdute. Astfel vom descoperi, îndărătul acestor scenete filosofice, tot atâtea morale, adevăruri, învățăminte, îndemnuri, propuneri serioase: excelența indiferenței față de bani și de avuții; condamnarea onorurilor și a considerației pentru semeni; recuzarea tuturor
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
niciun fel de parazitare... De unde o elogiere a ceea ce numesc latinii otium: utilizarea timpului liber de care dispunem pentru edificarea de sine ca singularitate liberă. Preocuparea de sine și folosirea plăcerilor, va scrie Michel Foucault, care vorbește și de o hermeneutică a subiectului pentru a numi efortul individului de a se modela pe sine prin intermediul filosofiei. Pentru Diogene, fericirea presupune câteva imperative categorice: să ai o activitate redusă, să eviți să te angajezi în probleme supărătoare și periculoase pentru ataraxie, să
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
speculațiile gratuite și inutile. Este ceea ce analizează în mod magistral - a-l citi înseamnă a-l auzi - Michel Foucault în L'Hermăneutique du sujet, cursurile ținut de el la Collège de France în 1981-1982, Hautes Etudes-Gallimard-Seuil, 2001îtrad. rom. Bogdan Ghiu, Hermeneutica subiectului, Polirom, Iași, 2004). Pierre Hadot face frecvente trimiteri la două cărți majore conținând idei excelente, din păcate prost servite de o expunere universitară prototipică: Andră-Jean Voelke, La Philosophie comme thărapie de l'âme. Etudes de philosophie hellănistique, și Juliusz
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
grosolan de către neopozitiviști și sunt subevaluate de științele sociale, fie ele cantitative sau calitative. Asemenea verificări cu ajutorul altor implicații și eliminarea ramificațiilor ipotezelor alternative sunt specifice și cercetărilor făcute cu scopul de a proba validitatea În domeniul științelor umane, inclusiv hermeneutica lui Schleiermacher, Dilthey, Hirst, Habermas și cunoștințele actuale În privința interpretării textelor antice. În mod similar, strategia poate fi folosită la fel de bine de către un istoric În formularea unor ipoteze pe marginea unui anumit eveniment, sau de un om de știință În
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
poate fi folosită la fel de bine de către un istoric În formularea unor ipoteze pe marginea unui anumit eveniment, sau de un om de știință În aserțiunea unei legi cauzale. Este tragic faptul că tendințele majore din domeniul științelor sociale folosesc termenul hermeneutică cu subînțelesuri de renunțare la scopul validității și de abandonare a disputelor În legătură cu cine a interpretat corect. Astfel, pe lângă abordarea cantitativă și cvasiexperimentală a studiilor de caz pe care o expune Yin, arsenalul nostru metodologic din științele sociale are nevoie
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
la revistele „Tribuna”, „Familia”, „Apostrof”, „Steaua”. Cronicar literar de gust și perspicacitate, A., ca autoare de cărți, cultivă mai cu seamă eseul. Consistente, meticulos construite, eseurile ei procedează la asedierea solid organizată a unor chestiuni de teoria artei și de hermeneutică literară. Ele sunt bogate în referiri la predecesori de autoritate, în citate ample, comentate cu sagacitate, vădind o stăpânire sigură a bibliografiei românești și universale, valorificată elegant. Contribuțiile eseistei se remarcă prin deschidere către interdisciplinaritate, mobilizând, selectiv, arsenalul teoriei și
ADAMEK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285178_a_286507]
-
Petrescu, Cluj-Napoca, 1991 (în colaborare cu Ioana Bot); Al. Ivasiuc, Cunoaștere de noapte, introd. edit., Cluj-Napoca, 1998. Repere bibliografice: Maria-Cornelia Oros, Omagiu și deconstructivism, RL, 1992, 13; Mircea Popa, „Trupul neîndoielnic”, „Adevărul de Cluj”, 1995, 30 martie; Augustin Cozmuța, O hermeneutică a textului de nivel universitar, „Graiul Maramureșului”, 1995, 26 mai; Carmen Varfalvi-Berinde, Inima unei lumi calde, tandre și vii, APF, 1995, 10; Dan C. Mihăilescu, „Trupul neîndoielnic”, LAI, 1995, 34; Mihaela Ursa, „Trupul neîndoielnic”, ST, 1995, 7-8; Adrian Țion, Supremația
ADAMEK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285178_a_286507]
-
volumul colectiv Alfa ’87. Conceptul de text poetic integral, introdus de M. și aplicat exegezei poemului Luceafărul de Mihai Eminescu, în volumul Lumile „Luceafărului” (1999), urmărește configurarea procesului poetic luând în considerare textul definitiv și variantele, cu aplecare specială asupra hermeneuticii sensului textual. Lucrarea Lumile „Luceafărului” propune o analiză semantică sui-generis (prin teoria lumilor posibile), legitimând o nouă interpretare, conform căreia liniile de forță ale coerenței de adâncime aparțin sensului și se sudează într-o complexă dualitate, atât a „personajelor” cât
MARIAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288023_a_289352]
-
Lumile „Luceafărului”, Cluj-Napoca, 1999; Mihai Eminescu, „Luceafărul” - text poetic integral, Cluj-Napoca, 1999; Dicționarul „Luceafărului” eminescian (în colaborare cu Felicia Șerban), Cluj, 2000; Subterane și clopote, pref. Irina Petraș, Cluj-Napoca, 2001; Luna și sunetul cornului. Metafore obsedante la Eminescu, Pitești, 2003; Hermeneutica sensului. Eminescu și Blaga, Cluj-Napoca, 2003. Ediții: Augustin Pop, Telejurnalul de Cluj, Cluj-Napoca, 2000. Repere bibliografice: Mircea Borcilă, O analiză spectrală a „Luceafărului”, TR, 1999, 37-52; Felicia Șerban, O reinterpretare a „Luceafărului” eminescian, ST, 1999, 11-12; Mariana Neț, „Lumile «Luceafărului
MARIAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288023_a_289352]
-
49-55, 180-182; Cristina Florescu, Un „infern” exegetic, „Timpul”, 2002, 10; Flavia Teoc, Din capitala provinciei. Interviuri cu scriitori clujeni, Cluj, 2002, 104-111; Ion Mureșan, Eminescu și computerul, TR, 2003, 9; Cristina Florescu, Regăsire prin ludic, „Timpul”, 2003, 60; Constantin Cubleșan, Hermeneutică semiologică, LCF, 2003, 44; Irina Petraș, Cărțile deceniului 10, Cluj-Napoca, 2003, 111-112, 312-315. I.I.
MARIAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288023_a_289352]
-
poetului exilat, TR, 1990, 23; Dan Ciachir, Dumnezeu și marea, JL, 1990, 35; Nicolae Manolescu, Simptomatologia exilului, RL, 1990, 45; Cornel Ungureanu, Iluminare și hierofanie, O, 1990, 46; Cicerone Poghirc, „Les Clefs du crépuscule”, „Lupta”, 1991, 157; Cornel Mihai Ionescu, Hermeneutică și nostalgie, VR, 1991, 2; Alex. Ștefănescu, Transplant, RL, 1991, 8; Ioan Holban, Cum se poate înlocui Țara pierdută?, CRC, 1991, 26; Florin Manolescu, Arhetipul exilului, LCF, 1991, 33; Ovidiu Pecican, O alternativă tradiționalistă, CNT, 1991, 36; Ion Vlad, Simbolurile
HORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]