669 matches
-
și politică, ci și În cultură, În câmpul științific, universitar. A descoperit că stilul popular, frust, direct, accesibil nu mai are căutare și s a transformat În contrariu, exploatând „tensiunea istorică”. Grobianus a devenit „clasă superioară”: elitist, prețios, academic. Adesea hieratic. Se propune pluralitatea, descentralizarea, amestecul, postmodernitatea? Personajul devine imediat individ distinct, unic, personalizat. Cultivă acum etnocentrismul, subiectivitatea, punând cunoașterea istorică și discursul adaptat la context În slujba propulsiei de sine. O strategie a subversiunii, demolând vechile ierarhii, minând valorile consolidate
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
ceea ce i se pare util În construirea unei imagini puternice, care-l pune În evidență, dar face amestecul Într-un mod personal, sfidând, dând cu tifla. Se exprimă prețios, cultivă eleganță, se poartă ca o mironosiță educată la maici, e hieratic, dar nu ezită să te trimită să i numeri ouăle. Derapează când nu te aștepți. Elegantul-mitocan nu se sfiește să Înjure, să persifleze, să se comporte ca o țață la piață. Am o răfuială cu o subspecie: AtV-istul, individul
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
cu cheia în biblioteci. Ca o ironie a istoriei, lucrurile evoluează cu o asemenea viteză, încât părinții au adesea senzația că nu mai sunt "pe felie". Fără îndoială, tot adulții sunt cei care conduc, reprezentați de un general de Gaulle hieratic și sever, simbolizând autoritatea paternă și decența. Însă atât în Franța, cât și în Statele Unite, tinerii generației baby-boom își afirmă din ce în ce mai răspicat forța demografică, socială și culturală. În cinematografie, se rostogolește "noul val". Truffaut, Chabrol, Godard, Rohmer, deși abia trecuți
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
că și-a sacrificat condiția umană pentru poezie și pentru ideea de fiu al omului liber, pentru călătoria profundă Între lumea reală și lumea spirituală, prima mefistofelica: ,,Îndrăzneala a fost uriașă să conversez cu Mefisto”, iar cea următoare, eliberatoare, asumată hieratic: ,,poate am greșit undeva semn de oracol/ Că umbră s-a răzvrătit În mulțimea de amănunte sonore”. În mare parte, puțină ,,sama de cuvinte” ce alcătuiește Începutul unui destin literar Întrerupt este Înțesata de simțământul degradării umane, de căderea În
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
of Traité d’Histoire des Religions”, Archævs IV (2000), fasc. 4, pp. 51-77. 5. Carl Martin Edsman (n. 26.07.1911): unul dintre venerabilii reprezentanți ai școlii suedeze de la Uppsala, care, asemenea conaționalului său Helmer Ringgren, de la altitudinea unei vârste hieratice, poartă o mărturie vie asupra biografiei și evoluției, pentru aproape un secol, a studiilor deistorie a religiilor. Între 1940 și 1949, docent în istoria religiilor la Universitatea din Uppsala, iar între 1949 și 1950, la cea din Lund. Din 1950
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
jos se vedea un gard viu, îngrădind jumătate din porțiunea nordică a casei, pe care l-am cercetat din priviri până când am remarcat pisica. Stătea lungită într-o rână, spinarea arcuită, dinții ei mici și galbeni încleștați într-un rânjet hieratic, intestinele vărsate pe pământ, năclăite cu nisip. Ochii îi erau strâns închiși din cauza, credeam eu, durerii. Dar când scriitorul m-a forțat să privesc mai de aproape, am realizat că ceva i le scobise. Pământul era îmbibat cu sânge, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Bejart. De data aceasta, s-a renunțat la artificiul unei scene, la confortul sălii special amenajate, în schimbul contopirii cu natura, al complicității intime cu elementele primordiale. Dansul evocă geneza, nașterea unei lumi noi și moartea celei vechi, înțepenite în ritualuri hieratice, prăfuite, paralizată de prejudecăți și constrângeri absurde. O magmă originară, în care oamenii se resorb în vederea unei replămădiri de mult prevestite. Un ciclu al evoluției se încheie, începe altul, în angoasa necunoscutului. Aceasta pare să fie noima învolburării spasmodice a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Tu ți-ai făcut remarcate temperamentul furtunos, aproape latin, și spiritul rebel, aș zice. Este felul tău de a fi, imprevizibil, turbulent, sau te-ai manifestat așa împotriva unei anumite monotonii acumulate pe traseu? Ți s-au părut prea înțepenite, hieratice rolurile și scenariul în care fuseserăm distribuiți în calitatea noastră de „reprezentanți” ai unor anumite literaturi? - De copil, m-am considerat o fire foarte activă, foarte vioaie. Toată viața mea am fost pregătit să înfrunt ziua din primul minut al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Acea linie e de fapt o parabolă, care caută mereu vârful trunchiului fără a-l atinge vreodată. E, dacă vreți, simbolul infinitului. Dar, pentru inginer, e ceea ce se cheamă “solid de egală rezistență”, iar inginerul Eiffel i-a copiat ținuta hieratică pentru celebrul său turn. Atâtea dovezi de negentropie au determinat pe strămoșii noștri să sacralizeze bradul. L’au Închinat zeilor, chiar ca ofrandă de Anul Nou, arzând În noaptea solstițiului, când Soarele epuizat are nevoie de ajutor, o crăcană unind
