1,242 matches
-
Tocmai metafizica monisto-acosmico-idealistă va sta la rădăcina Idealismului german, bineînțeles adaptată, lărgită și "laicizată", pentru a o ajuta să corespundă mai bine cu mișcarea iluministă, căreia Idealism-Romantismul i se substituie continuînd-o, chiar dacă aparent este în opoziție clară cu ea. Aspectul idealist al gîndirii upanisadice este ca niciodată accentuat în Bhagavad-gītă menționată adesea, considerată, imediat după descoperirea sa în Occident, capodopera gîndirii indiene vechi, dacă nu cumva chiar a literaturii universale. Alături de versiunea engleză a lui Wilkins se adaugă, cum am
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
apoi schema "clasei muncitoare" în marxism, așa cum vom avea ocazia să vedem într-un următor capitol, intitulat "Indianistică și marxism", ce va ieși într-unul din viitoarele volume ale acestei "Acta". * * * Cîteva cuvinte în concluzie. Gînditorii romantici, în general, și idealiști, în special, nu doreau să se limiteze la aspecte singulare ale vieții și ale realității supreme: ei voiau să dea o soluție globală, integrală, voiau, cu alte cuvinte, să construiască o religie propriu-zisă: religia viitorului. În această "religie" trebuiau să
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
și aplicațiile ei, este, din nefericire, încă vie și, aș spune, virulentă în multe medii culturale occidentale și orientale; și mai mult, se poate spune că ea a devenit aproape o procedură curentă în viața politică. Într-adevăr, mulți gînditori idealiști cred că s-au "convertit" la ideologia materialistă, fără să fi schimbat nimic în substanță, ci doar în terminologie: într-atît cuvîntul idealist este același în substanță cu cel materialist! Sau poate există unii care cred că astfel aplică integrala doctrină
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
se poate spune că ea a devenit aproape o procedură curentă în viața politică. Într-adevăr, mulți gînditori idealiști cred că s-au "convertit" la ideologia materialistă, fără să fi schimbat nimic în substanță, ci doar în terminologie: într-atît cuvîntul idealist este același în substanță cu cel materialist! Sau poate există unii care cred că astfel aplică integrala doctrină dialectică hegeliană: de la teza idealistă, au trecut la antiteza materialistă, pentru a mărturisi apoi idealismul și materialismul într-o sinteză finală, care
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
filozofice și teologice. Tot astfel, Idealismul deținea argumente veritabile, învăluite însă în nesfîrșite fantezii care le făceau aproape de nerecunoscut. Între acestea, trebuie subliniat, în mod deosebit, faptul că insistența pe eficacitatea efortului omenesc pentru a ajunge la Dumnezeu (din păcate, idealiștii spuneau: pentru a se indianiza) poate și trebuie să fie apreciat în mod pozitiv. Este o notă a Adevărului, fără îndoială, dar care, din cauza polemicii anticatolice probabil, era împinsă la extrem, adică pînă la negarea necesității Harului: aici Idealismul se
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
legii. Accentuând cu insistență coerența față de lege, el riscă prin aceasta să uite de gravitatea și de semnificația păcatului. Acest comportament poate fi manifestat de către confesorul pentru care capacitatea intelectuală, pedagogică și rațională înseamnă totul. El își dezvoltă un mod idealist de a privi lucrurile, consolidat de un entuziasm de moment și de iluzia unei pasiuni pentru celebrarea exemplară a sacramentului. În realitate însă, el riscă să trăiască ulterior momente de deziluzie sau descurajare, lucruri ce, din nou, vor influența greșit
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
politic de valoarea lui A. Vaillant, să nu remarce categoric contribuția pe care o putea aduce un prinț străin pe tronul Principatelor Române la ruperea legăturilor dintre acestea și Imperiul Otoman. Obiectivul devenea unul greu de realizat chiar și pentru idealiști politici precum cei menționați în condițiile în care Poarta suferise în ultimul timp câteva pierderi importante care puteau sugera faptul că nimeni dintre cei ancorați în realitățile politice ale zonei nu putea crede faptul că guvernul otoman ar mai fi
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
urmă decretul semnat de membrii locotenței domnești de a acorda dreptul de împământenire tuturor străinilor stabiliți în țară care plăteau impozite și nu se aflau sub protecție străină 567, puteau fi considerate semne încurajatoare pentru comunitatea evreiască din Principate. Un idealist precum C.A. Rosetti, fără să stea prea mult pe gânduri și dând oarecum curs mesajului transmis de Popper, se adresa în cursul lunii august "fraților israeliți" îndemnându-i să se alăture celorlalți membri ai gărzii orașului București. Era pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
