669 matches
-
de braț și-o târa, iar ceilalți veneau după ei, bâjbâind în bezna culoarului. — Păi nu vreți să o ducem, pe rând, în Las Vegas? Fierbe sângele în ea! zise cel care o împingea spre ieșire, iar la așa replică hohotiră toți trei. Lasă că e timp și de asta, zise șeful cenzurii, vreau s-o văd cum se bucură, pe lumină, și să îi văd părul, pentru ce-am așteptat? — Ptiu! făcu cel mai tânăr, care, după glas, îi păru
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
părul, pentru ce-am așteptat? — Ptiu! făcu cel mai tânăr, care, după glas, îi păru un basidji de curând racolat. Să-ți dorești să pătrunzi într-o curvă în care mai întâi a fost altul, imperialist! — Nu contează, e circumcis! Hohotiră din nou, erau beți, iar celui care o purta îi intraseră degetele în carnea ei. Tot visase să scrie trei cărți. Prima ar fi fost despre soare și n-ar fi citit-o aproape nimeni. Oamenii, în general, nu gândesc
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în casa mea, sau eu? Și vru s-o lovească. Stere îl opri: - Las-o, nene! - Ce s-o las? Ce-i după ea? Eu am făcut-o, eu o omor! Scurt! Lina încremenise lângă un pervaz. Nu mai mișca. Hohotea Înăbușit, mușcîndu-și pumnii. Maică-sa se întoarse către negustor: - Nu te lua după vorbele ei. Nu știe ce vrea. A vorbit cu un țângău dup-acilea din mahala și crede că orice zboară se mănâncă. - Întreab-o pe-a mea, zise
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
este această fată? Floarea lui nea Marin! Și cine este ginerele, cel care de față cu dumneavoastră petrece? Cine sânt într-un cuvânt acești tineri ce s-au văzut în această casă, s-au plăcut și s-au iubit? Mireasa hohoti, nemaiputând să se ascundă. -... tot eu am să vă răspund... Și se aruncă încălzit, cu palmele pe masă, îi privi pe rând pe meseni, drept în luminile ochilor, zvî4ind vorbă după vorbă, din ce în ce mai repede, încîntat tot mai mult de sine
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
deschiseseră bragagerii cu perdele tărcate și tejghele de zinc. Femei și bărbați se înghesuiau în fata tarabelor, să bea limonada cu lămâie, sau să ia un rahat cu apă rece. Fetișcanele îmbrăcate în rochii de stambă sau poplin mâncau semințe, hohotind șăgalnic la soldații ce se țineau pe urmele lor. Către gară, se ridicaseră prăvălii noi de cărămidă. Acestea luaseră locul vechilor maghernițe, căzute sub târnăcop. Se schimbaseră firmele, pe ziduri se ridicau litere și nume noi. Forfota crescuse. Aici se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lui. Dacă n-ar fi fost acolo alde Bozoncea, ar fi pisat-o cu picioarele, s-o învețe minte, și îi făgădui în gând s-o sfărâme în bătaie dacă o prinde-o vreodată singură. Starostele își îmbrăcă haina și hohoti de moliciunea lui. - Așa oi fi și la muieri! La plecare, Mînă-mică 1-a prăjit pe-un carditor care învîrtea niște cărți strigând mulțimii: Două negre, una albă, Cea cu marca se plătește, Fii atent și urmărește, Mizați, domnilor! Cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ale geamparalelor. Unde era el, starostele, unde era Oacă, să joace cu Nicu-Piele tot pe vine și-n călcue! La cimitir a citit preotul o slujbă și au pus coșciugele în pământ. Nașul se ținea de crucea lui Bozoncea și hohotea: - Muriși, neică, muriși... Plângeau și coardele de veniseră de hatârul lui Nicu, gagicile lui din cartiere, plângeau și finii lui Praporgicu. Când au început să cadă bulgării pe lemnul puternic care adăpostea trupurile hoților, a fost un vaier. Nașul a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
că se simțea într-un fel răspunzător pentru ceea ce se întâmplase cu Violet în casa părinților lui. Avea un ac - trebuie să fi fost unul dintre seringile mele creion ActRapid - mi-a înfipt un ac în braț. Violet începu să hohotească. — Am simțit că mă înțeapă și am intrat în panică, știam ce încearcă să facă. Ținând-o încă pe Sophie de mână, se lăsă în brațele lui Janey, plângând din toți rărunchii, dezlănțuindu-se cu putere. Janey o mângâia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
