931 matches
-
Ca un câine-i dar nu latră. Prin desișuri ziua toată Hoinărește după hrană, Iepurașu-l ia la goană, Mai poftește și cornute, Cele de pe vârf de munte. Vara păru-și înegrește Iar în iarnă și-l albește, Nu e greu noi să ghicim Cum îl cheamă, oare știm?!
Lupul by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83637_a_84962]
-
am îndoit nicio clipă că mă voi poticni în viață. Am fost răsfățat de parfumul florilor, am fost fascinat de ciripitul păsărilor ce își etalau culorile în asfințitul soarelui și am fost atras de mirosul de pește și de nuferi. Hoinărind pe malurile bălților și râurilor am simțit emoții puternice în răsărit și apus de soare, descoperind locuri fantastice. Setea de frumos și aventură mi-a purtat pașii în diminețile senine spre locuri încântătoare. Am străbătut cu barca luciul de ape
Amurg by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83174_a_84499]
-
trei ori chipul morții În oraș, iar acum, primăvara, aveam să-l văd din nou. Într-o noapte - Într-una din acele nopți caleidoscopice pline de nebunia, de beția și furia pe care le-am trăit În anul acela, cînd hoinăream pe strada mare a Întunericului de la o lumină la alta, din miez de noapte pînă-n zori - am văzut un om murind În metroul orașului. A murit atît de liniștit, Încît la Început cei mai mulți au refuzat să creadă că este mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
brutală, ale vagabondului de profesie. Pe pielea tăbăcită, brăzdată de cicatrice, a obrazului său Își lăsaseră parcă urme de fier toate forțele sălbatice și violente ale naturii, ale sărăciei, ale decăderii fizice, de-a lungul anilor În care acest vagabond hoinărise de la un capăt la altul al țării, pînă În clipa de fața, cînd trăsăturile sale ajunseseră să capete o duritate epică, În care se citea istoria cerului pustiu și a distanțelor cumplite, a roților În mișcare și a șinelor strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
zăcea pe spate, nemișcat și dur ca o stîncă, cu ochii Închiși, cu trăsăturile Înțepenite În Încremenirea de nepătruns a morții. Încă trăia, dar Într-o parte avea tîmpla zdrobită - o rană oribilă, deschisă, pe care o căpătase pe cînd hoinărea prin clădire beat și aproape orbit de alcoolul ieftin, sau „poșirca“ pe care o băuse, după care se prăbușise peste un maldăr de bare de fier și-și strivise capul de ele. Pata neagră se prelinsese În jos pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
timp, prostituatele Își joacă pe tăcute, sub o mască străvezie, rolul de chelnerițe, mișcîndu-se Încet printre mesele aglomerate și făcîndu-și meseria. Bărbații așezați la mese fac parte, În marea lor majoritate, din acea categorie de ființe fără statut social care hoinăresc și plutesc, muncesc, hoinăresc și flămînzesc, care sînt cînd În Închisoare, cînd În libertate, cînd amărîți, jegoși, flămînzi, ghinioniști, călătorind pe tampoanele sau pe vagoanele trenurilor de marfă, făcîndu-și rost de hrană noaptea, În jungla fierbinte a mahalalelor pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pe tăcute, sub o mască străvezie, rolul de chelnerițe, mișcîndu-se Încet printre mesele aglomerate și făcîndu-și meseria. Bărbații așezați la mese fac parte, În marea lor majoritate, din acea categorie de ființe fără statut social care hoinăresc și plutesc, muncesc, hoinăresc și flămînzesc, care sînt cînd În Închisoare, cînd În libertate, cînd amărîți, jegoși, flămînzi, ghinioniști, călătorind pe tampoanele sau pe vagoanele trenurilor de marfă, făcîndu-și rost de hrană noaptea, În jungla fierbinte a mahalalelor pline de vagabonzi, cînd copleșiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o hartă bună să afle tot ce-i de aflat despre Brooklyn? Doamne! CÎt era de nebun! Oricum, mă-ntreb ce s-o fi-ntîmplat cu el! Mă-ntreb dacă i-o fi tras careva una-n cap sau dacă mai hoinărește Încă prin metrouri În toiul nopții cu harta lui! Sărmanul de el! CÎnd mă gîndesc la el m-apucă rîsul! Poate c-o fi ajuns să priceapă că n-o să reușească să trăiască destul ca să cunoască tot Brooklyn-ul. E nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Hayes și Harrison nu studiaseră legile În birouri Încărcate de un miros cafeniu Întunecat? Nu trecuseră pe sub ferestrele lor cai ce stîrneau nori de praf tropotind pe străzi neîngrijite, cu cocioabe și clădiri cu fațade false? Nu auziseră glasurile oamenilor hoinărind În căldura zumzăitoare? Oare nu auziseră glasurile pline, firești, ușor stridente, ale oamenilor de la țară și foșnetul unei rochii de femeie și liniștea Încărcată de așteptare, glumele obscene rostite Încet și furișat urmate de rîsete Înfundate, sunetul coapselor pline lovite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
