1,662 matches
-
acvatic prin care plutea corabia și se gîndea că dincolo de acea poartă începea drumul spre ținta răzbunării sale, deși deocamdată era el însuși împins din urmă, în timp ce se îndrepta spre țelul său fatidic; cînd se gîndea, de asemenea, că o hoardă de pirați sălbatici, de păgîni neomenoși îl mînau din urmă, slobozind asupră-i blestemele lor infernale - fruntea lui Ahab rămînea încrețită ca o plajă neagră, mușcată de vreo furtună, ce nu izbutește să-i clintească stîncile de la temelie. Dar astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ilustrului savant d-l Profesor Nicolae Iorga, care a dovedit documentat dreptatea noastră asupra pământului neamului românesc, din punct de vedere istoric. știm că poporul român a trăit pe aceste plaiuri de sub Carpați, înainte cu 800 de ani de venirea hoardelor barbare când au descălecat și hunii și maghiarii pe pusta părăsită, pentru ca pe urmă să cotropească și să pună în sclavie poporul daco-roman. Noi, femeile și mamele române, mândre de gloria străbunilor noștri, care au adus legionarii din Roma pe
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
care nu era de vânzare. Când văzu portretul patriarhului, suspină Îngrozită: ― N-avem destul ghinion? Vrei acum să-l vinzi și pe patriarh? Înșfăcă portretul și Îl duse Înăuntru. Tot restul zilei rămase În bucătărie, nefiind În stare să privească hoarda pestriță a vânătorilor de talciocuri gospodărești, care-i căutau prin lucrurile personale. Erau anticarii de weekend din suburbii, care Își aduceau și câinii cu ei, și familiile oropsite care legau cu sfoară scaune de acoperișul unor hârburi de mașini, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
meticulos că blocurile fuseseră evacuate, veneau Gardienii. "Tipic", zise o voce. "Tactică normală", spuse o alta. "Dragul meu Împărat", făcu un glas pe care nu-l mai auzisem până atunci, "ai face bine să supraveghezi cine intră în bloc după ce hoarda de oameni a ieșit. Și ai fi, de asemeni, înțelept să trimiți un lunetist să-l doboare pe cel care va intra." "De ce?" "Este tipic în aceste situații ca lunetiștii să-și ocupe primii locurile." Chiar în acel moment, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
armata stă de pază la frontiere... Nu termină bine fraza și se înfioară. Dacă se întâmplă totuși ca acum trei ani, când ilyrii s-au răzvrătit, urmați de pannoni? A fost un moment de grea cumpănă. Cu Italia descoperită în fața hoardelor de sălbatici, s-a temut că Germania și Tracia se vor ridica și ele, că regele Boemiei, Marobodus, li se va alătura, că dacii și sarmații vor năvăli în forță... Își sprijină bărbia în piept. A crezut că nu mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sosit în Dobrogea numeroase grupuri de tătari originari din Crimeea. În perioada administrației otomane în Dobrogea s-a dorit sporirea potențialului militar al regiunii, Poarta favorizând colonizarea cu populație turcă și tătară originară din nordul Mării Negre, proces favorizat de dispariția Hoardei de Aur34. În paralel cu procesul de colonizare cu tătari crimeeni, statul otoman a organizat colonizarea Dobrogei cu grupuri turanice nomade din Anatolia 35. Populația turco-tătară colonizată a fost instalată, în special, în sudul și centrul regiunii și avea obligații
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
povești avem noi timp? Cine să se joace în locul nostru? face Sorin. Bine. Ascultați-mă cu atenție! Se spune că, demult, tare demult, când pământul acesta al nostru avea parte de-o mare urgie, au venit și aici, în sat, hoardele năvălitorilor, care au adus cu ele numai jale, nenorocire și lacrimi: ogrăzi și acareturi distruse, animale luate cu forța, bătrâni și femei umiliți sau chiar omorâți, tineri și copii - fete și băieți - luați în robie și duși hăt! La capătul
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
de păpădie și răi la suflet, au reușit cu armele lor, să le ucidă pe fetele care avuseseră îndrăzneala să apere ograda. Una câte una au pierit bietele de ele, ca niște flori rupte de-o mână otrăvită. Iar când hoardele-au plecat, părinții fetelor și sătenii le-au săpat mormintele în jurul fântânii și nu departe de casa și ograda pentru care s-au jertfit. La scurt timp de la această întâmplare, jur împrejurul fântânii au răsărit opt vlăstare mici și firave
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
