949 matches
-
recuperarea afectului" (AC/DC). Intrând, la rându-i, în acest joc (din nou, post-postmodern) de-a dezvăluirea, de-a aruncarea măștilor și decriptarea sensului (a se citi în special finalul poemului AC/DC), cititorul poate presupune că cele trei sugestii hermeneutice ascund de fapt cele trei etape cheie ale lirismului specific, implicit și miza macrotextului configurat de volumele lui Radu Andriescu. Altfel spus, poate să îi citească întreaga operă poetică drept tentativa de a depăși criza (individuală) determinată de obsesia incomunicabilității
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
contrazisă de textul testimonial în care, pe de o parte, detectivul postulează un cod atitudinal menit să proiecteze ființa în profunzimi nebănuite; pe de altă parte, la un alt nivel al discursului, cititorului i se sugerează dacă nu un cod hermeneutic in nuce, măcar o pistă de lectură axată pe inocența sinonimă, și aici, cu anularea prejudecăților interpretative: "Trebuie să stai mult timp singur ca să poți auzi lumina. Trebuie să-ți lași nările în strujeni ca să simți cum miros îngerii după-masă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
panteonul egiptean și creștin (Nefertiti, Cleopatra, Estera, Elisabeta, Maria Antoaneta) sau alte figuri istorice și livrești notorii (Evita, Hillary, Anna Karenina, Ana lui Manole, Gioconda, My Fair Lady), așadar reprezentante ale feminității pur-sânge, sunt evocate, invocate sau examinate ca potențial hermeneutic postmodern. În numeroase alte texte ale lui Adi Cristi, erotica se interferează cu reflecția asupra artei și artistului, așa încât discursul ce debutează sub zodia sentimentului viril se termină, adesea, în artă poetică: "în epiderma ta am încercat să-mi fac
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Chiodo. A publicat și 25 volume în domeniul medical. Membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1991), membru al Academiei de Științe din New York (2003), Vice Chancelor al World Academy of Letters (2004), membru fondator al Centrului Academic de Studii Hermeneutice (2007), membru al comisiei de antropologie a Academiei Române (2007), Secretar General al United Cultural Convention (2009) etc. Este laureat al Festivalului de poezie de la Roma (1990), i se decernează Special AWARD al Asociației Americano-Române Voices Across Nations pentru întreaga activitate
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
amintind de revoluția simbolică din Joc secund. Cel ce în viața de toate zilele este, după cum se recomandă, cercetătorul "lumii tainice și în același timp stranii" a creierului (amintită, spre exemplu, în Arcul reflex noetic, dar și în studiile sale hermeneutice) optează, în opera artistică, pentru o serie de alteri care practică ritualuri masonice, accesibile doar "Copiilor infinitului". El ni se recomandă drept ucenicul profet, supus al Creatorului, Marele Arhitect al Lumii (Rondelul ucenicului profet din Rondeluri și ovoide), "calfa de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
limbaj și cu atât mai mult raportarea directă a lui Ioanid Romanescu la receptorul direct al textului. În mare parte din poemele incluse în primele sale cărți, se articulează adesea o estetică a superiorității (auctoriale) și se postulează un cod (hermeneutic) al dialogismului, doar uneori contras abil în soliloc. După cum am văzut, creatorul universului poetic deschis de Singurătatea în doi pare a-și exprima tranșant conștiința superiorității sale vădite, demonstrându-și-o uneori într-o manieră agresivă. La fel de temerar va rămâne
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Timpul, Iași, 2005. Volum de versuri: Apocrife la Cartea Facerii, Editura Junimea, Iași, 2012. Membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1996), al Societății Culturale "Junimea'90" (din 2010) și al ASTRA (din 2003). Problematica mai largă, atât de fertilă hermeneutic, a raportului dintre literatură și religie l-a preocupat întotdeauna pe criticul și istoricul literar Doru Scărlătescu. Dovezi erau de găsit în mai toată opera sa de gen: analizele pertinente ale unor poeme cu fundament religios scrise de Philippide, Blaga
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se sabotează reciproc" (Al. Cistelecan). Bine cunoscutul, des comentatul Post scriptum. Transversaliile mari sau cele patru estetici. Poezie pe care a scris-o magistrul Ursachi pe când se credea pelican este cea mai bună dovadă în acest sens. Niciuna dintre cheile hermeneutice anunțate de uvertura peritextuală nu se regăsește în aparență cel puțin în cele două versuri din care este constituit textul propriu-zis, constatare ironică asupra gratuității sensului și a demersului hermeneutic: "Un om din Tecuci avea un motor/ dar nu i-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cea mai bună dovadă în acest sens. Niciuna dintre cheile hermeneutice anunțate de uvertura peritextuală nu se regăsește în aparență cel puțin în cele două versuri din care este constituit textul propriu-zis, constatare ironică asupra gratuității sensului și a demersului hermeneutic: "Un om din Tecuci avea un motor/ dar nu i-a folosit la nimic". În mod evident însă, aceeași frază, atât de puțin lirică, a putut fi interpretată de comentatori zeloși drept sinteză a poeticii ursachiene altfel spus, ca text
