1,830 matches
-
rugăciuni nu strigă să ne ierte morții, Că pendulăm penibili prin iarna grea a minții, Iar ștreangul greu din gât nu pot să îl rup cu dinții. Concert înalt de lacrimi e-n frunze clătinate Și râd în hohot noaptea himere alterate. Nimeni nu se-ntreabă pentru ce a fost să fie, Iar mie îmi plânge-n poală o grea copilărie. Nuntesc în vis mirese singuraticule nuc Sub frunza ta bonomă, de puternic boiandruc; Tu ții pe brațul tău blajin bătrânule
DOR DE MIRESE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355230_a_356559]
-
era în cuget somnul- visare trecătoare... Și-ai fi ales să-ți părăsești îndemânarea, Ce te făcea să rătăcești în plină noapte, Și, infernal de albă, se stinse lumânarea, Tot dibuind prin umbre, te înfiorai de șoapte. Nu mai erai himeră, deși, himeric, plânsu-ți Avea culoarea visului, pictat de multe ori, Iubirii, neexpuse, crispatele-ți frământuri Se risipeau, în clipe, transcrise în culori. Doream ceva din tine, să-mi fie acel vis, Sau plânsu-ți, sau veșmântul, ce-l venerai- În fața cerului
UN IRIS ÎN VIS de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1814 din 19 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/346130_a_347459]
-
mereu cu tine. CREZI CĂ DORMI? Pe de-o parte fructu-i dulce Mireasma ce te doboară Când să fugi n-ai un` te duce Căci te prinde ca o ghiară. Puf, porfir și diamante Te învăluie-ntr-o mreajă În himerele galante Crezi că dormi, dar tu ești trează! Prea ai vrea să-mi dai de toate Și iubire și venin... Din amar și voluptate Să mai beau câte puțin. Mintea, ce era... senină Monștrii negri a născut M-ai lăsat
CĂUTÂND ŢARA FERICIRII DEPLINE (POEME) de DIANA OLARU în ediţia nr. 904 din 22 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346152_a_347481]
-
o boare, Ca un zvon de abur rece Prin făptură-n fiecare, Un fior ce nu va trece. Când din lumi pe lumi clădite Peste morți pe morți din groapă Aripi moi și obosite Ne vor poposi sub pleoapă. Când himere efemere Și ușoare ca de fluturi Ne vor stinge în tăcere Cu atingeri de săruturi. Când, iubito, tu, mireasă În alb voal de lună plină Mă vei săruta sfioasă Ca un înger de lumină. Referință Bibliografică: Înger de lumină / Romeo
ÎNGER DE LUMINĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 910 din 28 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346190_a_347519]
-
Lucăcești, 07.06.2013 Noi doi... Între noi doi se scutură petalele florilor, Între noi doi libelulele și-au frânt aripile, Între noi noi doi zboară păsări mute, Între noi doi e-o toamnă ruginie; Între noi doi se întâlnesc himerele, Între noi doi se ceartă cuvintele, Între noi doi se sfârșește poteca, Între noi doi se așează crivățul; Între noi doi se-ncoronează răul, Între noi doi se întețește focul iadului, Între noi doi seacă lacul cu nuferi, Între noi
POEZII DE GELU DRAGOŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 890 din 08 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346211_a_347540]
-
a sa raza, surâzătoare și suavă. Un țărm scăldat de un regret amar Ce naște amăgirea-n gândul nopții, Pune nestăpânitelor doruri, hotar Smulgând iubirea din colții morții. Tu ești aici, în culorile unui tainic apus Mă dezbraci încet, de himerele dragostei, Aducând ciob de stele în sufletul răpus, De furtuni de vise, rătăcite pe ale gândului alei. În valuri de calde speranțe, noi înotăm Scăldați de același cer, de nerostite dorințe În ale iubirii mreje, încrezători ne avântăm Plătind cu
ASCULT TĂCUTĂ...MAREA de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356246_a_357575]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > RUGĂCIUNE Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 2292 din 10 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Rugăciune Mă-mbrac în melancolice filozofii Și tot te aștept, Doamne, ca să vii, Himere fug prin gândurile mele, Și lumile îmi par tot mai rebele. Trădat de Tine, m-am zbătut prin tină Și calea vieții mele n-a fost lină, M-au bătut iarna viscole și ploi, Mai dă din când în când
RUGĂCIUNE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368823_a_370152]
-
imaginare și mă obsedează cumulat, O tăcere și-o rumoare-n care las pseudonimul unic, vinovat de-a corupe îngeri reformați și asceți căzuți în silogisme. Sunt bolnav de sâni mirobolanți, De incizii dese în sofisme. Sunt bolnav de o himeră, doamnă! De intimități nedefinite. Mai aștept o vară și-ncă-o toamnă, Să-ți mai crească și-o măsea de minte. Vreau să te învăț tot alfabetul trupului necopt și fiert în vin. Tu să te dezbraci de tot penetul
