755 matches
-
aș sfărâma În bucățele Întreaga orânduire ca și instituțiile existente...“ (p. 218) La rezolvarea complicatei chestiuni dacă opera precede cuvântul ori dacă opera e doar umbra cuvântului, unele citate din Conspirație ne‑ar putea face să ne Încredem În varianta idealistă. Învățătura dobândită după lectura acestei opere de către virtualii tirani s‑ar putea preface Într‑o practică imediată asiduă: „Menirea noastră este ca, În Întreaga Europă, iar prin intermediul ei și pe alte continente, să stârnim tulburări, discordii și dușmănii. Acțiune care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
departe de a proceda ca un purist, ca un abstractor adică. Cu alte cuvinte, momentul Edgar Poe este marcat de preocupări metodologice și de o nevoie de rigoare tehnică, profund diferite de această căutare modernă a unui "catharsis liric". Soluția idealistă pe care o dă Poe problemei spațiului poetic, limitîndu-l într-un anume suflet total, ne apare astăzi naivă și provizorie. Simultan cu cel al lui Poe, e interesant să notăm un travaliu critic geamăn desfășurat de matematicieni. Aceștia se alarmau
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
legăturile timpului și ale spațiului, având drept cadru adevărat acel "topos atopos" al anticilor. Evident, probleme similare despre lirismul absolut și le-au pus și Mallarmé și Valéry. Dar cel dintâi le-a complicat inutil enunțul cu date sintactice sau idealiste; celălalt a lunecat curând în poemul parmenidian, foarte frumos adesea, totdeauna strălucitor de idei. Totuși, acestui tip de eseuri rimate, îi preferăm eseurile pur și simplu din admirabilele Varietăți. * Mult mai pur este Moréas decât acești doi poeți, recunoscuți ca
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de pe vremea Pieții Universității. Era mai bine credeți dacă doamna Adina rămânea cu colonelul Goncea? Era tare p-atunci, da acu e și mai tare. I-ați văzut interioarele? Ca la șahinșah, doamna mea, garantez. Dar doamna Adina, cu romantisme, idealistă pe lângă Țongu. Mai țineți minte? Se duceau cu Dacia ei la București și împărțeau în Piață balonașele acelea cu Și noi suntem golani, cântau, stăteau până noaptea târziu. Doar că Țongu nu se hotărăște să divorțeze. Că doamna Persiana i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la timp. Dar Alex era de părere că lumea stabiliza câte o persoană, pe rând. Dacă ea își făcea datoria, era de părere că și ceilalți aveau să și-o facă, în cele din urmă. La muncă era făcută de idealistă, lipsită de simț practic, nerealistă. Ea le răspundea în limbajul avocaților, spunând că realist însemna, de fapt, necinstit. Și rămânea pe poziție. Dar era adevărat că uneori se simțea limitată la genul de cazuri care nu-i puneau la îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ce-mi spui mie, n-ai părinți?... <victor37>: nu-i mai înțeleg pe români. Am lăsat prieteni - nu i-am mai recunoscut. <maya>: așa e. nici eu nu-mi mai recunosc prietenii. Îmi zic că-s eu prea romanțioasa, prea idealista. Mă bucur să văd că mai sunt români că mine - chiar dacă trăiesc în canada <victor37>:probabil de aceea am și plecat, nu ma mai simțeam acasă <maya>: mai ești acolo? <victor37>: mai sunt. Îmi iau rămas bun de la cineva <maya
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
care să-mi iubească fetiță. Am tot ce îmi trebuie, duc viață pe care mi-o doresc - dar sunt gata să mi-o schimb pentru EL. Nu am prieteni în România, nu îți poți face prieteni, doar iubiți. Sunt o idealista și toți ‘prietenii’ mi-au tras-o. Sper să fim prieteni și sper să nu mi-o tragi, Sidonia Klick Fundul începe să coboare. Mă las în apă și încep să înot încet, fără efort. Brațele mi se ridică ritmic
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
TITLURI ȘI DE CAPITOLE TITLURI DE CAPITOLE 2255 Idei proprii Giordano Bruno. Leibnitz. Kant. Timp, spațiu, cauzalitate. Antinomii (teza concretă - antiteza infinită, teza afirmare - antiteza negațiune). Laplace, cheia bolții PROIECTE DE TITLURI ȘI DE CAPITOLE [1] 2255 Încercări de metafizică idealistă a raporturilor constante în mișcarea eternă. [2] 2266 * Teoria ecuațiunii universale sau a raporturilor constante dintre finit și infinit. {EminescuOpXV 266} [3] 2263 Autorul teoriei ecuațiunii universale și al raporturilor constante între finit și infinit Raport constant = mișcare - viață [4
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
care voi muri. Am fost trimis la secția de radiografie, unde o femeie tânără și plăcută, care, discutând cu mine despre starea industriei filmului, a început să-mi fotografieze genunchii. Mi-a plăcut conversația cu ea, contrastul dintre vederile ei idealiste asupra filmului comercial și felul degajat în care-și manevra aparatura aceea bizară. Ca la toți tehnicienii de laborator, era ceva sexual în sens clinic legat de corpul său durduliu îmbrăcat în halat alb. Brațele ei puternice mă răsuceau, aranjându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
