1,472 matches
-
întâlnit cu mult înainte de întemeierea mănăstirii. Astfel, într-un hrisov din 5 iulie 1589 a lui Mihnea Turcitul este menționat că „"...întărește lui Filip mare armaș și socrului său Udriște ban, satul Afumați și jumătate din Plătărești"”. Într-un alt hrisov, din 15 aprilie 1631 a lui Leon Tomșa este menționat un „"...Udriște postelnic din Plătărești"”. De altfel, chiar articolul din "Ziarul Lumina" din anul 2008 pare a se contrazice singur atunci când afirmă câteva paragrafe mai departe că în pronaos întâlnim
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
a întemeiat o mănăstire de maici pe locul unui schit de călugărițe, ce ar fi existat cu mult înainte, în codrul din marginea sudică a orașului Iași Cel mai vechi document în care se vorbește de această mănăstire este un hrisov din 12 aprilie 1583 al domnitorului Petru Șchiopul. Acolo stau scrise următoarele: ""Din mila lui Dumnezeu noi Io Petru Voievod, Domn al Țării Moldovei, facem cunoscut cu această carte a noastră tuturor celor ce o vor vedea ... că au venit
Socola, Iași () [Corola-website/Science/306055_a_307384]
-
toată țara noastră și când însuși Ioan Vodă a pierit..."" După înscăunarea sa, mitropolitul Veniamin Costachi al Moldovei a hotărât să înființeze un seminar teologic. La îndemnul său, domnitorul fanariot Alexandru C. Moruzi a dat la 1 septembrie 1803 un hrisov prin care s-a stabilit așezarea în chiliile Mănăstirii Socola a "Școalei de învățătură pentru feciorii de preoți și diaconi, unde să se paradosească bogoslovia și tălmăcirea sfintelor scripturi". Călugărițele de la Mănăstirea Socola, în frunte cu stareța Elisabeta schimonahia, sora
Socola, Iași () [Corola-website/Science/306055_a_307384]
-
învestit cu ducatul de Apulia de către papa Urban al II-lea. Roger a permis emiterea de monedă proprie de către cel puțin doi dintre baronii săi (Fulco de Basacers și viceducele Manso). El a plănuit urbanizarea Italiei sudice prin acordarea de hrisoave către diferite orașe și încurajarea planurilor de urbanizare a acestora. În 1090, alături de papa Urban al II-lea, el l-a încurajat pe Bruno de Cologne, fondator al Ordinului cartuzian să accepte alegerea ca arhiepiscop de Reggio di Calabria. În
Roger Borsa () [Corola-website/Science/328235_a_329564]
-
Loysta” în diploma dată de regele ungurilor Bella al IV-lea contelui Conrad de Tălmaci în prima jumătate a veacului al XIII-lea, prin care-i întărește stăpânirea acestui ținut. Primul document scris care atestă satele Boișoara și Găujani, este hrisovul dat de Io Vladislav Voievod în anul 145l , prin care dăruiește strămoșilor boișorenilor și găujănenilor cei șapte munți, pe care îi posedă și astăzi. ”Io Vladislav Voievod Domnul Țării Românești,care întărește stăpânire lui Dragomir Ruhart, a fiilor și nepoților
Comuna Boișoara, Vâlcea () [Corola-website/Science/301989_a_303318]
-
mers în codrul ce este pe locul domnăsc la ocolul Botășenilor și au curățat pădure și și-au făcut mănăstioară cu chilii și și-au pus pomeți pe lîngă chilii"" (după cum scrie domnitorul Grigore al II-lea Ghica într-un hrisov din 1 octombrie 1729). Acest lucru este menționat și din "Cartea Domnească" din 13 octombrie 7262 (1753) din vremea lui voievodului Matei Ghica, citată în lucrarea lui Al. H. Simionescu, spunându-se acolo că Agafton "„cu a sa silință și
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
acele timpuri), din partea polonezilor sau ungurilor, și-au ridicat în timp și alte curți domnești la Hârlău, Cotnari, Vaslui și Iași. Astfel tot în timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), Iașul este pomenit ca fiind una din curțile domnești, în hrisovul ce i-l da unui anume Iurja Atoc, unde aceasta este numită „Curtea noastră dela Iași” . În 1564, domnitorul Alexandru Lăpușneanu a mutat aici capitala Moldovei de la Suceava. Schimbarea statutului dintr-un simplu târg , în cel de curte domnească în
