686 matches
-
știe, concentrația plasmatică a insulinei în vena portă prezintă la persoanele normale oscilații regulate (secreție „pulsională”). Acestea sunt modificate la pacienții cu T2DM, obezitate sau la persoanele cu insulinorezistență. Oscilațiile secretorii, care se regăsesc și în secreția altor glande endocrine (hipofiză, suprarenală, paratiroide, adipocit etc.), sunt importante pentru efectul înregistrat în organele țintă. În cazul insulinei, caracterul pulsator al secreției influențează în primul rând funcțiile glicogenogenetică/glicogenolitică a ficatului, organ care folosește ~ 50% din insulina produsă în pancreas. De altfel, caracterul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
de ansamblu asupra acestui subiect. Astfel, din punct de vedere istoric, sursele bibliografice ne indică faptul că endorfina ar fi fost identificată în anii 1960, de către neurochimistul american Choh Hao Li (Universitatea California din San Francisco)2, fiind izolată din hipofiza unei cămile (glanda pituitară, glandă de dimensiuni reduse: 10/12/6 mm și greutate scăzută 0,5-1g). Datele existente fac referire la faptul că „americanul” Choh Hao Li a descoperit această substanță indirect, în timp ce investiga metabolismul grăsimilor și nu ar
Jogging de la A la Z by Alexe Dan Iulian / Alexe Cristina Ioana () [Corola-publishinghouse/Science/1592_a_3066]
-
și este înlocuită prin elemente necontractile (țesut conjunctiv și gras), crescând surplusul ponderal și implicit scăzând mult forța musculară (Drăgan, I. 2002); după 35 de ani, atât bărbații, cât și femeile ar produce mai puțini hormoni de creștere, secretați de hipofiză (glanda pituitară) susțin endocrinologii. Acest fapt se repercutează și Jogging de la A la Z II 73 asupra masei musculare (care se diminuează) și oaselor (devin mai fragile); activitatea cardiacă începe să „dea” unele mici semn de tulburare. Din punct de
Jogging de la A la Z by Alexe Dan Iulian / Alexe Cristina Ioana () [Corola-publishinghouse/Science/1592_a_3066]
-
hipotalamo hipofizocorticosuprarenal, conservarea funcțiilor hipofizare și prevenirea 223 și tratarea complicațiilor. Terapia bolii Cushing se efectuează în echipă endocrinolog-chirurg-radioterapeut. Metode și mijloace terapeutice: Tratamentul chirurgical Tratamentul chirurgical reprezintă tratamentul de elecție al bolii Cushing și se referă fie la chirurgia hipofizei transsfenoidală, fie la suprarenalectomia bilaterală. Chirurgia transsfenoidală pentru microadenoame are rata înaltă de succes (85%) (majoritatea tumorilor corticotrope sunt microadenoame cu localizare intraselară). In macroadenoame cu sau fără extensie supraselară rata de succes scade la 25%. Suprarenalectomia bilaterală totală este
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
ochilor, părului, forma nasului, capului, pomeților; -ce se poate modifica moderat: dezvoltarea centurii scapulare, centurii pelvine; -ce se poate modifica intens: masa musculară, capacitatea funcțională aerobă. 2. Factorii endocrini. - Hormonul de creștere (STH): în funcție de cantitatea în care este secretat de hipofiză se descrie o creștere: normală, aiaantismul (hipersecreție STH) sau nanism hipofizar (hiposecreție STH). - Hormonii tiroidieni influențează metabolismele proteice și pe cele minerale. - Hormonii secretați de timus asiaură procesele de creștere până la pubertate. - Hormonii secretați de alandele suprarenale intervin în metabolismul
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
căi duc la supraîncărcare hidrică a organismului. Contribuția renală la reglarea presiunii arteriale se bazează pe funcția excretorie, dar implică numeroase mecansime umorale intricate, cum sunt cele ce urmează. 13.3.2. Hormonul antidiuretic Hormonul antidiuretic (ADH, vasopresină), secretat în hipofiza posterioară, este eliberat de neuroni hipotalamici ca răspuns la stimularea osmoreceptorilor hipotalamici, ca în deshidratare sau în ingestia salină excesivă (fig. 47). Acestea determină și senzație de sete, stimulând ingestia de apă, după cum am menționat. ADH determină retenția de apă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
