1,824 matches
-
teribilă și mută. Bărbații familiei mi-au ținut cearșafurile paravan la ieșirea din mare. Am plecat așa, învăluită din creștet până în tălpi, flancată de ei, direct spre autobuz, străbătând șirurile de azeri de culoarea cafelei cu lapte, cu privirile larg holbate la mine ca la un pericol și la o pradă. Joi Am plecat toate cinci la Londra. Walizada s-a blocat în afara metroului că a folosit greșit cartela. Kristina a intervenit încurajând-o: - Dar sistemul e simplu, mai uită-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
căutând ceva; apoi își răsuci țigara și ieși tropăind ca să se ducă la șfertul lui de vin. După ce plecă el, fata începu să se frământe în locul ei. — Mie încă nu-mi trebuie nuntă, zise ea întunecată. —Haie! strigă maică-sa holbând ochii. Ți-a spus cineva ceva? Ce treabă ai tu? Ce te privește pe tine?... Mai bine vină aici și scarmănă și tu pene de gâscă... Leiba-i mânios. Dacă nu taci din gură, are să te deie cu capul de părete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cucoane Ioane, fata?... Și eu de colo: Apoi fata mea... hapoi fata mea... Eu fetii mele nu-i dau zestre... Cui îi place, așa s-o ieie... Cam greu, tată... Picherul își sorbea încet paharul de vin și se întorcea holbat la dânsa: —Ce-ai spus? Zestre? parale? Da’ ce? eu cu lux te-am învățat? Să nu-mi spui fleacuri, că eu nu știu multe... Cui îi place, așa să te ieie... Ai înțeles? Eu umblu prin ploi, eu umblu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
noi! Dar Haia avea o privire cumplită. Fără nici un cuvânt, intră în casă. Se auzeau trântiturile capacelor de la sipete, bubuiau păreții, pe când femei de-ale mahalalei se grămădeau la cerdac cu aceeași veste. Și ușa se deschise smuncită; Rifca își holbă privirile, iar fata cu șalu-n cap, ținându-și fustele cu stânga, se zvârli în uliță, prin noroi, și porni repede ca mânată de o vântoasă. Nevasta lui Sanis își pocni palmele una de alta și începu a se frământa. Scăpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Moș Isailă încărcă în spate blănile de vulpe și se luă după ea rar, plecat din șale. „Hm! mormăi el... am să mă duc să întreb și pe Faliboga... Pe urmă dacă nu i-oi spune ș-a afla, se holbează urât la mine...“ Neamțul se gândea la ceva, și murmura neînțeles pe lângă ciubuc; se duse târându-și ciubotele grele. Din ușă, își întoarse barba mare, și zise cu mirare: Ce faci la tine, Niță Lepădat?... Aber mai venit la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
noastre. Toată această mișcare se făcea cu o legătură oarecare de ansamblu: căci și cei ce se duceau la pescuit, și cei din căruță, și cei de la vetre, și cei care păleau cu topoarele în trunchiuri, și cei care se holbau spre noi comunicau necontenit, chemându-se, stropșindu-se unii la alții, veselindu-se, în limba aceea rumânească, ce părea totuși străină. Vorbirea lor răsuna răstit în aerul pur; auzeam și cele mai depărtate glasuri. Era o vorbire deosebit de colorată, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se întoarcă la New York, a izbucnit mama. Spuneți-i că nu se simte destul de bine pentru a putea călători. — Dar s-a simțit destul de bine pentru a călători până acasă, a spus doctorul Chowdury, pe bună dreptate. Mama s-a holbat la el și, chiar dacă nu a spus-o, nici măcar șoptit, pluteau în aer cuvintele nerostite „Naiba să te ia de cretin!“ Eu și mama am parcurs drumul spre casă într-o tăcere sumbră. Mama cel puțin, pentru că eu una, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
era acolo. Cel puțin pozele lui erau încă agățate pe pereți; nici un suflet „caritabil“ nu se preocupase să le arunce. Rachel și Jacqui se purtau de parcă n-ar fi fost nimic anormal, apoi Jacqui a zâmbit și eu am rămas holbându-mă la ea. —Ce-ai pățit la dinți? Un cadou de la Lionel 9. (O vedetă rap.) La patru dimineața i-a venit ideea să-și placheze dinții cu aur. Am găsit un dentist dispus s-o facă. În semn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