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
corespunde inerentei imanente a femeii pariziene. Reprezentarea mentală și romanesca a Parizienei din capitolul I se completează cu Pariziana în reprezentare în capitolul ÎI. Această polisemie a conceptului reprezentare reflectă complexitatea personajului și dimensionarea inedită a interpretării lui. • aplicarea modelului hermeneutic creativ și combinarea metodelor literare cu cele interdisciplinare, deschizînd noi perspective de interpretare a personajului literar. Am incercat sa îmbinam o lectură tradițională a personajului Parizienei (în capitolul I) cu o lectură modernă, marcată de dreptul la imaginație și interogare
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
modernității care este Pariziana. Unghiul nou din care a fost abordată femeia pariziana a permis descifrarea ei complexă ca fenomen de cultură și literatura din perspectiva estetică și interdisciplinara. Exegeza personajului și a operei, descompusa și recompusa, urmează un demers hermeneutic dublu: analitic și sintetic. Interpretarea exploatează virtualitățile sugerate de personaj, text, context și intertext. Pariziana, incitantă și ireductibila la o singură formulă critică, implică redimensionări în câmpul estetic și reinterpretări în universul românesc. Plasarea în prim-planul analizei a unui
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
a Parizienei în cadrul societății secolului al XIX-lea: - dimensiunea mitică interpretării etiologice a imaginii sale idealizate, - dimensiunea romanesca interpretării sale estetice în scrierile artistice, - dimensiunea teatrală reflectă interpretarea fenomenologica. Exegeza personajului și a operei, descompusa și recompusa, urmează un demers hermeneutic dublu: analitic și sintetic. Interpretarea exploatează virtualitățile sugerate de personaj, text, context și intertext. Analiza femeii pariziene ne-a oferit posibilitatea recitirii prozei franceze și reinterpretării personajului feminin dintr-o perspectivă nouă, descoperind aspecte inedite, sintetizatoare și integratoare ale subiectului
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
conflictul cu radicalismul islamic, China tace și face, astfel încît raporturile geopolitice și geoeconomice se vor schimba în următorii ani pînă la a face din fostul Imperiu de mijloc o superputere mondială greu de înțeles și abordat din perspectiva stereotipurilor hermeneutice cu care ne-am obișnuit. Dezlănțuirea Asiei bulversează geopolitica și geoeconomia mondiale, răsturnînd ierarhii și născînd foarte multă îngrijorare în cancelariile occidentale. Într-adevăr, în ultimele decenii, majoritatea țărilor asiatice au cunoscut o dinamică fără precedent, reușind să devină actori-cheie
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
etape ale perceperii unui text parodic: "1 lectorul să recunoască prezența, într-un text, a altui text; 2 să identifice acest hipotext; 3 să măsoare distanța dintre hipotext și hipertext"26. Cele trei condiții reprezintă tot atâtea dovezi ale competenței hermeneutice a lectorului (mai mult sau mai puțin specializat). Nu se poate scrie o carte 100% originală, nici măcar pe tema intertextualității. Important este cum se folosesc datele științifice deja dobândite și, evident, cât de declarată este paternitatea hipotextului (inclusiv în discursul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de vedere (împreună cu Christophe Cusset, avem motive să credem) a cărui consecință ar putea provoca o amalgamare noțională nefavorabilă unui demers comprehensiv interesat de intertextualitate 50. Dacă privim din unghiul lectorului, hipertextuali tatea pare să înglobeze rescrierea. Însă, dacă demersul hermeneutic încearcă un exercițiu de identificare cu ipostaza autorului, rescrierea va evidenția funcții și producții intratextuale care îi asigură un rol distinct. Din acest motiv, rămânem mai aproape de nuanțarea căutătorului muzei din Bibliotecă și reținem ca validă disocierea rescriere/hipertextualitate. În
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
termes clés de l'analyse du discours. Intertextul astfel definit trimite mai degrabă la o sumă de texte-fragment, pierdute într-un melanj hipertextual din care cu greu se va distinge un element de altul. Puțin interesează într-un demers (atent) hermeneutic al operei totalitatea hipertextuală (dacă există așa ceva). Hipertextul joacă rolul de protagonist individul, nu mulțimea. Finalitatea (inclusiv a prezentei cercetări) vizează înțelegerea hipertextului în sistemul de relații pe care acesta le stabilește cu hipotextul, cu vecinătatea textuală, precum și cu opera
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
determinarea vizează entitățile "vecine" situate în spațiul unei structuri care le înglobează; ultima abordare se referă la privirea care urmărește textul dinspre global înspre local (specificitate hermeneutică). Acestor trei forme de determinare semantică le corespund momentele compozițional, structural (relațional) și hermeneutic de elaborare a sensului. Cronologia celor trei este parcursă de la 1 la 3 de către autor și de la 3 la 1 de către cititor. Cele trei clase intertextuale sunt: o intratextul cuprinde elementele inferioare dimensional textului (lexie, frază, capitol etc.); o textul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