să vorbească engleză, adică. Și-o imagină pe Marlena la fel ca Walter, zăcând fără cunoștință Într-un templu În ruină, apoi o văzu Într-o stațiune mult mai elegantă râzând cu capul dat pe spate În timp ce pronunța, În fața unei hoarde de bărbați atrăgători: „Harry e un dobitoc. Foarte bine i-am făcut că l-am lăsat de izbeliște În locul acela Îngrozitor“. Harry se Învârtea pe loc Încercând să-și folosească logica și bunul-simț. A doua zi după dispariția prietenilor săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
viața. Așa ne-am născut cu acest sentiment, așa am trăit o viață de om, cu acest sentiment am mărșăluit și eu în coloana de infanterie ce a ocupat tranșeele de pe muntele Bărnărel, în acel început de septembrie 1968 când hoardele Pactului de la Varșovia au invadat Cehoslovacia, iar în planurile lui Brejnev urmam noi la rând. Cei care au prins atunci acel moment înălțător pentru armata noastră, fiind sub arme, nu pot să uite niciodată, starea extraordinară de spirit al armatei
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
trup; Nouă mască de rubine, Strâmtorări dese și-n grup. 4 august 2004 Aș vrea să mor pe prispa casei, a casei ’n care m-am născut Acolo să se-ncheie ciclul la câte-n viață-am cunoscut, Trecând prin hoarde de necazuri, fără laure, fără scut, Doar ocrotit de Sfântu-n toate, de toate care-s la trecut. 11 august 2004 „La plăcinte, înainte, Iar la trudă înapoi!” Iată-n câteva cuvinte Ce cangrenă roade-n noi. „Ce-i în gușă
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
târziu Vesontio și burgurile învecinate, ducând cu ei doar o mână de lucruri, iar acum, deși sfârșiți de mersul îndelungat, se căzneau să înainteze cât mai iute și fără oprire, temându-se de sosirea, dintr-o clipă în alta, a hoardelor hune. Nici măcar vederea războinicilor lui Chilperic nu avu darul să-i mângâie. îi priveau pe burgunzi fără să se arate mai ușurați, continuând să meargă înainte cu capul în jos, de parcă le-ar fi fost frică să nu pățească, din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
asigurări că armata imperială trebuie să sosească. îi încurajez, le spun că nu trebuie să cedeze în fața disperării, că în curând suferințele lor vor înceta, că barbarii vor fi alungați către infernul care se pare că i-a vomitat. însă hoarda aceea asasină nu ne lasă să ne tragem sufletul și... Se întrerupse, ridicând arătătorul și luându-și o expresie de parcă ar fi ascultat ceva. Sebastianus auzi din nou, iar de această dată nu foarte departe, bubuitul sumbru pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se înghesuia o mulțime despre care Sebastianus, deprins cu viața militară și bun cunoscător al obiceiurilor barbarilor, știa că e formată din războinici în repaos, femei din toate rasele cunoscute și chiar copii. Dincolo de marginea spațiului corturilor, se puteau vedea hoarde de armate pe jos sau călare, care, încolonate uneori de-a lungul drumeagurilor, dar de cele mai multe ori mărșăluind dezordonat peste câmp, arborau adevărate desișuri de lănci. Chiar și de la distanța aceea, hainele felurite ale războinicilor dădeau, în ansamblu, impresia unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din scânduri ori răchită, vizibil abandonate pe câmpul de luptă, și ruinele, pe jumătate carbonizate, a două turnuri rudimentare de asalt stăteau ca mărturie încrâncenării cu care se dăduseră luptele în acel loc. De la corturile câtă frunză și iarbă, de la hoardele în marș sau aflate în așteptare în câmp, se înălța ecoul acela ca un foșnet răsunător, în felurite forme, continuu, pe care Sebastianus și tovarășii săi îl auziseră pe când se apropiau de bastion: strigătele și chemările a mii de bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Hai să plecăm! Atacatorii intraseră deja pe punte, tropăind asurzitor pe bârnele vechi de lemn, iar bagauzii îi primeau încântați, încurajându-i cu gesturi largi ale brațelor. Puținii soldați încă în viață părăsiseră deja locul bătăliei. Rămași deci singuri în fața hoardei, Sebastianus și tovarășii săi fură constrânși să fugă. Prefectul însă se întoarse după zece pași, contemplând descumpănit dezastrul. Deși se retrăgea, nu se simțea în stare să-și dezlipească privirea de masa barbarilor ce înaintau și îi rezista lui Maliban
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
