930 matches
-
Domnul Moldovei era cel dintâi prieten și aliat al Împărăției Otomane. Sultanul îi dăduse steagul de investitură, o gardă de cinci sute de ieniceri care aveau să rămână în preajma Voievodului la Suceava și o oștire formată din trei mii de ieniceri, toate pe cheltuiala Porții Otomane. Sultanul scutise Moldova de plata haraciului pentru zece ani, haraciul rămânând cel din timpul primei Domnii a Voievodului, făgăduise întoarcerea Tezaurului Țării, care fusese luat de Soliman în anul 1538, atunci când năvălise în Moldova și
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
și mănăstiri, precum făcuse și părintele său, Ștefan Voievod cel Mare și Sfânt și dacă Sultanul nu a mai înapoiat Moldovei Tezaurul și Bugeacul, nici Petru Rareș nu s-a mai prezentat vreodată la Istambul. Garda de cinci sute de ieniceri pe care Sultanul i-o dăduse a fost refuzată de Voievod încă de la plecarea sa de la Istambul, zicându-i Sultanului că nu cădea bine în fața poporului ca Domnul lor să fie străjuit de străini și nu de propriii săi oșteni
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
bucuros că am scăpat cu viață și că n-am să mă mai întorc acolo. Bietul Mânzală! Câți copii adunați de prin sate și târguri sau de prin mahalalele orașelor n-au îngroșat rândurile securității, pentru a lovi ca și ienicerii în ființa propriului lor neam? Ce blestem mare este acesta pe capul acestei lumi?! „Vai de cel ce se smintește, zice Mântuitorul, dar mai vai de cel ce prin care vine sminteala. Mai bine i-ar fi fost lui să
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Hotinul, Soroca, Orheiul, Tighina, Lăpușna, Alba!... Le dăm noi tot ce vor și tot ce n-au gândit. Așa deștepți și frumoși am ajuns. Că și pe osmanlîi i-am mursicat cu muierile noastre, Doamne, că-s mai iabrașe ca ienicerii și spahiii lui Suleiman. Copii nu le dăm nici noi turcilor, că ne apărăm sărăcia, și... nevoie! Mai bine-i vindem la Râm sau la Inglitera, pentru rărunchi și pentru maiuri, că pe-acolo au mare trebuință, iar ei or
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
ei fac akîn în Peninsula Balcanică și în Țara Românească (Țara Ilfak), expediții de pradă, supunând teritoriile viitoarelor cuceriri unei dezorganizări economice și politice, care erau considerate o invitație la supunere benevolă. Până la organizarea armatei otomane în corpuri de infanterie - ienicerii - și cavalerie - spahii -, totalitatea celor care puteau mânui armele caracteristice unei cavalerii ușoare formau o armată de akâncii, care năvăleau într-o țară străină, considerată teritoriu de pradă, jafuri și distrugeri . După supunerea țărilor din Peninsula Balcanică, a sârbilor și
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
a lupta de la egal la egal și a învinge o asemenea armată, nu poate fi decât o chestiune de prestigiu și de mândrie. Într-adevăr, armata otomană, organism cu mare putere de mobilizare și concentrare, formată din corpuri de elită - ieniceri („copii de suflet” educați pentru război în tabere speciale), la început 3.000, apoi, în secolul al XVI-lea, 10-12 mii, cavalerii Porții (8.000-11.000 sub Suleyman Magnificul), împreună cu tunarii și armurierii, au corespondent în Oastea domnească din timpul
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
de „30.000 cavaleriști, iar restul până la 120.000 erau infanteriști”. Istoricii care s-au ocupat de istoria Imperiului otoman , care arată modul de recrutare și organizare a armatei otomane, dau cifre mult mai reduse, care corespund realității. Astfel, corpul ienicerilor s-a ridicat de-abia la mijlocul secolului al XVI-lea la 10.000, apoi la 12.000, în timpul lui Soliman Magnificul. Formată din fii de creștini, dați ca tribut de sânge sau capturați, crescuți în tabere militare și antrenați pentru
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
mii sub Soliman Magnificul. Folosind ca izvoare Istoria armatei și Acte și fragmente de N. Iorga, precum și pe I. Ursu, Ștefan cel Mare și turcii, Alexandru Gonța acceptă cifrele oferite de înaintași și afirmă: „În decembrie (1474) o armată de ieniceri și alte trupe de infanterie (până la 100.000) se concentrează la Nicopole, adăugându-se celor 30.000 de spahii și achingii care trecură Dunărea la Vidin încă din octombrie”, fără să se observe că armata otomană era preponderent o armată
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
mitraliilor, ghiulelele fiind din piatră sau din fontă, făceau mai mult zgomot decât pagube de vieți omenești, rolul fiind mai mult de a impresiona și speria. Dacă în bătălia de la Vaslui, din ordinul sultanului, au participat cei 10.000 de ieniceri, 8.000 de cavaleriști și în mod obligatoriu cei 40.000 de akângii, atunci, la Vaslui au ajuns pe câmpul de luptă 58.000 sau 60.000 de soldați și ofițeri turci, jumătate din cât spun documentele și, chiar așa
