834 matches
-
127, 263, 406 HAUSMANN F. J. / 94 HEGEL G. W. F. / 30, 119, 178, 223, 369, 390, 407 HENRY P. / 287, 397 HERACLIT / 223 HJELMSLEV L. / 38, 92, 158, 162, 169, 257, 285, 327, 330, 338, 350-351, 390, 398, 406 HORN L. R. / 237 HUMBOLDT W. von / 99, 316, 390 HUSSERL E. / 55, 114 HYMES D. / 147 I IVĂNESCU G. / 216-218, 244, 256, 346, 406 J JACKSON Don D. / 133, 134, 136, 411 JAKOBSON R. / 64, 109-110, 162-164, 236, 308, 312
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
anii 1935-1937]; Sprogsystem og sprogforandring. Travaux du Cercle linguistique de Copenhague, XV, Nordisk Sprog- og Kulturforlag, København, 1972; Résumé of a Theory of Language, University of Wisconsin Press, Madison, 1975; Nouveaux essais, Presses Universitaires de France, Paris, 1985. Laurence R. HORN, profesor la Departamentul de Lingvistică și Filozofie de la Universitatea Yale din SUA, specialist în sintaxă, semantică și pragmatică. Lucrări de referință: On the Semantic Properties of Logical Operators in English, IULC, Bloomington, 1972; A natural history of negation, UCP, Chicago
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fragmente alăturate mai degrabă în acord cu ordinea interiorității decât cu cea temporală, romanul lui Paul Bailey este declanșat, aproape suprarealist, de câteva cuvinte vechi românești, persistând în memoria lui Andrei precum un limbaj primitiv, esențial - sânge, zăpadă, berze pe hornuri. In acest vocabular minimal se concentrează o amintire tragică. Victimă a unui antisemitism cultivat în România de legionari, mama sa, Irina Aderca este ucisă într-o pădure înzăpezită. Tatăl s-a sinucis, înecându-se in Sena. Mai mult decât o
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
un scut de apărare și rămân așa până încetează totul ! Până la ieșire mi se părea că ceva mă leagănă încă. Alături, tata, mama și sora sunt blocați de soba căzută în dreptul ușii. Casa a rezistat bine, doar pereții crăpați și hornuri aruncate de cutremur. Ieșim afară și ascultăm câinii lătrând și urlând, boii și vaca răgând de spaimă. Fără radio, nu știm nimic despre cele întâmplate în țară”. Pe ulițele satului și în gospodăriile oamenilor pagubele au fost mari. Dimineața când
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Parcă îmi pare rău că nu am stabilit nunta și mai degrabă, dar nu e nimic - cu încredere și sănătate vom ajunge la liman. În prezent e aproape ora 9. E 9 fără 10 minute. Vântul bate cu furie în horn și sfidează cu trufie focul din sobă. La mine în cameră e o căldură plăcută, numai că nu e la fel cu căldura ce palpită din noi atunci când ne găseam unul în brațele celuilalt. Lucru curios, am început să scriu
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
cu mama lui, cățeaua care l-a alăptat și voia să-l învețe să rîcîie în pămînt, să astupe oase, dar el n-a vrut! alei pentru gheparzi, pantere, pume, tigri, aleea de la zimbru, terariul, păsăret, cuști pentru maimuțe, cu hornuri de sîrmă între ele, călătorii în scurte întoarceri, cu straja animalul de la început la sfîrșit, la macaz garda de onoare, constituită cu prilejul sosirii Dumneavoastră, Cămiloiu, Veveriță, Șarpe, Boa, Macac, Struț, nu sîntem porecle de soldați! Joi, 18 august, ora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
mic, cu facerea lor semnele au trecut de preliminare, cea mai mare liniște a noastră nu ne aparține, regim vegetal, tăcerea continuă reinventare, peste animale omul mai abstract, dacă face zgomote abia sperie ciorile fără semne în ființă, fum peste hornuri împins la vale vagoane cu rumeguș, clopotele de la slujbă România lanț de biserici concomitent, nimeni nu este mai lăsat în pace decît cel de la care se așteaptă tot! km 227+9 zbor în condiția de repaus obositor, scurg prea mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
drăguț, domnule avocat. Curtea este neîngrijită. Pietre, scînduri, frunze uscate, lăstăriș, trotuare verzi și crăpate, îndepărtate de fundația casei. Pereții sînt gri-cenușii, urme de gloanțe din al doilea război. Balcoanele, cu tencuielile căzute, te dispun la visare. Acoperișul a ruginit, hornurile sînt ca vai de capul lor. Scările sînt ciobite și mîncate de timp și intemperii. Ușile din stejar s-au înnegrit, dar sînt încă funcționale. Clanțe vechi și broaște confecționate de artizani, de mult apuși. Întîrzii pe dinafara casei, iscoditor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Moș Crăciun, descendentul său îndepărtat, pe de altă parte ? Aici trebuie să distingem cu grijă între punctul de vedere istoric și punctul de vedere structural. Istoricește vorbind, după cum am mai spus, Moș Crăciun din Europa Occidentală, cu predilecția lui pentru hornuri și încălțări, rezultă pur și simplu dintr-o deplasare recentă a sărbătorii Sfîntului Nicolae, asimilată cu celebrarea Crăciunului, trei săptămîni mai tîrziu. Asta ne explică faptul că tînărul abate a devenit un bătrîn, dar numai în parte, fiindcă transformările sînt