unor concepte, de altfel, dificil de cuantificat. Să luăm, de pildă, entropia 8, termen prezent deopotrivă în fizică, biologie, teoria informației și în teoria literaturii. Pentru ultimul domeniu, unde se referă la numărul interpretărilor posibile ale unui text, deja tratat hermeneutic, entropiei nu i se dau valori numerice (A. Marino). Pentru cine ar fi interesat să identifice unitatea de măsură a repetării intertextuale, proza eminesciană ar permite o asemenea încercare. Și din acest motiv ne-am limitat cercetarea la intratextualitate: având
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
dinspre intertext spre mit, blocul temporal apare ca realitate deja rostită. Disocierea sacrului de profan, ca dimensiuni distincte ale timpului, calitatea supraumană și densitatea ideală a celui dintâi îi conferă un statut aparte. Aneantizarea cronologiei este chiar premiza demersului nostru hermeneutic ce analizează raportul omului cu mitul. "Pentru Buddha, nu există nici trecut, nici viitor (na lassa paccha na puratthan atthi). Pentru el, toate timpurile sunt aduse în prezent, ceea ce înseamnă că el a abolit ireversibilitatea timpului. Prezentul-total, prezentul etern al
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
se exersează pe același tip de discurs cel literar. Astfel se stabilește o dublă raportare intertextuală: ideatică și generică. Așa cum se întâmplă pentru multe din demersurile critice interesate de fenomenul intertextual, asemănările atrag, dar diferențele sunt cele care ispitesc ochiul hermeneutic să insiste: "la Novalis iubirea e soluția absolută, iar la Eminescu nu e decât un incident tranzitoriu care nu rezolvă tristețea existenței". Zoe Dumitrescu Bușulenga nuanțează semnificația iubirii la cei doi romantici: "mă întreb totuși dacă nu cumva și la
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în intertextualitate se produce un tip de "hierofanie", când lectorul sesizează faptul că hipertextul actualizează un hipotext (clasicizat). O formă simbolică poate deveni hierofanică fiindcă ea este, în același timp, punct de plecare pentru o căutare a semnificațiilor latente (traiect hermeneutic sau anamneză) și punct de sosire pentru o manifestare a Invizibilului într-o formă vizibilă definită (traiect epifanic) (Wunenburger: 2000, 50). Singura modalitate acceptabilă de a pune în discuție raporturile literaturii cu realitatea este aceea de a le formula în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
la ea însăși (Compagnon: 1998, 110). Tot așa, a descifra mitul personal eminescian relevat prin intratext cu bifarea inclusiv a celei de a patra etape din psihocritica lui Charles Mauron confun tarea cu biografia ar însemna să irosim niște adevăruri hermeneutice, fie și relative, rezultate din parcurgerea primelor trei etape recomandate de Mauron 45 de dragul unei iluzii. Parafrazân du-l pe Eminescu, dacă nu l-am aflat pe scriitor în paginile operei lui, degeaba l-am căuta în Cernăuții, Blajul, Iașii
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
apropie de esența ființei eminesciene. Autorul tezei de doctorat despre Eminescu, poet al ființei se întreabă în ce măsură adevărul științific ar verifica ipotezele despre spațiu și timp ilustrate literar. "Aceasta nu contează când e vorba de un imaginar" (ibidem), totuși, voci hermeneutice importante au vorbit convingător despre Eminescu și universul științei. Așa cum Amita Bhose circumscrie gândirea indiană reprezentării einsteiniene a universului, Mihai Cimpoi relaționează imaginarul eminescian la certitudinile fizicii deja vechi de aproape un secol, care, însă, nu încetează să producă noi
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
anglistică și americanistică publicate, în ultimul deceniu și jumătate, în reviste culturale importante din țară, precum România literară, Observator cultural, Însemnări ieșene, Vatra, Dacia literară, Suplimentul de cultură ș.a. Lor li se adaugă o Addenda cu un număr de abordări hermeneutice ale unor opere din literatura universală. Comentariile critice urmăresc scriitori de prim rang ai patrimoniului cultural internațional, mergînd de la epocile elizabethană și iacobită, pînă la momentele modernității și postmodernității. Noi, românii, avem tendința uneori nu atît editorial, cît exegetic să
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
asuma integral nici în teorie. Identitatea ei se disipează în acest perpetuu "balans" psihologic (moartea timpurie a protagonistei nu constituie un accident, ci o necesitate epică!), ajungînd irelevantă (nu întîmplător, unii critici îl consideră eronat pe Heathcliff adevăratul protagonist, pierzîndu-se hermeneutic în "capriciile" comportamentale ale lui Cathy). Jocul "numelor" de la începutul romanului sugerează de aceea o întreagă construcție psihologică, derulată ulterior după legile unei tragedii clasice (unde eroul nu reușește să-și depășească limita!). Prin urmare, Jane și Catherine nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]