815 matches
-
trebuie să apară ca să prânzim împreună și eu am trăncănit o mulțime fără să fi ajuns încă la un oaspete de-al tatei care desigur vă interesează mai mult decât toți ceilalți împreună. Era în 1950. Cred că în mai... Iasomia era în floare. Tata se pregătea să plece cu șareta la gară și eu, scai după el. De cum a coborât din tren am avut impresia că îl cunosc. Zâmbetul lui trist, pe când îmi întindea "Robinson Crusoe", m-a cucerit. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pe pelicula lui mi-au ghidat pașii până aici." Ziua a treia Nu am mâncat nimic mai bun în viața mea, dar habar nu am ce-a fost. O cremă cu gust fin. De vanilie ? De floare de portocal ? De iasomie ? De liliac ? Hai, spune-mi te rog ce ai pus în crema asta delicioasă ? ! I se spune julfă. E un extras din semințe de cânepă pe care l-am îndoit cu urdă proaspătă adusă de Artim azi dimineață. Era mulțumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
erau deja la salonul de tatuaj. — Bine ați venit! a exclamat mătușa Zeliha cu glasul ei tărăgănat și răgușit, Îmbrățișându-le din inimă pe amândouă. Indiferent cu ce parfum se dăduse, era ceva puternic - o combinație de mirodenii, lemn și iasomie. Părul negru Îi cădea pe umeri În bucle ce-ți luau ochii, dintre care unele erau scoase În evidență cu o substanță atât de strălucitoare, că ori de câte ori făcea o mișcare sub becurile cu halogen părul ei strălucea. Armanoush s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
covrigi, cafele pe cerdac, cu abator și pipi pe pereții străzilor mărginașe ale centrului, pi șentru, cu sărbători luminate de Paște și cu denii, și cu atâtea altele care mă făceau fericit. Un univers suficient sieși, fabulos, înstelat, în care iasomia și salcâmii amețeau universul. Dar pe atunci nu-mi dădeam seama de asta. Micile minuni ale lumii se depozitau în mine, receptacul deschis, inocent. Cu timpul cred că lumea aceea m-a ajuns din urmă când am părăsit-o, sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Își schimbă În fiecare moment statusul. Unele durează mai mult, altele mai puțin; verbi gratia, cei cu nume de familie catalan sau care Începe cu G. Altele, presto dispar, verbi gratia, cei care, În Brazilia sau Africa, inspiră acum mireasma iasomiei sau citesc, mai harnici, un bilet de microbuz. Alte societăți Îngăduie ramificarea În subgenuri care interesează de la sine; verbi gratia, cei loviți de tuse măgărească pot să Încalțe, chiar acum, papuci, sau să o ia năvalnic la goană, urcați pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
prezență. Făcea, și m-am băgat năuntru. Doamna m-a făcut să trec În revistă patru hârdaie nebune și a zis nușce plictiseală că Îmbătrânea - ie-te, ce veste coaptă! - și că iera bună decât să-și Îngrijească fiu și iasomiile. Cu așa serbezeli am ajuns În sofragerie, care dădea și ea În ălălant patio, care pă loc am ajuns să-l verific În el pă băiețică Cárdenas, da iel, favorizând producția străinardă, să cufundase În volumu 3 al Istoriei universale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Dumnezeu oare-i se va pune? Și cu bucurie, cu timide șoapte, Te iubesc, îi spune cu iubire-n noapte. Mama de copil divinizată Cu vise dulci adesea se îmbată Cu zefirul când ușor adie Ca florile de mirt și iasomie. Când mama-i plecată de lângă pruncușor, Inima-i tresaltă răpusă de dor, Pe ascuns atâtea lacrimi pierde Până ce revine și pruncul își vede. Visul ei de mamă adesea se îmbină Lin-încetișor cu raza de lumină Privește icoana ce a zămislit
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
ușor întredeschise, hainele din materiale moi, cu falduri mătăsoase și, mai ales, această mână căreia șiragul de mătănii negre nu face decât să-i sublinieze albeața și moliciunea. ― Și florile! ― Într-adevăr! Era să uit tocmai aceste flori îmbobocite de iasomie. Vă mulțumesc, contesă! În limbaj simbolic, ele semnifică speranța de a fi iubit. În pictură, ca și în heraldică, reprezentarea simbolică are rolul de a oculta mesajele. ― Deosebit de interesant! Cum să vă spun?... ― Dar spuneți, vă rog! ― Vreau să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
simbolic, ele semnifică speranța de a fi iubit. În pictură, ca și în heraldică, reprezentarea simbolică are rolul de a oculta mesajele. ― Deosebit de interesant! Cum să vă spun?... ― Dar spuneți, vă rog! ― Vreau să vă mărturisesc că și eu ador iasomia. Credeți că s-ar putea... ― ...să vă pictez cu aceste flori în dreptul inimii, insinuă Dante Negro. ― Dar ce frumos ați spus-o! Toinette îl privi surprinsă și plină de recunoștință. Pictorul proceda cu totul altfel decât maestrul ei favorit, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
