19,061 matches
-
purta în mod implacabil povara blestemului care cade asupra sa: Blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrănești din el în toate zilele vieții tale! Spini și pălămidă îți va rodi el și te vei hrăni cu iarba câmpului! În sudoarea feței tale îți vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care ești luat; căci pământ ești și în pământ te vei întoarce (Facere 3, 17-19). Cea dintâi urmare a păcatului în strămoșii noștri
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
prozaismului voit precum o uniformă aplicată grației, menită a o reliefa în contrast: "Să-ți redescoperi durerea/ cum soldatul întors din prizonierat.// Să-ți recunoști suferința/ cum broasca țestoasă plaja.// Să-ți bagi perfuzia în vena ascunsă/ cum firul de iarbă în ochiul de melc.// Să nu mai ieși niciodată din tine/ precum Ieudul din Ioan Es. Pop...". Față inversă a poeziei, turnura prozastică îi intensifică dolentul suflu interior: "întoarce-te, întoarce-te!/ strigă tribunul.// Dar nu am imperiu/ și nici
Litota morala by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10118_a_11443]
-
Cimitirul este amenajat asemenea unei gospodării cu două loturi. Toți cei decedați sînt depuși, pentru douăzeci și cinci de ani, într-una din cele două pajiști, apoi vine rîndul celeilalte, după care crucile de pe prima pajiște sînt îndepărtate, iar mormintele nivelate. Apoi iarba acoperă cicatricele naturii și ale memoriei, iar ogorul este astfel gata să asimileze următoarea generație. Eternitatea durează aici numai douăzeci și cinci de ani, dar vădește o simetrie desăvîrșită. Măsurat exact, fiecare mormînt se alătură altuia și nici unul dintre ele nu are
De la biserica la cimitir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10121_a_11446]
-
Vonnegut - Abatorul cinci (Ed. Polirom, 149 000 lei); Richard D. Nolane - Monștri din lacuri și oceane. Cronici criptozoologice (Ed. Humanitas, 160 000 lei); Luis Sepúlveda - Nume de toreador (Ed. Polirom, 109 000 lei); Zoltán Rostás, Sorin Stoica - Istorie la firul ierbii. Documente sociale orale (Ed. Tritonic, 120 000 lei); Ioan Petru Culianu - Eros și magie în Renaștere 1484 (Ed. Polirom, 199 000 lei); André Scrima - Despre isihasm (Ed. Humanitas, 180 000 lei); Gherasim Luca - Inventatorul iubirii (Ed. Dacia, 214 200 lei
Agenda2003-32-03-22 () [Corola-journal/Journalistic/281349_a_282678]
-
a dezvățat să-i respecte, omul se simte tot mai mult atras de arbori, așteptând clipa de evadare în pădurile de la marginea orașelor. Pentru că omul și natura sunt condamnați să trăiască împreună.“ (Edouard Bonnefous, „Omul sau natura“, 1970) Ieșirea la iarbă verde are tradiție Vă amintiți, desigur, de „Cum vă place? “, piesa lui Shakespeare, în care ducele alungat de la curte descoperă în mijlocul pădurii nu doar un refugiu, ci și o oază de liniște, de calm și de plăcere. Iar pentru Ronsard
Agenda2003-34-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281384_a_282713]
-
elastice și latex, la prețuri cuprinse între 2 900 000 și 6600 000 de lei. Programul de funcționare al magazinului este în zilele de luni până sâmbătă între orele 12-20. CAMELIA BLADA Ofertă deosebită l Obiecte din ratan, bambus și iarbă de mare Magazinul SOHO ART din Timișoara (str. Ungureanu nr. 17 - intrarea vizavi de Clinile Noi) comercializează o gamă diversificată de obiecte de decor, în special artă originară din țări exotice. Cei interesați de achiziționarea unor cadouri deosebite, produse de
Agenda2003-36-03-18 () [Corola-journal/Journalistic/281431_a_282760]
-
baie. O ofertă recentă o reprezintă paravanele din bambus sau salcâm indian (cu prețuri cuprinse între 4,5 și 9,9 milioane de lei), scaun de bambus (2,150 milioane de lei), seturi de coșuri și casete din ratan sau iarbă de mare (între 20 000 și 600 000 de lei/buc.), genți din fibre naturale. Programul magazinului SOHO ART este de luni până vineri între orele 10-18, iar sâmbăta între 12-19. LILIANA SCRIPCĂ Piese auto și accesorii l Plata se
Agenda2003-36-03-18 () [Corola-journal/Journalistic/281431_a_282760]
-
să creeze femeia, își dădu seama că folosise toată plămada pentru crearea bărbatului și că nu-i mai rămăsese nimic. După ce se gândi, făcu precum urmează: luă rotunjimea lunii și întortochetura plantelor agățătoare, îndărătnicia cârceilor volburii și tremurul firelor de iarbă, mlădierea trestiei și farmecul florilor de lotus, privirea blândă a căprioarei și înverșunarea cu care se apără albina, bucuria zglobie a razelor de soare, plânsetul norilor și nestatornicia vântului, sfiiciunea iepurelui și înfumurarea păunului, moliciunea pufului de papagal și duritatea