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
adulților, supraviețuiește doar pe durata petrecerii de Crăciun de la cabaret, iar în noaptea dintre ani, în Time Square. Dar să examinăm mai degrabă rolul copiilor. În Evul Mediu, copiii nu stau și așteaptă răbdători ca jucăriile să le vină pe horn. În general deghizați și strînși în cete pe care franceza veche le numește, din acest motiv, guisarts, ei merg din casă în casă pentru a cînta și a face urări, primind în schimb fructe și prăjituri. Fapt semnificativ, copiii evocă
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
pădurea și ogorul, nu trebuie privatizate ci, dimpotrivă, socializate. O miaun chiar cu riscul de a fi văzut negru, adică unealta lui Belzebut. „Meridian“, 7 iulie 2000, ora 12,23 3. Gunoaie Châââî Ce negru sunt! Am adormit Într’un horn, motiv să meditez acum la cât de imperfectă e Natura... nici propria-i biomassă, aceea făcută din bioxid de carbon și apă printr’o reducere fotosinteza n’o poate Întoarce În ce-a fost, printr’o oxidare dezasimilația -, decât În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
el un pui de-odor/ Să doarmă 46. În realitatea poetică eminesciană, casa apare cinematografic, iar realitatea ipoteșteană nu o dezminte: În pădurea nepătrunsă/ O căscioră e ascunsă,/ Nu-i aproape sat nici drum,/ Singurică, nu știi cum/ Doar din horn îi iese fum47. Zăpada care cade și-o să cadă/ Tot grămadă pe grămadă,/ De-ntrece gardu-n ogradă/ Pîn' la streașin-o s-ajungă/ De s-alege iarna lungă 48. Cât privește atmosfera concretă din interiorul casei, ea nu este surprinsă nicăieri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
bea!", "Crâșmărița de la Teiu" ș.m.a. Este obligatoriu să luăm în considerare și ipoteza că documentele salvate de Toader Hrib nu-s decât parte din virtualul "Fond Taniac" și că, pentru fierberea barabulelor rusoaicei din Rădăuți, se vor fi mistuit pe horn cine știe câte alte dosare. Oricum, ceea ce s-a păstrat și ni s-a revelat acum e destul pentru a ne uimi încă odată cât de multe nu știm despre truda înaintașilor. Și pentru a-l adăuga, în Pantheonul bucovinean, pe Filimon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
pătrundea în oase... Chipul hâd al neprevăzutului începea să se arate. Privirea îți rătăcea încețoșată peste locurile virane pline de gropi și ruine, din jurul gării, cu mormane de moluz și gunoaie, ziduri dărăpănate, fără acoperiș, cu ferestre căscate larg, cu hornuri singuratice... Alei năpădite de bălării duceau spre maidane unde înainte fuseseră case arătoase cu grădini frumoase, acum în paragină. Erau primele răni ce ni se înfățișau ochilor, din orașul distrus de război aproape în întregime. Ici-colo, se mai vedea o
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Moldovei, din munții Stânișoarei, Neamțului și Bistriței... de prin satele Ghindăoani, Grumăzești, Crăcăoani, Pipirig, Poiana Teiului ori Fărcașa ș.a. La plecare, povesteau ei, au lăsat satele îngropate în omăt, iar din casele, ca niște momâi învelite în alb, răsăreau doar hornurile cu fuioare subțiri de fum.. „.. O iarnă cum n-o mai fost alta..!”, spun bătrânii. Și, tot ningea, ningea întruna, cu fulgi mari și grei.. Crivățul gemea cumplit. Urlete de fiare flămânde, străbăteau de sus, din inima codrilor. În nopțile
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
șteamp-uri. Morile pe apă de pe valea Rimetea ajutau la procesul tehnologic de măcinare prin forța hidraulică obținută. Minereul de fier era curățat prin Încălzire și apoi, cernut, după care era vărsat În cuptorul de topit, care avea forma unui horn. Drept combustibil pentru topirea minereurilor era folosit mangalul. În pereții acestuia se instalau ”foii” sau foalele, care erau acționați hidraulic. Ei insuflau aer În cuptor și determinau creșterea temperaturii. Astfel se obținea fierul brut, curat, numit ”Pâine de fier”. Aceasta
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
și pensule; d) ursăritul sau umblatul cu ursul, ocupație practicată de ursari, situată Între spectacolul ambulant de circ și vindecarea magică; e) spoitorii sunt din neamul căldărarilor; f) coșarii proveneau din vătrași sau dintre ursari și se ocupau cu curățirea hornurilor (hogegari În Moldova) și a sobelor- figura nr. 46-; g) văcsuitorii sau rromii pantofari, ambulanți, erau o breaslă numeroasă În perioada interbelică. În vremea regimului comunist au fost treptat desființați iar unii au avut șansa să fie angajați pe la hoteluri