citadinismul vor renaște agresiv în interiorul curentelor de avangardă. A vorbi despre o „poezie de cunoaștere” simbolistă (Lidia Bote) este oarecum inadecvat: avem de-a face cu o poezie a experienței totale/esențiale, analogon al misticii... În termenii lui Blaga, influența idealistă germană/eminesciană asupra estetismului românesc a fost una „catalitică”, iar influența francofilă/latină a lui Macedonski - una „modelatoare”. Decadentismul românesc va fi, de altfel, legitimat estetic și filozofic prin idealismul subiectiv al unui Rémy de Gourmont, autorul din Le Livre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din România (1909) și realizator al primului catalog de muzeu de la noi (în 1908, la invitația lui A. Simu), se remarcă îndeosebi printr-un text plasat în deschiderea catalogului Expoziției „Tinerimii Artistice“: „Cuvînt despre frumos“. Pe baza unei argumentații estetice idealiste, parțial influențată de „estetica urîtului” a germanului Karl Rosenkrantz, Cornel susține direcțiile moderne postimpresioniste și primitiviste ilustrate de lucrările „gauguinistei” Cecilia Cuțescu-Storck, ale lui I. Theodorescu-Sion, Fritz Storck și, mai ales, Constantin Brâncuși (Cumințenia pămîntului). Izolate minimalizator prin expunerea separată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
contimporanilor” pentru imaginea culturii române în străinătate, în numărul 100 este reprodus un text al prințesei franco-române Martha Bibescu (Les Transylvains, apărut în revista La grande Roumanie și tradus sub titlul „Iuliu Maniu“) despre „simbolul moșiei părinților” și despre „viața idealistă a lui Iuliu Maniu”. Textul va provoca reacția violentă a revistei unu, marcînd ruptura definitivă dintre cele două publicații. Atitudinea tot mai oscilantă a Contimporanului (marcînd o evidentă criză/căutare de identitate) este dublată de o tendință de repliere pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pentru a sublinia faptul că este atotputernic. Punctul de interes principal în toate religiile occidentale este „viața de apoi”, iar majoritatea credincioșilor manifestă o preocupare morbidă referitoare la soarta sufletelor lor după moarte. Prin urmare, religiile occidentale sunt mai degrabă idealiste decât practice, sunt preocupate mai mult de lumea ce va să vină decât de aceasta. Taoiștii, pe de altă parte, nu vorbesc despre o ființă supremă, ci de o stare supremă a ființei - o stare sublimă care este bine ascunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
de laude și de Încurajări pentru proiectele sale literare. Declară că Portretul unei doamne era o capodoperă - mai ambițioasă și, de aceea, mai măreață decât Daisy Miller - și că Isabel Archer reprezenta triumful introspecției pentru un anume tip de tânără idealistă, cu imaginație bogată, sortită să fie nefericită. O singură dată, În tot schimbul de scrisori, călcă strâmb, când făcu referire la succesului propriului roman, Anne. Popularitatea sa În foileton fusese atât de mare, că editura Harper Îi dublase din proprie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să se despartă de această viață. Și totuși, când tristul eveniment avu loc, banii fuseseră În cea mai mare parte irosiți prin investiții nechibzuite și prin plata datoriilor fiilor mai mici, Wilky și Bob. După Războiul Civil, demaraseră o aventură idealistă, Încercând să conducă o plantație din Florida cu sclavi eliberați pe post de muncitori, care Însă se dovedi a fi un eșec comercial fără drept de apel. Nici unul dintre frați nu se distinse ulterior În afaceri, iar Wilky murise tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
doar mințind, furând, lingușind și cu capul mereu plecat sub talpa unui șef. Cei care încercau să creadă că se putea și altfel ori își luau câmpii, ori erau tratați drept rebuturi, socotiți periculoși, otrăviți de cele mai nefaste ideologii idealiste sau practicanți ai unor misterioase tehnici spiritisto-magico-secrete, venite din stranii culturi, care te ajutau să treci prin ziduri ca să-i tulburi nopțile secretarului general. Dintre toate, șantierul de construcții rămâne imaginea cea mai complexă a românului la muncă. Șantieristul român
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
repetă zilnic timp de o oră. Broaștele moarte așezate pe aceste incizii încep să zvâcnească. Tânărul von Humboldt numește „forță vitală“ „acțiunea conjugată a unor substanțe“ care produc electricitate. Anul 1797. Schiller se năpustește năprasnic asupra savantului care ignora filozofia idealistă germană: „judecată goală de măcelar care vrea cu nerușinare să spintece și să măsoare natura (...), fără dulcea participare a inimii...“ Von Humboldt răspunde: Schiller, cu „simțămintele lui de gelatină“, „împopoțonează într-o grandilocvență plictisitoare idei împrumutate de la alții“. Față de spiritul
