1,197 matches
-
că în a doua parte a perioadei ceaușiste el s-a retras la facultate, unde a creat un cenaclu de depistare și formare a unor tinere talente ce până azi îi poartă o bună memorie. Dar, ca și alți fost ideologi fervenți ai stalinismului, instruiți și fini, degustători de literatură interbelică sau europeană - un Paul Georgescu, sau N. Tertulian! -, reacția lor contra lui Ceaușescu nu era una de înțelegere a monstruozității sistemului comunist național sau universal, ci un refuz al „comunismului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
samavolniciile stalinismului, față de propriile lor texte unde erau înfierați stâlpii literaturii române de la Titu Maiorescu la Blaga, de la Lovinescu la Nichita Stănescu. De altfel, „aerul” comunist, luptele de opinii și chiar credințele multora sunt extrem de confuze, de falsificate. Așa cum vechii ideologi inteligenți, fini, culți, marxizanți, ai anilor ’50 și ’60 - Crohmălniceanu, Paul Georgescu, N. Tertulian și alți câțiva ce au sprijinit stalinismul cultural și au „excomunicat” în tonuri aspre valorile mari ale modernismului literar românesc - s-au „revoltat” nu contra comunismului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care a vrut să aplice utopia Rasei, a unei rase superioare, curate și depozitare a valorilor umanității!Ă -, devine criminală. Ce m-a supărat pe mine atunci - și mă contrariază profund și azi, încă! - este faptul că unii dintre acești ideologi de primă oră, unii risipindu-se în lume (Europa și Americaă, alții rămânând în țară, într-un fel de underground cultural, l-au împins în umbra memoriei pe Dej și clica sa de criminali care au aplicat modelul cel mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
plătit-o iute, Ceaușescu l-a scos din funcție - după un congres al scriitorilor unde „era voie” să fie atacat autorul Mărului de lângă drum și înlocuit cu mai ștersul poet moldav Demostene Botez. De altfel, foarte, foarte puțini dintre vechii ideologi literari staliniști și-au făcut mea culpa, S. Damian e unul din exemplele onorabile. Dar un Crohmălniceanu, figură mai decisivă, mai autoritară în noroiul și crimele culturale ale anilor ’50, nu numai că nu a făcut-o, dar, într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
comod” (și fals!Ă România ca un uriaș lagăr de concentrare - aici aveau oarecum dreptate, mai ales în timpul stalinismului, când granițele erau perfect ermetice! -, în care o masă uriașă de indivizi, tăcuți și speriați, sunt conduși de o mână de ideologi și polițiști! Aceasta poate fi o imagine a unei țări ocupate la modul „clasic” de o armată străină, brutală, vezi cei patru ani de ocupație a Parisului și a unei jumătăți din Franța. O ocupație strict militară și care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
epoca lui Dej și care, nu puțini dintre ei, cârteau chiar și contra noului șef de stat ce părea a neglija comandamentele leniniste în artă și literatură! Un reflex târziu și teribil de elocvent sunt unele mărturii ale unor foști ideologi staliniști și, chiar dacă, cu timpul și cu vârsta, și-au atenuat „vigilența și ura contra burgheziei reacționare”, unele sechele trădează încă vechi reflexe de gândire și de atitudine. Astfel, în ultima carte publicată de Ov.S. Crohmălniceanu înainte de a muri, scrisă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
acum, pe debutantul în roman care-am fost. Dar dacă amintesc încă o dată de ieșirea mea la fel de „fulminantă” și de „scandaloasă” în ochii celor care mi-o prilejuiseră, vorbesc de „prima garnitură” a lui Ceaușescu, în frunte cu Dumitru Popescu, ideologul și cel care-i făcea discursurile, cel puțin în „perioada cvasi-pozitivă”, lectorul onest, ca și unii dintre puținii prieteni care mi-au mai rămas, îl vor înțelege încă o dată pe acel „tinerel zvăpăiat, idealist” - idealist cu o conotație negativă! - dizgrațios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
eludate sau ocultate sub comuniști, își iau cumva revanșa, explodând pur și simplu, vezi cuvântul „privat”, care a dus aproape la o mică familie de cuvinte: privatizat, a privatiza, privatizare! Și asistăm nu numai la o „ciocnire” între cuvintele „dragi ideologilor comuniști”: colectiv (cu atributele respective, binele colectiv, interesul colectiv etc.Ă, masă (de indiviziă, sarcină, ședință etc., cu noile cuvinte precum cel amintit și altele (capital-capitalism, bancă, cont, avere, proprietate-proprietar etc.Ă, dar și o „ciocnire” în mințile oamenilor, cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
șaizeci” și care, cum spuneam, a fost mai mult decât o generație biologică. Nouă apoi, sub comunism, ni s-au alăturat cel puțin două promoții literare, numite „șaptezeci” și „optzeci”. După revoluție, e adevărat, „optzeciștii”, mai ales prin „corifeul și ideologul lor”, excelentul poet și prozator Mircea Cărtărescu, au încercat, cumva „să se rupă” de noi și de „aerul nostru literar și ideatic”, fapt ce nu se întrezărea „înainte”, în ultimul deceniu ceaușist, când „ei” erau bucuroși de a fi în preajma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
