6,099 matches
-
ați stat în gît pînă în clipa cînd v-ați hotărît să plecați. Nu mi-am dat seama că exact acolo era gura de metrou dinspre Teatrul Național, spune Tîrnăcop, în prima clipă mi-am închipuit că o poartă a Iadului vi s-a deschis înainte și că Satana v-a înhățat dintr-o mișcare. Din dosul unei stive de lăzi care stă sa-i cadă în cap, printre bubuituri și șuierat de gloanțe, se aude vocea gîtuită a lui Dendé
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fiecare dată să duc cu ele aceeași muncă de lămurire? Ce dovadă mai bună vreți că acolo își băgase dracul coada de la început? — Le vorbiți de parcă ar fi fost niște scorpii cum nu s-a mai pomenit, zice Gulie, talpa iadului, nu alta, i se pare. — O să vedeți că pînă la urmă o să le facem un bine, insistă Roja. O să le ia puțin timp ca să înțeleagă asta, da la urmă o să ne mulțumească. Viața alături de indivizi cum sînt Părințelul și Milițică
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mai vezi culoarea. — A luat-o razna și el odată cu ceilalți, erau vorbele ei, nu erau vorbe, Părințele, cum poți fi atît de superficial? Era o constatare făcută cu multă acuratețe, era realitatea, deschide-ți ochii, altfel o să ajungi în iad sau, și mai rău, o să se sature Partidul de porcărioarele tale. Sărisem calul ce-i drept, și asta nu trebuia să se afle, dacă o ții tot în ritmul ăsta n o să te mai putem tolera, purcelușule, listele mele nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și n-o poți vedea nici dacă te uiți În urmă. Doi pași În față și lumina strălucește, doi pași În spate, o privire peste umăr și e aceeași poveste. Dar aici, chiar În punctul ăsta: aici e intrarea În iad. Aici simți că, dacă rămîi În locul ăsta prea mult timp, pur și simplu vei Înceta să mai exiști. Iar noi nu ne putem mișca. 0000000000000000000000000aerul care vine dinspre zonele polare peste marea inospitalieră și de acolo direct În plămînii tăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
idiotule? -Ăăă, Îngî... -Te pomenești că te-ai supărat. Hai, iartă-mă! Sunt Îngrozitor de tristă. Mi-a fugit fata de-acasă cu un derbedeu. Știi ce Înseamnă asta? Prăpăd. Urgie. O s-o nenorocească, nu l-ar răbda pământul... A intrat iadul În casa mea spune, culegând de pe jos, din praful gălbui o țigară. Își așează oftând trupul mătăhălos pe o treaptă a farmaciei. Sânii enormi au lăsat pe bluza de bumbac două pete de transpirație rotunde, egale. Tu nu ai copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Își scoate guma de mestecat din gură și i-o lipește pe frunte lui Antoniu. -Taci! Să nu mai scoți nici un cuvânt. Nu-mi spui mie ce să fac. Nu cumva vrei să-ți arăt repartiția? Am o repartiție pentru iad și alta pentru maghernița asta. Pumnul pe care i-l vâră bietului Antoniu pe sub nas, e uriaș, monstruos, și greu de contrazis. Asta-i repartiția pentru ,,iatacul,, tău. N-ai decât să dormi pe jos, dacă nu Încăpem. Te crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
trenul. Tot nu știa nimeni ce întârziere va avea și m-am învârtit pe-acolo o vreme cu gulerul ridicat, respirând aerul dens și infectat. Ceața rece, umedă, mizerabilă îmi apăsa plămânii, îmi făcea rău. Locul acela era însăși imaginea iadului. Mă întrebam dacă am să o recunosc pe Honor Klein. Nu-mi aminteam chipul ei, nu reușeam să recompun în minte decât portretul aproximativ al unei nemțoaice nemăritate de vârstă medie. Îmi aminteam că am fost dezamăgit de lipsa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Rosemary. Antonia alergă spre ea și începură să se sărute. Eu mi-am terminat paharul cu whisky. 22 Draga mea Georgie, Fără îndoială ai fost nerăbdătoare, îngrijorată, poate chiar supărată din cauza tăcerii mele. Îmi pare rău. Am trecut prin chinurile iadului în ultimul timp. Și nu știam că suferința poate lua atât de multe forme. De curând am făcut cunoștință cu unele „varietăți” noi. Oricum, presupun că ai aflat despre mine și Antonia. Nu pot să-ți „explic”. Pot doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ce-am făcut cu Maimuța - am lăsat-o baltă, am fugit înspăimântat de ea, de fata a cărei pizdă am visat s-o ling toată viața. Oare de ce mă simt copleșit la cea mai mică turbulență? Oare de ce se iscă iadul în sufletul meu la cea mai mică deviere de la convențiile respectabile? Când, de fapt, urăsc convențiile astea împuțite! Când, de fapt, nu dau doi bani pe tabuuri! Doctore, dom’ doctor al meu, ce zici, HAI SĂ PUNEM ID LA LOC