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
pentru „salvarea” satului și a țăranului, dar nu din nepăsare sau neputință, ci din aceeași luciditate care îl făcea să vadă realitatea structurală a satului, o realitate pe care alți colegi de generație o înlocuiau prea adesea cu varii convingeri idealiste. Această practică firească a lucidității l-a făcut să evite - și să respingă - cu umor toate credințele masificate care cad în credulitate, fără a acuza însă „poporul”, ci pe mult prea încrezătorii săi conducători : Neamurile nu sînt intolerante de la natură
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ar fi considerat că merită să le dea, cum ar fi că bărbatul care, după ce trăsese și ultimul glonț, fusese străpuns cu baioneta la ieșirea din camera de triere era stângaci și un iubitor al muzicii lui Delius, melancolica muzică idealistă a unui om lipsit de orice altă credință decât aceea a morții. Și că altul, care sărise pe geamul de la al treilea etaj al centralei telefonice, avea o soție desfigurată și orbită Într-un accident de muncă la fabrică, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
duhul creștin și vor privi viața prin prisma meschină a materiei vor avea mari decepții. Biciuirile și samavolniciile de esență iudeomasono-comunistă cu care suntem loviți și azi chiar de unii slujitori sus puși ai Bisericii strămoșești care vor dărâmarea cetății idealiste a legionarului va deveni un bumerang de mari decepții pentru ei. Durerile noastre vor fi abia atunci înțelese, iar glasul sângelui pătimirilor noastre va striga de acolo, din adâncul pământului: „Nu împiedicați învierea neamului nostru creștin. Vor trece ani și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
își așteaptă încă pe marii dăruitori ai prisosurilor lor, pe marii iubitori de înălțare prin jertfă. Închei, stimate și iubite Domnule Președinte, cu nădejdea că darul meu modest, cuprinzând economiile un ei v ieți, întins din toată inima spre frământările idealiste ale Academiei Române, să poată aduce aminte celor mai înlesniți dintre frații noștri, că orice agonisită a vieții, trebuie să se înnobileze prin crearea și susținerea instituțiunilor culturale, împrăștiindu-se astfel asupra celor mulți, de la care orice agon isită ne-a
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
dreptate a ieșit biruitoare. Dar moartea lui C. Hamangiu nu mi evocă atât o ca rieră de magistrat, o muncă de harnic colecționar de legi, nici seria codurilor, îmi evocă ceva mai simplu, mai emo țion al: fărâma de flacără idealistă ce pâlpâia în sufletul lui. Magistratul sever, omul adâncit în studiul legilor, păstra un cu lt d e o rară noblețe: cultul lui Eminescu. Niciodată nu mi-a fost dat să văd atâta constantă iubire închinată celei mai frumoase spovedanii
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Se trezi că râde și se ridică în capul oaselor. Câteva clipe privi cu atenție în jurul lui, apoi șopti, pronunțând rar cuvintele: - Ajungem deci la vechea mea pasiune: filozofia. Oare vom reuși vreodată să demonstrăm logic realitatea lumii exterioare? Metafizica idealistă mi se pare și astăzi singura construcție perfect coerentă... - Ne-am depărtat de la discuția noastră, își auzi din nou gândul. Problema nu era realitatea lumii exterioare, ci realitatea obiectivă a "dublului" sau a îngerului păzitor, alege termenul care îți convine
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ne găsiserăm nașul! Clasicii erau tocați/ deformați/ malformați. Pe Titu Maiorescu îl considerau "nevalabil ideologic". Un fost ilegalist făcea mahala literară comunistă. Parcă-l aud: "Maiorescu junimistul e un trădător al idealurilor pașoptiste, un reacționar aflat în trena esteticii metafizic idealiste, un imitator al lui Schopenhauer. A făcut critică judecătorească. Ce turn de fildeș? Esteticul nu-i autonom. Eroare! Constantin Dobrogeanu-Gherea l-a nimicit (subliniați în caiete, tovarăși studenți) ni-mi-cit în polemica dintre ei, iar Istoria l-a condamnat de-fi-ni-tiv!" Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
din aprilie pînă-n iunie '48, în "Contemporanul", l-au înfricoșat. Titlu de spaimă: Confuzia valorilor în critica noastră literară. Cui nu-i era frică de Vitner? Călinescu suferea dentistul Vitner i-a pus diagnosticul de boli contagioase: "doctrină antirațională", "rămășițe idealiste", "teoretician al formelor în descompunere ale artei burgheze". Vitner l-a "epurat" în '48 din universitate, ca să-i ia locul, și a rămas profesor peste vîrsta pensionării. Să nu fi "aderat"? Tu ce crezi? Înfunda pușcăria? Așa este, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]