1,300 matches
-
de teatru scrisă de G.B. Shaw, la 93 de ani, comedia Ea de ce n-ar consimți? Anul 1990 reține atenția prin traducerea lui Alexandru Baciu din Jean Cocteau - Vocea umană. Alte materiale: Valentin Silvestru, Jurnal de critic, Paul Everac, tableta Idila convertită sau cele două linii ale amorului. La rubrica „Documentar”, Ionuț Niculescu prezintă Reviste de teatru românești. Interesant de consultat este și grupajul intitulat Actorul văzut de regizor. 7 regizori despre 77 de actori. Mihai Berechet publică Jurnal tardiv la
GONG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287313_a_288642]
-
spre literatura modernă, romantică, tălmăcind - în genere exact, dar într-o limbă neșlefuită - din Schiller (Mâna, Tânărul la pârâu), Hugo (Dimineața) și Lamartine (Lacul). André Chénier (din care a dat în românește Elegia a XXXVIII-a, sub titlul Lampa, și Idila a XII-a, Neera) era modelul său. În schimb, „cercările” sale (erotică și elegie) sunt prozaice și comune, nedesfăcute din formele greoaie ale poeziei secolului al XVIII-lea. Ruinelor Cetății Neamțu are un pronunțat caracter ocazional, lipsindu-i accentul meditativ
HRISOVERGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287460_a_288789]
-
chiar la debut, deși nota caracteristică a bucolismului său are o substanțială dimensiune de extracție clasică, mai ales latină. Împreună cu Ion Pillat a tradus Poezii alese din Francis Jammes (1927), dar filonul esențial al inspirației sale se revendică adesea din idila horațiană și din motivul fecundității telurice, pe care îl exacerbează vital lirica latină. În exil, poezia lui H., deși parcimonios răspândită prin reviste românești de pe diverse meridiane („Luceafărul”, „Cuget românesc”, „Vers”, „Destin” ș.a.), dobândește și un aer nostalgic, încărcat de
HERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
Grădina lui Teocrit (1928) o „revenire la matca primei personalități” (Perpessicius). În forma fixă a sonetului se închid grație și senzualitate, capacitate de evocare și meditație, prospețime de expresie și suavitate de simțire; o apropiere de Duiliu Zamfirescu, poet al idilelor cu figurație păgână, nu pare lipsită de temei. R. nu își limitează activitatea literară la aceea de poet. El traduce Cântarea Cântărilor (1925), poezii de Goethe, piese de Sigbjörn Obstfelder, Gunnar Heiberg, Fausto Martini ș.a. Publică studii de genealogie și
ROMANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289309_a_290638]
-
referitoare la Asociația Literară a României din 1845. În Note din carnet H. Streitman analizează starea literaturii române la 1890, încercând o definire nouă, după aceea a lui N. Petrașcu, a personalității lui Mihai Eminescu. Iuliu Tuducescu recenzează Balade și idile de G. Coșbuc și face o amplă prezentare a vieții și operei lui Tennyson. Cu toate că este publicația unui cerc literar, R.l. nu a avut un caracter închis, ci a promovat scriitori de orientări diferite și traducerile din alte literaturi. R.
ROMANUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289357_a_290686]
-
Moara din vale (1894), pe când altele au fost publicate postum: La Roma (1903), Schițe și nuvele inedite (1911) și comedia într-un act Militărește (1913). Contrastând cu militantismul ziaristului, proza lui e romanțioasă și convențională. Iubiri pătimașe, intrigi de serai, idile rustice, chiar evocarea unor episoade ale revoluției din 1848 se îneacă într-un romanesc foiletonistic. Culoarea istorică sau locală nu îi reușește lui R-Ș., dar limba este curată, fără construcții străine. Un stil viguros, încărcat de autenticitate, au amintirile din
RUSSU-SIRIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289408_a_290737]
-
mesajul poetic, ci dimpotrivă. Începe să se strecoare, insidios, presentimentul morții: „eu pierd / măsura, echilibrul, orgoliul meu tăcut, / cuvintele pe care ți le spun se-ntorc / și nu mai au putere. / Ce-ar mai fi de adăugat, inconștientă doamnă moarte?” (Idila). Apar, cu obstinație, și nu doar aici, ca simbol bufonul, saltimbancul, măscăriciul, simpla enumerare a unor titluri fiind elocventă: Fluturi și claunul, Claun vorbind muzelor, Claun către adolescenți, Lamentația claunului etc. Cartea Pasărea medievală (1973) nu face decât să potențeze
SABIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289417_a_290746]
-
de plictiseală și mai ales împuns de gândul că a doua zi va fi luni, pentru el cea mai cenușie zi a săptămânii. În compartiment, unde se află doar cu o jună, măcinată și ea de urât, se înfiripă o idilă, semnificativă prin monologurile interioare paralele, posibil moment al depășirii de ambii a lâncezelii. La un moment dat pe tânăr îl cuprinde moleșeala și, abandonându-se somnului, își lasă „iubita” să coboare înainte ca el să ajungă la destinație, resemnat de
LUMEZIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287896_a_289225]
-
stăpânilor, distrugând toată agoniseala acestora și nenorocind satul. Alte două piese, Tatăl nostru, uneori (Un telefon ca o pasăre) și Petreceri duminicale, sunt comedii de situații, pline de vioiciune, punctate de momente savuroase, una aducând în scenă liceeni, alta expunând o idilă între un june fost pușcăriaș și o virtuală doamnă Bovary. Capcana de nichel conține o investigare a confruntărilor din familia unui medic, a voinței de realizare și a mentalităților filistine, estompate însă de preeminența intrigii gratuite, facile, menită să impresioneze
LUMEZIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287896_a_289225]
-
S. amintește melancolia eminesciană în versuri de o armonie corectă și abordează tema socială pe linia unui umanism sentimental. Ulterior - De demult... (1897), Pe-același drum (1900), Câteva clipe (1904), Luminișuri (1910) - poetul evoluează spre sămănătorism, cultivând pastelul rural și idila. Chiar dacă, uneori, evocarea poartă amprenta, sinceră, a nostalgiei după copilărie, motivul dorului de căsuța din sat, o anumită figurație (ciobănași, păstori, copile) și atitudini-clișeu (doinind, plângând, la râu, la horă), aerul de voie bună care învăluie tablourile țin de doctrina
STAVRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289890_a_291219]
-
nu urmărește atât conflictele grave sau senzaționalul acestora, cât mai degrabă o dialectică interioară a personajelor. În lumea romanescă a lui Ș. existența are ritmuri trepidante, care erodează energiile și, în atari condiții, refugiul în meditație, în trecătoare și iluzorii idile înseamnă doar soluții de moment, paleative ale unui parcurs plin de neprevăzut. Un roman interesant este Râul tăcut (1999), unde, dincolo de trama polițistă (într-o banală localitate provincială, un procuror vine să ancheteze uciderea unei fete bătrâne), există o structurare
STEFAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289899_a_291228]
-
Neguțătorul de fericire), un roman de Balzac (Amorul mascat sau Nesocotință și fericire, 1911) și un volum de nuvele de Prosper Mérimée (Amantul Venerei, 1921). Prozele, năclăite în melodramatism, reprezintă zona de eșec a însuflețirilor sale poeticești. O sentimentală încropire, Idila din Venezzia. Amorul lui Alfred de Musset cu George Sand (1914), cantonează cam în aceeași zonă. Despre viața și minunile „Sărăcuțului” din Assisi, K. scrie un op masiv, încărcat de emoție și pietate, după o prelungită ședere în Umbria verde