parte, veni și răspunsul. ― Sincer să fiu, contesă, nu cred. Mesajul îmi aparține în exclusivitate. Când am pictat acest portret, eram îndrăgostit de model. Înțelegeți? Asta nu înseamnă că acum nu mai sunt. Sunt și încă mai sper. Florile de iasomie sunt la mine, ca să zic așa. Înțelegeți? Dar, în ceea ce vă privește, mă voi strădui să găsesc un alt mesaj, la fel de cuceritor ca și acesta pe care tocmai l-ați descifrat. Toinette era pentru a doua oară dezamăgită. Bărbatul i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și pivniță în vechiul târg al Iașilor. După aceea, om mai vedea... --Am să-mi adun toate puterile, părinte, și am să le pun la treabă. --Cred că ar fi bine să-ți faci un culcuș colo, sub tufa de iasomie, de lângă prietenul tău izvorul, și să citești în liniște. Da’ mai bine hai să mergem împreună să vedem cum arată locul. Cu mersul lui ușor alignit, a pornit înainte. L-am urmat curios. Când am ajuns la izvor, bătrânul mi-
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
mă feri de puterea ei. Pentru o clipă, a dispărut. Când am redeschis ochii, lumina a năvălit din nou, dar mi-a dat voie să văd limpede fereastra chilioarei mele și jocul unei raze de soare cu frunzele tufei de iasomie din grădiniță... Mă aflam în patul meu, însă eram lac de sudoare... Am stat o vreme, să-mi dau seama dacă tot ce mi s-a întâmplat peste noapte a fost aevea sau doar un vis... Privirea mea curioasă a
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cazuri, chiar el era cel care „împle ciubucile tuturor celor de care are cel mai mic interes”, scria Dimitrie Ralet pe la jumătatea secolului al XIX-lea (515, p. 121). Ciubucele „domnești” erau obiecte de lux, „pipe lungi din lemn de iasomie sau de lămâi, ornate cu un muștiuc mare de chihlimbar încrustat cu diamante și acoperit cu o pungă de catifea verde sau albastră brodată cu ciucuri aurii”, cum le descrie Ulysse de Marsillac. „Aceste splendori ale luxului oriental au dispărut
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Marsillac. „Aceste splendori ale luxului oriental au dispărut aproape de tot”, scrie călătorul francez pe la 1869 (208, p. 105). Sau, într-o altă formulare a aceluiași : Tolăniți pe un teanc de perne, [boierii români] „beau” tutun de Medina din ciubuce de iasomie, cu muștiuc de chihlimbar încrustat cu pietre prețioase sau trăgeau din narghilea de cristal. Li se aducea cafea fierbinte cu zaț [= turcească], în ceșcuțe mici fără toartă (felegene), puse într-un fel de păhăruț din aur filigranat, numit „zart” (208
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
care a publicat în franceză în anii ’60-’70 ai secolului al XIX-lea), dar s-a documentat bine. Personajele sale din Contele de Monte-Cristo (1845-1846) beau „cafea turcească” și fumează, șezând a la turca, „din ciubuce cu țevi de iasomie și cu hornuri de ambră” (209). Vorbind în 1821 despre comerțul dintre Turcia și Țara Româ- nească, F.G. Laurençon, profesor de franceză stabilit la București, constată faptul că, printre multe alte mărfuri, se importau de la Istanbul cafea, vinuri de Cipru
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de tiutiun ; prin lăuntru este ticsită de dulapuri, în care sunt întinse fel de fel de chisele cusute cu fir, tot soiul de mătănii de mărgean sau de chihrimbar și prin colțuri stau grămezi de ciubuce de cireși și de iasomie. Marfa orientală ce se vinde într-însa, așezarea-i curioasă și mai ales figura caracteristică a armeanului ce trage necontenit ciubuc pe pragul ușii îi dau un aer străin din care un zugrav ar putea face un tablou foarte original
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
călare au în urma lor câte un țigan desculț, care fuge în urma calului [...]” (226, p. 403). Cam aceeași imagine descrie Prințul de Ligne în Iașiul anului 1788 : „Pipele foarte lungi din lemn de cireș înlocuiseră, la Constantinopol, pipele de lemn de iasomie [...]. Slugile acestor Domni [boieri] le duc [pipele] în spatele trăsurilor deschise ; doar lor li se îngăduie acest lucru” (285, p. 99). Se pare că pictorul evreo-maghiar stabilit la București Constantin Daniel Rosenthal, prieten cu Maria și C.A. Rosetti, era la