calul și alungă gândurile acelea deprimante. Trecu pe lângă coloana de războinici și se duse, însoțit de Mandzuk, până în fruntea mingan-ului, care era ultima unitate hună a coloanei. în urmă, la circa două mile în spatele oamenilor săi, se mai afla doar hoarda dezordonată a gepizilor, pe post de ariergardă a imensei armate. Printre cei care călăreau în frunte îl găsi pe Odolgan, care tocmai bea hidromel - cumís-ul se terminase cu ceva vreme în urmă în tot mingan-ul - din micul burduf pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu un diametru exterior de cel puțin un sfert de milă, înconjurate de un val de pământ și de un șanț adânc. Dar nu avu timp să se concentreze asupra observării dușmanului, căci atenția îi fu imediat atrasă de o hoardă de cavaleri huni - poate un întreg mingan - ce suia colina. Ajunseseră deja la circa două sute de pași și-și dăduseră seama acum că romanii ocupaseră creasta, dar nu păreau nicidecum să aibă intenția să se oprească. Dimpotrivă, își biciuiau caii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
putu vedea câte un soldat ieșind din rând; apoi, în partea dreaptă, oamenii porniră să dea îndărăt și, în fine, o luară la fugă cete-cete, lăsând să năvălească prin spărtură primele grupuri de barbari, care în câteva clipe deveniră o hoardă. Mulți soldați, mai ales din ultimele rânduri, își căutară scăparea prin coridoarele ce despărțeau cohortele bagaude, însă Metronius înțelese că fuga lor dezordonată risca să dezmembreze rândurile alor săi, care, din clipă în clipă, aveau să primească unda de șoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cât ar fi putut conduce o mare în furtună. Abia avu timpul să se mire de tot ce se întâmpla, plin de spaimă, dar și de exaltare, căci el însuși se simțea cuprins în acea maree. Descumpăniți de năvala acelei hoarde de turbați care împingea înainte și mulți soldați romani ce fugeau, barbarii se opriră mai întâi, apoi rupseră rândurile și dădură îndărăt, dar fură ajunși din urmă, izbiți, străpunși de țepușe și călcați în picioare. împreună cu ei, în furia devastatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Balamber își opri calul și se întoarse în spate pentru a vedea mai bine lăsându-i pe cei care îl urmau să treacă înainte. Scrutând aripa stângă pe deasupra mulțimii în tumult a combatanților, reuși să distingă prin norii de praf hoarde de cavaleri goți ce galopau mâncând pământul în direcția câmpului de luptă. Nu mai încăpea nici o îndoială: armata lui Valamir se retrăgea în fugă, iar vizigoții năvăleau asupra lor. Așadar, contrar ceea ce își imaginase Atila, moartea lui Theodoric nu fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mod firesc cele două armate în acest interval de timp. în privința desfășurării bătăliei, am respectat în mare parte descrierea făcută de Jordanes, îndepărtându-mă totuși de autorul gotic acolo unde era vorba de explicarea retragerii vizigoților, motivul principal pentru care hoardele hune nu au fost nimicite pe de-a-ntregul. în ceea ce privește motivațiile pe care el le aduce vorbind despre decizia lui Thorismund îcare ar fi fost „manipulat“ și convins să abandoneze tabăra chiar de către Etius, dornic să-i salveze pe huni, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
reda în mod desăvârșit aceste sensuri. Un caz particular este și cel al terminologiei militare a hunilor: luând în considerare capacitatea remarcabilă demonstrată de aceștia în mai multe ocazii, care contrastează cu obișnuita și simplista reprezentare a armatelor lor ca hoarde dezlânate și greoaie, și ținând cont de faptul că istoricii rețin că alcătuirea acestora se baza pe unități întocmite după sistemul zecimal, am considerat că pot să aplic acestor unități o terminologie împrumutată de la armatele mongole ale lui Gengis Khan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Bancarellaă și Il centurione di Augusto. Coperta 4 De la parapetul bastionului, Sebastianus putu cerceta, în sfârșit, tabăra dușmană. Ceea ce văzu în îngrozi. Până unde putea distinge cu ochiul, câmpia mișuna de oameni înarmați. Dinspre corturile câtă frunză și iarbă, dinspre hoardele în marș pe câmpie sau aflate în așteptare la locurile lor, se înălța un ecou ca un foșnet, în felurite forme, continuu, înăbușit și totuși apăsător; erau mii de glasuri și de zgomote diferite. Era, într-un cuvânt, respirația imensei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
În afară de mine. Și nici de mine nu mă tem. Am Învățat să mă stăpânesc ca un cal breaz.“ Vorbărie goală, pe care ceata de salahori o Înghițea hăhăind și mirându-se de istețimea șefului la fiecare cuvânt. Încurajat de această hoardă gălăgioasă, Ippolit prindea avânt. La un moment dat, numărându-i, Îi veni ideea să Întindă o masă mult mai lungă decât la aceea la care petreceau și trimise pe doi dintre ortacii săi să aducă dulapi groși de cherestea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]