690 matches
-
în literatura problemei, după extinderea aplicării modelului kuhnian și la educație. Majoritatea referințelor fac trimitere la studiile cercetătoarei finlandeze Jaana Venkula (1993), care apreciază macroparadigma ca un copil al modelului valorilor asupra acțiunii educative, care se leagă de cercetarea științifică holistică, mai precis în planul metodologiei, pentru a le distinge de microparadigme. În același timp, sunt evidențiate aici cel puțin patru caracteristici ale acestei categorii intermediare: ele sunt cele care explică natura realității educative, ca ansamblu de fapte, acțiuni (ontologie), arată
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
situații, controlul continuu, flexibilitatea metodologică, șanse de combinare variată a tehnicilor de căutare, modelul dinamic al adaptării proiectului la evoluția înțelegerii în clasă) sau teoria mediilor pentru învățarea deschisă (cu plasarea în contexte autentice de rezolvare a problemelor, prin abordare holistică, apoi cu decontextualizarea experiențelor de învățare) sau modelul proiectării pe baza învățării constructiviste. ► Teorii ale învățării bazată pe rezolvarea de probleme, care insistă pe organizarea unui context, ce permite rezolvarea de probleme complexe și punerea educatului într-un rol activ
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
progresului în raport cu acestea și consecințele acționale diferențiate. Ca urmare, autorii propun un model LCM (Learner-Centered Model) bazat pe aceste 14 principii și pe consecințele pedagogice rezultate, care să evidențieze (McCombs și Miller, 2008, pp. 33-37) și să ofere o imagine holistică a tuturor domeniilor psihice, sociale, culturale antrenate. Acesta implică construirea contextului pentru relații interpersonale și conexiuni, alegerea strategiilor pentru diferențe individuale și după diversitatea acestora, aplicarea strategiilor pentru autocontrol, verificarea eficacității practicilor instruirii pentru aceste diferențe, apelul la învățarea în
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
educatului, învățarea colaborativă, integrarea curriculară, focalizarea pe construirea înțelegerii, diversitatea situațiilor-problemă de rezolvat, exersarea capacităților cognitive, verificarea alternativă, interactivitatea educator-educat. Dar toate aceste schimbări conceptuale și metodologice fuzionează, se combină variat în clasă, mai ales în modelul instruirii de tip holistic, ca o soluție de trecere de la paradigma clasică la cea nouă. Mai mult, este subliniat și faptul că nu se pot realiza acestea, dacă nu sunt aduse în prim plan anumite condiții pentru participarea activă, responsabilă a fiecărui educat (Brossard
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
propriu folosite, înțelese. Focalizarea pe limbajul utilizat în situații tipice reale, cum îl folosesc educații. • Cunoașterea este o combinare a eforturilor educator și educați. Sub ghidarea educatorului, educații sintetizează informațiile folosind rezolvarea de probleme, gândirea critică, reguli de descoperire. • Abordarea holistică a părților conținutului. • Învățarea este constantă, dar cu timp variat. • Învățarea în contextul realității, por nind de la experiența anterioară sau de la experiențe din diferite realități • Organizat după modele raționale, structurate și tratate cronologic, cu înțelegere unitară sau structurare secvențială, lineară
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
formării capacităților și competențelor (prin construirea înțelegerii cunoștințelor), • modificarea rolurilor și relațiilor interactive educator-educat în acest context. De aici, alături de alte caracteristici particularizate, se va contura nevoia proiectării flexibile, în variante metodologice și structurale ale tipurilor clasice de lecții, integrate holistic în sistemul unității de învățare. Nu este lipsită de interes nici atenția care trebuie dată cauzelor ce determină ineficiența acestor activități, ca expresie a atitudinii de rezistență a educatorilor în fața schimbării (acum în proiectare): • copierea simplă a modelelor tradiționale și
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
și a sensurilor actuale ale evaluării, rezultă că poate fi verificat, analizat, apreciat orice aspect intern sau extern care poate contribui la cunoașterea și eficientizarea formării, dezvoltării personalității educatului, din perspectiva viitorului său. De unde, practic evaluarea trebuie să fie globală, holistică, să privească integrativ diferitele aspecte ale formării, iar nu să se limiteze doar la aspecte particulare, care sunt etape, secvențe premergătoare, elemente corelate apoi, procesul evaluativ fiind unul care reflectă și paradigma complexității, a abordării în sistem, fără utilizări trunchiate
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
ca acțiune sau ontologică unde evaluarea este abordată ca fenomen, ca fapt real. De unde și două limbaje eterogene în reprezentarea acestora: viziunea cantitativă clasică, prin măsurare, la nivel particular, raționalist și viziunea calitativă, prin valorizarea sensurilor și a semnificațiilor, globalistă, holistică. Însă evaluatorul, pe care o aplică în practică? Este o problemă de prioritate, în realitate apelând la ambele, dar diferit după cultura sa, după context, logica sensului căutat, scop, experiență pozitivă, cadrul instituțional sau procesul curent, referențiale date, așteptările formulate
