KorAP: Find »[drukola/base=hipertensiv & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...23 24 25 ...35 >

873 matches

Corola-publishinghouse/Science/92270_a_92765

zaharat au în general niveluri sanguine scăzute de magneziu, datorate probabil pierderii urinare asociate glicozuriei cronice. Surse alimentare de magneziu sunt: ficatul, legumele verzi (salată, spanac, ceapă verde) carnea, cerealele. 3) Sodiul - reducerea ingestiei de sodiu este recomandată la pacienții hipertensivi. Acestora li se recomandă restricția sodiului la 2400 mg/zi. Prezenta nefropatiei diabetice impune limitarea ingestiei de sodiu la < 2000 mg/zi. În general, aportul de sodiu depășește minimul necesar pentru funcționarea normală a organismului, din cauza folosirii frecvente a supelor

Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Gabriela Radulian, Liana Turcu (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92270_a_92765]
Corola-publishinghouse/Science/91918_a_92413

consumă un litru de alcool /capita și pe ultimul loc dintr-un număr de 11 țări europene în ceea ce privește frecvența persoanelor obeze cu vârste de 18 ani i peste (7,1%) (18,20). Conform studiului SEPHAR II, în România, profilul pacientului hipertensiv este: per- soană de sex feminin, de vârstă mijlocie, provenind mai frecvent din regiunea de sud a țării și din mediul urban, cu un nivel mediu de educație și un venit mediu mai mic de 200 euro, sedentară, nefumătoare și

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Doina Azoicăi, Mioara Calipsoana Matei (2015) [Corola-publishinghouse/Science/91918_a_92413]
Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484

glicemiilor , se poate prelungi stadiul I până la 12 săptămâni, chiar dacă nu s-au obținut încă obiectivele glicemice. În lipsa unei aderențe / complianțe corespunzătoare și fără tendința de scădere a glicemiilor, mai ales la un pacient cu risc multiplu (dislipidemic, obez / supraponderal, hipertensiv, fumător), prelungirea stadiului I peste patru săptămâni este nu doar inutilă, dar chiar periculoasă. Trebuie avut în vedere că , prin optimizarea stilului de viață, se așteaptă o scădere glicemică de aproximativ 30mg/dl (1.7mmol/l) (1%A1c)(12). În

Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
Corola-publishinghouse/Science/91912_a_92407

a bolilor renale parenchimatoase, ce survine chiar la pacienții cu insuficiență renală cronică (IRC) incipientă. Prevalența ei este mai mare în bolile glomerulare decât în cele tubulo-interstițiale și crește pe măsură ce insuficiența renală progresează, ajungând la 80-90% în stadiul terminal. Pacienții hipertensivi cu insuficiență renală prezintă adesea HTA sistolică izolată, probabil ca expresie a arteriosclerozei (rigidizării arterelor). Fiziopatologia HTA din IRC este complexă, implicând factori precum retenția de sodiu, expansiunea volemică, hiperactivitatea sistemului nervos simpatic și a sistemului renină-angiotensină-aldosteron și acumularea de

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, L. Segall, A. Ciocâlteu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91912_a_92407]
există o creștere a debitului cardiac, compensată în mare parte prin scăderea rezistenței arteriale periferice. Cauza cea mai verosimilă, dar nu singura, atât a creșterii debitului cardiac, cât și a scăderii rezistenței periferice, este anemia. La pacientul cu IRC moderată, hipertensiv, debitul cardiac este, de obicei, crescut, rezistența periferică este, inadecvat, normală, iar, pe măsură ce IRC progresează, debitul cardiac scade (fără a reveni la normal) și rezistența periferică crește. Rezistența periferică crescută, neadaptată la debitul cardiac este elementul hemodinamic esențial în patogeneza

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, L. Segall, A. Ciocâlteu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91912_a_92407]
menținerea HTA. Această creștere a rezistenței periferice se poate explica prin următoarele mecanisme: Tulburarea autoreglării [Guyton, 1987]. Întrucât expansiunea volemică la pacienții cu sindrom nefrotic, de pildă, nu se însoțește întotdeauna cu HTA, este posibil ca hipervolemia la pacienții uremici hipertensivi să fie asociată cu perturbarea 235HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ LA PACIENTUL RENAL mecanismelor autoreglării vasculare. La pacienții dializați, TA se corelează cu creșterea în greutate interdialitică la cei hipertensivi, dar nu și la cei normotensivi, ceea ce s-ar putea explica printr-un