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe lumea asta. Așa încât cred că nu e cazul să mai adaug nimic, ești un băiat atât de isteț. NUMAI CĂ TREBUIE SĂ AI GRIJĂ DE VIAȚA TA! NU TREBUIE SĂ TE ARUNCI CU CAPUL ÎNAINTE ÎN VIAȚA ASTA DE IAD! TREBUIE SĂ NE ASCULȚI PE NOI, FĂRĂ STRÂMBĂTURI, MERSI, ȘI FĂRĂ SĂ TE MAI OBRĂZNICEȘTI CU COMENTARIILE TALE ISTEȚE! NOI ȘTIM! NOI AM TRĂIT! NOI AM VĂZUT! NU ȚINE, BĂIETE! EI SUNT O CU TOTUL ALTĂ RASĂ UMANĂ! OR SĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
A ajuns, în sfârșit, de râsul lumii! O canalie! O șande pe capul familiei lui pentru tot restul vieții. Da, da, pricep: drept răsplată pentru faptele mele abominabile, într-o bună zi o să mă trezesc înlănțuit de o toaletă din iad, laolaltă cu toți codoșii din lume. — Ștarkes, o să zică diavolul când or să ni se împartă cămășile de un alb imaculat, cravatele marca Sulka, când o să ne îmbrăcăm cu noile și elegantele noastre costume de mătase; ganțe knokers, mari scule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
el și calmul lui o afectă nervos. Protestă cu furie, scoasă din sărite, de parcă inculpatul din boxă, bărbatul plângând de lângă feriga din ghiveci, ar fi fost dăruit brusc cu o misterioasă rezervă de putere: — Pot să vă fac viața un iad. Dr. Czinner spuse Încet: — O să ningă. Trenul se târa, intrând În Nürnberg, și locomotivele uriașe, care se aliniau de ambele părți, reflectau imaginea umedă și metalică a cerului. — Nu, spuse el, nu puteți face nimic care să mă afecteze. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mă tot prefac În continuare că toul era bine doar pentru că exista un lucru sau altul pe care urma să-l facem. Pe drum, În taxi, am Încercat să mă Întăresc pentru ceea ce urma: seara aia urma să fie un iad, dar dacă nu o făceam, ar fi fost doar amânarea iadului și aș fi Înrăutățit și mai mult lucrurile. Când am ajuns eu la Carlyle, Hunter era deja la masa noastră. Un pahar de șampanie mă aștepta În dreptul locului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
exista un lucru sau altul pe care urma să-l facem. Pe drum, În taxi, am Încercat să mă Întăresc pentru ceea ce urma: seara aia urma să fie un iad, dar dacă nu o făceam, ar fi fost doar amânarea iadului și aș fi Înrăutățit și mai mult lucrurile. Când am ajuns eu la Carlyle, Hunter era deja la masa noastră. Un pahar de șampanie mă aștepta În dreptul locului meu, așa că l-am băut cât ai zice pește. Așa tristă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
e Nash. Și vocea zice: Dacă puteți să omorâți un om, poate reușiți, le fel de bine, să-l aduceți înapoi. Poate că asta e o a două șansă care mi se oferă. Vocea zice: Poate că nu ajungi în iad pentru lucrurile pe care le faci. Poate ajungi în iad pentru lucrurile pe care nu le faci. Pentru lucrurile pe care nu le termini. Pagerul îmi sună din nou și zice că e un mesaj important. Și eu îmi văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
om, poate reușiți, le fel de bine, să-l aduceți înapoi. Poate că asta e o a două șansă care mi se oferă. Vocea zice: Poate că nu ajungi în iad pentru lucrurile pe care le faci. Poate ajungi în iad pentru lucrurile pe care nu le faci. Pentru lucrurile pe care nu le termini. Pagerul îmi sună din nou și zice că e un mesaj important. Și eu îmi văd de drum, șchiopătând. Capitolul 16 Nash stă la bar. Stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nume. Zice în telefon: — Ce exorcizare? Scoatem din nou casa pe piață. Mona zice: — Ne-ar trebui un fel de vrajă universală de jugănire. Și întreb dacă nimănui din cei de față nu-i e teamă că o să ajungă în iad. Și Stridie își scoate telefonul din săculețul de leacuri. Telefonul îi tot sună. Heen își lipește telefonul de piept și zice: — Puteți să fiți convinși că guvernul lucrează deja la niște soluții biologice deștepte care să oprească suprapopularea. Și Stridie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