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
un nepot, aflat el însuși, acum, la vârsta bătrâneții. O viață petrecută, ca mai toți de pe-aici, în legea grâului. Era chiar vremea secerișului. Câmpul arăta ca o spinare de uriaș jerpelită; tarlale de grâu, tarlale de miriște, alte ierburi. Omul meu ia un spic în palmă și-l freacă. Apoi mi-l arată, întrebândumă dacă văd ceva. Dar tot el continuă: „Uite, pe fiecare bob se află o cruce; este Iisus Hristos răstignit. și noi, odată cu El, ăștia care
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
ca omul, ca oamenii, ca între oameni; într-o dimineață limpede de toamnă. Privindu-i, mi-am amintit de Whitman. Ori poate Walt Whitman însuși venea spre noi, cu versul acela adânc și nemuritor pe buze: „Cred că firul de iarbă nu este cu nimic mai neînsemnat decât ziua stelară”. Ei, tinerii aceștia pe care-i privesc acum din amintire, tocmai asta făceau: semănau iarbă. Căușul mâinii se îngropa în văzduh, sămânța picura în pământul afânat, care o primea cu îmbrățișare
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
însuși venea spre noi, cu versul acela adânc și nemuritor pe buze: „Cred că firul de iarbă nu este cu nimic mai neînsemnat decât ziua stelară”. Ei, tinerii aceștia pe care-i privesc acum din amintire, tocmai asta făceau: semănau iarbă. Căușul mâinii se îngropa în văzduh, sămânța picura în pământul afânat, care o primea cu îmbrățișare. Gestul păstra ceva din ritualul vechilor semănători. Dar pământul, bunul, dragul și caldul pământ, cu el, ce se petrecea cu el? și el, ca
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
mâinii se îngropa în văzduh, sămânța picura în pământul afânat, care o primea cu îmbrățișare. Gestul păstra ceva din ritualul vechilor semănători. Dar pământul, bunul, dragul și caldul pământ, cu el, ce se petrecea cu el? și el, ca și iarba, fusese adus. Pe traseul Canalului Dunărea-Marea Neagră, numai bulgări sterpi, calcar scrâșnit. Pământul vegetal, bunul, dragul și caldul pământ în stare să rodească era și el, ca și iarba, adus din altă parte, din câmpiile verzi și mănoase ale țării
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
cu el, ce se petrecea cu el? și el, ca și iarba, fusese adus. Pe traseul Canalului Dunărea-Marea Neagră, numai bulgări sterpi, calcar scrâșnit. Pământul vegetal, bunul, dragul și caldul pământ în stare să rodească era și el, ca și iarba, adus din altă parte, din câmpiile verzi și mănoase ale țării. Codri-codri - ca acei codri mari, ispititori, de pâine, din privirea flămândului - fuseseră purtați pe brațe și plantați pe taluzurile uscate și flămânde ale Canalului. Iar acum, acum se semăna
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
adus din altă parte, din câmpiile verzi și mănoase ale țării. Codri-codri - ca acei codri mari, ispititori, de pâine, din privirea flămândului - fuseseră purtați pe brațe și plantați pe taluzurile uscate și flămânde ale Canalului. Iar acum, acum se semăna iarba. Altfel spus, niște liceeni, tineri cu identitate exactă, deveniseră pentru câtva timp arhitecți peisagiști. Căușul mâinii se îngropa în văzduh, iarba picura în pământul cald și afânat. Alte mâini aduceau găleți cu apă. Gestul, tainic și străvechi, umaniza pământul Dobrogei
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
flămândului - fuseseră purtați pe brațe și plantați pe taluzurile uscate și flămânde ale Canalului. Iar acum, acum se semăna iarba. Altfel spus, niște liceeni, tineri cu identitate exactă, deveniseră pentru câtva timp arhitecți peisagiști. Căușul mâinii se îngropa în văzduh, iarba picura în pământul cald și afânat. Alte mâini aduceau găleți cu apă. Gestul, tainic și străvechi, umaniza pământul Dobrogei, înmiresmându-l cu sudoarea trupurilor tinere. Pe alocuri, iarba răsărise - și sulița cerul amiezii cu verde crud. Din pânza zării, apărea
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
deveniseră pentru câtva timp arhitecți peisagiști. Căușul mâinii se îngropa în văzduh, iarba picura în pământul cald și afânat. Alte mâini aduceau găleți cu apă. Gestul, tainic și străvechi, umaniza pământul Dobrogei, înmiresmându-l cu sudoarea trupurilor tinere. Pe alocuri, iarba răsărise - și sulița cerul amiezii cu verde crud. Din pânza zării, apărea din nou Whitman: „Cred că firul de iarbă nu este cu nimic mai neînsemnat decât ziua stelară...” Puritatea și prospețimea firului de iarbă! Apoi, gestul acela, iarăși și
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