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, L. Segall, A. Ciocâlteu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91912_a_92407]
drept efecte creșterea tonusului vasomotor și a rigidității arteriolare, ca urmare a efectului osmotic sau a alterării matricei proteice, precum și potențarea sistemului noradrenergic [Ribstein et al., 2000]. 2) Hiperactivitatea sistemelor vasopresoare 2.1. Sistemul renină-angiotensină (SRA) în cadrul populației pacienților uremici hipertensivi, activitatea reninică plasmatică (ARP) poate avea niveluri foarte variabile, de la subnormal la supranormal. ARP crescută s-ar explica fie prin ischemia aparatului juxtaglomerular, fie prin existența leziunilor renale, care interferează mecanismul de feedback inhibitor. Astfel, ARP este net crescută la

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, L. Segall, A. Ciocâlteu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91912_a_92407]
de alți cercetători [Cangiano et al., 1976; Boer et al., 1981]. Oricum, TA se corelează mai bine cu ARP și cu volemia luate împreună decât cu fiecare dintre acești parametri în parte [Safar et al., 1975]. Față de subiecții normali, pacienții hipertensivi cu IRC terminală au niveluri ale ARP aproximativ duble, pentru același status al volemiei sau al sodiului [Safar et al., 1975; Weidmann și Maxwell, 1975]. Cu alte cuvinte, în uremie, ARP este inadecvat crescută în raport cu volemia/sodiul total. În 1969

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, L. Segall, A. Ciocâlteu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91912_a_92407]
TA a rămas crescută și după depleție hidrică, ARP era de 10 ori mai mare decât la cei ce au răspuns la reducerea volemiei. Astfel, s-a conturat clasificarea HTA în volum-dependentă (sau sodiu-dependentă), prezentă la 80-85% dintre pacienții uremici hipertensivi, și renin-dependentă la 15-20%. În HTA volum-dependentă, ARP (normală sau scăzută) crește puțin sau deloc după depleția hidrosalină, iar TA poate fi normalizată prin dializă. în schimb, în HTA renin-dependentă, ARP, deja crescută bazal, crește și mai mult după depleția

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, L. Segall, A. Ciocâlteu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91912_a_92407]
că excreția urinară de kalicreină reflectă producția intrarenală de kinine; prin urmare, interpretarea acestor date trebuie făcută cu prudență [Fournier et al., 1992]. 3.2. Prostaglandinele vasodilatatoare Excreția urinară de PGE2, substanță vasodilatatoare și natriuretică, este crescută la pacienții uremici hipertensivi. Hipersecreția de PGE2 ar putea juca un rol compensator în HTA [Fournier et al., 1992]. 3.3. Medullipina Medullipina (sau lipidul neutru al lui Muirhead) este sintetizată de către medulara renală și are proprietăți vasodilatatoare și de reducere a tonusului simpatic

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, L. Segall, A. Ciocâlteu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91912_a_92407]
Tratamentul cu eritropoietină Tratamentul anemiei din IRC cu eritropoietină recombinantă umană (EPO) poate avea diverse efecte secundare, dintre care cel mai frecvent este HTA, raportată în 35-45% dintre cazuri [Covic et al., 2002]. Această HTA apare mai adesea la foștii hipertensivi decât la normotensivi și mai ales la începutul tratamentului (în primele 3 luni), dispărând sau ameliorându-se apoi, pe parcurs. Riscul apariției HTA este corelat direct cu viteza de corectare a anemiei și invers cu nivelul inițial al hematocritului (Hct

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, L. Segall, A. Ciocâlteu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91912_a_92407]
de dializă și în timpul primei nopți, dar crește apoi rapid, ajungând la nivelul predialitic în dimineața următoare și nu mai scade în cursul celei de-a doua nopți [Agarwal, 1999]. Reducerea postdialitică a TA este mai puțin marcată la pacienții hipertensivi. Comparându-se nivelurile TA predialitice, postdialitice și bazale (din zilele fără dializă), s-a constatat că atât TA predialitică, cât și TA postdialitică se corelează puternic cu TA bazală, deși valorile diferă [Locatelli, Covic et al., 2004]. în general, determinarea

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, L. Segall, A. Ciocâlteu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91912_a_92407]
indicată (conform ghidului OMS-ISH) atunci când există o variabilitate anormală a TA, o HTA rezistentă la tratament, o suspiciune de HTA de halat alb sau simptome sugestive de hipotensiune [vezi [i Covic et al., 2004]. Dificultățile legate de MATA la pacienții hipertensivi, în general, și la cei hemodializați, în particular, sunt: (1) durata, costul și efortul legate de efectuarea și interpretarea MATA; (2) necesitatea existenței unui personal medical calificat și a unor echipamente speciale (computer, software); (3) disconfortul pacientului (prurit, perturbarea somnului