învățământ. Flatat, eventual, într-o primă etapă, el sfârșește în confuzie interioară și netrebnicie, năuc, dezrădăcinat, inutilizabil. Miniștrii intră în pușcării, boieroaicele ajung femei de serviciu, studențimea culege recolte. Apar elite noi care nu știu să facă nimic: activiștii, agitatorii, ideologii. Meritul e descurajat de o găunoasă retorică egalitaristă, când nu e pur și simplu amendat ca o subversiune. Câștigul e minim, piața - anemică. „A avea“ își pierde prestigiul și prețul. Răspunderile se anonimizează, lipsa perspectivelor induce indiferentism, pasivitate, bășcălie cinică
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
două tabere există, cred, spirite abuzive. Într una, apar frecvent frazeologi ai unei „libertăți“ fără criterii, ateiști militanți, anarhiști, postmoderniști, profesioniști de tip leninist ai „societății civile“, mistici ai științei luminate sau gazetari de scandal. În cealaltă, se pot identifica ideologi palizi ai pietismului, bigoți surescitați, slujitori obtuzi ai literei și ai ortopraxiei decerebrate etc. Și de o parte, și de alta, există oarecari justificări. E mai mult sau mai puțin normal ca firile „artiste“ și „branșate“ să voteze pentru, iar
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ne uităm de sus la dumneaei Europa, dăm vitejește cu oiștea-n gard, cu bâta-n baltă și cu nuca-n perete. Facem tot ce facem pe un fond muzical pe care ni-l aleg alții. Am scăpat de totalitarismul ideologilor comuniști și cochetăm cu totalitarismul țoapei prepotente. La mai mare! Stupori alimentare Până la pubertate, eram aproape anorexic. Am fotografii de până la 12 ani care par a fi fă cute cu un aparat Roentgen: mi se văd coastele ca la o
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
sine. Să nu fim mai subtili decât e cazul. Cineva care fură plasme și bunuri de toate calibrele, incendiază case de locuit cu oameni (nevoiași) înăuntru, sparge magazine mari și mici, dezbracă în plină stradă cetățeni oarecare nu e nici ideolog, nici practicant al „protestului de grad zero“ (Žižek). Are unele probleme de „așezare“ în ordinea lui și a lumii, are unele probleme cu plăcerea de a fi violent, cu o proastă înțelegere a libertății, cu apetiturile proprii, cu controlul de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
țăranilor din Ardealul subjugat a cărților aduse pe umeri din Patria-Mamă, Badea Cârțan s-a făcut profetul culturii și înzestrării spirituale a nației românești, ridicându-se cu tot avântul, cu tot entuziasmul și cu toată nădejdea, în rândurile cărturarilor și ideologilor care au propăvăduit idealurile poporului nostru. Se cuvine deci să admirăm caracterul acestui bun român, și acum când se împlinește un sfert de veac de la moartea lui, să ne îndreptăm gândurile cătră acela ce a fost Badea Cârțan, neobosit apostol
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
mănăstirești în vederea educării religioase a tinerilor, prin disciplinele și conținuturile de învățământ pe care le propuneau, aceștia au îndepărtat definitiv educația școlară de cunoașterea lumii înconjurătoare, de cercetarea naturii lucrurilor și ființelor. Aurelius Augustinus (354-430), unul dintre cei mai însemnați ideologi ai creștinismului, canonizat de Biserica Catolică, fiind considerat printre primii părinți latini fondatori ai Bisericii, susținea teza păcatului originar, iar în plan teosofic argumenta ideea grației divine și a predestinării. Marele teolog a avut un rol decisiv în cristalizarea dogmaticii
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
ale principatului, iar pe de altă parte depășirea stării de înapoiere spirituală a românilor. Corifeii mișcării culturale ardelene au preluat teza latinității poporului român de la umaniștii secolului al XVII-lea, pe care apoi au amplificat-o în spirit iluminist, astfel încât ideologii acestei mișcări s-au manifestat și ca adevărați educatori, atât pe tărâmul teoriei pedagogice, cât și pe cel al practicii educative. Samuil Micu (1745-1806), apreciat drept primul istoric modern din Ardeal, s-a aplecat îndeajuns de aproape și de problemele
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
strângă și mai mult legăturile, prin colaborarea la realizarea unor volume de filozofie, prin publicarea reciprocă de studii în reviste, prin participarea la consfătuiri și seminarii.“ (Contemporanul, 21 februarie 1958) Un academician subdezvoltat: C.I. Gulian (nota V. I.) „Desigur că ideologii burghezi nu renunță la tactica încercată de a-i atrage, mai ales pe intelectuali, spre un umanism apolitic, spre un ideal «pur» spiritual. Se întâmplă însă că tuturor acestor campioni ai umanismului «pur» le scapă manifestări de dispreț și ură
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