Iași () [Corola-website/Science/296948_a_298277]
-
acesta din urmă era de origine română și fusese arhidiacon la Patriarhia Ecumenică și mitropolit al Tesalonicului (1745-1760), înainte de a fi ales ca mitropolit al Moldovei. Obștei venite de la Athos i s-a încredințat Mănăstirea Dragomirna cu toate moșiile, prin hrisovul din 31 august 1763 al domnului Grigore Callimachi (fratele mitropolitului). Paisie a revenit astfel în Moldova de la Muntele Athos și a devenit stareț la mănăstirea Dragomirna din apropiere de Suceava. Astfel, el și 64 de ucenici ai săi s-au
Paisie Velicicovschi () [Corola-website/Science/334869_a_336198]
-
învățat în limba engleză, au primit o educație de curte, iar Asser se refereă la asumarea părții lor în "preocupările din această viață, care sunt adecvate pentru nobilime". Prima apariție în surse a lui Eduard este în 892, într-un hrisov de acordare de teren la nord de Newnton, aproape de Pewsey în Wiltshire, teritoriu acordat lui Æthelhelm, care era numit "filius regis", fiul împăratului. Deși el era fiul cel mare care domnea, Eduard nu era sigur că avea să-l urmeze
Eduard cel Bătrân () [Corola-website/Science/323884_a_325213]
-
a făcut parte din partida filopolonă, opunându-se lui Ștefan Tomșa al II-lea (1611-1615, 1621-1623) care a obținut domnia cu ajutorul turcilor. Apreciind serviciile aduse de Nicoară Prăjescu, domnitorul Radu Mihnea (1616-1619, 1623-1626) i-a restituit fostului vistiernic, printr-un hrisov din 8 aprilie 1617, proprietățile confiscate de Ștefan Tomșa („...ocine și dedine și cumpărătură...”), întărindu-i stăpânirea asupra a 14 sate sau părți de sate, printre care satele Heleșteni, Tețcani, Cozmești, Mircești, Stolniceni, Brătești, Rânghilești, Dubovăț, părți din satele Oniceni
Nicoară Prăjescu () [Corola-website/Science/334072_a_335401]
-
Român I Mușat (1391-1392). Aceasta este și prima atestare a târgului Hârlău. Doamna Margareta a ctitorit o biserică catolică în orașul Siret în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, pentru Ordinul Dominicanilor, dorind să fie înmormântata acolo. Prin hrisovul domnesc din 1384, domnitorul Petru I a confirmat acest act, acordând și anumite privilegii predicatorilor. Domnitorul precizează că acel hrisov a fost dat "în curia matri nostrae carisimae, Horieganoio", pasaj tradus de medievalistul Mihai Costăchescu astfel: ""în orașul Hârlău în
Curtea Domnească din Hârlău () [Corola-website/Science/316355_a_317684]
-
orașul Siret în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, pentru Ordinul Dominicanilor, dorind să fie înmormântata acolo. Prin hrisovul domnesc din 1384, domnitorul Petru I a confirmat acest act, acordând și anumite privilegii predicatorilor. Domnitorul precizează că acel hrisov a fost dat "în curia matri nostrae carisimae, Horieganoio", pasaj tradus de medievalistul Mihai Costăchescu astfel: ""în orașul Hârlău în adunarea (la curtea n.n.) mamei noastre preaiubite"". Târgul s-a dezvoltat în perioada domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504), care
Curtea Domnească din Hârlău () [Corola-website/Science/316355_a_317684]
-
-l fie aflat în viclenie, iară lucrul adevărat nu să știe”". Printre domnitorii care au locuit aici se află îndeosebi Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546), care a construit în apropierea curții o biserică cu hramul "Sf. Dumitru". Aici s-au emis hrisoave domnești și s-au încheiat tratate de pace sau de alianță. Rolul Curții domnești de la Hârlău s-a diminuat după ce domnitorul Alexandru Lăpușneanu (1552-1561, 1564-1568) a mutat capitala Moldovei la Iași, unde a construit o curte domneasca. Între anii 1624-1626