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
diferite. • Realitatea educației nu este uniformă și este relativ obiectivă. • Caută semnificațiile faptelor, a acțiunilor educaționale, a inovațiilor metodologice, a proceselor de evoluție a educatorilor, a valorificării rezultatelor cercetării. Scop Înțelegere, descriere, interpretare, dezvoltare. Principii metodologice • Are o abordare complexă, holistică, înțelegere în context. • Domină demersurile inductive, utilizând metode comprehensive pentru a înțelege interiorul, semnificațiile faptelor, acțiunilor, situațiilor. • Face apel la complementaritate, interdisciplinaritate în analiza faptelor educative. Înțelege educația ca o întreprindere normativă, unde faptul educativ se manifestă într-o situație
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
tradiția Școlii de la Frankfurt; unele împărtășesc concentrarea neorealistă pe analiza relațiilor între state, detașată de alte procese (constructivismul sistemic) în timp ce altele văd sistemele statale în conexiune cu o serie de fenomene culturale și politice, la nivel național și global (constructivism holistic). În Capitolul 9, Jacqui True clarifică un subiect care a apărut pentru prima dată pe agenda Relațiilor Internaționale la mijlocul anilor '80, și anume feminismul. Această perspectivă nu poate fi redusă la problema poziției femeilor în ordinea globală, deși mulți feminiști
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
globală, 278 politică, 34, 72, 77, 172, 164, 165, 168, 172, 173, 178, 192, 195, 202, 275 post-suverană, 121, 173, 269 condiționalitate, 92, 145 conflict de clasă, 131 confucianism, 85 consens, 148, 151 constructivism, 9, 19, 25, 35, 207-31 constructivism holistic, 41 constructivism sistemic, 41 construcția națiunii, 77 construcție socială, 250 contract social, 83 convenționalism metodologic, 223 cooperare, 24, 36, 48, 52, 53, 229 copii, 27, 241, 246 corporații transnaționale, 26, 208 cosmopolitism, 103, 112, 114, 122, 137, 139, 141, 172-77
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
totală derealizare. Pe de altă parte, o viziune expresivă a comunicării repară aceste diviziuni, prezentînd o legătură de alt tip: o legătură simbolică. Apelînd la cultură, tradiții, memorii ale trecutului sub formă de imagini "semnificative", ea tinde către interpretare. Viziune holistică. Fiecare, individ sau grup, este reclamat de o totalitate în care se află integrat, de care se leagă din interior. Marile sărbători ale comunicării sociale, sacralizare a legăturii, care vine, la momentul potrivit, pentru a remedia explozia semnelor. Cu toate
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
siguranță prezentă într-un fel sau altul, dar e clar că ea nu poate fi eliminată printr-o întoarcere la fizica clasică (asta e pur și simplu o "neînțelegere nevrotică" a lui Einstein). Este vorba mai degrabă de o relație holistică între "înăuntru" și "afară", care nu este luată în considerație de știința actuală"26. Heisenberg afirmă fără încetare, în acord cu Husserl, Heidegger, Gadamer și Cassirer (pe care îl cunoaște personal), că trebuie suprimată orice distincție rigidă între subiect și
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
vie a acestei experiențe este convingerea sa că problema cea mai importantă a vremii noastre este problema psiho-fizică relația între spirit și materie problemă pe care avea s-o aprofundeze pînă la sfîrșitul prematur al vieții sale. Pentru Pauli, natura holistică a lui unus mundus implică faptul că stările care descriu domeniile material și psihic sunt imbricate. El consideră că știința viitorului va concepe realitatea ca fiind în același timp fizică și psihică, deși merge dincolo de fizic și psihic 7. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
folosim sintagma xenopoliană, serie care începuse cel puțin două secole mai înainte și care avea să-și pună pecetea peste evoluția ulterioară a lumii. Este "paradigma mecanică" la care analiștii fenomenului se referă insistent, pentru a o distinge de "paradigma holistică", aflată azi în plină cristalizare. Se poate închipui un vast scenariu, la scară mondială, în care seria de revoluții începută la Atlantic cu două secole în urmă se termină abia acum, în estul Europei și chiar dincolo de această zonă, în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Prima pereche este constituită din designuri pentru cazuri individuale și multiple. A doua pereche, care poate apărea În combinație cu oricare dintre elementele primei perechi, este fundamentată pe unitatea sau unitățile de analiză ce trebuie abordate și distinge Între designuri holistice și Înglobate. Dintre acestea, majoritatea designurilor pe cazuri multiple sunt susceptibile a fi mai puternice decât cele pe un singur caz. Încercarea de a folosi chiar și un design „pe două cazuri” este deci un obiectiv care merită urmărit, preferabil
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