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
spirit, dar și jalnice răsuciri de destin ori întâmplări rău prevestitoare. Anecdoticul, în suvenirurile noctambulului de altădată, e învelit într-un pitoresc legănat între surâs și nostalgie. SCRIERI: Opale și rubine, București, 1904; Poemele visului, Ploiești, 1906; Harpegii, Ploiești, 1907; Idila din Venezzia. Amorul lui Alfred de Musset cu George Sand, București, [1914]; Crini albi și roșii, București, 1917; Mozaic bizantin, București, [1918]; Versuri, București, 1921; Crinul mistic, București, [1942]; Sfântul Francisc din Assisi și spiritul franciscan, Săbăoani-Roman, [1942]; Bohema de
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
Lumea satului este reconstruită după precepte realiste, de obicei prin aglomerarea de amănunte caracteristice. Un loc aparte îl ocupă ideea atotputerniciei tradiției și a obiceiurilor. Întâmplările se succedă după un ritual bine cunoscut, păzit cu strășnicie. De aici, caracterul de idilă pe care îl iau primele nuvele. În intenție, situațiile ar fi trebuit să fie dramatice, întrucât e vorba, în mai toate, de drame pasionale (Gura satului) sau de conștiință (Popa Tanda). Dar conflictele sunt privite cu seninătate și subordonate deznodământului
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
mai ales în ceea ce privește limba și stilul. Prin comedia lui se introduc în dramaturgia românească personaje rurale credibile, nu numai pitorești. Intriga și compoziția sunt mai puțin izbutite, fapt compensat de adevărul culorii locale și de abilitatea construirii scenice a unei idile. Întemeiată pe comicul de situații și de moravuri este Toane sau Vorbe de clacă (1874), farsă fără valoare deosebită, ca și Polipul unchiului (1875). Procedeele comice sunt, în genere, comune, ca, de pildă, denominarea personajelor: Frecățel, madam Clevetiță. Dialogurile sunt
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
și în gestica omului, totodată gravă, greoaie, energică. Portretele sale ni-l arată masiv și morocănos, frumusețea lui e numai în monumentalitate. Aparent placid, tern (ca și stilul prozei sale), el observă și înregistrează, iar mișcarea sentimentală vizibilă doar în „idilele” primelor scrieri, cu viziunea ritualică a existenței rurale, e repede reprimată, ca și accentul unui umor greoi, pentru care în mod vizibil nu avea vocație. Ascunsă, ca și puterea fizică bănuită în mâinile lui mari, de meșteșugar dedat cu uneltele
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
coordonatori Pascu Hurezan și Emil Șimăndan, Arad, 1998; Z. Ornea, Capodopera lui Slavici, RL, 1999, 31; Anton Ilica, Monica Lavinia Nan, Toposul în creația lui Ioan Slavici, Arad, 1999; Mircea Tomuș, Romanul romanului românesc, I, București, 1999, 132-154; Virgil Vintilescu, Idila slaviciană, București, 1999; Sergiu Ailenei, Marele cuibar al destrăbălării, CL, 2000, 6; Sergiu Ailenei, Edenul și Sodoma, CL, 2000, 7; Dicț. esențial, 764-770; Micu, Ist. lit., 145-149; Mircea Popa, Homo militans, Cluj-Napoca, 2000, 26-40; Cornel Ungureanu, Ioan Slavici, Brașov, 2002
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
uneori de expresie simbolistă, alteori de cristalizări parnasiene, este în esență aceea a unui romantic. Ecouri din Mihai Eminescu și G. Coșbuc se regăsesc în textele acestui poet, îndatorat la începuturile sale și lui D. Bolintineanu sau lui Al. Depărățeanu. Idilele câmpenești, mai suave ori mai senzuale, dar oricum naive și edulcorate, pastelurile, respirând un aer bucolic, îl apropie de V. Alecsandri. E un temperament labil, când contemplativ, când exaltat, cu frecvente pendulări între euforie și deznădejde. Există în stihurile sale
SAVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289520_a_290849]
-