o vasodilatație ușoară este posibilă dacă predomină receptorii β. Angiotensina determină o arterioloconstricție puternică (efectivă în domeniul picomolar), mai ales prin stimularea eliberării de noradrenalină, cu creșterea rezistenței vasculare periferice. Vasopresina (ADH), secretată de neuroni hipotalamici în sângele de la nivelul hipofizei posterioare, nu are efecte vasculare în domeniul normal de concentrație plasmatică. Bradikinina și alte kinine relaxează mușchiul neted vascular, producând o foarte puternică arteriolodilatație, ce poate duce la scăderea presiunii arteriale, dar au ca efect și creșterea permeabilității capilare, atragerea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
cuboidale ca formă, un aspect neted, relativ puține mitocondrii și prezintă o serie de caracteristici speciale: sensibilitatea la ADH, permeabilitatea pentru uree, secreția de protoni. Când osmolaritatea plasmatică este crescută, se elimină în circulație o cantitate crescută de ADH de către hipofiza posterioară. Hormonul circulant se cuplează cu un receptor membranar de pe celulele tubilor colectori, numit V2. Acesta este un receptor cuplat cu proteina Gs care activează adenilat ciclaza, crescând concentrația intracelulară de AMPc. APMc activează protein-kinaza A (PKA) care fosforilează alte
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
de la 400 ml (minim) până la valori foarte mari (5-6 litri/zi) în funcție de aport. În condiții normale, este de 1500 ml/zi. Hormonul antidiuretic (ADH) este un nonapeptid sintetizat de neuroni hipotalamici, localizați în nucleii supraoptici și paraventriculari, apoi transportat în hipofiza posterioară și eliberat la depolarizările axonilor din nucleii respectivi. Eliberarea ADH-ului este modulată de o multitudine de factori și situații, printre care durerea, traumele, stresul, anestezicele, nicotina, morfina, angiotensina. Etanolul și ANF-ul inhibă eliberarea de ADH și produc
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
găsească răspunsul adecvat. Elaborează în perioada bucureșteană a activității sale pe tărâm științific un număr de 46 lucrări experimentale și clinice, din care se pot desprinde nu mai puțin de 15 priorități absolute, pe care le cităm: 1. precizează rolul hipofizei în economia generală a organismului, demonstrând că în absența ei omul nu supraviețuiește; 2. demonstrează experimental că extirparea lobului posterior al hipofizei (neurohipofiza) permite supraviețuirea, dar conduce la apariția diabetului insipid; 3. concepe și experimentează metoda transparietală de extirpare a
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
care se pot desprinde nu mai puțin de 15 priorități absolute, pe care le cităm: 1. precizează rolul hipofizei în economia generală a organismului, demonstrând că în absența ei omul nu supraviețuiește; 2. demonstrează experimental că extirparea lobului posterior al hipofizei (neurohipofiza) permite supraviețuirea, dar conduce la apariția diabetului insipid; 3. concepe și experimentează metoda transparietală de extirpare a hipofizei - metoda Paulescu - folosită și astăzi în neurochirurgie la om; 4. eliminarea experimentală a rolului pe care l-ar avea splina în
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
în economia generală a organismului, demonstrând că în absența ei omul nu supraviețuiește; 2. demonstrează experimental că extirparea lobului posterior al hipofizei (neurohipofiza) permite supraviețuirea, dar conduce la apariția diabetului insipid; 3. concepe și experimentează metoda transparietală de extirpare a hipofizei - metoda Paulescu - folosită și astăzi în neurochirurgie la om; 4. eliminarea experimentală a rolului pe care l-ar avea splina în formarea bilei, până atunci considerată ca având un rol important în biliogeneză; 5. diferențiază insuficiența tiroidiană din cretinismul congenital
