1,774 matches
-
ciumă în peisaj. Înălțimea Schwab l-a ciumat pe Franz cel dinlăuntrul fratelui meu. Marea singurătate l-a închis pe fratele meu Franz în pădurea vorbirii. PIANISTA: Franz al nostru, floricica ofilită trebuie totuși să fi fost unul din nemaiauziții idioți în partea de sub brâu ai adânc talentatei noatre Pre- și Post-cântăreață, tot așa cum zero talentatul nostru impresar trebuie să fi fost o viață întreagă. (cântăreața își acoperă fața cu mâinile) IMPRESARUL: Și voi sunteți așa... o înălțime Schwab... și voi
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
numai să împiedici totul... (își scoate chiloții și-i pune țăranului bătrân peste față) (către țăranul bătrân) Acum poți să pompezi satul tău sănătos în orașul meu, dacă el nu vrea să împiedice asta... să vrea să împiedice să vreau. IDIOTUL (se ridică): Nostim, așa de deznostim, nostimadă, nostimadă, nostimadă... CÂNTĂREAȚA (foarte aproape de compozitor): Nu vrei... să împiedici bătuceala? Nu vrei să-l.. în pădurea mea adâncă? (Compozitorul se comportă scârbit, pianista râde răutăcios) Păi atunci... asta-i un nimic veritabil
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
tată, nu tată, asta nu-i bine, în nici un fel nu-i bine, tată... BĂTRÂNUL ȚĂRAN: Numai a nu lăsa să mă duc pe de-a-ntregul. A nu lăsa să ardă tot. (se așază pe cântăreață. Ea îl lasă smiorcâindu-se. Idiotul se târăște în patru labe, cu strigăte de nostimadă, spre pianistă și își ascunde capul între picioarele ei. Pianista râde tare.) COMPOZITORUL (către pianistă): Las-o naibii... e scârbos. PIANISTA: Ha, ha, și ce dacă, totul e indiferent, e egal
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
capul între picioarele ei. Pianista râde tare.) COMPOZITORUL (către pianistă): Las-o naibii... e scârbos. PIANISTA: Ha, ha, și ce dacă, totul e indiferent, e egal (râde răutăcios) Și nici măcar nu o face rău. COMPOZITORUL: Acum ajunge. (îl împinge pe idiot de lângă pianistă) IDIOTUL: Foarte și extra deznostim. Mare nostimada, nostimadă, nostimadă. (compozitorul îl sugrumă un pic pe idiot) MECENA: E oribil, o orbilitate minunată, o minunată flexibilitate... (o pipăie cu degetele pe pianistă și primește de la ea o palmă. Între
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ei. Pianista râde tare.) COMPOZITORUL (către pianistă): Las-o naibii... e scârbos. PIANISTA: Ha, ha, și ce dacă, totul e indiferent, e egal (râde răutăcios) Și nici măcar nu o face rău. COMPOZITORUL: Acum ajunge. (îl împinge pe idiot de lângă pianistă) IDIOTUL: Foarte și extra deznostim. Mare nostimada, nostimadă, nostimadă. (compozitorul îl sugrumă un pic pe idiot) MECENA: E oribil, o orbilitate minunată, o minunată flexibilitate... (o pipăie cu degetele pe pianistă și primește de la ea o palmă. Între timp țăranul bătrân
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și ce dacă, totul e indiferent, e egal (râde răutăcios) Și nici măcar nu o face rău. COMPOZITORUL: Acum ajunge. (îl împinge pe idiot de lângă pianistă) IDIOTUL: Foarte și extra deznostim. Mare nostimada, nostimadă, nostimadă. (compozitorul îl sugrumă un pic pe idiot) MECENA: E oribil, o orbilitate minunată, o minunată flexibilitate... (o pipăie cu degetele pe pianistă și primește de la ea o palmă. Între timp țăranul bătrân s-a prăbușit de tot peste cântăreață și a murit. Cântăreața încearcă fără să reușească
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
țăranca se reped la bătrânul țăran mort) ȚĂRANCA: Acum tata a plecat de la noi, a murit de lângă voi, care ar trebui să fiți mult mai mult decât atât, ce sunteți, ca noi, care trebuie să fim noi, cei care suntem. (idiotul se târăște la cântăreață și se urcă pe ea. După o vreme compozitorul îl dă jos, trăgându-l de păr și îl lovește cu piciorul ) CÂNTĂREAȚA: E prea târziu. Pentru azi e prea târziu. Dar per total poate că nu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
devenit târziu între noi. Cel mai bine putem noi, tot ceea ce nu putem. Dar ar trebui să ne fie de fapt egal. Ar fi trebuit să afle singur ca un simplu Nimic. PIANISTA (compozitorului): - Poate că și tu ești un idiot. Probabil că la capătul tău ești și tu numai un biet idiot. Foarte posibil ca la finalul finalului ești o particică a idoției. Poate că există durerea asta slabă peste persoana ta. Fiecare sol este spre a fi însămânțat și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
putem. Dar ar trebui să ne fie de fapt egal. Ar fi trebuit să afle singur ca un simplu Nimic. PIANISTA (compozitorului): - Poate că și tu ești un idiot. Probabil că la capătul tău ești și tu numai un biet idiot. Foarte posibil ca la finalul finalului ești o particică a idoției. Poate că există durerea asta slabă peste persoana ta. Fiecare sol este spre a fi însămânțat și tot ce e însămânțat și e respingător ca sol.. dispare.. totul dispare