Curtea Domnească din Hârlău () [Corola-website/Science/316355_a_317684]
-
au cunoscut la Expoziția Generală Română a Jubileului din 1906, unde Profesorul Istrati era Comisar General. Corespondența lor s-a publicat în parte în cartea "File din trecutul istoric al Județului Prahova" ". Biblioteca lui Andrei Nicolescu-Păcureți conținea mii de cărți, hrisoave din sec. XVI si XVII, monezi vechi în aur. O parte a acestui tezaur a fost donată de familie la Arhivele Naționale ale României (Județul Prahova) sub numele de "Colecția Andrei Nicolescu-Păcureți" și "Colecția Aurelia Nicolescu". Arhivele Naționale au primit
Andrei Nicolescu-Păcureți () [Corola-website/Science/325571_a_326900]
-
Moldovei, cu un act dat din Iași, întărește Condachiei, jupâneasa lui Goe, partea din satul Buruienești, ținutul Român, cumpărată de Goe de la Avram din Buruienești. Același vornic Goe mai avea 1/2 de sat care i-a fost întărită cu hrisoavele din anul 1619. În anul 1708, posesiunea satului a ajuns la familia Sturza, iar înainte de anul 1772-1744 moșia satului a ajuns la Mănăstirea Bărboi din Iași, până la secularizarea averilor mânăstirești. Catolicii din Buruienești s-au așezat aici, formând localitatea catolică
Buruienești, Neamț () [Corola-website/Science/301624_a_302953]
-
80,23%), cu o minoritate de romano-catolici (10,48%). Pentru 7,95% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Primele mențiuni le găsim în Letopisețul Novgorodului, datat în jurul anului 1387 si in cronica lui Nestor. Primul document intern este un hrisov de danie din 30 martie 1392. Se apreciază că numele orașului a fost preluat de la Roman I Mușat, considerat întemeietorul orașului. Romanul a fost de-a lungul istoriei sale unul din cele mai importante centre urbane ale Moldovei, fiind un
Roman, România () [Corola-website/Science/296969_a_298298]
-
adăugat în 1855. Având de suferit în urma cutremurului din noiembrie 1940 și mai apoi a războiului, monumentul a fost restaurat în 1946, cele mai recente lucrări de reparație încheindu-se la începutul anilor 2000. Actul de atestare a monumentului este hrisovul datat 2 mai 1753 care face din "Ștefan Vodă cel Bun" (adică Ștefan cel Mare), ctitorul bisericii cu hramul "Sfinții Voievozi". După 1695, Biserica Albă a mai suferit - fără nici o îndoială - mai multe lucrări de reparații și restaurări, care nu
Roman, România () [Corola-website/Science/296969_a_298298]
-
că făcuse daruri M-rii Sf. Dumitru din București. Identificarea Mănăstirii Sf. Dumitru cu biserica Sf. Dumitru - de pe locul actualei biserici de pe Str. Franceză colț cu Str. Sf. Dumitru - este doar o ipoteză, deoarece, concomitent, la sfârșitul veacului al XVI-lea, hrisoavele consemnează existența unui așezământ având același hram, amplasat în Ostrovul Dâmboviței. Ori, poziția actuală, dar și cea din trecut, a bisericii Sf. Dumitru „De Jurământ”, nu corespunde cu a unui lăcaș situat într-un ostrov, adică înconjurat de apă. Cea
Biserica Sfântul Dumitru - Poștă () [Corola-website/Science/333597_a_334926]
-
-se printre cele mai "înalte" localități din Republica Moldova. Teritoriul comunei este întretaiat de râul Racovăț, un afluent de stînga al Prutului. Localitatea este una dintre cele mai vechi așezări din Basarabia, prima mențiune documentară fiind din anul 1421. Dintr-un hrisov domnesc datat cu 30 septembrie 1503 aflăm că voievodul Ștefan cel Mare oferea moșia Hădărăuți boierului Dancu Buceațchi. Pînă în 1711 a făcut parte din Ținutul Hotinului al Voievodatului Moldovei, iar între 1711 și 1812 din raiaua Hotinului din cadrul Imperiului