legendare, de trei kilometri Înălțime, din poveștile de odinioară - asta e altceva. Căci uriașul trăiește În lumea sa și nu-și dorește alta, nu are nevoie de alta: trece un munte dintr-un pas, seacă un rîu dintr-o sorbitură, hoinărește pe tot Întinsul unui continent Într-o zi, se Întoarce acasă seara să-și ia masa Împreună cu semenii săi, titanii, avînd drept masă platoul unui munte, drept scaun scobitura unui deal și cîțiva boi fripți drept dumicați la cină. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ale aripilor lor zimțate. Credem că sîntem la fel de Înalți, de mari și de puternici ca toți cei care au trăit pe pămînt și În lumea noastră de o șchioapă, grîul și porumbul sînt bune, dar nu mai Înalte decît iarba. Hoinărim prin păduri mari și Întunecoase, ce nu depășesc Înălțimea pinilor pitici, nu există abisuri de Atlantic și Înălțimi de Himalaya, cei mai măreți munți sînt doar cît movilele cîrtițelor și dacă stelele ni se par Îndepărtate, foarte Îndepărtate, nu sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lor, numai bărbații care l-au căutat pe tot Întinsul globului ajung să cunoască Catawba - asta Îi reunește pe toți bărbații care au trăit pe acest pămînt. Iată cum s-a descoperit Catawba: un spaniol chior, de pe vremea primilor călători, hoinărea pe coasta americană dincolo de tropice, vrînd poate doar să vadă ceea ce era de văzut. În relatarea despre călătoria sa nu povestește cum de-a ajuns pe acolo, dar foarte probabil că se Întorcea spre casă și apele Îl abătuseră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care nu exista un motiv imediat pentru asta. De la trabucul pe care și-l aprindea și, triumfător, îl zdruncina în sus și în jos între dinți, spre sfîrșitul unei zile de competiție, stătea aproape de tribună și-și lăsa ochii să hoinărească peste busculadă, de-a lungul malurilor pînă la finiș. Exista obiceiul de a nu ține antrenament în ziua de după competiție, iar antrenorul nostru l-a ignorat și pe acesta. Eram așteptați să apărem la timpul obișnuit, să asamblăm barca și
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
încât tinerețea și-a dat armonios mâna cu istoria și pe urmă așa împreună au pătruns în Parlamentul țării noastre în trenul PDSR. Ia te uită, îmi zic, pe unde m-a purtat imaginarul, cum s-a apucat el să hoinărească prin te miri care tărîmuri de demult pornind de la aceste nevinovate melodii populare cântate urban: "măi, măi", zic, și pe dată cad pe gânduri și mă încearcă reflecțiile despre cum non-ficționalul se face ficțiune și cum cuprinde această țară toată
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ceva mă atrăgea acolo ca un magnet, am scos din raft un tom vechi, îmbrăcat în piele roșcată, jupuită : Cornelius Agrippa, De Occulta Philosophia - o ediție princeps. N-aveam bani, am pus cartea la loc și am plecat. Am mai hoinărit un timp, pe străzi. Îl întâlnisem sau nu pe Agrippa ? Mă gândeam că, oricum, tot funcționase ceva. Mă gândeam la jalnica logică a coincidențelor. Mă gândeam să nu mă mai gândesc... Se întunecase de-a binelea când, la un colț
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
canalului. Stranie epocă, dacă o decizie în acest sens a putut fi adoptată în unanimitate, pe 23-24 decembrie 1963, de către Consiliul din Paris. Proiectul a fost abandonat în 1971. Astăzi, parizienii și turiștii pot veni aici, în zilele însorite, să hoinărească, să organizeze picnicuri, să cînte. Duminica, cheiurile sînt pietonale: prin prezența lor, cei care se plimbă, cicliștii și cei pe patine cu rotile decid această politică a orașului care împiedică invazia automobilelor. Evoluția componenței sociale a populației active. Cartierele 39-40
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