în „Liga literară”, în afară de Poe (Corbul) și Shelley (Regina visurilor Mab), a fost atras de scriitorii antici. Astfel, el dă o versiune românească din Ovidiu (Elegia VII) și o tălmăcire fluentă după Sofocle (Antigona). A mai transpus, în „Liberalul”, o idilă, Milo și Haïdhée de Ghusé Skiro, poet albanez. În proză S. se dovedește a fi un imaginativ, cu predispoziții onirice, și un descriptiv cu o certă vocație a fantasticului. El poate fi considerat un precursor al poemului în proză la
SAVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289520_a_290849]
-
director Pleșoianu, visătorul profesor de geografie zis Columb, sentimentala Mia, iar de cealaltă parte situându-se „negativul” Mișu Felecan, un Mefisto al clasei, bătăușul Ionaș Oproiu, zis Tarzan, sau drasticul profesor de istorie, poreclit Vucea. S. mizează și pe o idilă între protagoniști, Ștefan Vardia și Mariana Pleșoianu, fiica directorului. Acțiunea are loc în 1944-1945, într-un liceu de provincie, înaintea instalării guvernului Petru Groza, adică într-o perioadă de puternice schimbări ideologice. Altă piesă, cu tentă de melodramă, pornind de la
SAVA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289517_a_290846]
-
factologic. Materialul documentar este valorificat și cu instrumentele criticului ori ale comparatistului. S. corectează argumentat afirmația lui Titu Maiorescu despre Coșbuc („prea puțină cultură generală”) și demonstrează inconsistența acuzației de plagiat, lansată de Grigore Lazu după apariția volumului Balade și idile. Identificarea „izvoarelor universale”, a influențelor, similitudinilor și ecourilor, analizate în ipostaza genurilor, motivelor, miturilor literare etc., este utilizată în general, dar mai cu seamă în lucrarea Ecouri literare universale în poezia lui Coșbuc (1969), în care susține originalitatea liricii autorului
SCRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289577_a_290906]
-
influențelor, similitudinilor și ecourilor, analizate în ipostaza genurilor, motivelor, miturilor literare etc., este utilizată în general, dar mai cu seamă în lucrarea Ecouri literare universale în poezia lui Coșbuc (1969), în care susține originalitatea liricii autorului comentat, situată sub specia idilei într-un tablou ce începe cu idiliștii antici greci și romani. Ținta cercetării rămâne aceea de „a înțelege mai bine profilul artistic al unui mare poet”. Rezultatele acestor analize sunt reluate în capitolul George Coșbuc din tratatul academic Istoria literaturii
SCRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289577_a_290906]
-
metodei unice” (realismul socialist), nu lipsită, totuși, de calități estetice. Prozatorul autentic care este P. reușește, chiar în condiții ideologice precare, să creeze un personaj notabil: omul de la marginea adunărilor. Revine, în 1953, la romanul abandonat. În 1954 începe o idilă, la mare, cu tânăra poetă Aurora Cornu. Căsătoria cu ea durează până în 1959. S-au păstrat scrisorile pe care P. i le trimite. Apare romanul Moromeții (1955), cu ilustrații de Perahim. Are un mare succes și va fi socotit, de
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
posibilul ca soacra să nu își identifice ginerele. Farsa ce se creează nu face însă decât să îi acopere pe necurajoși de ridicul. „Gengis Han”, cum o numește Sică pe mama Mihaelei, le știe taina, îi fusese dezvăluită de găzduitorul idilei lor. În final, totul se sfârșește, desigur, cu bine. În Călătorie în doi îndrăgostiții, separați o vreme, se reîntâlnesc întâmplător la mare și „filosofează” pe tema iubirii, încuiați, din greșeală, pe dinafară, într-un magazin de aparate electronice. Comicul nu
SERBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289629_a_290958]
-
în stăpânire lumea (Strofe, Sonet III). Baladele Logodnicii morții și Strigoiul sunt nocturne și fantastice, urmând motivele byroniene din Oscar of Alva și Vampirul. Autentic este fiorul în fața sălbaticelor pustietăți din descrierile carpatine. O Barcarolă are note luminoase ce prefigurează idila eminesciană, după cum Ce e mai dulce-n lume? și La patria anunță Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie. S. nu a putut da o expresie definită înclinației sale pentru poezie, dar limba lui, fără asperități, limpede, atinge, pe alocuri
SIHLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289667_a_290996]