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ordonate în progresie crescătoare de săgeți către o soluție care să corespundă celei din lista cu răspunsuri de la finele manualului. Consumul de jackfruit vara produce anxietate și, în cazul anumitor persoane, indispoziții. — Steluță, cânta doamna Raipur, floricică frumoasă. Trandafir și iasomie și floarea nopții. — Și conopidă, spuse domnul Raipur. — Ridichi. Alea sunt ridichi? Nu, cartofi. Cartofi? Nu, ridichi. Undeva fâsâi o oală sub presiune. Kulfi Chawla urcă scările ce duceau de la balcon la acoperiș ținând în mână un fruct de guava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
negre ale tuberculilor de sub pământ, din ghiocurile ascunse de semințe și flori, din cărăbușii ca cerneala și din bambusul gol pe dinăuntru. Văzuse petalele albe ale florilor de noapte desfăcându-se, o spuză de stele lucitoare apărând deasupra sa; mirosise iasomia plantată de mama sa și laurul otrăvitor, privise fluturii de noapte traversând întunericul ca să plutească, nefericiți în dragoste, peste o floare de tutun. Cu degetul ridicat, urmărise traseele magice ale constelațiilor, alcătuindu-le după bunul său plac, lăsând apoi mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pe Ghat* Zi-mi ceva care începe cu Zen*, se continuă cu fum, cenușă, cercei, ulei de bambus, balegă de vacă sfântă, palak paneer*, sitar*, Charlie*, mătase, Lotus Lounge*, Yamuna*, barcagiu, japonezi*, Maria*, cadavru, și se termină cu esență de iasomie și de carne arsă! Zi-mi ceva care sună a OM*, sau a om, sau a somn! Zi-mi ceva care arde și zi și noapte, seamănă cu tine și stă întins pe spate. În moarte, în arte, în deșertăciuni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
prostii, tinere, i-a retezat-o Irene. Alice e o proastă. Irene, te rog ! Jina a înșfăcat-o de braț și-a tras-o după ea în lungul holului. Lăsase ferestrele de la dormitor deschise, așa că acum, pe lângă aroma răcoroasă de iasomie, în cameră pătrundea și tumultul zgomotos al cascadei vecinilor. Irene și-a pus o mână în șold. L-ai citit ? Sigur că l-am citit. E un căcat. Știi că mie îmi plac scandalurile. Jegul ăla cu tentativa de crimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de la scara blocului e și ea personaj. Îl știe pe Erofeev, „bea mult, bea și acum, chiar când vorbim“. Fragmentele din roman curg, citite de autor, liniile ferate alunecă, personajele beau și beau și reconstituie pasaje din carte. „Se scutură iasomia?“ Trenul ajunge la Petușki - „În afară de băut, n-ai ce face aici“, spune cineva. Iar un secretar de partid e întrebat de regizor dacă aici se scutură iasomia. „Nu știu“, râde el încurcat și dă din umeri, la așa întrebare. „În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
ferate alunecă, personajele beau și beau și reconstituie pasaje din carte. „Se scutură iasomia?“ Trenul ajunge la Petușki - „În afară de băut, n-ai ce face aici“, spune cineva. Iar un secretar de partid e întrebat de regizor dacă aici se scutură iasomia. „Nu știu“, râde el încurcat și dă din umeri, la așa întrebare. „În Petușki, iasomia nu se scutură niciodată și cântecul păsărilor nu se potolește“, era răspunsul ca la carte. Erofeev? A, da, îl știe. „Lumea avea o părere proastă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
ajunge la Petușki - „În afară de băut, n-ai ce face aici“, spune cineva. Iar un secretar de partid e întrebat de regizor dacă aici se scutură iasomia. „Nu știu“, râde el încurcat și dă din umeri, la așa întrebare. „În Petușki, iasomia nu se scutură niciodată și cântecul păsărilor nu se potolește“, era răspunsul ca la carte. Erofeev? A, da, îl știe. „Lumea avea o părere proastă despre el.“ Și iar acasă la Erofeev, aflăm cum a venit la Moscova, cum tatăl
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
doamne, / ca un stup cu zumzetul cald / ucis pe la spate.“ (Floarea insomniei) „să afli ce-ai mai făcut în somn, / înveselit ca tartina unei / tranzacții deschise, deodată / la toți nasturii“ (fără titlu) „eu, în gangul de ochi / ostil pândind din iasomie, / eu, acest rest de câine / tricolor pe roată.“ (Un câine tricolor pe roată) „Mâna mea scuipată de gravitație / din gura statuilor / sparge ouă primordiale / cu imaginea șarpelui.“ (Lin coboară ziua de naștere) „După ultima modă a iluziei, / stăm într-o
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]