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
materiile prime aflate în zonă, acolo unde piatra lipsea, de exemplu în regiunile de câmpie fiind folosit cu precădere doar cuptorul sau vatra din lut. Cuptorul construit din lespezi de grezie locală sau piatră de râu, prevăzut cu boltă și horn pentru degajarea fumului, s-a folosit de abia din perioada secolelor V-VI d.Hr., ca urmare a răcirii accentuate a climei pe întinse areale europene, fiind utilizat până târziu în secolele XI-XII, deoarece o astfel de instalație avea proprietatea
Prelegeri academice by DAN GH. TEODOR () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92375]
-
9 noiembrie 1868. 463 Denumire dată În onoarea lui Earl of Egmont, primul lord al Amiralității britanice (Al.Retinschi, op. cit., p. 138-139). 464 Ibidem, p 142. 296 joasă și o gaură pătrată ce servea atât de fereastră, cât și de horn. Uneltele erau folosite de cele mai multe ori și ca arme (securi, toporașe cu două tăișuri din piatră dură neagră, dălți din osul unui braț omenesc), alături de sulițe și țepușe utilizate preponderent pentru luptă. Maori Îngrijeau ogoarele, pescuiau și vânau, confecționau pirogi
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
too) este permisă. De altfel, dacă atât nu, cât și ne- ar fi afixe, e greu de înțeles care este diferența dintre ele. 67Nu discutăm deci gerunziile care apar ca formant în structura prezumtivului (o fi venind), gerunziile modificator, adjectivizate (hornuri fumegânde) sau nu (stelele strălucind pe cer) și gerunziile care apar în poziția de complement al verbelor de percepție (L-am auzit cântând) (v. Avram 2003: 203-204 asupra distribuției gerunziului), ci doar gerunziile propoziționale. 68 Pentru a ne asigura că
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
ca să nu se vadă din afară unde merg. Știam acest lucru, pentru că ne spuseseră cei de la rampa unde am fost scoși din vagoane... Cei din Polonia erau acolo de cinci ani și știau perfect ce se Întâmplă și ne arătau hornurile crematoriului: „Uitați-vă acolo, vedeți limba aceea de foc? Este din crematoriu și acolo vor fi arși cei care nu sunt buni pentru muncă”. Totul era deja clarificat. Și am stat acolo câteva ore până când rândul acela de mii de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și o poartă de ieșire de necesitate, dar care era Închisă. Aici era un culoar liber care despărțea cele două părți, aici erau paturile - Erau suprapuse, dar nu mai țin minte dacă erau două sau trei. Aici era o sobă, hornul era aici, iar sub această sobă se băgau lemne. Aici m-am ascuns eu odată, În timpul unui atac al avioanelor americane și În jurul meu au fost mitraliați - eu am scăpat, că m-am băgat În sobă. Era o singură sobă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
masa de amiază eram scoși la tăiat lemne pentru încălzire, timp și de plimbare penitentă în aer liber. Lumina, ziua, era puțină; intra prin geamul ușii montat sus și zăbrelit. Primisem un godin, nu și burlane, căci camera nu avea horn sau fereastră. Aveam sobă, aveam lemne, dar nu le puteam folosi: ca la pușcărie. Vanghele, care dormea pe la jumătatea priciului, a observat că în dreptul lui peretele era călduț. Pe acolo trecea hornul unei sobe. Într-o dimineață, când era de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
godin, nu și burlane, căci camera nu avea horn sau fereastră. Aveam sobă, aveam lemne, dar nu le puteam folosi: ca la pușcărie. Vanghele, care dormea pe la jumătatea priciului, a observat că în dreptul lui peretele era călduț. Pe acolo trecea hornul unei sobe. Într-o dimineață, când era de serviciu moș Dumitrache, l-am întrebat dacă n-am putea sparge zidul ca să montăm burlanul. Moșul a aprobat; ne-a rugat însă să spunem că gaura pentru burlan fusese mascată cu hârtie
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Unite, în conformitate cu prevederile art. 102 al Cartei Națiunilor Unite. Întocmit la Timișoara la 16 septembrie 1996, în două exemplare originale, fiecare în limba română și în limba ungară, ambele texte fiind egal autentice. Pentru România, NICOLAE VĂCĂROIU Pentru Republică Ungară, HORN GYULA Anexă 1 LISTA documentelor la care se referă paragraful (1) b) al art. 15 din Tratatul de înțelegere, cooperare și bună vecinătate dintre România și Republică Ungară 1. Documentul Reuniunii de la Copenhaga asupra Dimensiunii Umane a Organizației pentru Securitate
TRATAT din 16 septembrie 1996 de înţelegere, cooperare şi buna vecinătate între România şi Republica Ungara. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/145606_a_146935]