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de l’Academie de Medecine, Journal de Physiologie et de Pathologie Generale, Buletinul Societății de Științe-București, Journal de Medecine Interne-Paris și Revista Științelor Medicale. Publică, în această perioadă, două cărți. Prima carte bazată pe cercetările sale, devenită fundamentală pentru patologia hipofizei și care va face senzație în lumea științifică, poartă titlul „ L’Hypofyse du Cerveaux” are 146 pagini și a fost editată în 108 la editura Vigot din Paris. A doua carte „Tratamentul Febrei” apărută în 116 cuprinde concepția sa patogenică
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
moartea embrionului. Similitudinea (forțată totuși) cu anumite forme de viață nu presupune câtuși de puțin derivația și cu atât mai puțin mărturia transformării speciilor. Organele atavice, sau structurile vestigiale cum ar fi: timusul, apendicele cecal, musculatura urechii, epifiza și chiar hipofiza, au fost invocate de darwiniști în susținerea transformismului, dar și ocolite cu grijă de neodarwiniști, pentru că între timp s-a demonstrat exact cum prevedea Paulescu că aceste structuri, departe de a fi rudimentare și inutile, au îndeplinit, îndeplinesc și vor
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
un rol bine definit pe care încă nu-l cunoaștem, ceea ce avea să se demonstreze în timp pentru majoritatea lor. Timusul, de pildă, are un rol esențial în coordonarea și maturarea imunitară prin selecția celulelor imunitare, îndeosebi a limfocitului T. Hipofiza, este glanda endocrin ă centrală în coordonarea activității endocrine, iar în conjuncție funcțională cu hipotalamusul realizează un adevărat endocrinostat, esențial pentru viața individului. Chiar apendicile cecal, invocat încă de neodarwiniști, este un organ limfoid cu rol în apărarea digestivă locală
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
cel de-al 2- lea articol „Dovezi nevalabile”. Multe din afirmațiile lui Paulescu folosite ca argumentație în această celebră polemică științifică avea să se adeverească în anii ce au urmat prin descoperirile științifice, chiar în timpul vieții lui Voinov (rolul timusului, hipofizei etc.). Cu toate acestea Voinov nu își schimbă poziția. Realizează însă ceva în plus față de Leon și anume; numește demonstrația lui Paulescu “Paulism” ceea ce prin prisma timpului pare o consacrare, chiar dacă la început termenul s-a dorit a fi o
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
le raportează la preceptele creștine. Strălucit colaborator al lui Lancereaux, clinician desăvârșit și fiziolog de talie internațională, titularul catedrei de Fiziologie al Facultății de Medicină din București timp de 31 ani, descoperitorul insulinei și autorul metodei chirurgicale de abord al hipofizei (operație care se practică și astăzi) și a altor peste douăzeci priorități în domeniul cercetării medicale, Paulescu este în același timp un practicant creștin prin excelență. Așa se explică susținerea fără rezerve a creaționismului științific la fundamentarea căruia a contribuit
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
glandelor endocrine, fie de boli specifice ale acestora. Rolul glandelor este unanim recunoscut în formarea și evoluția personalității de către majoritatea specialiștilor și el nu mai reprezintă o temă de controverse. Menționăm, spre exemplu, în aceasta privință rolul glandelor tiroidă și hipofiză. Este cunoscută acțiunea tiroidei în ceea ce privește creșterea, dezvoltarea și maturizarea persoanei: cazurile de cretinism cu nedezvoltare staturală și deficiență mintală severă. În mod egal, la adult, hipertiroidia basedowiană produce crize de tip maniacal, după cum insuficiența tiroidiană din cursul mixoedemului duce la