s-a spus că au fost (prea) simple și atractive, deși purtând germenii poemelor de mai târziu (Gheorghe Bulgăr, Iulian Costache, Mihai Zamfir), iar pentru introducerile din scrisori Dan C. Mihăilescu remarcă adecvarea: Pentru un poet "cu capul în nori", idealist, utopic, nerealist și nedescurcăreț, albatros baudelairian cu aripi prea mari pentru a putea merge firesc pe pământ, Eminescu șochează în redactarea corespondenței prin atenta șlefuire și dozare stilistică a mesajului potrivit propriilor obiective și conform așteptărilor destinatarului.Un meseriaș atent
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
dintre șefii social-democrați care au acceptat să intre în joc, cum sînt Cyrankiewicz, Otto Grottewohl sau Fierlinger, s-au văzut recompensați pentru serviciile lor, alții au suportat represiuni atroce, care n-au fost egalate decît de cele suportate de comuniștii idealiști, care au căzut pur și simplu în dizgrație, adesea din motive tactice. Vechile partide comuniste pot conta pe "rezervorul" de voturi format din toți cei care beneficiau de pe urma vechiului regim: nomenclaturiștii sau micii funcționari. Există întotdeauna pericolul ca numărul celor
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
în ele idealuri care, altfel, doar individual, s-ar risipi fără rost. Prin conștiința sa, individualul ajunge multiplicabil la infinit, într-un "tot" spiritual, dumnezeiesc, ca ceva în sine, diferit dar solidar cu realitatea înconjurătoare. Acestui raționalism kantian și hegelian idealist, care au recunoscut esența religioasă a omului, i s-a opus un altul materialist, formulat de Marx și Engels, care a negat-o. Raționalismul materialist a fost cuceritor, clădit pe baza manevrării a două fetișuri, ambele deprinse și asimilate cu
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
după cum corpul în cauză este viu sau neviu). Important este că Descartes a arătat pentru prima dată că acțiunea organică nu are nevoie de suflet ca de un principiu explicativ indiferent de modul în care sufletul este conceput materialist sau idealist. Pentru a se pune în funcțiune, corpul viu are nevoie doar de o construcție materială care îi conferă dinamica (fizică) și nu de un impuls din exterior. S-a ajuns, formulată astfel în noi termeni, la influența reciprocă dintre corp
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Legionarul este nezdruncinat în credința sa, că idealurile ce au însuflețit lupta și atitudinile lui: dragostea de neam, dorul unei lumi mai bune și setea de dreptate, rămân permanent valabile, căci sunt identice cu cele ce au animat pe toți idealiștii popoarelor lumii. 6 August 1945 Comandantul legionar general Nicolae Petrașcu Câteva considerații pe marginea Circularei Ideea care a stat la geneza acestui document istoric, a fost de a abate atenția comuniștilor, de la proiectata deportare a legionarilor, prin îndemnul care li
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
adică realitatea unde se produce un echilibru între frumos, bine și adevăr. Capodopera este deasupra operei de artă, pe care o integrează, prin construcția armonică interioară, ceea ce înseamnă că se supune stratificării ontologice în timp ce straturile conlucrează într-o armonie absolută. Idealiștii Croce și Collingwood definesc opera de artă ca activitate imaginativă conștientă prin care putem oferi expresii creative. Amândoi consideră că arta este localizată în zona mentalului, însă pentru Croce arta este situată fie în domeniul intuiției, fie în spațiul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Astfel, arta poate fi interpretată ca punctul de pornire al intelectului în procesul său de a produce concepte. Dar relația dintre artă și intelect nu folosește ontologiei operei de artă, ci mai degrabă interoghează posibilitățile unei experiențe estetice deoarece, conform idealiștilor, opera de artă nu este un obiect în sine și nu are o existență suficientă, fiind expriență pură. Opera ca experiență pură nu dispune de nici un raționament plauzibil pentru a putea conferi artei o existență concretă, deoarece opera este interpretată
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
sens, Goethe 13 spune că arta are o altfel de natură, o caracteristică obținută prin intermediul teoriei stilului intuiției și a profunzimii lucrurilor. Dat fiind faptul că scopul general al artei este acela de a oferi și de a crea emoții, idealiștii secolului al XX-lea definesc arta ca o existență dependentă de conștiință, în timp ce ea există sub forma unei expresii. În acest punct arta se apropie de fenomenologie care a dus la înțelegerea artei ca un mod de auto-expresie și, mai
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
urmare nu există nici o cale pentru a ajunge la el, ca la un concept obiectiv valabil"10. Astfel, modalitatea de accesare cognitivă a unui asemenea obiect trebuie să-i fie acestuia adecvată, pentru o exigență a adevărului prevăzută de canonul idealist. Totuși, în cuprinsul "Criticii", problema unității conștiinței este soluționată tocmai pe calea implicării decisive a conștiinței de sine, pe calea unei reechilibrări a ponderii celor trei tipuri fundamentale într-o viziune care păstrează și valorifică principalele cuceriri terminologice ale filosofiei