peste cadavrul meu. GARDIANUL: Niciodată n-o să mai avem o asemenea ocazie... ARTUR: Am spus nu! GARDIANUL (Disperat.): Ah, ce v-am făcut? De ce vă purtați așa? Numai dumneavoastră ne mai puteți sălta puțin... ARTUR (Intransigent.): Nu! Nu! Nu! GARDIANUL (Hohotind): Ho-ho-ho! N-aveți pic de recunoștință... ARTUR (Din buze.): Țttt! GARDIANUL: Sunteți o haimana, un monstru, un vampir! Sugeți sângele gardienilor! Îl mâncați de viu pe călău! ARTUR (Demonic.): De o mie de ori nu! GARDIANUL: Sunteți un trădător, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nesărat în gură.) MACABEUS (Înghițindu-l hulpav.): Era... fără sare... PARASCHIV: Sarea ți-o dau separat... (Îi presară sare pe limbă.) MACABEUS: Mare cutră ești... PARASCHIV (Râzând.): Zău? MACABEUS: Ah ce te-aș mai beli! Ce te-aș beli! PARASCHIV (Hohotind.): Zău? Nu mai spune! (Râs sadic.) Mai vrei? Mai vrei haleală? MACABEUS: Mai vreau. PARASCHIV: Să nu ți se umfle burta. MACABEUS: Mai vreau. PARASCHIV (Îi dă să înghită un cartof sărat atât cât trebuie.): Vezi? MACABEUS (Molfăind.): Ce? PARASCHIV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pace. E speriat MACABEUS (Triumfător.): Se teme de mine? PARASCHIV: Se teme. Tremură de tot. MACABEUS (Mărinimos.): Spune-i că nu-i fac nimic. PARASCHIV (Către INAMIC.): Stai pe scaun. (Îl așază pe scaun.) Nu-ți facem nimic. INAMICUL (Gesticulează, hohotește, arată de câteva ori semnul rușinii pe obraz, râgâie; aproape că izbucnește în plâns.) MACABEUS: Ce vrea? PARASCHIV: Vrea să plângă. MACABEUS: Să nu plângă! Mă scoate din sărite... PARASCHIV (Îl mângâie pe creștet pe INAMIC.): Să nu plângi... INAMICUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
M-am târât, am alergat, am sorbit apa... apa de ploaie... Am sperat, poate... poate... Așteptam o cât de mică, o cât de infimă chemare... Și am suferit, m-am chinuit groaznic... Închipuiți-vă, toată mulțimea, ah, mulțimea, pândindu-mă, hohotind, în creierul meu, clipă de clipă, arătându-mă cu degetul, spunându-mi că sunt nebun, da, nebun... Spunându-mi că numai nebunii sunt cei care... Încearcă să obțină... așa ceva, că numai nebunii aspiră... la așa ceva... la acest lucru... atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
strivit, se lasă în genunchi, plânge.) cum stați pe după uși... cu bocancii murdari... și vă râdeți, da... vă râdeți de paharul meu de apă... și de ploaie... Ați râs de mine, ați râs... HAMALUL: Nu, domnule... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ați hohotit, ați hohotit ca niște porci, v-am auzit prin somn... V-ați apropiat de câteva ori de mine, în timpul somnului, v-am simțit... M-ați căutat prin buzunare, m-ați buzunărit... Știu tot... Mi-ați ridicat pleoapele, în timp ce dormeam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
lasă în genunchi, plânge.) cum stați pe după uși... cu bocancii murdari... și vă râdeți, da... vă râdeți de paharul meu de apă... și de ploaie... Ați râs de mine, ați râs... HAMALUL: Nu, domnule... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ați hohotit, ați hohotit ca niște porci, v-am auzit prin somn... V-ați apropiat de câteva ori de mine, în timpul somnului, v-am simțit... M-ați căutat prin buzunare, m-ați buzunărit... Știu tot... Mi-ați ridicat pleoapele, în timp ce dormeam și v-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Îmi pot imagina perfect privirea de calmă satisfacție din ochii lui albaștri de pește când arată acum (poate chiar În clipa când scriu aceste rânduri), o bogăție de comori neașteptate coveteranilor lui care se bat cu palmele pe coapse și hohotesc entuziasmați - imaginile absolut wunderbar pe care le-a surprins În timpul regimului lui Hitler. 2 Am vorbit Îndeajuns despre tristețea și splendoarea exilului În romanele mele scrise În limba rusă și Îndeosebi În cel mai bun dintre ele, Dar (publicat recent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de votcă înapoi. Poate și vreo bucățică din tortul de azi-noapte. Am ridicat neputincios din umeri și i-am făcut semn Anei: „Asta-i! Mă... Ce vrei să fac?“. Am ieșit în ritmul sincopat al șuturilor stomacului. Lupta începuse. Venea hohotind metafizica. O știam prea bine. Singura, nemiloasa, perfida lege a luptei era să nu-mi treacă prin cap un singur cuvânt: vomă. În rest, puteam să mă gândesc la orice, până și la mizera mea leafă, și victoria era a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Canapele și o măsuță chiar, într-un interior de reclamă auto. Nedumerit priveam când spre popă, când spre blondă, „Ketty“, surâse ea, când la decorul din mașină. — Stai s-o trag colea, la ăsta rustic’ și te dezmeticesc mintenaș, a hohotit popa. Am intrat în restaurantul rustic de la cealaltă intersecție. Pe vremuri fusese acolo o grădină, tot „Trocadero“, apoi un bufet popular, iar după ce afacerile luaseră avânt, îl transformaseră într-un fel de local cu circuit închis, decorat rustic. