952 matches
-
o definea drept metoda prin care cunoști un lucru creându-l, prin care se identifică subiectul cu obiectul sau “scânteia Divină a geniului”. Tot la el găsim câteva referiri utile problemei de față și anume: - desfășurarea circulară a cunoașterii (cercul hermeneutic) cu repetarea ascendentă a ideilor; - legătura intuiție → inducție → deducție; (amplificare) (demonstrație) - posibilitatea surprinderii esenței lucrurilor prin: - viziune - mit - plăsmuire teoretică - stare religioasă. Marele filosof român realizează o clasificare a formelor de cunoaștere și de existență umană: 1. Cunoașterea: 1.1
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
zei se convertiră la doctrina sa”. Oricum, lângă peste 200 milioane de oameni (fie ei și brahmani) există și nenumărați, adică mulți, zei. </footnote>, pentru a nu putea justifica denumirea dată acestui regn, pe care-l populează. Sau, conform textului hermeneutic Asclepios, omul “nu numai că înaintează spre dumnezeu (adică se spiritualizează, n.n.), dar mai și creează zei (adică suferă consecutiv acest salt calitativ, n.n.) ”. Un argument adus faptului că zeii sunt rezultatul evoluției firești a unui corp cauzal ce a
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
la reîncarnare, atât ca fenomen în sine, cât și ca finalitate. Însuși întemeietorul ei legendar (?), Hermes, este obiectul reîncarnării indiferent dacă unele referințe le fixează numărul la cinci (Cicero), iar altele la trei (de unde apelativul de Trismegistos) (Platon) . Un text hermeneutic antic, Corpus Hermeticum susține identitatea Nous (cunoaștere)-dumnezeu care, “fiind Unul e totul și fiind totul e Unul” sau Aiôn (veșnicie) , iar altul, Poimandres, citat de asemenea de , prezintă de fapt o quintesență a reîncarnării generalizate: “Materia, ca o massă
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
le guverna (a le transforma, n.n.) (Asclepios) ”. Că sufletul, în sensul său de corp cauzal, provine prin evoluție dintr’un pseudocorp cauzal apărut în regnul mineral (iar nu desprins din sfera divinului), așa cum susținem noi, este arătat și în textele hermeneutice precum Kore Kosmou: sub influența Divinității (sensul evoluției Universului, n.n.), din amestecul de ingrediente, materiale dar și spirituale (coexistența celor două segmente, material și spiritual, ale Universului) “începu să clocotească o materie mai subtilă (s.n.), mai pură și mai transparentă
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
mai subtilă (s.n.), mai pură și mai transparentă decât ingredientele din care fusese făcută (deci spiritualizată, n.n.): aceasta era translucidă și numai cel ce o făcea o vedea (fluid subtil, perceptibil doar de o entitate spirituală, n.n.) ”. Asclepios, tot text hermeneutic antic, continuă prezentând un final apocaliptic (pentru antici) al omenirii (dar perfect legic și nu un final ci o continuare, pentru noi): “Zeii, părăsind pământul, se vor înapoia în cer”, pentru că “obosiți de a mai trăi, oamenii nu vor mai
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
de relațiile și contactele directe ale suveranului cu lideri ai lumii, de dialogul continuu sau întrerupt și de locul la care s-a raportat. Cele mai elocvențe sunt poziționările lui Mihai I prin intermediul mesajelor sale, o oglindă științifică asupra temelor hermeneutice care au însoțit comunicarea cu țara3. Această temă a fost una complicată și pentru că România, separată prin Cortina de Fier de lumea democratică, continuă să existe, în mod distinct prin elitele sale din lumea liberă, care reușiseră să plece din
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
și reprezintă expresia imuabila a comandamentului divin pentru omenire 25. Șaria nu reprezintă o categorie monolitica și statică, întrucat diversele guvernăminte "o definesc și o aplică în diferite moduri, iar gânditorii moderni îi revizuiesc și formulează regulile concrete și metodele hermeneutice"26. Cu toate acestea, musulmanii care resping domnia Șaria sunt murtaddn 27 (apostați) și riscă pedeapsă cu moartea. Șaria e derivată din Coran și Hadith, dar, dacă există un singur Coran, prin Hadith sunt desemnate relatările despre faptele și vorbele
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
invenția scriiturii. Această punere a unei idei în afara contextului constituie începutul (nu și sfârșitul!) conceptului și al ideii de universalitate. În cazul universalului clădit pe scriitură, ceea ce se caută să se mențină neschimbat este sensul, indiferent de modificările contextului. Abordările hermeneutice tocmai acest lucru îl fac (uneori, reînviind și contextul originar). Cu ajutorul acestor interpretări, se încearcă să se edifice un adevăr decontextualizat (Levy, 2005). Acesta este un universal totalizant, clădit pe asumpția închiderii semantice și a fixației sensului. Cultura digitală desființează
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