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
afumată la Crăciun, [care atârna] tot anul de grindă și din care fiecare Își tăia, cu brișca de la șerpar, după pofta inimii. Aici mai trăia până mai acum douăzeci de ani, Încă trăgând voinicește cu coasa, În ritmuri largi și hieratice, cum mi-a apărut dintr odată, de departe și după mai mulți ani, Înaltul de stat și cu plete dacice, bunul la suflet neica losif, fratele mamii, cătană la Solferino pentru drăguțul de-mpărat: La Solferino devale Mere-un ghinărar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
brăcinar, În șerpar sau de-a dreptul la sânul lui cel flocos - [pungu lițele acestea] sunt opera mâinilor tăbăcite de lucru și de bătrâneți ale celui din urmă meșter cojocar din Ploiești. Iar ducipalii mei de ceramică țărănească, atât de hieratici, smălțuiți În verde de aramă coclită, la fel ca și faraonoaicele mele de legendă, jumătate om, jumătate pește, la fel ca și zăvizii mei fioroși și cu fluier În coada lor bârligată, la fel ca și solnițele mele cu figurații
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nici o îndoială. La bine și la rău, în lupta politică sau mai încoace la cârma treburilor țării, ea se dovedește aceeași ființă energică, neobosită, muncind din zori până în seară alături de Marele său Bărbat. Privesc portretele pictorilor care o înfățișează cam hieratic, cu acel surâs dulce cu care te întâmpină, cu veselia ochilor și cu franchețea cu care-ți vorbește și-mi spun că numai așa putea fi descrisă din penel, deși dincolo de acest chip există o femeie energică, intransigentă când lucrurile
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
pantofi, cocoțat pe un pod de lemn oferă imaginea deplo- rabilă a unei destituiri teribile a umanului. Nimic din toate acestea la Caragiale ! Dacă nu ar exista comentariul, am avea ceva dintr-un tablou naturalist, crud, de o sărăcie severă, hieratică, așa cum apare în câteva din cadrele lui Haneke din Banda albă desprinse parcă din tradiția răs- tignirilor unui Matthias Grünewald. Discursul lacrimogen al amicului este însoțit de rumegatul placid al unei vaci. Imaginea care-i adună pe principalii actori epuizați
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
mic, dar care În spectacol avea importanță, era cel care apărea primul În acest spațiu de legătură Între două lumi. Profeția lui: „Ferește-te de Idele lui Marte“, șoptită În ralanti lui Cezar de pe această punte metafizică, avea un sens hieratic, secret. Până aici nimic prea supărător, dar nu și pentru cronicarii teatrali, deja jenați că trebuie să-și Întoarcă incomod capul ca să-l vadă pe Ogășanu debitându-și profeția de pe punte. Obligați să urmărească acțiunea peste tot prin sală, În loc să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
acest loc contrazice orice reguli de acustică. La fel ca la Epidaur, poți să șoptești și să fii auzit de departe, chiar din vârful stâncii sau din gaura Întunecoasă a portalului mormintelor. Dacă În prima parte din Orghast atmosfera era hieratică, nobilă, interiorizată ca Într-un spectacol japonez Nô, cu forma auster controlată, poate puțin prea rigidă, aici, la Naqsh-e Rustam, energia era intenționat lăsată să circule liber. Medeea În Trilogia mea avea să corespundă În nemișcare și interioritate primei părți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
nimic rece, nimic care să creeze depărtare, dimpotrivă, parcă strângea Împreună energiile și vibrațiile și le proiecta din nou În afară, mai puternice. Era un loc minunat pentru teatru. Îi priveam și-i ascultam pe actorii din Medeea mișcându-se hieratic, ca niște umbre proiectate pe zidurile ruinelor, și prin sunet descopeream ceva ce venea dintr-un alt timp și se transmitea prin prezența lor. Dar pentru actori cea mai impresionantă experiență a fost când am jucat În Grecia pe Muntele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
meargă mai toți turiștii? Mergeam și la kabuki și Îi apreciam foarte mult teatralitatea și inventivitatea infinită, dar În magia și transcendența Nô-ului găseam o experiență care rezona În mine profund, greu de explicat În cuvinte. Mișcările nerealiste și muzica hieratică Îmi transmiteau un sentiment adânc de liniște, de echilibru interior, și astfel parcă Înțelegeam În trup ceea ce mintea nu putea să descrie. Melodie, dans și dramă, din care drama contează cel mai puțin, interesul fiind de a reține, de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