BOALĂ de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369093_a_370422]
-
într-o biografie romanțată ca a domnului Al. Florin Țene, el însuși un scriitor complex și nuanțat. Am putea spune, împreună cu Adrian Marino, că Macedonski creează, în plan spiritual și social, un stil, „o tipologie morală, făcută din miraj și himeră lucidă, voluptatea mistificării și totodată a demistificării, trăită alternativ ca o damnare, dar și cu profundă satisfacție ideală”, creionare a personalității macedonskiene pe care și dl. Al. Florin Țene o realizează la parametrii cei mai înalți - cu o bună doză
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
e - dar ursita e un cuvînt anume sau e destinat celor că noi - sub grea povară a clipelor mărunte și dulci, acoperite fiind de cele lungi și amare - e chin și jale-n sufletul nostru - chipul tău destin e o himera, care musca și suge sînge - ori sînt eu prea naiv ori tu soarta prea divină. Acest blestem ce ne apasă cu șapte litere de dinți de foc, ce sfîrteca în viu cu acest suflet al nostru unic și mic în fața
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE IV de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370957_a_372286]
-
e - dar ursita e un cuvînt anume sau e destinat celor ca noi - sub grea povară a clipelor mărunte și dulci, acoperite fiind de cele lungi și amare - e chin și jale-n sufletul nostru - chipul tău destin e o himeră, care mușcă și suge sînge - ori sînt eu prea naiv ori tu soartă prea divină. Acest blestem ce ne apasă cu șapte litere de dinți de foc, ce sfîrtecă în viu cu acest suflet al nostru unic și mic în fața
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE 7 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/370961_a_372290]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > HIMERE DE GER Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului O ninsoare de flori sub copaci legănând, umbra mea și a ta risipite de vânt. Pași de rouă căzuți, peste scâncet de dor
HIMERE DE GER de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369942_a_371271]
-
-mi usuce dureri, înflorite pe prag. Cui să duc umbra ta? să te-ntoarcă-napoi, pe sub haine de stea, frig de foame de noi! Cu ce dor să-ți mai scriu? pe sub gene de Cer, în pahare-i pustiu, de himere de ger! Referință Bibliografică: HIMERE DE GER / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1856, Anul VI, 30 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
HIMERE DE GER de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369942_a_371271]
-
prag. Cui să duc umbra ta? să te-ntoarcă-napoi, pe sub haine de stea, frig de foame de noi! Cu ce dor să-ți mai scriu? pe sub gene de Cer, în pahare-i pustiu, de himere de ger! Referință Bibliografică: HIMERE DE GER / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1856, Anul VI, 30 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
HIMERE DE GER de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369942_a_371271]
-
călcând pe jar și pe spini fericit că numai o săgeată bine-ascuțită mi-a rămas înfiptă între coaste mândru că n-am scăpat niciodată în noroi crucea pe care urma să fiu răstignit amețit de simfonia minciunilor fulgurante de sub cupola himerei vrăjit de zigzagul clipei lunecoase prin fluviul de cuvinte mușcat de o singurătate turbată fermecat de cântecul de sirenă al deșertăciunii și de potecile basmului în care m-am rătăcit mângâiat de neant și ispitit de zâmbetul colorat al iluziei
TAINĂ ȘI TĂCERE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369998_a_371327]
-
meu.Poezia eseniană refuză happy-end-ul.Puterea ei magică rezistă în sinceritate,fiind poezie de confesiune dureroasă,tocmai de aceea edenul nu prea își găsește locul și datorită lipsei visului frumos.Există un conflict fundamental între structura visătorului cu naivități de himeră paradisiacă(aici edenul este tot mai îndepărtat) și viața dură a timpului său de răscruce istorică. Eugenio Montale în poeziile sale, cum subliniază Angelo Jacomuzzi,rareori are o preocupare a unei comunicări fericite cu metafizicul,pentru a regăsi vestigiile edenului
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369271_a_370600]
-
judecății. La Alensis De Nobilis nu putem vorbi de absența acestora. Sâmburele individualității acestuia constă în capacitatea sa de a închipui. Pentru a intra în sinonimele acestui cuvânt, acestea sunt: fantezie, imaginație, invenție, gând, ficțiune, născocire, plăsmuire, fantasmagorie, nălucire, vedenie, himeră, iluzie, utopia, irealitate, părere, miraj, folosind toate acestea poetul e ca o “sală iluminată” cu păreți de oglinzi ce reflectă imaginile una în alta într-un joc infinit:” În lumină sângeri,/ Sufletul să-ți fie./ Ispitit de îngeri,/ Curs în