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, L. Segall, A. Ciocâlteu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91912_a_92407]
et al., 1997]. Din păcate, la pacienții renali, ca și la cei cu HTA esențială, nu există încă mari studii intervenționale bazate pe monitorizarea ambulatorie a tensiunii arteriale. 3) Automăsurarea TA Această metodă are o popularitate crescândă în rândul pacienților hipertensivi, dar nu se știe dacă ea ar putea înlocui MATA, sub aspectul raportului cost-eficiență, la pacienții dializați [Covic et al., 2004]. Agarwal [1999] a găsit corelații excelente între valorile medii ale TA determinate prin MATA și cele automăsurate la domiciliu

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, L. Segall, A. Ciocâlteu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91912_a_92407]
ischemice. Dozele trebuie ajustate pentru beta-blocantele cu eliminare predominant renală, ca atenololul și acebutololul, dar nu pentru propranolol, metoprolol sau labetalol. Studiul DOPPS a arătat că tratamentul cu beta-blocante a scăzut semnificativ riscul de mortalitate, cu 9% la pacienții dializați hipertensivi și cu 13% la cei cu cardiopatie ischemică [Bragg et al., 2001]. Blocantele canalelor de calciu induc dilatație arteriolară și scăderea rezistenței vasculare periferice. De asemenea, ele pot reduce HVS la pacienții dializați [Whelton et al., 1987]. Sunt foarte eficiente

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, L. Segall, A. Ciocâlteu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91912_a_92407]
și, în doze mici, nu determină astfel de efecte secundare [Packer et al., 1996]. într-un studiu pe 1.087 de pacienți dializați, blocantele canalelor de calciu au fost agenții antihipertensivi cei mai utilizați, fiind prescriși la 71% dintre pacienții hipertensivi [Zazgornik et al., 1997]. Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) au o bună eficacitate și sunt indicați, în special, în cazul asocierii insuficienței cardiace. Canella et al. [1997] au demonstrat că IECA pot reduce HVS la pacienții uremici, independent

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, L. Segall, A. Ciocâlteu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91912_a_92407]
al., 2002; Mell et al., 1994]. Inhibitorii de calcineurină, în special ciclosporina A (CsA), au un efect prohipertensiv cert. Aakhus et al. [1999] au evidențiat HTA la 51% dintre pacienții tratați cu CsA, față de 33% la cei fără CsA. Efectul hipertensiv al CsA se explică prin: (1) acțiunea vasoconstrictoare, perturbarea funcției endoteliale și reducerea sensibilității musculaturii netede vasculare la NO; (2) activarea sistemului nervos simpatic; (3) activarea SRA; (4) inhibarea sintezei peptidelor natriuretice. Efectul vasoconstrictor al CsA este dependent de doză

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, L. Segall, A. Ciocâlteu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91912_a_92407]
Corola-publishinghouse/Science/91926_a_92421

titlu de exemplificare acoperirea în studii randomizate a practicii noastre geriatrice. În ciuda dificultăților menționate anterior, există de multă vreme informații (studii inter - venționale non-randomizate) privind efectul terapiei pentru HTA la vârstnici. În tabelul 9.2 este sintetizată experiența terapeutică la hipertensivii vârstnici. Veteran Administration Cooperative Study, publicat în mai multe etape între 1967 și 1972 (18), a adus argumente privind beneficiul tratării hipertensiunii diastolice la pacienții de peste 60 de ani (reducere cu 52% a evenimentelor cardiovasculare și 70% a accidentelor vasculare

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Ioan Mirce Coman (2015) [Corola-publishinghouse/Science/91926_a_92421]
Corola-publishinghouse/Science/1592_a_3067

de sânge este îmbunătățit). Conform studiilor, în repaus, tensiunea arterială a celor care practică constant joggingul este cu un punct procentual mai mică comparativ cu cea a sedentarilor. S-a demonstrat oficial și faptul că joggingul scade tensiune la indivizii hipertensivi, cu condiția ca aceștia să practice alergarea într-un ritm lent și sub supraveghere medicală; Dan Iulian Alexe 24  joggingul reglează nivelul grăsimilor din sânge. Este cunoscut faptul că cele două mari categorii de grăsimi din sânge (colesterolul și trigliceridele