subiectului era mai puțin evident, deși finalul operei celebra reconcilierea conflictelor pe melodia senină, armonioasă a corului care, Îmbrăcat În alb, crea o punte Între sală și scenă. Soliștii și actorii, adunați În jurul Mesei Tăcerii a lui Brâncuși, executau mișcări hieratice și liniștitoare, ca pe un ritual În care toate contradicțiile Își găseau rezolvarea la un nivel mai subtil. Mi s-a părut potrivit atunci să dau muzicii disonante, angoasate, moderne, care conduce spre acest final, un echivalent vizual pe măsură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
lui Peter Brook - „spațiul vid“ -, prezent În fiecare din spectacolele sale. „Spațiul vid“ este, de altfel, titlul unei cărți celebre scrise de Peter Brook. Același fapt poate fi afirmat privind creația altui mare creator contemporan, Robert Wilson, marcată de tablouri hieratice și de lentoarea inconfundabilă a mișcării corpurilor actorilor. Dar aproape nimeni nu poate recunoaște, după câteva scene, o montare a lui Andrei Șerban. Exprimat În mod abrupt, Andrei Șerban nu are o „marcă de producție“. Spațiul său este, În mod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
-o, ele uită în egală măsură (dar nu și regizorul, dar nu și noi) de cauzele și scopurile pedepsei, trăind ca vrăjite exclusiv într-un prezent al torturii. Distanța dintre oameni crește enorm, și nici în vechime faraonul cel mai hieratic și stelar nu avea asupra celui mai mizer supus al său mai multe prerogative decât, în acest film, un consătean asupra altuia, dacă primul a îmbrăcat uniforma de jandarm, iar celălalt e prizonierul său. Dar printr-un foc de armă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
strălucit. Cortegiul spre capelă era precedat de șase negri înalți, îmbrăcați cu haine încorsetate pe corp, gen Ludovic al XV-lea, purtînd turbane aurite cu pene și cercei enormi, lunecînd în niște papuci multicolori, cu mîinile încrucișate într-un gest hieratic. Prințul Solticov, în uniformă ultra brodată cu fir de aur, agitînd un baston de fildeș cu vulturul bicefal la capăt, anunța pe împărat și familia imperială. Alexandru al III-lea, deja atins de boala lui Bright, care urma să-l
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Aproape de Roma, pe coasta estică a Italiei, și la doar două secole mai târziu după ce Constantin I o părăsise, Ravenna îi transmite acesteia prin imagini pentru ce a fost uitată. Filtrul creștin transformă puterea imperială într-un actor subordonat divinului, hieratic și auster; reinterpretează critic antropomorfismul păgân, reducându-l de la multiplu la unu, de la natură la cultură și la instituții; simbolistica se simplifică, devine riguroasă, iar reprezentarea, severă. După Ravenna, în mozaicurile căreia regăsim totuși personaje reale din suita imperială (dat
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
consacrate și va fi întâmpinat de mulțime, precum și de senatul local, după cutumele ceremonialului de adventus, însă mult mai auster organizate. Latura militară și practică a personalității lui Constantiu II, dar și spiritul de creștin (prezența lui e descrisă drept hieratică, tăcută și rigidă) erau consonante cu o restrângere a fastului ceremonial − cu atât mai mult cu cât Roma însăși traversa o perioadă de criză instituțională, după mutarea reședinței imperiale în orient. În doar trei decenii, ea ajunge un oraș cu
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
statuară a lui Constantiu II (un basileu creștin) în cadrul ceremonialului de primire a sa la Roma în 357. Schema iconografică se va impune de-a lungul evului mediu în pictura cu subiect religios, pentru tema judecății christice: o figură centrală, hieratică, eventual din poziția de Pantocrator, privind frontal către credincios, înconjurată de alte figuri, de la cele sacre la cele sacralizate și la altele laice, animate toate de o vie credință. In situ, în vechiul oraș-capitală, împăratul era omagiat pentru victoriile sale
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cu atât mai mult a unui urmaș ortodox al acestuia, fie el și canonizat. Tabloul votiv românesc din pronaos sau chiar din naos (în imagini realizate după același canon basileic) este unica formulă vizuală acceptată pentru a memora figura oricum hieratică a autocratului sau a donatorului-constructor; ea înlocuiește statuia, relieful sculptat sau efigia păgână, prin trecerea reprezentării materiale în registrul bidimensional. Ulterior, în spațiul catolic această formulă se generalizează, se depolitizează, astfel încât orice donator nobil sau chiar figuri ignobile, inclusiv artistul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]