STAREA PSIHOFIZICĂ A POETULUI PE AXA LUMII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369384_a_370713]
-
Acasa > Impact > Relatare > LECȚIE DE UMILINȚĂ Autor: Lilioara Macovei Publicat în: Ediția nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Viața pentru unii oameni este o lungă lecție de umilință. Bucuria vieții pare o himeră și zbaterea pentru supraviețuire este la maximă intensitate. Neputința nevinovată provoacă un plâns năucitor din ce în ce mai stăpân pe personaj. Naufragiul prin această lume este greu și umil. - Cum să iei decizii când ești plin de neîncredere și inerție? Nu mai ai
LECŢIE DE UMILINŢĂ de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369417_a_370746]
-
Adriana Popescu din Iași.] lasă uneori impresia că a fost croită pe un singur calapod, la care nu se mai poate umbla. E o taină, un dar? Nu știu. De cele mai multe ori credeam că-i doar o banalitate, deșertăciune, nimicuri, himere sau amăgiri. Este imposibil însă, ca în tot acest amestec ciudat de năluciri să nu auzim sunetul diafan al glasului inimii, care uneori vibrează așa cum ne-am dori. - Eram convinsă că într-o zi soarta îmi va zâmbi și mie
ROMAN CAPITOLUL DOUĂZECI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369346_a_370675]
-
diverse discuții referitoare la frecvența aparițiilor, a scrisului; Ana Podaru nu poate fi oprită, ea nu e capabilă a face pauze; ceva interior, ca o boală literară, o macină; nu poate trăi în afara cuvintelor care se joacă cu imaginația ei; himerele o devoră încetul cu încetul [...]; poezia Anei Podaru ascunde în ea mistere și fantasme de tot felul, așa cum îi stă bine unui visător incurabil.» (p. 18; așadar - după cum ar fi zis regretatul critic literar, Laurențiu Ulici -, în rândurile „promoției“ din
LIRISMUL DE PE TĂIŞUL ALBASTRU AL UNUI HANGER SELENAR de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370601_a_371930]
-
oră ne despărțim. Mi-ai fost un prieten bun. M-ai ajutat. O să-mi amintesc cu drag și dor de tine. (Își retrage mâna și își pleacă capul pe laptop plângând.) Sunt un trădător. Te vând pentru a trăi o himeră de-o clipă. Stelele sunt vinovate! Ele și soarele lor cu ochii verzi. Ia laptopul în brațe și cade pe podea, lână birou.) Ultima îmbrățișare. (O clipă e liniște. Vicu stă ghemuit lângă birou cu laptopul în brațe. După un
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
asta au fost o înșelăciune. Și laptopul meu? Și soarele meu cu ochii verzi? (Privește spre cer.) Și voi ce vă uitați așa? Râdeți de mine? (Își sprijină capul de bancă.) Mi-e cald. Mă sufoc. Câtă nevoie aveam de himera mea! (Cade în noroi.) Secena II Personajele: Vicu, Femeia ce mătură strada. (S-a luminat de ziuă. O femeie mătura strada. Ajunge lângă Vicu. Se apleacă și îl scutură, dar Vicu nu reacționează.) Femeia ce mătură strada: L-au omorât
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
cu fiece perete, că sunt atât de nerecunoscut! Un iz de flori cu ceară și tămâie străbate de sub cripte, din adânc, ca o suflare caldă ce mângâie pe cei plecați devreme, fără rând. Se mișcă-n jur coroane pe morminte; himere picur’ lacrimi care ard; în mine se nasc patimi și ispite, dar mor în iarba care crește-n iad. ION PĂRĂIANU Referință Bibliografică: PE LÂNGĂ CRUCI / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1669, Anul V, 27 iulie 2015
PE LÂNGĂ CRUCI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369722_a_371051]
-
pretutindeni în clipa eternității ce mi s-a dat, umbre, umbre neînțelese ce se rup în fâșii și se-amestecă-ntre ele ca să nu le mai găsești nodul. Nodul, punctul acela de plecare al umbrelor, Punctul ce-ncerci să-l distingi pipăind himere spre a opri întunericul, pentru a readuce la liman lumina, acea primă rază ce ți-a atins sufletul, dar punctul pântecos înghite ca o gaură neagră orice urmă de soare. M-au prins umbrele într-un joc al morții și-
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
soare și pădurea este mare ca un imens ocean de umbre și culoare ... Colțul umbrei Se vede că timpul nu mai are răbdare și tu te grăbești să prinzi colțul umbrei ce nu se lasă prins niciodată, pentru că este o himeră care fuge, fuge de tine râzând și tu alergi ca să-i culegi colțul acela ce nu te lasă să dormi, colțul acela petru care-ți irosește scurta secundă a eternității tale. Transformare Am privit cum bobocul își deschide petalele și
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]