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de mult s-ar fi colorat zăpada cu mine în roșu. MECENA: Din nou trebuie să exprim ceva. Trebuie din nou să fac apel la cuvântul pur. Trebuie... COMPOZITORUL (îl întrerupe): Vezi că-ți apeși în jos corzile vocale, tu, idiot țâfnos al sacului de bani artistici, finalul aparține la unison omenilor de rahat ca tine. PIANISTA: Să lăsăm vitele pe o pășune imaginară... Muzica este un somn viu, absolut transparentă. O umflătură drept înaltă ridicătură, vă urmați posibilitățile pe roți
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
regulă, în domenii ale creației în care aportul inteligenței scade în ansamblul diverselor aptitudini, va crește ponderea altor elemente. Există cazuri bizare de dezvoltare accentuată a unei aptitudini speciale în dauna unor carențe intelectuale severe. Este vorba despre persoane denumite „idioți savanți”. Exemple: G. Mind, debil mintal, picta pisici cu atâta măiestrie încât a fost poreclit „Rafael al pisicilor”. Georges și Charles, cu oligofrenie, nefiind capabili de nicio judecată elementară, posedau o impresionantă capacitate de calcul matematic, cu performanțe comparabile cu
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
o ființă umană altminteri rațională și inteligentă devine complet imbecilă când e vorba de propria adicție? Nu-mi face plăcere să mărturisesc că dintre miile de persoane pe care le-am ajutat să se lase de fumat, cel mai mare idiot am fost eu însumi. Nu numai că am ajuns să fumez o sută de țigări pe zi, dar știam foarte bine că și tatăl meu fusese un mare fumător. Un bărbat viguros, secerat în floarea vârstei din cauza fumatului. îmi amintesc
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
SIDA. De o serie de efecte adverse pe care le-a avut fumatul asupra sănătății mele, unele manifestându-se ani în șir, nu mi-am dat seama decât târziu, după ce m-am lăsat de fumat. Pe când îi disprețuiam pe acei idioți și nebuni care preferau să li se amputeze picioarele în loc să se lase de fumat, nu-mi trecea prin cap că eu însumi sufeream de ateroscleroză. Presupuneam că tenul meu cenușiu se datorează pigmenților sau lipsei de exercițiu fizic. Nu m-
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
bune din viață sunt și ele mai plăcute. Capitolul douăzeci, acele umbre sinistre. O altă mare bucurie a lăsatului de fumat este că scapi de umbrele acelea sinistre, furișate într-un cotlon al minții. Toți fumătorii știu că sunt niște idioți și că eludează efectele nocive ale țigării. Mai tot timpul, fumatul e un act automat, dar umbrele acelea subzistă în subconștient, gata să iasă la suprafață. Ai câteva avantaje extraordinare când te lași de fumat. De unele am fost conștient
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
într-atât fumatul, încât voiai să-mi dai o mie de lire dacă te făceam să te lași o săptămână". „Țin minte. Era o tâmpenie". „Ții minte că mi-ai promis că n-o să mai fumezi niciodată?". „Da. Sunt un idiot". E ca și cum ai găsi pe cineva stând până-n gât într-o mlaștină, gata să se ducă la fund. îl tragi afară, el ți-e recunoscător și peste șase luni ajunge din nou în mlaștină. în mod ironic, când bărbatul cu
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
unei coincidenția oppositorum. Pentru care rațiuni devine lepra vehicolul unei asemenea conjuncții? Ea este în mod tradițional imaginea răului, a păcatului 402. "Lepra este corpul care ia asupra sa tarele originare ale sufletului și maledicția lui Adam", scria Sartre în Idiotul familiei. Lepra este și semnul fiziologicului și al animalității celei mai respingătoare (plăci de pustule solzoase, piele de șarpe) semnalând abolirea frontierelor între animal și uman (conivența sa cu cerbul este subliniată de către clopotul care sună, de ochii strălucitori "mai
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
reperăm metamorfozele și punctele de ruptură. Istoria "artei" trebuie să lase loc aici istoriei a ceea ce a făcut-o posibilă: privirea pe care o îndreptăm spre lucrurile care reprezintă alte lucruri. Istorie plină de zgomot și agitație, uneori povestită de idioți, dar întotdeauna încărcată de sens. Nimic nu e hotărât dinainte, căci controlul pe care-l avem asupra figurilor noastre variază odată cu câmpul de gravitație în care le înscrie ochiul nostru colectiv, acest inconștient comun care-și modifică proiecțiile după tehnicile
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