Hădărăuți, Ocnița () [Corola-website/Science/299274_a_300603]
-
06. Satul Ruginoasa se află la o distanță de 60 km vest de municipiul Iași, între orașele Târgu Frumos și Pașcani, fiind traversat de DN 28A. El are o origine veche, prima sa atestare documentare datând din 1596. Într-un hrisov din acel an se vorbește de existență a opt case, înțelegându-se din text că satul mai cuprindea și altele. După tradiție, numele localității ar avea cel puțin două surse. Una ar fi că provine de la un pastor pe nume
Biserica domnească din Ruginoasa () [Corola-website/Science/300075_a_301404]
-
se găsesc depuse astăzi într-un monumental sarcofag din incinta Catedralei Episcopale "Sfântul Alexandru" din municipiu. În 1837 așezarea a fost distrusă în mare parte de un incendiu violent. Refăcută ulterior, așezarea a fost declarată oraș în 1840 printr-un hrisov domnesc care se păstrează la Muzeul de istorie al orașului. Hărnicia întemeietorilor, agricultori, meșteșugari și negustori, condițiile geografice și mai ales "Ekstruktia" - acea interesantă constituție pe care și-au alcătuit-o și după care s-au condus timp de 30
Alexandria, România () [Corola-website/Science/298015_a_299344]
-
acestora, domnii au urmărit înlăturarea oricărei autonomii politice a cnezatelor. Județele sunt conduse în prezent de un prefect, care este reprezentantul guvernului. Existența județelor este atestată documentar în Țara Românească încă din 1385 primul atestat fiind județul Jaleș într-un hrisov al domnitorului Dan I. Inițial, în secolele XV-XVI, acestea erau circumscripții fiscale în care erau trimiși pentru colectarea taxelor dregători de la curtea domnească sau de la cea a marelui ban. Județul, ca referință geografic-administrativă, începe să fie folosit doar spre 1570
Județ () [Corola-website/Science/296601_a_297930]
-
Regiunile de dezvoltare ale României, numite după poziția geografică în țară, sunt: Nord-Vest, Nord-Est, Sud-Vest, Sud-Est, Sud, Vest, Centru, București și Ilfov. Împărțirea României în județe este atestată documentar la 8 ianuarie 1392, când domnitorul Mircea cel Bătrân printr-un hrisov numește „ținutul Vâlcii” "județ". Astfel, județul Vâlcea este primul județ atestat documentar de pe teritoriul actual al României. Ultima reformă administrativ-teritorială majoră din România a avut loc în anul 1968 când s-a trecut de la împărțirea pe regiuni și raioane la
Organizarea administrativ-teritorială a României () [Corola-website/Science/314765_a_316094]
-
Anastasie Lipscanul. În 1754 este ctitorită Biserica Sf. Spiridon din Iași și în jurul ei o bolniță pentru 30-40 bolnavi. În 18 iulie 1755 Matei Ghica recunoaște Epitropia „Sf. Spiridon”, prima atestare documentară aparținând domnitorului Cehan Racoviță în 1 ianuarie 1757 "hrisovul" de înființare și organizare a ospiciului „Sf. Spiridon”. În acest document se recunoaște că la acea vreme așezământul „Sf. Spiridon” este cel mai mare spital din Moldova și Țara Românească și al doilea ca apariție după Spitalul Colțea din București
Spitalul Universitar „Sfântul Spiridon” din Iași () [Corola-website/Science/312118_a_313447]
-
în 1765 (cu predare în limba greacă) și 1803 (cu predare în română). Războiul ruso-turc, 1768-1774 și razboiul ruso-austro-turc, 1787-1792 au provocat distrugeri profunde bisericii Mavromol. Școala și-a întrerupt activitatea și s-a reînființat abia în anul 1803 prin hrisovul lui Constantin Moruzi. În timpul revoluției din 1821 biserica a fost arsă de turci. Construcția actuală datează din perioada 1858-1861, și respectă planul inițial. Biserica are o splendidă icoană de lemn sculptat "Maica Domnului", și o valoroasa catapeteasmă adusă de la biserica
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]