venit la Boston. Era minunată - puțin împrăștiată, conducând imprudent și sporovăind întruna. În sfârșit, am ajuns într-un cartier de suburbie care nu se deosebea prea mult de al meu, în ceea ce privește populația, mașinile parcate în fața caselor, vecinii băgăcioși care se holbau la noi ca proștii satului etc. Și casa îmi părea cunoscută: covoare țipătoare oribile, perdele și cuverturi de tristă amintire și o mulțime de trofee sportive, tablouri hidoase și bibelouri de porțelan de-ți stătea mintea-n loc; m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
n-auziseră de lucruri de genul ăsta, spuneau: Tipul ăla, Joey, ar trebui să învețe să se poarte. După câteva minute, au sosit și Gaz, grăsunul, și Shake, campionul la chitară electrică. Și-au dat toată silința să nu se holbeze la cicatricea mea. Au reușit s-o facă, fixându-și privirea cam la cincizeci de centimetri deasupra capului meu, în timp ce îmi vorbeau. Dar amândoi aveau intenții bune. Gaz, o dulceață de om, chel și cu o burtă de băutor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
asta, toată lumea se gândește la un bărbat elegant și seducător... Eu (întrerupându-l): Care face sex prin telefon. Și are o vie în Napa. Gorila 2 (deschizând pentru prima dată gura): O vinde. Eu și Gorila 1 ne-am întors holbându-ne la el. Gorila 2: Vinde via și se mută înapoi în Manhattan, își ia un apartament cu Carrie. Părea gata să mă ia la bătaie dacă l-aș fi contrazis, așa că am confirmat. Oricum, avea dreptate. Gorila 1: Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
porți, spre a intercepta fasciculul electronic și a ține poarta deschisă ca să pot ieși. Șiret. Am tăiat-o prin iarbă înspre camera de zi. Perdelele erau trase, dar nu se întâlneau la mijloc - sfânta lene - așa că am putut să mă holbez pe îndelete. Detta și Racey stăteau unul lângă altul, bând în continuare ceai și uitându-se la Some Mothers Do ’Ave ’Em. Unii oameni au cele mai ciudate gusturi. Am făcut poze multișoare, apoi am auzit ceva în spatele meu: un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mailul despre scrabble. —Nu-mi vine să cred că un drogat este proprietarul unui hotel, a zis mama. Chiar dacă e unul micuț. S-a uitat în jur la sala frumos împodobită, la toate florile și panglicile. Uitați-vă cum se holbează Joey Ciufutul la Jacqui! Toată lumea a întors capul. Joey era la o masă plină de Bărbați Adevărați. (Una dintre mese, erau de fapt trei cu totul, din care fiecare găzduia opt Bărbați Adevărați. Erau mai mulți de ordinul doi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
uitat la farfuria din fața ei. — Ce naiba sunt chestiile astea? Oh, asta trebuie să fie faimoasa mazăre dulce. Ei bine, eu una n-o să pun gura pe ea. Le-a împins pe marginea farfuriei. Uite, a șuierat. Joey tot se mai holbează la ea. —La balcoanele ei. Asta a venit din partea lui Kate cea de doisprezece ani. Mama s-a uitat chiorâș la ea. —Ești fiica maică-tii cu vârf și îndesat. Du-te înapoi la masa copiilor. Du-te! Biata ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mână, ele făcură câțiva pași în urma lui, rușinate, mai cu seamă mama, de privirile cercetătoare ale bărbaților și de rânjetele bătrânelor cumetre din suburbia noastră, cele mai flecare și cele mai lipsite de ocupație din întreg cartierul Albaicin, care se holbau la ele de la înălțimea balcoanelor, ascunse după perdelele care se dădeau la o parte la trecerea lor. După ce de-a dreptul se făli astfel cu ele, simțind desigur și el povara privirilor, taică-meu se prefăcu a fi uitat ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
porții, care a cedat fără greutate, căci era deja întredeschis. Am ieșit din oraș, fără să știm prea bine încotro s-o apucăm. Eram încă la câțiva pași depărtare de zid, când un spectacol ciudat s-a oferit ochilor noștri holbați: două trupe de călăreți păreau să se îndrepte spre noi, una la dreapta, urcând dinspre râul Genil, dar înaintând la trap deși era drum în pantă, cealaltă la stânga noastră, venind dinspre Alhambra, cu mers greoi. Curând un călăreț s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se părea ciudat la ea, veșmintele ei de toate culorile, râsul ei în hohote, dinții ei din aur, voluminoșii ei cercei, fără a uita de parfumul sufocant care mi-a izbit nările când m-a strâns la piept. În timp ce mă holbam la ea fără rușine, s-a pus să povestească, gesticulând de zor și vorbind răsunător, tot ce i se întâmplase de când