s-a dedicat, cu aceeași fervoare, relecturii clasicilor și impunerii modernilor. Distincția dintre cele două segmente fiind greu de făcut, criticul le aplică același tratament, discută autorii pe un ton participativ și neumoral și se interesează mai degrabă de aspectul hermeneutic decât de acela strict axiologic. E aici și o formă de evaluare implicită, de vreme ce critica lui P. e una afirmativă prin excelență, orientată exclusiv către promovarea valorilor. Totuși, o anume diferență există, pornind chiar de la situarea față de obiect: pe când analiza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
citate ample, comentate cu sagacitate, vădind o stăpânire sigură a bibliografiei românești și universale, valorificată elegant. Contribuțiile eseistei se remarcă prin deschidere către interdisciplinaritate, mobilizând, selectiv, arsenalul teoriei și istoriei artei, al filosofiei și esteticii (în măsura în care discursul ei teoretic și hermeneutic are în vedere vizualul, tactilul, percepția, subiectivitatea, imaginile și nu neapărat textul în dimensiunea lui narativă sau îngust lingvistică). Sunt citați și „exploatați” inteligent autori ca H. Wölfflin, W. Worringer, G.-R. Hocke, Matila C. Ghyka, Eugenio d’Ors, Henri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285178_a_286507]
-
a granițelor stricte ale literaturii, printr-un permanent balans înspre forme de cultură diverse, și unde presiunea extensiei se simte la fiecare pas, totuși, în cea mai mare parte a demersului său interpretetiv, el ține cont de cele două direcții hermeneutice esențiale, printr-o dublă deplasare analitică: de la cultura și literatura finlandeză la cultura și literatura română și de la cultura și literatura română înspre cea finlandeză, locul de întâlnire al metodelor și concepțiilor punând în valoare câteva din rosturile semnificative ale
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
putea să rezide, cred eu, tocmai în caracterul sau critico-interpretativ (anunțat de la inceput), devenit vizibil prin spațiul amplu acordat studiului introductiv și, în special, analizei de text. Modul în care înțeleg eu interpretarea unor astfel de texte datorează mult metodei hermeneutice șui generis practicate de Eugeniu Coșeriu în cazul operelor marilor gânditori, de aceea din convingerea că un asemenea lucru va fi folositor și altora voi face mai jos o prezentare destul de detaliată a acesteia. Deși Coșeriu vorbește în mai multe
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
despre filozofia lui Blaga, Coșeriu reiterează într-o manieră și mai clară distincția de mai sus, dovedind că nu și-a schimbat deloc punctul de vedere: Există, cred eu, două moduri de a interpreta, chiar în sens pozitiv, două moduri hermeneutice, care pot fi și combinate: un mod extern și static și un mod intern și dinamic. Acest al doilea mod este numai în parte intern, fiindcă pleacă de la autor pentru a merge, dacă e posibil, cu acest autor mai departe
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
o continuitate cu problematica prozei se află eseurile din Destinul spiritului și secolul XXI (1998) și din volumul Între Alfa și Omega (2003), un gest de fidelitate față de vocația filosofică și discursul speculativ, care abandonează intuiția literară pentru un demers hermeneutic și proiectiv, unde sunt integrate, în mod paradoxal, mesajele cărților sacre și semnele erei informatice, într-un „mesianism” al civilizației postmoderne. Dacă La țărmul clipei a părut criticii o carte „impersonală”, tributară unor convenții asociative, trebuie remarcat că în volumele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286380_a_287709]
-
de generația a treia postmaioresciană. Existența și activitatea acesteia justifică deplin orice demers exegetic. Nu din alte rațiuni ci tocmai din sentimentul prețuirii lucide făță de o personalitate marcantă a generației amintite s-a născut cartea de față. Efortul nostru hermeneutic nu este nici arhetipal, nici tematist, nici structuralist, nici psihanalitic, nici abisal. S-a edificat aproape impresionistic, din iubire pentru un senior al spiritului, întemeindu-se până la urmă pe o feerie a frumoaselor citate... COORDONATE PRELIMINARE În monografia consacrată lui
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
legătură a cuvintelor și ideilor, care aducea în atenție existența unei alte raționalități în spațiul european decât cea apuseană, care era de altfel considerată până atunci singura existentă și validă. Un al doilea aspect este o importantă schimbare a instrumentelor hermeneutice cu care a început să se ope¬reze în a doua jumătate a veacului XX. Direcția inaugurată de Martin Heidegger și continuată de Hans Georg Gadamer a însemnat conștientizarea orizontului în care se plasează hermeneutul în practica sa interpretativă, ca
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
bizantinul ce se considera rob al împăratului, nu se vedea cu nimic obligat să îi dea ascultare. Sunt elemente de care trebuie să se țină seama atunci când este descrisă o istorie a teoriilor despre interpretare, sau o clasificare a modelelor hermeneutice. Celălalt aspect al modului în care ideologia bizantină și-a găsit o expresie eficientă, pe care am putea-o numi sub rezerva unor aspecte ale înțelesului modern al termenului “propagandă”, este modul în care se exercita puterea seculară prin intermediul unei