pentru un om însetat de adevăr și libertate? De asemenea, în anul 1986, „este frapant să constați cât de atenți sunt sociologii români în raport cu dilemele sociale și politice ale Occidentului. Frustrați de propriul obiect de cercetare, nu le rămâne spadasinilor ideologi decât să combată fără preget și fără milă toate «perfidele infiltrări inamice» în câmpul «celei mai avansate ideologii». [...] Ei preferă să acuze capitalismul de toate păcatele lumii, închizând deliberat ochii în fața propriilor probleme, mai acute decât oricând. În vreme ce societățile occidentale
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
umane în armonie cu natura trebuie să recuperăm puterea pe care am cedat-o corporației. Un pas important va fi acela de a ne elibera de iluziile ideologiei care legitimează politicile, eliberează corporația ca instituție de răspundere în fața oamenilor;” Convingerile ideologilor pieței libere («libertariștilor corporatiști») sunt familiare oricărei persoane care este obișnuită cu limbajul discursului economic contemporan. [...] Pentru a ne exprima într-un limbaj mai grosolan, aceste doctrine ideologice (teoriile neoclasicismului economic) presupun că: • Oamenii sunt motivați din fire în primul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
al politicii de stat. Ea mizează pe economii aflate în recesiune și pe o neîncredere justificată a opiniei publice față de un aparat guvernamental numeros, ca să-și construiască o bază electorală largă pentru programe cu consecințe cert nepopulare. Acum când „reminiscențele ideologilor marxiști au ieșit din scenă, apologeții acestei ideologii extremiste caută să închidă discuția, proclamând inevitabilitatea forțelor istorice în favoarea cauzei lor. Ei ne spun că o piață mondială liberă, care să lase deciziile referitoare la distribuirea resurselor în seama marilor corporații
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
agricole cele mai fertile ale Chinei și un lanț magnific de canioane și să distrugă speciile pe cale de dispariție ale habitatului din regiune. După cum spune ea, «Cea mai înaltă expresie a demnității se poate rezuma într-un singur cuvânt: «Nu!». Ideologii libertarismului corporatist „ne spun că ecologia este un subiect al păturilor mijlocii sau superioare a societății, un lux pe care săracii nu și-l pot permite. Și totuși, constatăm tot mai des că cele mai eroice acțiuni pentru salvarea mediului
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
A însemnat și un contact benefic pentru toți, inclusiv pentru mine, cu personalități artistice. În afară unor constrângeri ideologice, datorate deceniilor de comunism, trebuie să recunosc că am avut și o anume libertate de mișcare, pentru că nu se puteau bagă ideologii partidului într-o activitate pentru care nu aveau cunoștințele și calitățile necesare. Am promovat mulți tineri talentați, am jucat împreună cu ei, am câștigat distincții la concursuri, am crescut împreună și ne-am creat momente de care ne aducem aminte și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
texte. Care este frecvența pieselor despre Robespierre pe tabloul teatrului universal? -Pot spune că singura piesă jucabilă este Robespierre-ul meu, pentru că celelalte nu pot fi montate. A.B.-De ce? Prima este scrisă de un irlandez care credea că radicalismul ideologului Teroarei din Franța poate regla diferendele extreme dintre statele suverane ale Commonwealt-ului. La aberația politică a irlandezului se adaugă și faptul că textul nu are nici cea mai mică virtute dramatică sau spectaculară, motiv pentru care este citat foarte confidențial
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
în anii revoluției culturale. În fond, era replica parabolică a unui comunist fanatic (Romain Rolland), dată nazismului concurent, în plină ascensiune asasină. Despre Robespierre nu s-a scris teatru pentru că, fiind șeful Convenției Naționale (echivalentul funcției de Președinte de azi), ideologul Teroarei a reușit să șteargă toate urmele vieții lui particulare, "pe piața" restituirii istorice, cu mijloacele specifice dramaturgiei, numai verbul și acțiunile tribunului. Ceea ce nu poate contribui la clădirea unei drame scenice. Nu mă îndoiesc nici o clipă că, dacă mercenarii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Jurnalul de dimineață", condus de Tudor Teodorescu-Braniște, ziar în care fostul meu coleg a colaborat cu două articole de mare răsunet în presă, despre Criza culturii românești și Criza omului contemporan. Pe lângă aceste articole, care nu făceau deloc plăcere noilor ideologi, a mai tipărit, împreună cu colegul său Virgil Ierunca, și revista anticomunistă "Agora" în care semnau poeți și scriitori din toată lumea. Nu au întârziat consecințele... Pentru aceste articole și pentru propaganda ostilă pe care o întreținea și oral în redacția revistelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]