părăsise, cu puțin înaintea noastră, cartierul Albaicin. — Mulțumesc Ziditorului zi de zi că m-a îndrumat să iau calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cratițe: erau vecinele care aduceau hrana, căci nu se gătește în casa unui defunct. O sărbătoare, moartea. Un spectacol. Tatăl meu nu și-a făcut apariția decât la amiază, explicând în chip confuz că abia aflase trista veste. Toți se holbau la el într-un mod ciudat, toți se credeau obligați să-l salute cu răceală sau chiar să nu-l bage în seamă. Mă simțeam îndurerat. Aș fi vrut ca el să nu se afle acolo, să nu fie tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ieșit, se afla tot în același loc, fără să știu dacă își petrecuse noaptea acolo sau dacă își reluase paza în zori. Am făcut câțiva pași pe strada mea, care mi se păru foarte însuflețită. Numai că toți trecătorii se holbau la mine. Deși eram deprins cu neplăcerea asta de care au parte toți călătorii, simțeam totuși o insistență neobișnuită, pe care am pus-o pe seama straielor mele maghrebine. Dar nu era asta. Un negustor de fructe își lăsă o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
arunce o ultimă privire pântecului aceluia care se profila neverosimil în fața ei, ca o excrescență uriașă pe un copac plăpând. Ochii îi erau atât de întunecați, de negri și de vehemenți, că oamenii aceștia care-și suceau capetele ca să se holbeze în urma ei se întorceau rapid, neliniștiți, nemaifiind în largul lor dintr-un motiv necunoscut. Trecea printre ei fără să-i observe, de parcă nici nu erau acolo. Datorită felului în care își ținea gura și bărbia, pe chip i se citeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mult, își luase obiceiul ciudat de a insista că era urmărită. Era suficient ca o persoană să se atingă de ea în treacăt pe stradă pentru ca Pinky să anunțe când revenea: — Un bărbat m-a urmărit tot drumul până acasă, holbându-se la mine cu ochii lui mari și bulbucați. Domnul Chawla se temea că faptul că locuia atât de departe de Shahkot i se cam urcase la cap. Fără îndoială, dacă o persoană acorda atâta atenție îmbrăcăminții și imaginii, aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
a început să se dezbrace și eu am făcut la fel. Apoi eu m-am oprit... Dar ești gravidă, îmi amintesc că i-am spus eu cu o uimire copilărească. — E-n regulă, mi-a răspuns ea. Eu m-am holbat la pântecele umflat și strălucitor. Te așteptai să fie moale, dar părea atât de tare. — Ba nu-i deloc în regulă, am răspuns. I-am spus să se îmbrace și m-am așezat pe pat. I-am luat mâna, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mi-am frecat nasul. — Ai pățit ceva, moșule? Nu. Mă simt excelent, am murmurat. M-am aplecat după rachetă și am apucat-o cu nădejde. Din spatele peretelui de sticlă, făpturile acvatice mă urmăreau din bazinul lor. Fețe ascuțite. Așa, așa, holbați-vă fără jenă. Și așa am continuat. Am câștigat șase puncte din greșelile duble ale lui Fielding, din fileuri și auturi sau mințind în legătură cu niște lovituri. Mă urmărea dorința arzătoare de a spune: Fielding, știu că povestea asta te costă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Confesiunile unui judecător, Un diamantul mare cât hotelul Ritz, Moștenirea ametistului - și cam atât (Cea mai mare parte a cărților serioase au aparținut predecesoarelor Selinei, cu excepția Cămătarilor, pe care, din câte îmi amintesc, mi-am cumpărat-o eu.) M-am holbat la combina mea muzicală ultrasofisticată. Cu mulți ani în urmă am depășit faza rock, fără ca de atunci să mă mai pasioneze vreun alt gen. Am așteptat, am mai întârziat prin preajmă, dar nu s-a întâmplat nimic. Matineul TV e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
văzut pierzându-și vremea prin Family Fun, salonul de jocuri electronice sau târându-și săculețul albastru pentru rufe la spălătoria automată. Nu pot să cred că scriitorii pot să câștige atât de mult, nu-i așa? ... Se oprește și se holbează la mine. Are o față mică și neîncrezătoare, totodată șireată, cu aerul unei trufașe conveniențe în zâmbetu-i viclean. Mi se face pielea de găină. „Vrei să mai facem o dată cunoștință?“ i-am strigat eu mai de mult de vizavi, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]