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
al copilului malefic. Există o întreagă galerie de cărți și filme ce au în centru imaginea unui puer maledictus, apt de a tulbura liniștea adulților sau chiar de a răzbuna spiritele celor morți din cauze violente. Dincolo de toate aceste chei hermeneutice, nu trebuie pierdut din veder faptul că, în Domnișoara Christina, ne confruntăm, pur și simplu, cu o poveste cu vampiri 96. Mai mult, faptul că Eliade își aranjează protagoniștii în dublete masculin-feminine nu trebuie să ne surprindă: Paul Barber, citat
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Negoițescu, Poetul Horia Stamatu, Antiutopie și politică, „Ereticul îmblânzit” de Bujor Nedelcovici, Romanele lui Nicolae Breban, Estetică și morală, Eugen Simion, „Scriitori români de azi”, Poetul Dorin Tudoran; Virgil Ierunca, Poezia nouă. Caiete critice, Ana Blandiana, „Setea de paradis”, Atelier hermeneutic, Marian Papahagi și noua critică literară; Monica Lovinescu, Marin Sorescu printre contemporani, Refugiile lui Buzura ș.a. Sumarul revistei mai include o rubrică („Ex-libris”) de consemnări ale aparițiilor editoriale românești în Occident, redactată în limba română sau în alte limbi și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286396_a_287725]
-
sprijini aplicarea intervențiilor hipnotice eficace, în același timp pune sub semnul întrebării zeificarea și utilizarea exclusivă a unor asemenea abordări unilaterale, mai ales în cercetarea psihoterapeutică. El subliniază beneficiile aplicării unor modele mai calitative în cercetare, care să fie predominant hermeneutice sau interpretative, deoarece implică acțiunile și experiențele subiective ale pacientului într-un context în care colaborează cu terapeutul. Oricum, autorul recunoaște rolul complementar al celor două abordări și încurajează clinicienii să utilizeze atât metodele de cercetare calitative cât și cele
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
sunt revizuite sistematic de Bannister, Burman, Parker, Taylor și Tindall (1994Ă, Denzin și Licoln (1994Ă și McLeod (1994Ă. O întrebare necesară privește complementaritatea abordărilor tradiționale, în principal pozitiviste și cantitative și a abordărilor calitative menționate mai sus, care sunt predominnat hermeneutice și interpretative ca stil și puternic influențate de fenomenologia clasică (Stevenson și Cooper, 1997Ă. Ceea ce este necesar în cercetarea din psihoterapie este un studiu intensiv al pacientului individual (sau grupelor de paciențiă astfel încît atât perspectiva idiografică cât și cea
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
anglistică și americanistică publicate, în ultimul deceniu și jumătate, în reviste culturale importante din țară, precum România literară, Observator cultural, Însemnări ieșene, Vatra, Dacia literară, Suplimentul de cultură ș.a. Lor li se adaugă o Addenda cu un număr de abordări hermeneutice ale unor opere din literatura universală. Comentariile critice urmăresc scriitori de prim rang ai patrimoniului cultural internațional, mergînd de la epocile elizabethană și iacobită, pînă la momentele modernității și postmodernității. Noi, românii, avem tendința uneori nu atît editorial, cît exegetic să
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
asuma integral nici în teorie. Identitatea ei se disipează în acest perpetuu "balans" psihologic (moartea timpurie a protagonistei nu constituie un accident, ci o necesitate epică!), ajungînd irelevantă (nu întîmplător, unii critici îl consideră eronat pe Heathcliff adevăratul protagonist, pierzîndu-se hermeneutic în "capriciile" comportamentale ale lui Cathy). Jocul "numelor" de la începutul romanului sugerează de aceea o întreagă construcție psihologică, derulată ulterior după legile unei tragedii clasice (unde eroul nu reușește să-și depășească limita!). Prin urmare, Jane și Catherine nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
un "sine" la altul) pare un vis nebulos, un excurs halucinant, din care protagonistul nu se mai poate trezi decît cu brutalitate. "Visul" nu oferă totuși înțelesuri autonome, el căpătînd inteligibilitate doar prin asocierea cu cel de-al doilea nivel hermeneutic, pe care l-am numit mai devreme intertextual. Critica a vorbit despre fondul "intertextual" și "contextual" al acestui roman legat nemijlocit de o povestire a lui Edgar Allan Poe, The Fall of the House of Usher/Prăbușirea Casei Usher. Acolo
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cu dimensiunile universului unde viețuiește. Avem aici într-o formă clară simptomul "generației pierdute", autismul cultural al unei promoții depășite de ritmul istoriei. Orice efort de "adaptare" a componenților săi descrie un eșec, dar un eșec ce începe la nivel hermeneutic. Pat Hobby și cei ca el nu mai înțeleg semnificațiile reale (în măsura în care acestea există) ale spațiului social unde se mișcă. Ei se scufundă de aceea, zi de zi, în oceanul neinteligibilității. Ca atare, viața lor se transformă într-un lung
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]