guvernul lucrează deja la niște soluții biologice deștepte care să oprească suprapopularea. Și Stridie zice: — Iisus Hristos a pătimit pe cruce o zi și jumătate ca să mântuiască lumea. Eu sunt dispus - zice, în timp ce telefonul îi tot sună - să pătimesc în iad o veșnicie pentru aceeași cauză. Telefonul îi tot sună. La telefon, Helen zice: — Serios? Miroase a pucioasă în dormitor? — Așa că să vă mai gândiți cine-i mântuitorul mai bun, zice Stridie, și deschide clapeta telefonului: Biroul de avocatură Dunbar, Dunaway
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Plouă mai tare, și apa mi se strecoară în pantofi pe la șireturi. Țin bucățile poemului în mână; am putere de viață și de moarte. Pur și simplu nu pot să fac nimic. Nu încă. Și poate că nu ajungi în iad pentru lucrurile pe care le faci. Poate că ajungi în iad pentru lucrurile pe care nu le faci. Cu pantofii mustindu-mi de apă rece, piciorul nu mă mai doare. Cu mâna unsă de muci și lacrimi, mă caut și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
șireturi. Țin bucățile poemului în mână; am putere de viață și de moarte. Pur și simplu nu pot să fac nimic. Nu încă. Și poate că nu ajungi în iad pentru lucrurile pe care le faci. Poate că ajungi în iad pentru lucrurile pe care nu le faci. Cu pantofii mustindu-mi de apă rece, piciorul nu mă mai doare. Cu mâna unsă de muci și lacrimi, mă caut și-mi închid pagerul. Când o să găsim ceaslovul, dacă o fi vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ca un ac înfipt în tăcere. Dezorientat, șoferul acționează pe rînd toate luminile. Nimic. Nici un semn. Farurile sînt moarte. Doar ștergătoarele mai continuă să se tîrască pe parbriz. Cînd se sting și luminile de bord, senzația e deplină ca-n iad: întuneric și zgomot de viscol, ce se infiltrează adînc, de-a lungul oaselor. Cu mîna tremurîndă, șoferul caută într-un lăcaș al bordului, scoate lampa de control, o bagă în priză și o aprinde, îndreptîndu-i fascicolul de lumină înainte, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ce-ai vrut să zici aseară cu icoana? În cameră, pe perete, lîngă cuier precizează Lazăr. Ți-e teamă de ea c-o să te blesteme cu vorbele lui Villon: "tăiați la beregăți să-i rupă chinul / și-n fund de iad să stea cît mai curînd / crîșmarii care ne botează vinul"? Eu și teama de blesteme! rîde Ovidiu. Chiar, ce-ai vrut să zici? Hai, treacă de la mine, două mari. Mișto păpușa cu trăistuță; îți găsesc un locșor dacă zice da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
glas tare cînd aude ușa închisă. Ce chestie! bombăne de unul singur. A avut zile, asta-i. Să nu mi-o scapi din mînă, frumoaso, că-ți tai părul ăsta superb, în care mi-aș pierde sărutarea ca-ntr-un iad al visurilor mele erotice, și asta ca să nu mai vorbim de restul trupului superb! Fericit cel ce-o să reușească să te scoată din răceala în care zaci! Un singur bărbat ți se potrivește de minune, spune el grav un inginer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
joace squash și le plăcea și altoiala amicală cu prosopul, le plăceau bătăile ca între prieteni și le mai plăcea să bea pe nerăsuflate sticle întregi de Lucozade, toate asociate inevitabil jocului. Primele patru zile de abstinență fuseseră un adevărat iad pentru Dan. Era atât de ignorant și de naiv încât crezuse că lipsa alcoolului nu poate determina simptome fiziologice. Transpiratul, starea de neliniște și cea de vomă, halucinațiile permanente, toate acestea îl luaseră complet prin surprindere. Carol reacționase trimițându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
deveni doar o simplă zvârcolire frenetică. Sincer, mie mi se pare că nenorociții ăia doi - Henry și Mikey - au primit ce meritau; a fost un fel de vizită întârziată a unui möhel . Mi-i și imaginez cum stau amândoi în Iad, Bakunin cu barba aia a lui și James cu chelia lui lucitoare. Sunt spânzurații, bufonii, nebunii, toate în același timp. Au o masă rezervată la Cafeneaua Ororilor de pe malul Styxului. Spermatozoizi uriași, ca niște libelule antediluviene, le zumzăie pe la urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]