este în împărtășanie). Părinții Bisericii au pornit pe temeiul acestei distincții între prezența imediată și reprezentarea mediatizată adevărate războaie de exterminare împotriva idolatrilor. Dar diferența între icoana permisă și idolul prohibit nu ține de imagine, ci de cultul ei. Brutele, idioții venerează o bucată de lemn pentru ea însăși, în loc să practice accederea la modelul exterior, translatio ad prototypum. În timp ce bunul creștin nu confundă cultul de dulie cu acela de latrie. Aceste diferențe sunt destul de reale încât să putem separa era idolilor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
general etc.). Această sesizare a unui tip de proză de o altă factură o regăsim și în delimitările pe care le face I. P. Culianu în monografia lui Mircea Eliade, între cele "trei cicluri fantastice": al "eroului" și "al questului", al "idiotului" și al "call-ului", al "criptografiei" și al "spectacolului"183. Delimitările se regăsesc și în întrebările dintr-un proiectat volum de convorbiri în care I. P. Culianu punea semnul egalității între etapele "carierei literare" a lui Eliade și cele "trei etape pe
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
om mare (febr. 1945), Douăsprezece mii de capete de vită (dec. 1952) rămân în afara vreunei încadrări. Este vorba de un criteriu doar cronologic, deoarece pe baza trăsăturilor definitorii, Douăsprezece mii de capete de vită este încadrat de către Culianu, în ciclul "idiotului", iar pentru Sorin Alexandrescu, este "un prim "exercițiu" al noului tip de fantastic, dezvoltând sugestii din Nopți la Serampore și Secretul doctorului Honigberger". Dacă Un om mare continuă ca modalitate Șarpele, în schimb, Fata căpitanului, Ghicitor în pietre și O
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cristalizarea evidentă a noului tip de fantastic, care se va instaura de aici înainte definitiv în opera lui Mircea Eliade"185. Dacă la început povestirile fantastice răspund convingerii lui Eliade, formulată în studiul Folclorul ca instrument de cunoștere, în ciclul "idiotului" (caracterizat prin teoria miracolului irecognoscibil, "alunecarea" planurilor temporale, discontinuitatea timpului), apare o nouă tipologie a personajului cu o altă atitudine și un alt mod de a se raporta la lume: "idiotul" din estetica expresionistă, corespunzând unei "noi estetici și unei
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în studiul Folclorul ca instrument de cunoștere, în ciclul "idiotului" (caracterizat prin teoria miracolului irecognoscibil, "alunecarea" planurilor temporale, discontinuitatea timpului), apare o nouă tipologie a personajului cu o altă atitudine și un alt mod de a se raporta la lume: "idiotul" din estetica expresionistă, corespunzând unei "noi estetici și unei modalități noi prin care sacrul se dezvăluie în lumea modernă"186. (M. Lovinescu nota apariția unui om simplu, "dacă nu de rând, prin naivitatea căruia străpung misterele. Un om simplu căruia
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
semnificațiile". Personajul reprezentativ este Gavrilescu, prin naivitatea căruia misterul irupe, "și totul devine semn și miracol într-o mahala magică, sub un cer mai bucureștean decât a fost vreodată (...). Mircea Eliade se află la ceasul transparenței. Al grației, probabil"187.) "Idiotul" care înlocuiește "specialistul sacrului" din cadrul "ciclului indian" (Nopți la Serampore, Secretul dr. Honigberger, Șarpele) și pe care Culianu îl raporta la idiota triumphans al lui Nicolaus Cusanus și din toată tradiția creștină, se regăsește și în cel de al treilea
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
triumphans al lui Nicolaus Cusanus și din toată tradiția creștină, se regăsește și în cel de al treilea ciclu, "al spectacolului și al criptografiei" (Incognito la Buchenwald..., Les trois Grâces, Pelerina, Tinerețe fără de tinerețe, Nouăsprezece trandafiri, Dayan)188. Pe lângă tipologia "idiotului", caracterizat ca fiind cel care nu înțelege ce i se întâmplă (de exemplu, Gavrilescu, Eusebiu Damian), Ștefan Borbely adaugă o alta, a personajului care vorbește întruna, generând imagini sau mituri (Zaharia Fărâmă)189. Culianu consideră că trecerea de la ciclul "idiotului
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
idiotului", caracterizat ca fiind cel care nu înțelege ce i se întâmplă (de exemplu, Gavrilescu, Eusebiu Damian), Ștefan Borbely adaugă o alta, a personajului care vorbește întruna, generând imagini sau mituri (Zaharia Fărâmă)189. Culianu consideră că trecerea de la ciclul "idiotului" la cel al "spectacolului" o face În curte la Dionis și că în acest din urmă ciclu, fantasticul nu mai înseamnă o "irupție în cotidian", ci este relaționat cu știința modernă și criptografia, criptograful (în rol de polițist) având un
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]