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dezvoltarea și maturizarea persoanei: cazurile de cretinism cu nedezvoltare staturală și deficiență mintală severă. În mod egal, la adult, hipertiroidia basedowiană produce crize de tip maniacal, după cum insuficiența tiroidiană din cursul mixoedemului duce la instalarea unor tulburări de tip depresiv-melancoliform. Hipofiza este responsabilă fie de nanismul hipofizar, fie de gigantism, fiind în egală măsură incriminată în cazurile de anorexie mintală sau în cele de cașexie Sismonds. Insuficiența gonadică duce la manifestări psihopatologice specifice, caracterizate prin depresii, insomnii, lentoare în ideație, bradipsihie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acționează asupra glandelor endocrine. Este important de subliniat și faptul că glandele endocrine joacă un rol important în configurarea tipului psihosomatic (biotipul și psihotipul) al individului respectiv. Cele mai importante glande care marchează tipologic, somatic și caracterial-temperamental persoana umană sunt hipofiza, tiroida, suprarenala și gonadele. Aceste aspecte se vor vedea mai târziu, în „dispozițiile patologice” ca potențialități de dezvoltare și apariție a unor tulburări psihice ale indivizilor respectivi. Acceptând rolul important pe care sistemul endocrin îl are în relațiile sale cu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
eficienței anumitor zone ale creierului (hipocampus cu rol în memorare și învățare, unii autori susținând că datorită oxigenării superioare a acestor zone în efortul fizic se pot forma noi celule cerebrale) sau a anumitor glande (hipotalamus cu rol în termoreglare; hipofiză cu rol în eliberare hormonilor de creștere foarte importanți în protecția celulelor musculare în efort prin includerea lipidelor în oxidarea din timpul efortului); îmbunătățesc excreția la nivelul pielii, participând astfel la realizarea unei termoreglări mai eficiente; cresc capacitatea de autoreglare
JOGGING De la A la Z by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/1593_a_3043]
-
hormoni care, la rândul lor afectează funcțiile vitale precum somnul, apetitul, instinctul sexual și abilitatea de a simți plăcerea. Hormonii ajută, de asemenea, corpul să răspundă stresorilor de mediu. Cele trei componente principale ale sistemului neuroendocrin hipotalamusul, cortexul suprarenal și hipofiza, care funcționează împreună într-un sistem corelat care este în strânsă legătură cu sistemul limbic și cortexul cerebral. Acest sistem este adesea numit axa hipotalamus cortex suprarenal și hipofiza, sau axa H.P.A. În mod normal, atunci când intrăm în contact cu
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Cele trei componente principale ale sistemului neuroendocrin hipotalamusul, cortexul suprarenal și hipofiza, care funcționează împreună într-un sistem corelat care este în strânsă legătură cu sistemul limbic și cortexul cerebral. Acest sistem este adesea numit axa hipotalamus cortex suprarenal și hipofiza, sau axa H.P.A. În mod normal, atunci când intrăm în contact cu un stimul, axa H.P.A. devine mai activă, crescând nivelul de hormoni, precum cortizonul, care ajută corpul să reacționeze la stimuli, făcându-l capabil să reacționeze sau să respingă stimulii
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
căi duc la supraîncărcare hidrică a organismului. Contribuția renală la reglarea presiunii arteriale se bazează pe funcția excretorie, dar implică numeroase mecansime umorale intricate, cum sunt cele ce urmează. 13.3.2. Hormonul antidiuretic Hormonul antidiuretic (ADH, vasopresină), secretat în hipofiza posterioară, este eliberat de neuroni hipotalamici ca răspuns la stimularea osmoreceptorilor hipotalamici, ca în deshidratare sau în ingestia salină excesivă (fig. 47). Acestea determină și senzație de sete, stimulând ingestia de apă, după cum am menționat. ADH determină retenția de apă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
o vasodilatație ușoară este posibilă dacă predomină receptorii β. Angiotensina determină o arterioloconstricție puternică (efectivă în domeniul picomolar), mai ales prin stimularea eliberării de noradrenalină, cu creșterea rezistenței vasculare periferice. Vasopresina (ADH), secretată de neuroni hipotalamici în sângele de la nivelul hipofizei posterioare, nu are efecte vasculare în domeniul normal de concentrație plasmatică. Bradikinina și alte kinine relaxează mușchiul neted vascular, producând o foarte puternică arteriolodilatație, ce poate duce la scăderea presiunii arteriale, dar au ca efect și creșterea permeabilității capilare, atragerea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]