mâini aduceau găleți cu apă. Gestul, tainic și străvechi, umaniza pământul Dobrogei, înmiresmându-l cu sudoarea trupurilor tinere. Pe alocuri, iarba răsărise - și sulița cerul amiezii cu verde crud. Din pânza zării, apărea din nou Whitman: „Cred că firul de iarbă nu este cu nimic mai neînsemnat decât ziua stelară...” Puritatea și prospețimea firului de iarbă! Apoi, gestul acela, iarăși și iarăși, ca un ritual: căușul mâinii... găleți cu apă... căușul... găleți... Apă din Canalul prin care urmau să treacă corăbiile
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
sudoarea trupurilor tinere. Pe alocuri, iarba răsărise - și sulița cerul amiezii cu verde crud. Din pânza zării, apărea din nou Whitman: „Cred că firul de iarbă nu este cu nimic mai neînsemnat decât ziua stelară...” Puritatea și prospețimea firului de iarbă! Apoi, gestul acela, iarăși și iarăși, ca un ritual: căușul mâinii... găleți cu apă... căușul... găleți... Apă din Canalul prin care urmau să treacă corăbiile. Apa pe care urmau să lunece vapoare. Dar, mai întâi, iarba. Apă pentru iarbă. Apă
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
și prospețimea firului de iarbă! Apoi, gestul acela, iarăși și iarăși, ca un ritual: căușul mâinii... găleți cu apă... căușul... găleți... Apă din Canalul prin care urmau să treacă corăbiile. Apa pe care urmau să lunece vapoare. Dar, mai întâi, iarba. Apă pentru iarbă. Apă pentru vapoare. Se cuvine să ni-l amintim încă o dată pe Walt Whitman, care spunea - când pentru el totul fusese gata - la capătul vieții și operei sale: „Tovarășe, nu-i doar o carte asta: / Cine o
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
de iarbă! Apoi, gestul acela, iarăși și iarăși, ca un ritual: căușul mâinii... găleți cu apă... căușul... găleți... Apă din Canalul prin care urmau să treacă corăbiile. Apa pe care urmau să lunece vapoare. Dar, mai întâi, iarba. Apă pentru iarbă. Apă pentru vapoare. Se cuvine să ni-l amintim încă o dată pe Walt Whitman, care spunea - când pentru el totul fusese gata - la capătul vieții și operei sale: „Tovarășe, nu-i doar o carte asta: / Cine o atinge a atins
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
un canal - ci o ființă, o altfel de ființă: cine o atinge a atins miile și miile de oameni tineri care i-au dat viață. Îi atinge pe cei care, nu cu mult timp în urmă, îi însuflețeau țărmurile cu iarbă. Iarba. Iarba verde de acasă... Cât de obișnuit - și de neobișnuit, totodată. De banal - și de măreț, în același timp. De la îndemână - și, alteori, abia de atins cu gândul. Pentru că iarba de acasă înseamnă - mai înainte și mai pe urmă
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
canal - ci o ființă, o altfel de ființă: cine o atinge a atins miile și miile de oameni tineri care i-au dat viață. Îi atinge pe cei care, nu cu mult timp în urmă, îi însuflețeau țărmurile cu iarbă. Iarba. Iarba verde de acasă... Cât de obișnuit - și de neobișnuit, totodată. De banal - și de măreț, în același timp. De la îndemână - și, alteori, abia de atins cu gândul. Pentru că iarba de acasă înseamnă - mai înainte și mai pe urmă, în
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
ci o ființă, o altfel de ființă: cine o atinge a atins miile și miile de oameni tineri care i-au dat viață. Îi atinge pe cei care, nu cu mult timp în urmă, îi însuflețeau țărmurile cu iarbă. Iarba. Iarba verde de acasă... Cât de obișnuit - și de neobișnuit, totodată. De banal - și de măreț, în același timp. De la îndemână - și, alteori, abia de atins cu gândul. Pentru că iarba de acasă înseamnă - mai înainte și mai pe urmă, în primul
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
cu mult timp în urmă, îi însuflețeau țărmurile cu iarbă. Iarba. Iarba verde de acasă... Cât de obișnuit - și de neobișnuit, totodată. De banal - și de măreț, în același timp. De la îndemână - și, alteori, abia de atins cu gândul. Pentru că iarba de acasă înseamnă - mai înainte și mai pe urmă, în primul și în ultimul rând - acasă. Sau - cum spunea poetul Nichita Stănescu - acasa; acasa fiecăruia dintre noi - termenul însemnând, desigur, atât casa în care locuiești, dar, cel puțin în egală
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
într-o fabrică de mobilă, am cunoscut un om care mi-a recitat, cum n-o să mai ascult niciodată, acea poezie a lui Marin Sorescu: „... Ne apucă un dor de munte / Atât de puternic încât / Vedem cum începe să crească iarba grasă / Pe birouri”. Apoi, scuzându-se, mi-a mărturisit: „Eu sunt din munte, acolo se află casa mea, părinții mei, străbunii mei. De fiecare dată când îmi trec palma peste luciul unei mobile, simt cum crește iarba sub mâna și
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]