a cazului potențial, pentru a minimaliza șansele de reprezentare greșită și de a maximaliza accesul necesar pentru colectarea dovezilor studiului. Un sfat ar fi să nu vă angajați În analizarea unui caz individual Înainte de a elimina aceste pericole majore. Studii holistice versus studii Înglobate. Același studiu de caz poate implica mai mult de o unitate de analiză. Aceasta se Întâmplă când se acordă atenție și uneia sau mai multor anumite subunități din cadrul aceluiași caz (vezi caseta 10). De exemplu, deși un
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
de selectare a acestor unități, designul ce rezultă se numește design de studiu Înglobat (vezi figura 2.3, tipul 2). În schimb, dacă studiul investighează doar natura globală a unei organizații sau a unui program, s-ar folosi un design holistic (vezi figura 2.3, tipul 1). CASETA 10 Un design Înglobat de caz individual Union Democracy (1956) este un studiu foarte apreciat făcut de trei academicieni eminenți - Seymour Martin Lipset, Martin Trow și James Coleman. Studiul tratează politica internă a
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
unități intermediare la fel de importante. Pentru fiecare nivel de analiză s-au folosit alte tehnici de colectare a datelor, de la analiza istorică până la cea prin sondaj. Ambele variante de studii pe cazuri individuale Își au slăbiciunile și punctele lor forte. Designul holistic este avantajos când nu pot fi identificate subunități logice sau când teoria ce stă la baza studiului de caz este ea Însăși de natură holistică. Apar totuși potențiale probleme atunci când o abordare globală Îl determină pe cercetător să evite examinarea
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
Ambele variante de studii pe cazuri individuale Își au slăbiciunile și punctele lor forte. Designul holistic este avantajos când nu pot fi identificate subunități logice sau când teoria ce stă la baza studiului de caz este ea Însăși de natură holistică. Apar totuși potențiale probleme atunci când o abordare globală Îl determină pe cercetător să evite examinarea În detaliu a unui anumit fenomen. Astfel, o problemă obișnuită este că Întreg studiul poate fi condus la un nivel abstract, lipsindu-i orice unități
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
că fenomenul inițial de interes (un program sau un climat organizațional) s-a transformat din obiectul studiului În contextul acestuia. Rezumat. Cazurile individuale reprezintă un design frecvent În realizarea de studii, aici fiind prezentate două variante: cele care folosesc designuri holistice și cele care folosesc unități de analiză Înglobate. În general, designul de caz individual este justificabil mai ales În anumite condiții - atunci când (a) este un test crucial pentru o teorie existentă, (b) este o situație rară sau unică, (c) este
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
subunități de analiză, astfel Încât se dezvoltă un design mai complex (Înglobat). Deseori, subunitățile pot oferi noi oportunități pentru aprofundarea analizei, detaliind descoperirile despre cazul individual În speță. Totuși, dacă se insistă prea mult pe aceste subunități, iar aspectele mai generale (holistice) ale cazului sunt ignorate, studiul Își va schimba treptat natura și orientarea. Dacă deplasarea este justificabilă, va trebui să o menționați În mod cât mai explicit și să indicați relațiile cu investigația inițială. Ce sunt potențialele designuri pentru cazuri multiple
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
de cazuri. Complexitatea designurilor de acest fel derivă din faptul că trebuie să existe cel puțin două cazuri individuale În fiecare subgrupă, astfel Încât replicările teoretice Între subgrupe să fie complementate de replicările literale din cadrul fiecărei subgrupe. Studii pe cazuri multiple: holistice sau Înglobate. Faptul că un design necesită studii pe cazuri multiple nu elimină variația identificată mai devreme pentru cazurile individuale: fiecare din ele poate fi holistic sau Înglobat. Cu alte cuvinte, un studiu pe cazuri multiple poate fi format dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
subgrupe să fie complementate de replicările literale din cadrul fiecărei subgrupe. Studii pe cazuri multiple: holistice sau Înglobate. Faptul că un design necesită studii pe cazuri multiple nu elimină variația identificată mai devreme pentru cazurile individuale: fiecare din ele poate fi holistic sau Înglobat. Cu alte cuvinte, un studiu pe cazuri multiple poate fi format dintr-o serie de cazuri holistice (vezi figura 2.3, tipul 3) sau dintr-o serie de cazuri Înglobate (vezi figura 2.3, tipul 4). Diferența dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
un design necesită studii pe cazuri multiple nu elimină variația identificată mai devreme pentru cazurile individuale: fiecare din ele poate fi holistic sau Înglobat. Cu alte cuvinte, un studiu pe cazuri multiple poate fi format dintr-o serie de cazuri holistice (vezi figura 2.3, tipul 3) sau dintr-o serie de cazuri Înglobate (vezi figura 2.3, tipul 4). Diferența dintre cele două depinde de tipul fenomenului studiat și de Întrebările de cercetare. În cazul unui design Înglobat, studiul poate
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]