plânsese de asta și lui Omar, dar nu prea avea ce să facă. Anais nu mânca aproape nimic și era chinuită cu lecții de pian, pentru care o ducea în oraș săptămână de săptămână. În schimb, vorbărețul și pistruiatul Mémé hoinărea pentru amândoi și păru cel mai încântat că aveau un oaspete. Omar se sfii să rămână între ei într-o seară atât de intimă: veniseră rude, fratele gazdei lui și o soră a fostei neveste, pe care copiii o iubeau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pe puntea vapoarelor și jos, pe ponton, dar nu era viață. Zburau avioane spre Teheran și treceau șalupe cu marfă, se scurgeau lumini și sclipiri de pe țărmul arab, dar ceva era prăbușit. Abadanul murise. Pe Nooshin o cunoscu dimineața, după ce hoinărise ca un nebun, cu bagajele după el, așteptând răsăritul. Nooshin Ahmadi era învățătoare la o școală a martirilor, chiar în port. Le preda Coranul copiilor ai căror părinți dispăruseră în războiul de opt ani cu Irakul și tot ea se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
DEVREME ÎN ORAȘUL IMPERIAL. LA ȘAPTE TREIZECI SE DUSESE ÎNTR-UN MIC RESTAURANT LINIȘTIT. IEȘIND DE ACOLO DUPĂ O ORĂ ȘI JUMĂTATE, SE DUSESE LA UN SPECTACOL DE TEATRU CARE SE TERMINASE LA UNSPREZECE ȘI CINCIZECI ȘI TREI DE MINUTE. DE ATUNCI HOINĂRISE PRIN ORAȘ, CĂSCÎND GURA LA UNA ȘI LA ALTA. NU SE GÎNDISE SĂ ASCULTE BULETINELE DE ȘTIRI. HABAR N-AVEA DE NIMIC. LUCRU INCREDIBIL, S-AR FI PUTUT PRĂBUȘI JUMĂTATE DIN LUME ȘI EL SĂ NU ȘTIE. PRINȚUL DEL CURTIN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
-i semănam lui Dinu în nici o privință. Printr-o ironie a destinului, eram exact inversul celui dispărut. De la înfățișare, la caractere, nimic nu ne apropia și totul ne deosebea. Dinu nu se îndepărta niciodată prea mult de poarta casei. Eu hoinăream prin tot cartierul. Dinu n-ar fi rupt o floare. Eu veneam acasă cu obrazul învinețit după scandaluri. Dinu era silitor. Eu dovedeam o mare înclinație spre lene. Dinu promitea de mic să calce, supus, pe urmele tatei. Eu arătam
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
m-au ajutat, să vreau să fac totul pe dos. Îi plăceau lui romanțele? Eu le detestam. Se lăuda că muncise din greu ca să-și întemeieze un rost? Cu atât mai mult m-am simțit îndemnat să-mi pierd timpul hoinărind prin cartier unde mă înhăitasem, cum zicea el, "cu toate gunoaiele". Desigur, pentru firea autoritară a tatei ― părea născut să comande ― existența unui copil neascultător ca mine era o mare tristețe. Dar mult mai grav s-a dovedit faptul că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cum se pomeniseră britanicii cu un imperiu: într-un puseu de inconștiență. Astfel că Shimon Guttman și-a făcut o datorie personală din a se plimba în special prin partea estică, preponderent arabă, a orașului la fel de liber cum ar fi hoinărit prin vestul predominant evreiesc. Adevărat, nu venea aici la fel de des pe cât ar fi trebuit din punct de vedere ideologic. Era de asemenea adevărat că se uita peste umăr la fiecare cinci sau șase pași și că inima îi bătea iute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
a venit... aici? —Geneva, dar nu orașul pe care îl știe toată lumea. Asta a spus. Kishon nu s-a dus la Geneva la care trebuia să se ducă. Ce-a găsit tatăl tău e ascuns pe aici pe undeva. —Dar hoinărești pur și simplu pe străzi. Ce cauți de fapt? — În momentul ăsta, nu știu. Ar putea fi o hartă, poate niște indicatoare. Ceva care ne va spune unde a lăsat tăblița. Va trebui să ne dăm seama. Căută în buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
a-ți petrece timpul decât să te întâlnești cu șefi de personal, dintre care mulți, considera Ignatius, îl trataseră destul de prost în ultimele zile. Cum cinematografele nu-i mai erau accesibile din lipsă de fonduri, ar fi fost nevoit să hoinărească plictisit și fără țel prin cartierul comercial până când se făcea timpul să se întoarcă acasă. Oamenii de pe stradă îl priveau pe Ignatius, dar nimeni nu cumpăra. După ce se îndepărtase un cvartal, începu să strige „Crenvurști! Crenvurști din Paradis!“. — Treci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de jucător de noroc. Vorbea tot timpul despre soartă, șanse și roata norocului. În orice caz, nu era tocmai genul de carte care să te facă să vezi jumătatea plină a paharului. După câteva fraze, gândurile agentului Mancuso începură să hoinărească. Privi afară prin crăpătura ușii cabinei, pe care o lăsa întotdeauna deschisă câțiva centimetri ca să poată vedea cine folosește pisoarele, chiuvetele și șervețelele de hârtie. Lângă chiuvete părea să fie același băiat pe care Mancuso îl văzuse acolo în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]