Jogging de la A la Z by Alexe Dan Iulian / Alexe Cristina Ioana (2012) [Corola-publishinghouse/Science/1592_a_3067]
Corola-publishinghouse/Science/91920_a_92415

Adult Health) condus de OMS completează informațiile despre prevalență la adulții peste 50 de ani din țările slab și mediu dezvoltate din Asia, Africa, America de Sud și Federația Rusă (7). Până în 2014, au fost colectate datele a 35.125 de adulți hipertensivi, selectați în mod randomizat, date care atrag atenția asupra prevalenței înalte a HTA la persoanele peste 65 de ani, comparabilă cu cea raportată în țările dezvoltate (8). Se observă aceeași creștere notabilă cu vârsta pentru toate țările incluse în studiu

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aurulesei, Doina Clementina Cojocaru (2015) [Corola-publishinghouse/Science/91920_a_92415]
femeile din aceleași categorii de vârstă sunt de 38%, 28% și 23% (9). Există analize în acest sens și pentru țările slab și mediu dezvoltate (8). De exemplu, registrul național din China din 2000-2001 raportează un procent de 46% pentru hipertensivii peste 60 de ani care conștientizează importanța afecțiunii, dintre care doar 9% au valorile tensionale contro- late. Registrul nu regăsește diferențe semnificative pe grupe de vârstă peste 65 de ani (10). Procente similare sunt raportate de țările asiatice atât referitor

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aurulesei, Doina Clementina Cojocaru (2015) [Corola-publishinghouse/Science/91920_a_92415]
fi calitatea serviciilor medicale oferite în diferite regiuni, cât și modalitatea de măsurare și raportare a HTA (14-16). Din punct de vedere epidemiologic, fiziopatologic și implicit terapeutic, pentru HTA a vârstnicului există două subgrupuri speciale de pacienți - femeile și pacienții hipertensivi în funcție de rasă. Conform raportului National Center for Health Statistics din 2007, în SUA, prevalența HTA la femei este mai mică decât la bărbații până la 45 de ani, egală la ambele sexe pentru grupa de vârstă 45-64 de ani, dar mult

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aurulesei, Doina Clementina Cojocaru (2015) [Corola-publishinghouse/Science/91920_a_92415]
bărbați, p < 0,001) (3) . Majoritatea femeilor vârstnice au HTA încadrată în stadiul prehipertensiv și gradul I (1). Analiza datelor din studiul lui Wolf -Mayer confirmă influența vârstei asupra repartiției pe sexe (18) (figura 3.1). În ceea ce privește influența rasei la hipertensivii vârstnici, datele NHANES subliniază prevalența cea mai mare la rasa neagră comparativ cu rasa albă (40% versus 27%). Mai mult decât atât, hipertensivii vârstnici de rasă neagră au cea mai mare mortalitate prin accidente vasculare cerebrale (AVC), boală coronariană și

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aurulesei, Doina Clementina Cojocaru (2015) [Corola-publishinghouse/Science/91920_a_92415]
Wolf -Mayer confirmă influența vârstei asupra repartiției pe sexe (18) (figura 3.1). În ceea ce privește influența rasei la hipertensivii vârstnici, datele NHANES subliniază prevalența cea mai mare la rasa neagră comparativ cu rasa albă (40% versus 27%). Mai mult decât atât, hipertensivii vârstnici de rasă neagră au cea mai mare mortalitate prin accidente vasculare cerebrale (AVC), boală coronariană și insuficiență cardiacă (IC), ceea ce reduce speranța de viață cu aproximativ 4-5 ani comparativ cu hipertensivii de rasă albă și grupe de vârstă similare

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aurulesei, Doina Clementina Cojocaru (2015) [Corola-publishinghouse/Science/91920_a_92415]
albă (40% versus 27%). Mai mult decât atât, hipertensivii vârstnici de rasă neagră au cea mai mare mortalitate prin accidente vasculare cerebrale (AVC), boală coronariană și insuficiență cardiacă (IC), ceea ce reduce speranța de viață cu aproximativ 4-5 ani comparativ cu hipertensivii de rasă albă și grupe de vârstă similare (1) . Deși mai preocupați de afecțiunea lor și tratați mai agresiv, rata de control a HTA este net inferioară față de rasa albă (20,7% versus 30%), în parte din cauza frecvenței crescute a

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aurulesei, Doina Clementina Cojocaru (2015) [Corola-publishinghouse/Science/91920_a_92415]