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Neputându-se debarasa de mitul podului înalt, în realitate un podeț peste o apă leneșă în care numai cu multă bunăvoință și tragere de inimă te poți îneca, Al. Gonța vorbește de prima fază a bătăliei, când atacul vijelios al ienicerilor condus de Piri-beg a dat peste cap pe unguri și parte din secui și au pus stăpânire pe pod. „La contraatacul dat de moldoveni cu restul secuilor, pentru a relua în stăpânire podul, acesta s-a prăbușit, producând moartea prin
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
a dat peste cap pe unguri și parte din secui și au pus stăpânire pe pod. „La contraatacul dat de moldoveni cu restul secuilor, pentru a relua în stăpânire podul, acesta s-a prăbușit, producând moartea prin înec a multor ieniceri și mare panică”. Dar acest viitor Pod Înalt n-a jucat același rol ca mult mai târziul pod de pe Neajlov, n-a fost punctul strategic al bătăliei; acest punct de cotitură, bine chibzuit de Ștefan, a fost atunci când a atacat
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
al săbiilor. Nemila topoarelor și măciucilor. Flăcăii Moldovei seceră îndârjițiă” , ca și cum nu ar fi nici o deosebire între război și muncile câmpului. De unde le-a venit la acești autori contemporani ideea că țăranii lui Ștefan i-au stâlcit în bătaie pe ienicerii și spahii lui Mahomed al II-lea? Pe lângă, așa cum am ară tat deja, poziția adoptată de cronicarii străini, care nu cunoșteau realitățile românești din secolul al XV-lea, contemporanii noștri s-au lăsat influențați de diferite școli ideologice anterioare regimului
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
uzul vorbitorilor comuni de limbă română (ele sunt, însă, folosite, de exemplu, de către istorici sau în discutarea unui text care are conținut istoric etc.). Arhaismele sunt reperabile: * la nivel fonetic/ fonologic: subt, dirept, pre, cătră (arhaisme fonetice); * la nivel lexical-semantic: ienicer, sultan (trimit către referenți care nu mai există în prezent arhaisme lexicale); lege (cu sensul de "religie"), carte (cu sensul de "scrisoare"), rost (cu sensul de "gură") arhaisme semantice; nepereche, neprieten (structuri derivative care nu se mai folosesc astăzi) arhaisme
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Vasluiului, tunurile lui Ștefan au lovit frontal, astfel au omorât sute de păgâni și de cai. Turcii au bătut puțin în retragere, insă Soliman-Pașa a strigat “trageți morții și răniții în șanțuri. În numele sultanului Mohamed, înainte! Alah să ne ajute”. Ienicerii au lovit liniile fortificate, lăsând în urmă movile de cadavre între secui și moldoveni. Șanțurile erau pline de muribunzi. Era momentul cel mai periculos pentru oastea lui Ștefan. Acesta a poruncit atacul general. Crezând că la stanga e grosul oștirii dușmane
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Pintiliasa Alexandru () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107374]
-
periculos pentru oastea lui Ștefan. Acesta a poruncit atacul general. Crezând că la stanga e grosul oștirii dușmane, turcii trec podul peste apă Bârladului. Nu știau că, în acel moment au nimerit într-o capcană uriașă. Așa s-a trezit floarea ienicerilor în păpuriș. Gheață s-a spart sub greutatea căilor și păgânii s-au înfundat în mlaștină, foarte mulți găsindu-și moartea acolo. Așa deasa era negura, încât s-au măcelărit între ei în neștire. În acel moment, Ștefan cel Mare
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Pintiliasa Alexandru () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107374]
-
ci a fiilor săi: Să știți c-a murit creștin / Brâncovanul Constantin!. De asemenea, textul abundă În elemente ale unui discurs al puterii obținute cu forța, al războiului și al violenței: Că pe noi ne- anconjurat / pasă cel neîmpăcat / Cu- ieniceri, cu tunuri mari / Ce sparg ziduri cât de mari. Este un discurs al puterii că formă de dominare și opresiune ce Îl caracterizează pe sultan. Discursul puterii se fundamenteză pe existența unei triple antiteze. Antiteza dintre români, reprezentați prin voievod
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]
-
al puterii că formă de dominare și opresiune ce Îl caracterizează pe sultan. Discursul puterii se fundamenteză pe existența unei triple antiteze. Antiteza dintre români, reprezentați prin voievod și fiii acestuia, de religie creștină, și turci, reprezentați prin sultan, vizir, ieniceri, de lege turcească ne vorbește despre dualitatea bine - rău, frecvent apărută În textul popular românesc, cu precădere În balada și basm. O a doua antiteza construită de autorul anonim este cea dintre trup și suflet. Voievodul Brâncoveanu este capabil să