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
mai înaltă care urmează să încununeze parcursul fenomenologic. În consecință, determinată pornind de la interioritate și trecând prin cuprinderea relațională, lumea capătă o nuanță accentuat umanizată și sfârșește prin a aparține rațiunii individuale aruncate peste relieful plural al lucrurilor. Radicalul canon idealist conferă astfel reflexivității un rol determinant care îi prelungește influența mult dincolo de cercul trăirilor subiective și care îi revelează ascunse meniri ordonatoare în contextul unei inserări mutual-participative. Decisive devin aici calchierea paradigmelor cognitive lăuntrice pe tipul de cunoaștere comunitar și
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
una serenità dolorosa, che sarà anche felicità, mă che quasi și sdegna di essere chiamata con questo nome che le suona troppo idillico"23. La pubblicazione dell'articolo di Croce mise a rumore îl piccolo mondo filosofico italiano. I non idealiști s'illusero che la rottura tra Croce e Gentile segnasse l'inizio della liquidazione dell'idealismo, mentre essa lo rafforzò creando al suo interno una bipolarità che lo attivizzò. La maggior parte dei giovani intellettuali finirono con lo schierarsi o
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
devine “un pămînt ferm “, o certitudine după care îți poți organiza și orienta ființa, condiții sine qua non pentru demersul cartesian care, deși așezat sub semnul fabulei, vădește clar nuanțe demiurgice. II.2. Idealism și realism în filosofia cartesiană Pentru idealiști, inclusiv pentru Descartes, lucrurile ne sunt prezente doar ca obiecte ale conștiinței aflate în fața subiectului conștient. Lucrul este în primul rînd ceea ce eu gîndesc despre el. Surpriza vine atunci cînd Descartes evită să se autonumesca om, sub motivul ocolirii complicațiilor
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
a realismului gîndirii antice cu noul idealism care deja începea să facă epocă... De fapt Descartes, ca unul ce se hotărâse a-și folosi judecata proprie, nici nu mai putea fi exclusiv realist, fără a fi în final nici pur idealist. Putem spune despre Descartes că se situează, cu filosofia lui, undeva la jumătatea distanței între aceste două perspective, că rămîne pe graniță, într-o permanentă trecere. Teza primă a realismului susține că ceea ce se găsește indubitabil, realitatea radicală, este Lumea
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
a proba dacă și în aceste condiții lumea rămîne ultima realitate. Această acțiune îi permite să observe că “realitatea radicală” poate fi atribuită numai gîndirii; ) Dacă însă “teza idealistă anulează lumea exterioară”) Descartes nu poate fi apreciat ca fiind un idealist pur, căci în metafizica sa regăsim și elemente realiste: autodefinirea sa ca lucru (res), ca parte a lumii corporale, deducerea existenței lumii fizice (res extensa) din existența lui Dumnezeu, recunoașterea în finalul Meditațiilor, a rolului simțurilor și a realității lumii
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
în finalul Meditațiilor, a rolului simțurilor și a realității lumii corporale. De fapt ) și chiar dacă își construiește singur o lume așa cum însuși Descartes a făcut-o, nu-i putem trata indistinct pe toți cei care au făcut acest lucru. Sunt idealiști și idealiști. Cei într-adevăr revoluționari, așa cum au fost de fapt și realiștii care la vremea lor au răsturnat credința în zei și supranatural, cei care construiesc o lume, și cei care doar au reconstruit lumea, au verificat-o cu
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Meditațiilor, a rolului simțurilor și a realității lumii corporale. De fapt ) și chiar dacă își construiește singur o lume așa cum însuși Descartes a făcut-o, nu-i putem trata indistinct pe toți cei care au făcut acest lucru. Sunt idealiști și idealiști. Cei într-adevăr revoluționari, așa cum au fost de fapt și realiștii care la vremea lor au răsturnat credința în zei și supranatural, cei care construiesc o lume, și cei care doar au reconstruit lumea, au verificat-o cu propria judecată
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
-și reclădește lumea “dat fiind că nu găsește una”) ci pentru că cea pe care a găsit-o, odată supusă tirului încrucișat al rațiunii, nu rezistă, fiind nevoită să se retragă în zona probabilului și mai mult, în cea a himericului. “Idealistul” Descartes nu neagă și nici nu anulează lumea exterioară ci, dint-o nevoie vitală, vrea doar să o întemeieze pe o teză solidă, pe un fundament cert. El nu face altceva decât să conștientizeze diferența dintre gradul de siguranță a lucrurilor
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]