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ai prins? Coperta și pictorialul îl avem de-acu’, e aici, cu noi. Știi ce ocarină are momoloiul ăsta? Obligeană! Faci pleurezie dacă ți-o arată. Punem pariu? Am ridicat din umeri. Nu mă interesa câtuși de puțin. Popa a hohotit. — Stai, profesore, nu te pripi. Nu mai suntem la „Geamandura“. Acu’ eu conduc parada, cum ziceai p-atunci că zicea Ostapu’ ăla al tău. Ia te uită! Momoloi, fă puțină lumină! Blonda, surâzând, s-a ridicat doar, a făcut doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
moral, dezvoltarea cu ocarina, să nu sufere din cauza ta. Îi place la nebuneală când se crede utilă, dă perspective. Nu văd de ce te-aș minți, i-am răspuns, trăgându-mă de sub brațul lui. Trăiesc așa și mi-e bine. — Persepolis! hohoti, intrând în mașină. Cum să-ți fie bine? Totuși, dacă ai nevoie de-o sponsorizare, nu te rușina. Îmi trimiți numărul tău de cont și-ți vărs câți coconei ai nevoie. Sponsorizez zeci de porcării și tocmai în numele prieteniei noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Îmi pare rău... La mine, doar tata a stat la balamuc. Eu am avut noroc, semăn cu mama. ― O femeie de nădejde, presupun. ― Oho! în fiecare dimineață se urca într-un salcâm și dădea din mâini. ― Se credea avion? Cârnul hohoti. ― Acum îmi dau seama că ești țicnit de-a binelea. Făcea mișcare în aer liber. Așa-i recomandase doctorul. ― Înțeleg... ― Când veneam de la liceu o ajutam să coboare. ― De ce? Nu încăpeați amîndoi? ― Ei asta-i! Doar trebuia să stăm la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fără să se mai stăpânească, boțindu-și chipul mic. Trăgea când de umeri, când de centură, prăvălită peste trupul cald încă. Profesorul încerca să nu privească dincolo de încălțămintea șoferului, niște ghete de antilopă cenușii cu crepul tocit la călcâie. ― Melania! hohoti Florence. Melania, mă auzi? Bătu ușurel obrajii reci și palizi. Bătrâna țeapănă părea că nu respiră. Doamna Miga își ridică fața răvășită. Țipă disperată: ― Ce să fac? Învățați-mă ce să fac!! ― Apă rece! bâlbâi Scarlat schimonosit de durere. Toată
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ați explicat altceva. ― M-ați înțeles greșit. Sculptorul se redresă: Moșul e un reformat din toate punctele de vedere. Că-i pestriț la mațe, sânt de acord, dar de aici și până la... nu, hotărât e absurd! ― Și ceilalți? ― Cine? Valerica? Hohoti strident: Țipă când vede o gânganie. Mai nou, face cură de chefir. Ați văzut gangster să consume chefir?! ― N-am văzut. Despre Melania Lupu ce părere aveți? ― Se dă în vânt după jeleuri, rade cam la jumate' de kil pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu a avut puterea să gândească în perspectivă? Poate cineva să îl condamne pentru că era într-o stare de panică pură, animalică? La intrarea lui Rufus în birou, Harry s-a ridicat de la masa de lucru și a început să hohotească. Era deja dincolo de cuvinte, incapabil să mai construiască o singură frază coerentă, iar sunetele care i se revărsau din gâtlej erau atât de oribile, spune Rufus, atât de agonizante în suferința lor, încât a început să tremure de teamă. Dryer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de la masă și s-a repezit pe urmele lor. Rufus l-a urmat - dar încet, prudent, aproape încremenit de groază. Până să coboare el treptele, Dryer și Trumbell ieșiseră deja din magazin și Harry smucea ușa de la intrare - continuând să hohotească, în continuare pe urmele lor. Un taxi era parcat la bordură, cu motorul și aparatul de taxat mergând, iar cei doi au urcat pe bancheta din spate înainte ca el să îi poată ajunge din urmă. Și-a vânturat pumnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
odihnesc, probabil, pe biroul îngerului păzitor care m-a luat în dotare. Ateii nu sunt zguduiți de crize spirituale. Grija lor ține de suculența teicii. În mănăstiri se retrag unii pentru reculegere, alții pentru bârfă. Mi-l imaginez pe Dumnezeu hohotind de râs, precum Zorba, la toate năstrușniciile noastre. Cunoaștem standardele Judecății de Apoi. Dar ne îndepărtăm zilnic de ele. Atât în viață cât și în artă, Diavolul are din ce în ce mai multă roșeață în obraji. Freud și Jung nu au cercetat mănăstirile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]