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]
-
turci. Totul se petrece Într-o zi obișnuită pentru domnitor, Într-o atmosferă de curte medievală: "Într-o joi de dimineață,/Zi scurtărei lui de viață,/Brâncovanul se scula,/Față blândă el spală,/Barbă albă-și pieptăna,/La icoana senchina./" Ienicerii pătrund În palatul domnesc, Îi prind pe domnitor și pe fiii acestuia și Îi duc la Stambul În turnul cel mare al cetății Edicule, numită și Șapte Turnuri, loc de detenție pentru toți cei care Încercau să i se Împotrivească
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]
-
a încetat să mai fie temutul instrument de altă dată, al expansiunii externe, ca și al disciplinei și ordinii interne, transformându-se într-un “ferment” al dezordinii și al slăbirii puterii statului. Fenomenul cunoaște cea mai vizibilă expresie în evoluția ienicerilor. Recrutați, inițial, prin tributul de sânge, crescuți în cazarmă în cadrul unei riguroase discipline și în spiritul fanatismului musulman, ei au constituit o forță redutabilă pe câmpurile de luptă ale Europei. începând cu secolul al XVIII-lea, caracterul acestui corp militar
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
constituit o forță redutabilă pe câmpurile de luptă ale Europei. începând cu secolul al XVIII-lea, caracterul acestui corp militar s-a schimbat radical, deoarece recrutările dintre otomani au determinat o importantă modificare a regulilor și principiilor sale. Acceptarea căsătoriei ienicerilor a avut drept consecință direcționarea interesului acestora mai mult către problemele familiei, fapt ce a condus la obținerea de privilegii, mai ales comerciale, care au determinat, la rândul lor, o adevărată afluență a celor dornici să beneficieze de ele. La mijlocul
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
interesului acestora mai mult către problemele familiei, fapt ce a condus la obținerea de privilegii, mai ales comerciale, care au determinat, la rândul lor, o adevărată afluență a celor dornici să beneficieze de ele. La mijlocul secolului al XVIII-lea, numărul ienicerilor a crescut la 160.000 de oameni, în schimb valoarea militară a corpului a scăzut considerabil, doar o mică parte a sa acceptând să-și îndeplinească, în continuare, obligațiile asumate. Astfel, în 1768, au răspuns la apelul sultanului numai 20
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
la 160.000 de oameni, în schimb valoarea militară a corpului a scăzut considerabil, doar o mică parte a sa acceptând să-și îndeplinească, în continuare, obligațiile asumate. Astfel, în 1768, au răspuns la apelul sultanului numai 20.000 de ieniceri. Pe de altă parte, potențialul de anarhie al acestora, în ansamblu, nu mai putea fi neglijat, ienicerii transformându-se întro “gardă pretoriană turbulentă, care umplea capitala cu fărădelegile ei”, exercitând presiuni asupra sultanilor, depunându-i uneori sau jefuind tezaurul statului
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
parte a sa acceptând să-și îndeplinească, în continuare, obligațiile asumate. Astfel, în 1768, au răspuns la apelul sultanului numai 20.000 de ieniceri. Pe de altă parte, potențialul de anarhie al acestora, în ansamblu, nu mai putea fi neglijat, ienicerii transformându-se întro “gardă pretoriană turbulentă, care umplea capitala cu fărădelegile ei”, exercitând presiuni asupra sultanilor, depunându-i uneori sau jefuind tezaurul statului. Este drept că, din momentul în care Rusia a început să aspire la impărțirea „moștenirii otomane”, diplomația
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
în care Rusia a început să aspire la impărțirea „moștenirii otomane”, diplomația de la St. Petersburg nu a pierdut nici un prilej de a interveni acolo unde slăbiciunile Imperiului otoman îi permiteau accesul. Astfel, guvernul rus a căutat să profite de nemulțumirile ienicerilor, să-i încurajeze la revoltă, să-i atragă chiar de partea Rusiei, promițându-le respectarea vechilor privilegii și drepturi, ca și ajutor armat în lupta cu armata regulată a sultanului. Această politică a St. Petersburgului nu a fost conjuncturală, ci
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
de al doilea era condus de familia Calili. în plus, este de precizat și faptul că Pașalâcul de Bagdad a reprezentat miza pustiitoarelor războaie pe care Imperiul otoman le-a dus cu Persia. în Siria, Pașalâcul era împărțit între feudele ienicerilor, astfel că pașelele erau nevoite să mențină o armată de kurzi și de algerieni, pentru a impune un simulacru de ordine. în partea de vest a Peninsulei Arabice domnea, de asemenea, anarhia. în 1757, o caravană de pelerini, care se
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]